Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--05.08.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 935/

Ședința publică din data de 09.10. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Triubunalul T și partea civilă Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva deciziei penale nr.143 din 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă avocat din cadrul Baroului T,în substituirea avocatei, lipsind partea civilă recurentă Direcția Regională pentru operațiuni Vamale T,părțile civile intimate Direcția Regională Vamală A și ANAF Autoritatea Națională a Vămilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța constată neexecutarea mandatului de aducere privind pe inculpatul pentru a fi audiat având în vedere procesul verbal întocmit de Poliția municipiului T din care rezultă că acesta este plecat în Italia.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul dezvoltă oral motivele de recurs formulate în scris la dosar, criticând hotărârea pentru nelegalitate întrucât instanța de apel, în considerente nu a motivat soluția pronunțată, caz de casare prevăzut de art. 385⁹alin. 1 pct.9 Cod procedură penală, și pentru netemeinicie prin greșita menținere a soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 11 alin. 1 lit.a din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului. Consideră că fapta inculpatului nu poate beneficia de tratamentul sancționator blând al unei contravenții, atâta timp cât a fost evidentă obținerea de către acesta a unui profit în urma vânzării autovehiculelor aduse din străinătate, profit pe care nu l-a declarat organelor de control române, fie ele vamale sau fiscale. Față de recursul formulat de partea civilă pune concluzii de admitere.

Avocatul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursurilor formulate de procuror și de partea civilă ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara ca legală și temeinică.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

prin sentința penală nr. 2372/12-11-2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 6770, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, C.P.P. raportat la art. 10 lit. b C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de " evaziune fiscală", prevăzută de art. 11 al.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, astfel cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 4002/P/2006 iar în baza art. 14.C.P.P. art. 346 al. 4.C.P.P. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de ANAF- Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 4002/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, emis la data de 12.04.2007, inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de " evaziune fiscală", prevăzută de art. 11 al.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, reținându-se în fapt că la data de19.01.2005, organele poliției judiciare din cadrul Direcției Poliției de Frontieră T - Biroul de Combaterea, s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul a introdus în România, în perioada 2002-2005, un număr de 16 autoturisme pe care le-a vândut unor persoane, fără a achita taxele vamale și impozitul pe profitul obținut din vânzarea acelor autoturisme.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în perioada anilor 2002-2005 inculpatul a introdus în România un număr de 16 autoturisme înmatriculate în Italia pe care le-a vândut la diferite persoane, autoturismele respective nefiind înregistrate în evidența organelor vamale.

Ca urmare a neînregistrării autoturismelor în evidențele organelor vamale pentru acele autoturisme, nu au fost achitate taxele vamale aferente operațiunilor de import-export, creându-se un prejudiciu bugetului statului în valoare de 2.299.775.282 ROL (229.977,53 RON), după cum rezultă din adresa nr. 9370/06.04.2005 a Direcției Vamale T ( 22-24 dos.) și adresa nr. 7436/31.03.2005 a Direcției Vamale ( 35-36 dos.).

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa și a declarat că a comis faptele pentru care este cercetat în dosar, profitând de faptul că avea dreptul de ședere pe teritoriul statului italian și ca urmare beneficia de regimul suspensiv de plată la taxele vamale prev. de art. 286 din nr.HG 1114/2001 și că recurs la săvârșirea acestor fapte deoarece are o situație materială precară.

Bazat pe materialul probator administrat, la data de 14.04.2005, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3282/P/2005 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de și s-a solicitat Judecătoriei Timișoara arestarea preventivă a acestuia.

În urma analizării actelor de cercetare penală întocmite până în acel moment, prin încheierea nr.27/AP/14.04.2005 pronunțată în dosarul nr.5607/2005, Judecătoria Timișoaraa dispus arestarea preventivă a inculpatului.

În urma analizării recursului declarat de inculpat împotriva hotărârii anterior menționate, prin încheierea penală nr. 325/R/18.04.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4191/2005, cu opinia majoritară a membrilor completului de judecată, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia.

Relativ la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. "a" din Legea nr.87/1994, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța a constatat că textul consacrat de norma de incriminare sancționează sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri.

