Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.99/R/2008
Ședința publică din 06 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminita Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de către inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP M, împotriva deciziei penale nr. 246/A din 4 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și ped.de art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2264 din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Baia Mare, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 12.11.1945 ), la pdeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziume fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.13 pen.
În temiul art.81 și 82.pen instanța a dispus suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 5 ani atrăgând inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.l Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani in temeiul art. 64 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei; inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Statul Român prin NA. - Direcția Generală a Finanțelor Publice M suma de 719.042.413 lei (ROL) cu dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, instanța a constatat că a rămas fără obiect sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 15.05.2006 asupra bunurilor inculpatului.
În considerentele hotărârii s-a reținut că inculpatul este administrator și asociat la 6 societăți comerciale, respectiv SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC AGROI. SRL, SC SRL și SC SRL, toate având ca obiect de activitate - activități în domeniul agricol și zootehnic.
În anul 2002, în urma unor controale efectuate la societățile administrate sau la care inculpatul era asociat, de către polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor M și a Curții de Conturi M s-a constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societăților amintite mai sus, a obținut ilegal de la bugetul de stat sume reprezentând rambursări TVA și de asemenea, acesta nu a evidențiat obligațiile fiscale față de bugetul de stat cu impozit pe profit și TVA.
Toate aceste controale au fost consemnate în procesele verbale încheiate, care au fost depuse în probațiune la dosar.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului care, in calitate de asociat și administrator al celor 6 societăți comerciale în perioada 2000-2002 nu a evidentiat in evidentele contabile veniturile realizate înregistrând cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, fapt ce a dus la diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, producând un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 719.042.413 lei (ROL) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Împotriva sentinței pronunțate, a declarat apel inculpatul și partea civilă Statul Român prin F -
În apelul său inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. respectiv pentru lipsa laturii subiective, deoarece acesta nu a ținut personal evidența contabilă.
Apelanta-parte civilă Statul Român prin NA. - Mas olicitat admiterea apelului și desființarea în parte a hotărârii penale în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 339.593 lei (RON) reprezentând T VA. și impozit pe profit, sumă cu care acesta a prejudiciat bugetul de stat, motivând că instanta de fond în mod netemeinic nu a inclus în despăgubirile civile acordate în cauză și suma reprezentând prejudiciul cauzat de activitatea infracțională desfășurată de inculpat la SC SRL.
Prin decizia penală nr. 246 din 4 octombeie 2007, Tribunalul Maramureșa admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale și, judecând, a redus de la 3 ani la 2 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății; a menținut modalitatea de executare a acesteia - suspendarea condiționată, dar pe perioada termenului de încercare de 4 ani; a făcut aplicarea art.71 alin.5 rap. la art.64 lit.a-c pen.; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.
Prin aceeași decizie, s-a respins apelul părții civile Statul Român prin ANAF - DGFP M, împotriva aceleași sentințe.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a fost administrator, respectiv asociat, dar cu mandat de reprezentare a 6 societăți comerciale, respectiv SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC AGROI. SRL, SC SRL și SC SRL, având obiect principal de activitate - activități in domeniul agricol și zootehnic.
Prin procesul verbal nr. 325 din 17 aprilie 2002 Curtea de Conturi M reține că SC AGROI.SRL, SC SRL și SC COMPLEX SRL au obținut ilegal de la bugetul de stat suma de 1.551.187.117 lei cu titlu de rambursări TVA.
Prin procesul verbal nr. 4363 din 8 august 2002 Direcția Controlului Financiar Fiscal M constată că SC SRL datorează bugetului de stat suma de 2.937.041.836 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 294.329.332 lei cu titlu de TVA suplimentar, obligația fiscală înregistrată la această societate, cu penalităti și majorări ridicându-se la valoarea de 14.341.405.069 lei.
Prin procesele verbale încheiate la 7 ianuarie 2002, nr. 56 din 9 ianuarie 2002, nr. 63 din 9 ianuarie 2002 de către inspectorii de specialitate ai Directiei de Control Fiscal M cu privire la SC COM SRL, SC SRL și SC COMPLEX SRL s-a stabilit că facturile emise de aceste societăți nu au avut la bază operațiuni reale, in concluzie acestea fiind fictive.
