Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 957/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 957/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și partea responsabil civilmente recurent " " SRL A împotriva deciziei penale nr. 168/02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-intimat Mari, asistat de avocat ales din cadrul Baroului A și interpret de limbă italiană, nereprezentată partea civilă-recurentă F -Direcția Generală a Finanțelor Publice A și partea responsabil civilimentă-recurentă SC " " " SRL
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, interpretul de limba italiană, depune la dosar copia autorizației nr. 8246 din 06.12.2002.
Se procedează la audierea inculpatului, asistat de apărător ales și interpret de limbă italiană, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, arătând că în urma controlului efectuat la firma unde inculpatul avea calitatea de asociat și administrator, s-a constatat că acesta nu a înregistrat în evidența contabilă toate veniturile realizate, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul statului, nu a întocmit documente justificative, prejudiciind statul român. Mai arată că prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Arad, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, însă ulterior, prin decizia penală nr. 168/2008 Tribunalul Arada admis apelurile formulate e inculpat și partea responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr. 2364/2007 a Judecătoriei Arad, a desființat hotărârea atacată, iar în rejudecare, a dispus achitarea inculpatului, argumentându-și această soluție prin faptul că inculpatul, fiind cetățean italian, nu cunoștea dispozițiile legale române, lipsind latura subiectivă a infracțiunii, însă necunoașterea legii nu poate fi invocată ca o împrejurare a achitării. Pe de altă parte, reprezentanta parchetului arată că din declarația inculpatului rezultă că o parte din marfă a vândut-o întocmind bonuri fiscale, iar o altă parte a vândut-o întocmind doar borderouri de achiziție. De asemenea, din declarațiile martorului rezultă faptul că nu au fost întocmite acte de vânzare a produselor, întrucât inculpata și secretara erau cei care trebuiau să întocmească actele. Totodată, au fost făcute înregistrări eronate, neconcordanțele fiind de natură a ascunde procedeele frauduloase folosite de inculpat, fapt ce rezultă din probe.
Cu privire la recursului declarat de partea civilă - A, solicită admiterea acestuia, iar cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente " " SRL A solicită respingerea acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii Tribunalului Arad ca legală și temeinică, întrucât în mod corect s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului deoarece lipsește latura intențională a infracțiunii. Inculpatul a întocmit alte acte decât cele justificative, iar operațiunile efectuate au fost evidențiate în contabilitate, doar că pentru unele vânzări nu a emis facturi fiscale, rezultând astfel că nu este îndeplinită cerința scopului. De asemenea, precizează că declarația martorului din faza de urmărire penală nu se coroborează cu declarația dată de acesta în fața instanței, din care rezultă că a fost vorba de porumb deteriorat. Pe de altă parte, arată că sumele încasate din vânzările de porumb pentru care inculpatul nu a întocmit facturi, acesta l-ea depus în numerar la bancă, neexistând prejudiciu adus statului fapt ce rezultă din expertiza contabilă efectuată de către.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut nici o intenție de a comite infracțiunea, iar dacă ar fi fost informat de contabil că documentele întocmite nu erau conforme cu legislația, nu le-ar fi întocmit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1364 din 12 iunie 2oo7 a Judecătoriei Arad în baza art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Mari, fiul lui Mari și Targa, născut la data de 06.01.1948 în - Italia, cetățean italian, cu reședința în B,-,. 3,.10, sector 1, posesor al de ședere seria H nr.- eliberată de Serviciul Migrații T, la o pedeapsă de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, bc C od penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pe durata a 2(doi) ani.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal și art. 71 al 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare de 4(patru) ani și 6(șase) luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
S- admis în parte acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A în cadrul procesului penal, și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC SRL cu sediul în A,-. 1 la plata către partea vătămată a sumei de 63 006,8376 lei, reprezentând impozit pe venitul microintreprinderilor - suma de 27 788,677 lei, impozit pe profit-suma de 39 765, 5963 lei și taxa pe valoarea adăugată-suma de 20 462,3736 lei, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente acestor sume, și s-au respins restul pretențiilor acestei părți vătămate.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC SRL cu sediul în A,-,. 1 în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească expertului contabil suma de 7 510 lei, diferență onorariu expertiză.
A fost obligat inculpatul să plătească expertului contabil, suma de 3868,30 lei, onorariu expertiză.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În perioada 15.10.2001-07.04.2004, inculpatul a avut calitatea de asociat și administrator al SC SRL A, având ca obiect de activitate cultura vegetală și cumpărarea-vânzarea de bunuri imobilare. Societatea a declarat două puncte de lucru, unul în localitatea Sacu, nr.51, jud. C S și celălalt în municipiul T,-,.13, jud.
În perioada 06.04.2004-04.06.2004, s-a efectuat un control cu privire la activitatea acestei societăți, de către Activitatea de Control Fiscal A, ocazie cu care s-a constatat că în anul 2002, societatea a cultivat 100 de hectare de soia și 425 de hectare de porumb, că producția de soia nu este evidențiată în contabilitatea societății, dar au fost recoltate 546.150 kg de porumb. Din această cantitate există documente contabile pentru valorificarea a 443 801 kg porumb, rămânând nevalorificată cantitatea de 102 349 kg. Fiind întrebat cu ocazia controlului cu privire la această cantitate de porumb care nu a fost găsită în magazia societății, martorul, magazionerul societății a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută, fără acte" societății SC SA C(f:77, dosar up, f:53 dosar instanță).