Instanța a mai reținut ca inculpatul, după ce a introdus autovehiculele în țară, le-a înstrăinat, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, unor diverse persoane, neinformând în prealabil autoritatea vamală, așa cum o prevede art. 8 alin.1 din Ordonanța nr. 59/2003. Aceasta întrucât operațiunea de înstrăinare înăuntrul termenului de 12 luni sau trecerea acestui termen are ca efect dreptul autorității vamale de a solicita taxele vamale și celelalte drepturi de import, astfel cum prevede art. 286 din Hotărârea 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a codului vamal, în sensul că vehiculele rutiere de folosință personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale și a altor drepturi de import, autoturismele urmând potrivit aliniatului 4 lit. "a" al aceluiași articol să rămână în regim de admitere temporară pe o perioadă continuă sau nu, timp de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni. Această împrejurare a fost interpretată de organele de urmărire penală ca fiind sustragere de la plata obligațiilor fiscale.

Cu toate aceste, instanța de fond a reținut că potrivit art. 386 lit. "a" din Regulamentul vamal, sustragerea de la vămuire a oricăror bunuri care urmează a fi suspuse unui regim vamal, constituie contravenție, caz în care bunurile se confiscă, iar atunci când nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora. Tot astfel, art. 386 lit. "d" din Regulament, sancționează contravenția de nedeclarare a mărfurilor de import în termenele legale (adică, în speță, imediat ce autovehiculul a făcut obiectul înstrăinării, sau pur și simplu a expirat termenul de 12 luni). Tot astfel, art. 386 lit. "h" din regulament, sancționează contravenția constând în neîndeplinirea obligației de a declara autorității vamale modificarea destinației bunurilor față de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub un anume regim (în speță, este vorba de regimul de admitere temporară a bunurilor în țară, fără obligația de a plăti taxele vamale). Și în acest caz, bunurile se confiscă, iar atunci când nu mai pot fi identificate, titularul operațiunii sau dobânditorul bunurilor este obligat la plata contravalorii acestora.

-a-vis de legea evaziunii fiscale, fapta inculpatului de a nu declara în termenele prevăzute de lege autovehiculele expuse operațiunii de import și a regimului vamal corespunzător, constituie contravenție, conform art. 17 lit. "a" din legea menționată, în vigoare la data săvârșirii faptei. Mai mult, la art. 7 din Legea evaziunii fiscale conține o normă derogatorie, statuând că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire în scopul neachitării taxelor vamale ori a altor obligații fiscale se sancționează potrivit legii, adică a legii vamale, deoarece nu se face referire la prezenta lege, adică legea evaziunii fiscale. Dar, Codul vamal nu incriminează ca infracțiune introducerea în mod legal a unui bun în țară urmat de neplata drepturilor vamale, ci, așa cum s-a arătat, sancționează astfel de fapte sub aspect contravențional.

Instanța de fond a mai reținut că aceleași fapte nu pot fi considerate în același timp atât infracțiuni, cât și contravenții pentru următoarele considerente: în obiect, faptele inculpatului sunt clar prevăzute în conținutul unor norme contravenționale; extinderea efectelor acestor fapte în sfera penalului nu poate avea decât un temei de drept concret și nu aprecierea generalizată că orice neplată a unui drept fiscal este totodată și ilicit penal. Răspunderea contravențională și cea penală nu se exclud, de principiu, dar nici nu pot incrimina aceiași faptă pe același segment de activitate. De altfel, legiuitorul este cel care alege modul de sancționare a unei fapte considerată ca având un anumit grad de pericol social și pentru care instituie sancțiune penală sau contravențională, după caz.

Drept urmare, fapta inculpatului de a nu plăti taxele vamale și alte drepturi de import pentru autoturismele personale pe care le-a introdus în țară, nu se circumscrie ilicitului penal, ci sunt prevăzute în mod expres cu titlu de contravenții în Regulamentul vamal.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului.

Prin decizia penală nr.143/A/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, apelurile declarate de procuror și partea civilă au fost respinse ca nefondate reținându-se că sentința penală apelată este temeinică și legală și nu există motive de desființare a acesteia.

Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs procurorul și partea civilă ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T reiterând motivele de apel.

Recursurile declarate de procuror și partea civilă ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare urmând a fi admise.

Potrivit dispozițiilor art. 286 alin.1 din Hotărârea nr.1114/2001, vehiculele rutiere de folosință personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale și a altor drepturi de import iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, regimul se aplică cu condiția ca vehiculele să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie introduse de persoane stabilite în afara teritoriului României; b) să fie utilizate de aceste persoane în scop privat; c) să fie înmatriculate în afara teritoriului vamal al României pe numele unei persoane din afara acestui teritoriu sau dacă nu sunt înmatriculate în străinătate să aparțină unei peroane stabilite în străinătate.

Din adresa nr. -/11.05.2005 a Ministerului Finanțelor - Direcția Generală Legislația - Impozite, existentă la dosar rezultă că " având în vedere dispozițiile normative mai sus menționate, rezultă că pentru autoturisme introduse în țară de persoane fizice în alte condiții decât cele prevăzute prin lege, se datorează drepturi de import, respectiv taxe vamale, accize și taxa pe valoarea adăugată calculate la valoarea în vamă, astfel cum este stabilită prin ordinul nr. 687/2001 al Ministerului Finanțelor Publice".

Din probele administrate în cauză rezultă că în perioada 2002-2005, inculpatul a introdus în România un număr de 16 autoturisme pe care le-a vândut unor persoane fizice fără a achita taxele vamale și impozitul pe profitul obținut din vânzarea acestor autoturisme, astfel că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 286 din Hotărârea nr.1114/2004 a Guvernului României nu este îndeplinită nici condiția prevăzută la alin. 3 lit.b " să fie utilizate de aceste persoane în scop privat".

Neîndeplinind aceste condiții legale și sustrăgându-se de la plata taxelor vamale, inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 alin. 1 lit.a din Legea nr. 87/1994, potrivit cărora " constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri".

Fapta inculpatului de a introduce în România în perioada 2002-2005 un număr de 16 autoturisme pe care le-a vându unor persoane fizice fără a achita taxele vamale și impozitul pe profit din vânzarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel că cele două recursuri fiind fondate vor fi admise în baza dispozițiilor art. 385¹⁵alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală ambele hotărâri vor fi casate și rejudecându-se cauza, în baza art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea prevederilor art. 13 Cod penal (avându-se în vedere noua lege a evaziunii fiscale care instituie o pedeapsă mai aspră). Inculpatul va fi condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicându-i-se totodată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza aII-a lit.b Cod penal, pe durata de 2 ani.

Întrucât inculpatul este infractor primar, a avut o comportare sinceră în cursul procesului recunoscând fapta și justificând-o prin existența unei situații familiale grea, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penală se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prevederilor art. 82 Cod penal se va stabili termenul de încercare de 5 ani ( 2 ani plus durata pedepsei) iar în temeiul prevederilor art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, dispunându-se totodată suspendarea și a executării pedepsei complementare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, admițându-se și recursul părții civile, întrucât inculpatul a produs părții civile un prejudiciu în sumă de 2.299.775.282 lei Rol ( 229.977,528 lei Ron) în temeiul prevederilor art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul intimat va fi obligat la plata acestei sume către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor două recursuri vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul prevederilor art.191 alin.1 Cod procedură penal, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat în prima instanță și în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prev. art.385¹⁵alin.1 punct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei penale nr.143/A/09.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2372/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea prevederilor art.13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, condamnă pe inculpatul

, la pedeapsa principală de

- 3 (trei) ani închisoare.

În. prev.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prev.art.82 Cod penal stabilește termenul de încercare de 5 ani, iar în temeiul prevederilor art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal, pe timp de 2 ani, pedeapsă care se suspendă în baza art.81,82

Cod Penal

În temeiul prevederilor art.14,346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, obligă inculpatul la plata sumei de 2.299.775.282 lei, ROL - 229.775,53 lei RON, către partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar în baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul - intimat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în primă instanță și apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 14.10.2008

Tehnored.

2ex/17.10.2008

Prima inst.

Inst. apel.,