În aceste condiții, organele fiscale au mai reținut faptul că SC SRL și SC SRL au dedus ilegal TVA, pe care ulterior l-a cerut cu titlu de rambursare.
Prin procesul verbal nr. 6653 din 9.12.2003 întocmit în urma unei verificări financiar-contabile la SC SRL s-a concluzionat că această societate nu este plătitoare de T VA și în consecință nu putea să-și deducă TVA. Cu toate acestea, societatea a dedus nejustificat TVA aferent perioadei 2000 - 31 august 2001.
Prin același proces verbal s-a mai constatat că factura fiscală - din 30 iulie 2000 emisă de SC SRL nu este înregistrată în evidența contabilă a SC SRL, consecința fiind neplata TVA - ului colectat în valoare de 18.758.411 lei.
Concluziile proceselor verbale enumerate mai sus, au fost întregite și de concluziile expertizei financiar-contabile întocmită în cauză, prin care expertul autorizat a arătat că prejudiciul produs de societățile administrate de către inculpat se datorează nerespectării prevederilor legale referitoare la impozitul pe profit, la taxa pe valoarea adăugată.
Însă, datorită faptului că între sumele constatate în procesele verbale și cele stabilite prin expertiza de specialitate existau diferențe, s-au cerut explicații în urma cărora Serviciul Cercetări Penale din cadrul Maî ntocmit un nou referat de terminare a urmăririi penale, prin care a arătat că factura emisă de către către in valoare de 7.116.995.000 lei nu a fost luată în considerare de către expertul contabil, nu a fost găsită în materialitatea ei nici chiar la, și cu toate acestea a fost evidențiată în evidențele contabile. S-a reținut totuși, că operațiunile sunt reale deoarece din cercetările penale, respectiv audieri de martori a rezultat acest fapt, motiv pentru care s-a reținut același prejudiciu.
Urmare acestor concluzii exprimate de Serviciul cercetări penale, expertul contabil a întocmit o completare la expertiză, concluzionând că în ceea ce privește nu există prejudiciu, acesta subzistând doar la celelalte societăti comerciale.
În această privință Tribunalul Maramureșa constatat că a făcut obiectul procedurii falimentului, procedura fiind închisă la data de 9.12.2002, în acest dosar partea civilă declarându-și creanța, aceasta fiind stabilită în dosarul de faliment (fila 57 din dosarul de fond).
Pe de altă parte, se constată că și SC SRL a făcut obiectul procedurii falimentului în urma căruia la data de 8.09.2003 s-a dispus radierea societății din Registrul Comerțului (fila 62 din dosarul de fond).
S-a mai constatat de către tribunal că Statul Român s-a constituit parte civilă cu prejudiciul provocat de către SC SRL 2.676.896.893 lei din care 1.129.034.028 lei reprezintă impozit pe profit, iar 1.547.862.865 lei reprezintă T VA. de plată, SC SRL 265.154.353 lei reprezentând TVA. suplimentar, SC SRL 165.187.625 lei reprezentând impozit pe profit, SC AGROI. SRL -277.625.000 lei reprezentând impozit pe profit și SC SRL 11.075.435 lei reprezentând impozit pe profit (fila 15 din dosarul de fond).
Prin urmare, Statul Român nu s-a constituit parte civilă cu prejudiciul cauzat prin activitatea desfășurată în mod nelegal de către SC SRL.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat de către SC SRL s-a constatat din actele dosarului că, pe de o parte factura care ar fi constatat efectuarea unor operațiuni la această societate, nu există în materialitatea ei cu toate că a fost evidențiată în contabilitate, iar pe de altă parte se constată că prin încheierea civilă nr. 2477 din 9 decembrie 2002 dată în dosar nr. 2046/2000 al Tribunalului Sălaj privind falimentul acestei societăți, s-a stabilit că Statul Român prin S și M, și-a declarat creanța de 7.617.680.149 lei, respectiv 1.196:087.182 lei, creanță rămasă nerecuperată, S și FP. M fiind autorizate de către instanță să exercite drepturile privind recuperarea creanțelor. Prin urmare, pentru prejudiciul cauzat de partea civilă deține deja un titlu executoriu.