Din expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit de asemenea că nu există documente pentru evidențierea comercializării acestei cantități de porumb.
Cu privire la producția de soia, inculpatul a susținut că nu a recoltat-o deoarece a fost compromisă, dar deși cultura a fost asigurată inculpatul nu a obținut vreo asigurare și nu a făcut demersuri în acest sens iar din adresele Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului C nu a rezultat că zona ar fi fost calamitată.
Față de această situație, având în vedere că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, în parte, neputându-se stabili într-o altă modalitate prejudiciul cauzat, neexistând acte contabile în acest sens, veniturile realizate din producția de soia și cele din producția de porumb nu puteau fi decât estimate, stabilindu-se producția de soia pe baza adreselor comunicate de Direcțiile Agricole și de Dezvoltare Rurală ale județelor C S și A, astfel s-a stabilit un venit suplimentar al societății de 5.636.550.421 lei ROL, venit în funcție de care a fost calculat un impozit pe venitul microintreprinderilor în sumă de 27 788 677 lei(f:30).
Expertul contabil nu a fost de acord cu acest mod de calcul susținând că prejudiciul nu putea fi dovedit decât prin acte contabile și că din declarațiile martorilor a rezultat că soia nu a fost recoltată, astfel că a calculat diferența de venit numai cu privire la cele 102 349 kg porumb cu privire la care au existat probe certe că a fost recoltat și vândut(f:133).
Instanța de fond a considerat că expertul contabil, își depășește atribuțiile interpretând declarațiile martorilor și a exprimat opinii personale, astfel că nu a reținut susținerile acestuia cu privire la diferența de venituri care a rezultat din neînregistrarea operațiunilor comerciale efectuate. S-a apreciat că atâta timp cât fapta reținută în sarcina inculpatului constă tocmai în neînregistrarea unor operațiuni comerciale, era logic că nu vor exista acte contabile pentru aceste operațiuni.
Calculându-se taxa pe valoarea adăugată pentru cantitatea de 102 349 kg porumb, s-a stabilit suma de 204 623 736 lei(f:49). Celelalte suma stabilite cu titlu de taxă pe valoare adăugată, nu au fost avute în vedere de instanță, acestea fiind calculate în funcție de alte operațiuni comerciale (achiziții, chirii, etc. care nu fac obiectul prezentei cauze).
S-a mai constatat că în anul 2003 societatea a cultivat 43 de hectare de, 40 de hectare de soia, 200 hectare de porumb și 340 hectare de soarelui, că producția de soia nu s-a recoltat, s-a recoltat 10.850 kg porumb, 95 085 kg soarelui și 13500 kg. S-a mai constatat că la sfârșitul anului 2003, societatea avea pe stoc 5150 kg porumb, cantitate care deși nu mai exista în depozitul societății, nu exista cu privire la aceasta vreun document privind vânzarea. Inculpatul a recunoscut cu ocazia controlului că nu a întocmit documente justificative pentru toate vânzările de produse agricole, ulterior a susținut că a dispus distrugerea acestei cantități de porumb care se deteriorase, dar că ea a fost dată angajaților societății și nu știe dacă s-a încasat vreo sumă de bani.
Cu ocazia controlului, martorul a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută unor persoane fizice din județul D, fără a se întocmi documente justificative(f:77 dosar up) De asemenea, în fața instanței, martorul a declarat că această cantitate de porumb a fost vândută unor persoane fizice, iar banii obținuți au fost dați, cu titlu de primă angajaților societății. Neînregistrarea, prin documente justificative, a acestei cantități de porumb a rezultat și din expertizele contabile efectuate în cauză și din declarația martorului (f:51), cules s-a iar banii au fost dați muncitorilor drept prime", a martorului (f: 52), înnegrit s-a vândut unor particulari din Oltenia, iar din banii obținuți s-a dat angajaților o sumă de 1.500.000 lei sau 1.700.000 lei".
S-a apreciat că prin neînregistrarea acestor activități, inculpatul nu a evidențiat nici veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor datorate statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul Mari care a solicitat achitarea sa motivat cu aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală, partea civilă DGFPJ care a solicitat admiterea în întregime a acțiunii civile formulate și partea civilmente responsabilă care a solicitat să se constate că nu are calitatea de parte civilmente responsabilă ci de parte vătămată și ca atare să se înlăture obligarea sa la plata in solidar cu inculpatul a despăgubirilor către partea civilă DGFPJ A și având calitatea de parte vătămată să se constate că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5oo.ooo euro la care inculpatul să fie obligat.
Prin DP nr. 342/A/13.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul Mari, partea civilmente responsabilă SC SRL și partea civilă DGFPJ A împotriva sentinței penale 1364/12.06,2007 a Judecătoriei Arad.
A fost obligat fiecare apelant să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile declarate de părți conform art. 371 cod pr. penală, prin prisma motivelor de apel și din oficiu a constatat că apelurile nu sunt fondate.
S-a reținut că prima instanță pe baza probelor administrate in mod corect a stabilit că fapta inculpatului, administrator al SC SRL de a nu achita contribuțiile datorate statului sub formă de impozit pe veniturile microintreprinderilor impozit pe profit și taxă pe valoarea adăugată in condițiile stabilite de Legea nr. 414/2oo2 și OG nr. nr. 24/2oo1 ca urmare a neînregistrării vânzării întregii producții de porumb diferența neînregistrată fiind de 1o2.349 kg și soia in anii 2oo2 - 2oo3 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1194 republicată și ca atare in mod corect înlăturat apărarea inculpatului că prin fapta sa de înregistra veniturile obținute in alte forme de evidență decât cele prevăzute de lege a săvârșit contravenția prevăzută de art. 35 pct. 2 lit. b Legea 82/1991.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță a făcut o justă apreciere a gradului de pericol social concret al infracțiunii la stabilirea căruia a avut in vedere modul de săvârșirea a infracțiunii, valoarea prejudiciului, persoana inculpatului și că scopul pedepsei se poate realiza in cuantumul și modalitatea de executare stabilită.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că prima instanță în mod legal a stabilit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și că prejudiciul efectiv produs părții civile DGFPJ de către inculpat este de 63.006,8376 lei sumă reprezentând impozit pe venituri, TVA și pe profit.
SC SRL a solicitat să se înlăture obligarea sa de plată a despăgubirilor, în solidar cu inculpatul motivat cu aceea că nu are calitatea de parte civilmente responsabilă ci de parte vătămată.
In conformitate cu dispozițiile art. 24 al. 3 Cod pr. penală are calitatea de parte responsabilă civilmente persoana chemată in procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele materiale și morale provocate prin fapta inculpatului.
S-a reținut că inculpatul a avut calitatea de administrator al societății și în această calitate avea obligația conform dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 31/199o republicată de strictă îndeplinire a îndatoririlor pe care legea le impune. Încălcarea de către inculpat a îndatoririlor sale și de a prejudicia prin fapta sa statul atrage in conformitate cu dispozițiile art. 23 cod pr. penală și răspunderea solidară a societății al cărei administrator a fost astfel că, prima instanță in mod corect, la solicitarea părții civile a dispus introducerea in cauză, in calitate de parte responsabilă civilmente a societății SC Srl.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță în mod legal a respins acțiunea civilă formulată de această societate deoarece inculpatul a fost trimis in judecată pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 87/1997 pentru combaterea evaziunii fiscale iar conform legi evaziunea fiscală constă in sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului de către contribuabili și nu pentru o infracțiune cauzatoare de prejudicii societății.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penală apelurile declarate de inculpat, partea civilă și partea civilmente responsabilă au fost respinse.
Împotriva aceste decizii penale au declarat recurs inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin
Inculpatul în motivarea recursului a solicitat, în principal, casarea hotărârii penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, deoarece această instanță nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială, respectiv înlăturarea pedepsei complimentare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, aplicată de către instanța de fond în temeiul art.64 lit.c
Cod PenalÎn subsidiar, s-a mai solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din 87/1994, modificată, în temeiul art.10 lit.b C.P.P. întrucât fapta descrisă în rechizitoriu nu este prevăzută de legea penală, respingerea pretențiilor civile și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.
S-a mai arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu poate fi calificată decât o contravenție și că nu a încălcat normele privind evidențierea veniturilor care reprezintă contravenția prevăzută de art.35 pct.2 lit.b din 82/1991.
Partea civilă ANAF, prin A în motivarea recursului a criticat hotărârea penală recurată sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând obligarea inculpatului Mari în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata către bugetul de stat a sumei totale de -, 81 RON cu accesoriile aferente actualizate până la data efectuării plății conform Codului d e Procedură Fiscală, sumă cu care s-a constituit parte civilă ANAF.
Partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat obligarea în exclusivitate a inculpatului Mari, fostul administrator al societății, la plata sumelor stabilite prin expertiză, care reprezintă prejudiciul creat ANAF, reprezentat prin A, a nu se dispune obligarea părții responsabile civilmente la plata vreunei sume de bani, exclusiv sau în solidar cu inculpatul Mari, deoarece acesta a acționat independent și fără cunoștința societății, deoarece societatea în caz contrar ar trebui să achite sume importante de bani cu titlul de impozit și TVA pentru sume pe care nu le-a încasat, fiind astfel de două ori prejudiciați, și în fine admiterea cererii de constituire de parte civilă și obligarea fostului administrator Mari la plata sumei de 500.000 Euro.
Prin decizia penală nr. 207/R din 25.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art. 38515, pct.2 lit.c C.P.P. au fost admise recursurile formulate de inculpatul, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă prin DGFP A împotriva deciziei penale nr. 342/A/13.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
A fost casată decizia penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Arad.
Instanța re recurs a constatat că recursurile formulate de inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin A, sunt fondate pentru următoarele motive:
În cursul soluționării a apelului declarat de către inculpatul Mari în motivele de apel dezvoltate în scris, și aflate la fila 16 - 22 dosar Tribunalul Arad, s-a solicitat de către acesta pe lângă achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din 87/1994, modificată, în baza art.10 lit.b C.P.P. respingerea pretențiilor civile formulate de A, în subsidiar și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durata de 2 ani, prevăzută de art.64 lit.c
Cod PenalS-a apreciat că Tribunalul Arada soluționat apelul inculpatului Mari, prin respingerea acestuia fără însă ca în partea expozitivă a hotărârii să facă vreo referire la această cerere formulată de către inculpat, instanța constatând că sunt incidente dispozițiile art.3859, pct.10 C.P.P. respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, iar dacă s-ar accepta ideea că s-a pronunțat prin respingerea apelului ar fi incidente dispozițiile art.3859, pct.9 C.P.P. respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece nu se face vorbire despre modul de soluționare a acestei cereri.
Fiind un motiv expres de casare cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs a apreciat că acest motiv de recurs formulat de inculpatul Mari este întemeiat motiv pentru care fără a mai fi analizate celelalte motive de recurs invocate de către părți, au fost admise recursurile formulate de inculpatul Mari, partea responsabilă - civilmente SC SRL și partea civilă ANAF prin A, a casat hotărârea penală recurată și a trimis cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Arad, pentru a se soluționa în mod legal și această cerere formulată de către inculpat.
Prin decizia penală nr. 168/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de inculpatul Mari și partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva sentinței penale nr. 1364 din 12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
A fost desființată integral hotărârea atacată, iar în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Mari pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată în cauză de F B, reprezentantă de P A, precum și acțiunea civilă exercitată de SC SRL împotriva inculpatului.
A fost respins apelul declarat de FBr eprezentantă de
Pentru a pronunța această decizie penală, tribunalul a apreciat drept fondate apelurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente, pentru următoarele motive:
Analizând actul de sesizare al instanței întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la 15.08.2005, instanța de apel a remarcat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor realizate de societatea al cărei administrator era, după cum urmează:
În cursul anului 2003 inculpatul a vândut cantitatea de 102.349 kg. porumb, din producția anului 2002, la SC SA C (majoritatea), fără a întocmi documente justificative (facturi fiscale) și înregistra în contabilitate operațiunile economice efectuate (filele 77-80, 174, 175, 186-188);
La începutul anului 2004, inculpatul vândut cantitatea de 5.150 kg. porumb din producția anului 2003, la persoane fizice din regiunea, fără a întocmit documente justificative (facturi fiscale) și a înregistra în contabilitate operațiunile economice efectuate (filele 77-80, 174, 175, 186-188).
Altfel spus, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a vândut cantitatea de porumb de 102.349 kg. aferentă producției anului 2002, precum și cantitatea de porumb de 5.150 kg. aferentă producției anului 2003, fără a întocmi documente justificative. Prin urmare, s-a reținut că în faza de urmărire penală, inculpatul nu a fost cercetat pentru probleme fiscale legate de producția de soia, sau altă cultură.
Instanța de apel a apreciat că în sprijinul faptului că inculpatul a fost cercetat doar pentru neînregistrarea veniturilor legate de vânzarea producției de porumb, trebuie menționate și celelalte acte procesuale efectuate în faza de urmărire penală, cum ar fi: procesul-verbal de începere a urmăririi penale (fila 1 ), referat de terminare a cercetărilor (fila 3 ) și chiar declarația inculpatului (fila 198 ).
Ori, potrivit dispozițiilor art. 317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere ( ceea ce nu a fost cazul în prezenta speță) a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
În acest context, s-a apreciat că apare drept nelegală hotărârea instanței de fond, care, fără a proceda la vreo extindere procesului penal, condamnat pe inculpat pentru neînregistrarea în contabilitate a producției de porumb și soia, realizate în anii 2002 și 2003 (fila 278 al. 1, fila 277 al. 1, 3, 4, 5 și fila 277 verso al. 1).
Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 317 Cod procedură penală privind obiectul judecății, procedând la condamnarea inculpatului și pentru fapte pentru care nu a fost trimis în judecată (nefiind nici cercetat penal), nerespectând astfel limitele sesizării instanței.
În concluzie, instanța de apel a analizat acuzația de natură penală adusă inculpatului, în limitele în care aceasta a fost stabilită prin rechizitoriu, apreciind că nu se poate pune problema aplicării dispozițiilor art. 335 sau 336 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât producția de soia a rămas nerecoltată, fiind total compromisă (astfel după cum arată și expertul contabil - filele 134-135 dosar fond).
Sub aspectul problematicii vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei penale de care e acuzat, instanța de apel a considerat ca fiind deosebit de relevante cele două rapoarte de expertiză contabilă judiciară efectuate în cauză pe parcursul judecății la instanța de fond.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit de dl. (fila 174), instanța de apel a reținut ca justificate concluziile expertului, în sensul că, în perioada 01.01.2003 - 31.03.2004, societatea comercială administrată de inculpat referitor la vânzările de porumb, a înregistrat în contabilitate toate documentele întocmite în urma vânzării, acestea regăsindu-se în registrul contabil cartea mare, balanța de verificare, jurnale de vânzări.
Mai precis, s-a reținut că la primul obiectiv al expertizei (anume dacă au fost întocmite acte contabile - chiar și de alt gen decât cele prevăzute de lege - care să evidențieze vânzările de porumb în cursul an ului 2003 și începutul an ului 2004 și să se menționeze explicit care sunt aceste documente, în situația în care aceste operațiuni de vânzare nu au fost evidențiate în facturi ci în alt tip de documente contabile: extrase de cont, registre de casă), dl. expert a concluzionat că toate documentele sunt înregistrate în contabilitatea societății conform anexei 1 și 2; s-a mai stabilit că în perioada menționată, prin întocmirea de foi de vărsământ către bancă, inculpatul a depus în contul societății suma de 490 mil. lei reprezentând (conform mențiunilor sale de pe respectivele foi de vărsământ) "vânzări de mărfuri privat, mixt".
De asemenea, s-a reținut că în ciuda faptului că inculpatul a menționat că banii depuși la bancă provin din vânzări de mărfuri, în contabilitatea societății au fost făcute înregistrări eronate, în sensul că sumele depuse la bancă provin din "creditare firmă" adică împrumuturi ale inculpatului către societate.
Așadar, expertul a constatat existența unor contradicții între documentele de bancă (foi de vărsământ) și înregistrările contabile ale societății - conform exemplelor numerotate de la 1 la 5 - filele 179 - 181 dosar.
S-a menționat că, în perioada în discuție, evidența contabilă a era ținută de biroul de contabilitate, și ca urmare a comunicării deficitare dintre inculpat și biroul de contabilitate arătat, s-a produs această neconcordanță între mențiunile existente pe foile de vărsământ (care au rămas la bancă) și evidențele întocmite de biroul de contabilitate, care, neavând cunoștință despre proveniența banilor depuși la bancă (neexistând documentele justificative adecvate - facturi) a presupus că banii provin din creditarea firmei de către inculpat.
Având în vedere cele susmenționate, tribunalul a apreciat drept credibilă apărarea inculpatului, în sensul că, fiind cetățean străin și necunoscând legislația română, a considerat că pentru evidențierea operațiunilor de vânzare a porumbului era suficient să primească de la cumpărător: borderouri de achiziție, să întocmească foi de vărsământ și să depună banii obținuți fie în contul de la bancă, fie în casieria unității.
Așadar, s-a reținut că în loc să evidențieze veniturile deținute din vânzarea respectivei cantități de porumb, prin emiterea de facturi fiscale, inculpatul le-a evidențiat doar în foile de vărsământ întocmite, solicitând de la cumpărători borderouri de achiziție, după care a virat sumele de bani obținute, în bancă cu titlu de "vânzări de mărfuri", sau le-a depus la casieria societății, evidențiindu-le în registrele societății, ori în diverse note contabile etc.
În același sens s-a reținut și concluzia expertului contabil - dl., care, subliniază susținerile inculpatului Mari în sensul că nu a întocmit toate documentele prevăzute de lege, dar, banii încasați au fost virați în contul bancar (cu titlul de vânzare produse) sau în casieria unității - fila 189 dosar.
De asemenea, instanța de apel a reținut că la obiectivul nr. 2, ("Să se stabilească dacă încasările aferente vânzărilor de porumb se regăsesc în actele contabile ale societății), expertul a răspuns că "aceste încasări au fost înregistrate în contabilitatea societății, respectiv în balanța de verificare, cartea mare și registrul jurnal, prin notele contabile menționate în anexa 3" - fila 182 și 183 din raport.
În concluzie, referitor la cantitatea de porumb aferentă anului 2002 și 2003, instanța de apel a apreciat că deși inculpatul, din neștiință, nu a întocmit toate actele contabile adecvate și cerute de lege (mai precis: facturi fiscale), intenția sa nu a fost aceea de a nu evidenția operațiunile comerciale și veniturile realizate.
S-a considerat că, în realitate, inculpatul - cetățean italian, nefiind familiarizat cu sistemul de evidență contabilă din România, și nefiind consiliat adecvat de biroul de contabilitate angajat, a întocmit din eroare, alte documente contabile ( foi de vărsământ, borderouri de achiziție etc.) decât cele cerute de lege (facturi fiscale) și necesare pentru o evidență clară și fidelă a operațiunilor comerciale desfășurate.
Potrivit art. 11 lit. c din Legea 87/1994 modificată, constituie infracțiune omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția, tribunalul apreciind că inculpatul a întocmit acte contabile, chiar dacă nu cele justificative - prevăzute în normele emise de Ministerul Finanțelor, și, deosebit de relevant fiind faptul că a depus banii încasați în contul bancar, cu mențiunea reală a provenienței lor (anume: vânzări de mărfuri).
Din toate acestea, instanța de apel a conchis că inculpatul nu a urmărit a nu evidenția operațiunile comerciale sau veniturile realizate, ci, dimpotrivă, s-a aflat în eroare cu privire la documentele contabile pe care trebuia să le în tocmească.
De asemenea, tribunalul a constatat că nici cerința legală a scopului de a nu plăti impozitul, taxa sau contribuția nu este realizată, câtă vreme, din raportul de expertiză contabilă întocmit de doamna (fila 120 dosar) rezultă cu claritate faptul că societatea administrată de inculpat nu a prejudiciat în nici un fel bugetul statului, iar actul de control întocmit de organele A, prin A este total eronat, pornind de la premise greșite.
Astfel, s-a reținut că, având de răspuns la obiectivul IV "Să se determine cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat prin neevidențierea acestor operațiuni, dacă ele au fost efectuate" (fila 142 dosar fond), expertul contabil consideră "nejustificată stabilirea în sarcina societății ( de către organele A) a veniturilor aferente anului 2002, în sumă de 5.227.154.421 lei vechi, respectiv a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 78.407.316 lei vechi ", concluzionându-se că nu s-a prejudiciat bugetul statului (fila 143); aceeași este situația și pentru anul 2003, când expertul conclude că "societatea nu a prejudiciat bugetul statului prin neînregistrarea de venituri în sumă de 20.600.000 lei vechi, având pierdere."; de asemenea, societatea nu datora nici TVA, conform justificărilor pertinente de la fila 145 dosar.
Cu privire la depozițiile martorilor audiați pe parcursul procesului penal, instanța de apel a apreciat că acestea nu pot fi valorificate în susținerea vinovăției inculpatului, câtă vreme martorii nu erau implicați direct în evidența contabilă a societății, astfel că depozițiile lor sunt irelevante și neesențiale.
Cât privește depozițiile inculpatului cu privire la acuzațiile ce i s-au adus, tribunalul a considerat ca fiind total greșită aprecierea instanței de fond în sensul că acesta ar fi recunoscut comiterea faptei (fila 278 alin. 6); În realitate inculpatul a arătat că nu a avut intenția de a frauda sub nici o formă statul român, admițând însă că, pentru vânzările de porumb, s-au întocmit borderouri de achiziție, iar nu facturi, din motivul necunoașterii prevederilor legale (fila 199 ); inculpatul a mai arătat că nu a intenționat să ascundă vânzările de produse agricole, deoarece sumele obținute au fost depuse la bancă sau în casierie, crezând că "o dată cu introducerea banilor în circuitul financiar aceștia vor fi impozitați, iar contabilitatea îi va înregistra în documente" (fila 199 ).
Față de cele arătate anterior, tribunalul a concluzionat că în sarcina inculpatului Mari nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, întrucât lipsește un element constitutiv al infracțiunii, mai precis, intenția infracțională, motiv pentru care se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva hotărârii instanței de fond a mai declarat apel SC SRL, solicitând printre altele, a nu se dispune obligarea acestei societăți la plata vreunei sume de bani, exclusiv sau în solidar cu inculpatul Mari.
Apelul acestei societăți a fost admis de către Tribunalul Arad, în sensul că, drept urmare a achitării inculpatului (soluție ce profită direct părții responsabile civilmente) și a respingerii acțiunii civile exercitate de -, SRL nu a fost obligată la plata vreunor despăgubiri civile.
Pe de altă parte, tribunalul a împărtășit punctul de vedere al primei instanțe cu privire la calitatea de partea responsabilă civilmente, iar nu de parte civilă a SRL, reținând că societatea menționată nu este îndreptățită în a obține despăgubiri civile de la inculpat având în vedere obiectul cauzei.
Referitor la apelul declarat de prin A privitor la latura civilă a cauzei, Tribunalul Arada considerat că acesta este nefondat, întrucât, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat de d-na, societatea administrată de inculpat nu a adus prejudicii bugetului statului.
Împotriva deciziei penale nr. 168/2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat recursuri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și partea responsabilă civilmente SC " " SRL.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat ca, în baza art. 38515pct. 2 lit. d raportat C.P.P. la art. 3859pct. 18.C.P.P. să se dispună casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, s-a susținut că decizia Tribunalului Arad este nelegală, că deși ambele expertize efectuate în cursul judecății tind să minimalizeze vinovăția inculpatului, în ambele se constată că acesta a vândut o cantitate de porumb mai mare fără a întocmi facturi fiscale, deci fără a declara autorităților venitul obținut astfel. De altfel, s-a arătat că existența sau inexistența prejudiciului este nerelevantă pentru existența infracțiunii de evaziune fiscală întrucât este o infracțiune de pericol, fiind sancționată doar punerea în pericol a valorii sociale protejate de legea penală, nefiind necesară producerea unui rezultat fizic materializat. Totodată, s-a contestat și argumentul instanței de apel privind necunoașterea legii de către inculpat, în condițiile în care acesta, deși cetățean italian, în situația în care era asociat și unic administrator al unei societăți comerciale române, avea obligația de a se informa cu privire la actele pe care trebuia să le întocmească în această calitate. S-a mai arătat că necunoașterea legii nu constituie un motiv care să înlăture răspunderea penală, precum și că inculpatul a cunoscut prevederile legii române privind actele contabile întrucât acesta a întocmit facturi fiscale pentru unele vânzări, însă nu a întocmit pentru vânzarea unei cantități de porumb; iar dacă ar fi fost într-adevăr convins că singurele acte ce trebuia să le întocmească în cazul vânzării de bunuri erau borderourile de achiziții, nu ar fi întocmite facturi fiscale pentru nici o vânzare de produse. În acest sens, au fost invocate declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale (fila 139 dosar UP) și declarația martorului (fila 183, 187 dosar UP). În ce privește reținerea de către tribunal a faptului că inculpatul a depus în casierie sau la bancă, în contul societății, toate sumele încasate din vânzarea porumbului, menționând pe foile de vărsământ "vânzări de mărfuri privat, mixt", iar în contabilitatea societății că ar proveni din "creditare firmă", respectiv împrumuturi ale inculpatului către societate; respectiv că această neconcordanță ar fi urmarea unei neînțelegeri defectuoase între inculpat și contabilul angajat de societate; s-a arătat că nu este de natură a dovedi nevinovăția inculpatului. Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat a se avea în vedere declarația martorei și faptul că folosirea ulterioară a banilor obținuți din vânzarea porumbului, de către societate, este nerelevant sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât această faptă vizează prejudicierea (sau doar intenția de a prejudicia) bugetul de stat și nu cel al societății.
În motivarea recursului său, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Aas olicitat desființarea deciziei atacate, iar în rejudecare admiterea apelului împotriva sentinței penale nr. 1364/2007 a Judecătoriei Timișoara, în sensul admiterii în întregime a pretențiilor civile formulate, respectiv obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata către bugetul de stat a sumei totale de 170.327,81 ron, cu accesoriile aferente, actualizate până la data efectuării plății conform OG nr. 92/2003. În acest sens, partea civilă a arătat că suma de 170.327,81 ron, cu accesoriile aferente calculate până la data plății efective, reprezintă: - 27.788.677 lei ron reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor; - 397.655.963 lei ron reprezentând impozit pe profit suplimentar; - 1.277. 833.467 lei ron TVA neînregistrat; susținând că estimările au fost calculate în baza suprafețelor cultivate de societate, rezultate din contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune, polițele de asigurare, nota explicativă a inculpatului, precum și adresele direcțiilor agricole din zonă cu producțiile medii obținute. Totodată, s-a învederat că s-a avut în vedere faptul că au fost vândute cantități din producția agricolă fără documente justificative cu consecința diminuării obligațiilor datorate bugetului de stat și faptul că organele de control nu au putut determina cu exactitate suma ce reprezintă prejudiciul, estimarea veniturilor și a TVA aferent producției obținute din agricultură efectuându-se în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 87/1994 pentru perioada 15.10.2001 - 29.08.2003, respectiv art. 14 din Legea nr. 87/1994 pentru 30.08.2003 - 31.12.2003.
Partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat prin cererea de recurs ca instanța să dispună modificarea deciziei atacate în sensul admiterii constituirii ca parte civilă și obligării fostului administrator Mari la plata sumei de 500.000 euro.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt fondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A în limita sumei acordate de prima instanță; recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC " " SRL fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, și, și constatările rapoartelor de expertiză tehnică judiciară. Astfel, în cursul anului 2003, inculpatul, care avea calitatea de administrator la SC " " SRL a vândut cantitatea de 102.349 kg porumb din producția anului 2002 către SC "" SA C, fără a întocmi documentele justificative - facturi fiscale și a înregistra în contabilitate operațiunile economice efectuate; respectiv, la începutul anului 2004, vândut cantitatea de 5.150 kg porumb din producția anului 2003 la persoane fizice din regiunea, fără a întocmi documente justificative - facturi fiscale și a înregistra în contabilitate operațiunile economice efectuate. În declarațiile date în cursul procesului (filele 198-201 dosar UP, fila 27 dosar judecătorie, fila inculpatul nu contestă operațiunile reținute în sarcina sa, dar susține că nu a avut intenția de a prejudicia statul și nu a cunoscut faptul că actele întocmite de el nu erau cele impuse de lege. Cu toate acestea, despre maniera de lucru a inculpatului, martorul (fila 186 - 189 dosar UP, fila 53 dosar judecătorie) relatează că: "referitor la vânzările efectuate pentru valorificarea producției arăt faptul că eu nu an întocmit nici un fel de act justificativ deoarece eliberam produsele din magazie la ordinul verbal primit de la Mari sau secretara acestuia, care spuneau să mă scad cantitativ la eliberarea produselor, ei urmând să întocmească factura și avizul"; "au fost situații în care cei doi mi-au spus să eliberez o cantitate de produse, spunându-mi faptul că trebuie să încasez o sumă de bani, sumă pe care a doua zi o predam unuia dintre cei doi, fără a întocmi nici un fel de act și fără să cunosc prețul pe kilogram"; martorul exemplificând vânzările făcute către SC Sa C, din producția anului 2002, "o parte fiind plătită numerar odată cu ridicarea cantității de la magazie, iar restul a fost plătită direct lui Mari, fără a întocmi eu aviz de expediție sau factură, conform indicațiilor primite de la Mari și secretara sa", respectiv vânzările din recolta de porumb obținută pe anul 2003, în cantitate de 5150 kg, către particulari din regiunea "fără a întocmi nici un fel de act deoarece de fiecare dată mi s-a precizat că acest lucru urma să-l facă d-l Mari ". În același sens, martorul (fila 174 -175 dosar UP, fila 52 dosar judecătorie) relatează că "în cadrul sarcinilor de serviciu în anul 2002, spre toamnă-iarnă, folosindu-mă de un tractor cu am procedat la încărcarea întregii producții de porumb, din care o parte a fost luată de unul din camioanele de la Sa C"; respectiv: "producția anului 2003 fost introdusă în saci și vândută la particulari din regiunea Oltenia nefiind încărcată mecanizat", iar "cantitatea rămasă în magazie a fost vândută în anul 2004, luna ianuarie și încărcată în două autoturisme ". Pentru aceste operațiuni nu au fost întocmite facturi fiscale, care să fie înregistrate în contabilitatea societății, fapt constatat și de expertiza efectuată de expert contabil (fila 134, 137 dosar judecătorie), respectiv de expert (fila 178, 179, 188 dosar judecătorie). Relevantă este și împrejurarea că pentru operațiuni de același fel, inculpatul a întocmit facturi fiscale (dovadă cele enumerate la fila 123 dosar judecătorie) care coroborată cu susținerile martorului, în sensul că i s-a spus că inculpatul va întocmi factura și avizul pentru marfă, conduc la concluzia că acesta avea cunoștință de documentele pe care trebuia să le întocmească. Pe de altă parte, instanța constată că este eronată și reținerea în favoarea inculpatului a faptului că aceste operațiuni ar figura în contabilitatea societății ca împrumuturi către aceasta din partea asociatului Mari, existând foile de vărsământ cu mențiunea "vânzări mărfuri privat, mixt", întrucât în expertiza întocmită de expertul se arată că în cazul acestor documente acesta nu se poate pronunța asupra naturii mărfurilor vândute de către societate (fila 189 dosar judecătorie). Din modalitatea și circumstanțele în care a acționat inculpatul, împrejurările anterior expuse, rezultă că în cauză este îndeplinită și condiția laturii subiective a infracțiunii de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât acesta nu poate invoca necunoașterea legii ca temei pentru exonerarea de răspundere.
Potrivit dispozițiilor art. 11 al. 1 lit. b din Legea nr. 87/1994 constituie infracțiune "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția". Din acest text legal, rezultă că pentru existența infracțiunii nu este necesară producerea efectivă a prejudiciului în bugetul statului, ci doar scopul urmărit de inculpat, deși în cauză acesta există și va fi analizat în soluționarea laturii civile.
Încadrarea juridică dată faptei prin sentința penală pronunțată în cauză de Judecătoria Arad este corectă, dispozițiile art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 fiind mai favorabile decât reglementarea din Legea nr. 241/2005.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că judecătoria a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, proporțională cu pericolul social al faptei. Astfel fiind, constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod Penal - respectiv a dreptului de a fi administratorul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale, și reflectă gradul de pericol social al acestuia și faptelor comise.
În ce privește recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - A, instanța constată că este fondat numai în limita sumei de 63 006, 8376 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente. Astfel, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 170.327,81 lei Ron, cu accesoriile aferente calculate până la data plății efective, reprezentând: 27.788.677 lei Rol - impozit pe veniturile microîntreprinderilor; - 397.655.963 lei Rol - impozit pe profit suplimentar; - 1.277.833.467 lei Rol - reprezentând TVA neînregistrat, însă în cauză a fost dovedită numai suma de 63 006, 8376 lei din care 27 788,677 lei Ron (fila 136 dosar judecătorie, expertiză) impozit pe venitul microîntreprinderilor, 39 765,59 lei (fila 143 dosar judecătorie, expertiză) - impozit pe profit și 20 462,37 lei (fila 144 dosar judecătorie, expertiză) - taxă pe valoare adăugată, aferente vânzării a 102.349 kg porumb din producția anului 2002 către SC "" SA C și cantității de 5.150 kg porumb din producția anului 2003. Instanța nu își însușește concluziile finale ale expertizei întocmite de expert, în sensul că societatea nu ar mai avea datorii către stat întrucât pentru sumele de bani obținute din vânzările sus menționate nu au stabilite și fost achitate contribuțiile fiscale. În ce privește diferența până la 170.327,81 lei Ron, care a fost respinsă în mod corect de prima instanță, se constată că pe de o parte inculpatul nu a fost trimis în judecată și condamnat pentru operațiuni în legătură cu producția de soia, și, mai mult, din declarațiile martorilor, și rezultă că această producție nu a fost recoltată. În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că posibilitatea estimării contribuțiilor fiscale apare în cazul în care există dovada efectuării unor operațiuni supuse impozitării, dar nu se poate stabili cu exactitate întinderea acestora, și nu atunci când se probează contrariul.
În ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC " " SRL, instanța constată că este nefondat întrucât aceasta nu poate avea calitatea de parte vătămată în cazul infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, din norma de incriminare a infracțiunii reglementată de dispozițiile art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 rezultă că prejudiciul poate să apară în patrimoniul bugetului de stat întrucât scopul urmărit de inculpat este acela de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția; eventualele pagube suportate de recurentă nefiind în legătură de cauzalitate cu infracțiunea dedusă judecății.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă Agenția națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr. 168/02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Va fi casată decizia penală recurată și rejudecând, se va menține ca temeinică și legală sentința penală nr. 1364/12 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. va fi respins respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente Societatea Comercială " " A, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obligă recurenta Societatea Comercială " " A la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recursul declarat de procuror și partea civilă vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă Agenția națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva deciziei penale nr. 168/02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și rejudecând, menține ca temeinică și legală sentința penală nr. 1364/12 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente Societatea Comercială " " A, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenta Societatea Comercială " " A la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recursul declarat de procuror și partea civilă rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.. -22.10.2008
Tehnored. - 23.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