Este de precizat că SC SRL a fost inițial înregistrată în M după care, conform declarației inculpatului dată în fața instanței de apel, în 1998 și-a schimbat sediul social în județul
Inculpatul susține în acest sens că, societatea a fost înregistrată inițial ca plătitoare de TVA, însă la momentul schimbării sediului social aceasta a fost înregistrată în S ca neplătitoare de TVA, inculpatul susținând că nu are nici o vină în acest sens, deoarece nu el s-a ocupat de întocmirea actelor necesare.
Aceeași poziție, de lipsă a culpei în ceea ce privește întocmirea actelor financiar-contabile cu privire la toate societățile conduse de către inculpat a fost invocată de către acesta în apărare, însă această apărare nu a fost primită de către instanță, deoarece în conformitate cu prevederile art. 68 și urm. din Legea nr. 31/1990 administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv, iar aceștia răspund de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
În consecință, indiferent cine a întocmit și a ținut contabilitatea firmelor, inculpatul în calitate de administrator, avea obligația legală să cunoască și să-și însușească sau nu concluziile și actele întocmite de către persoanele angajate.
În ceea ce privește expertiza de specialitate în horticultură solicitată de către inculpat în apărare, privind realitatea sau nerealitatea operațiunilor comerciale derulate de către societățile verificate, instanța a respins această probă considerând-o neconcludentă pentru soluționarea cauzei, având în vedere perioada mare de timp derulată de la data săvârșirii faptei și având în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză în fața instanței de fond, care au declarat că în perioada 1998 până în 2002 au lucrat sporadic la firmele conduse de către inculpat, însă la început nici unul dintre ei nu au semnat vreun stat de plată pentru sumele de bani încasate și nu pot declara ce fel de lucrări s-au efectuat cu întreținerea, amenajarea și exploatarea și a fermelor administrate de către inculpat.
În concluzie, instanța de fond în mod corect a reținut ca prejudiciu suma exprimată în completarea la expertiza contabilă întocmită în cauză, inculpatul făcându-se vinovat de producerea acestuia, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994.
Cât privește reținerea art. 13 Cod penal, instanța de apel a apreciat ca întemeiată aplicarea legii mai favorabile în această cauză, având în vedere că Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin Legea 241/2005, însă era în vigoare la data săvârșirii faptei.
Analizând cele două texte de lege în ansamblul lor se constată că, deși sub aspectul cuantumului pedepsei, fapta săvârșită de inculpat este la fel sancționată, textul legii noi cuprinde și alte sancțiuni care nu erau prevăzute de legea veche.
Raportat la faptă și la circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, având în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului precum și prejudiciul cauzat, tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, motiv pentru care a redus-o conform dispozitivului, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepse, apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
In acest sens, instanța a atras inculpatului atenția asupra consecințelor prev de art. 83 Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, pe care a suspendat-o pe durata termenului de încercare.
Având în vedere calitatea pe care a avut-o inculpatul la momentul săvârșirii faptei, tribunalul a aplicat acestuia și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal.
Constatând că celelalte dispoziții ale sentinței sunt temeinice și legale,tribunalul le-a menținut conform dispozitivului.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, pentru motivele arătate mai sus, tribunalul a constatat că acesta este nefondat deoarece prejudiciul invocat de către partea civilă ca fiind produs de către SC SRL nu există, fapt care a fost demonstrat cu probele administrate în cauză.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de DGFP
Inculaptul a asolicitat casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea efectuării unei expertize în specialitatea horticultură.
S-a arătat în motivele de recurs că, ambele instanțe, în mod nejustificat, au respins solicitarea recurentului ca, în apărare, să fie efectuată o expertiză de specialitate, cu atât mai mult, cu cât și expertul contabil a arătat în raport că, nu se poate pronunța asupra unor obiective, fiind necesară opinia unui expert agronom.Toate operațiunile în horticultură sunt consemnate în dosarul de urmărire penală, astfel că un specialist ar putea răspunde la cele solicitate de expertul contabil. Numai în aceste condiții se poate reține ca probă expertiza contabilă, întrucât, în acest moment există o condamnare și obligația achitării unui presupus prejudiciu, având la bază o expertiză incompletă.
Partea civilă a solicitat casarea deciziei și, rejudecând, să fi obligat inculpatul la plata sumei de 339.593 lei Ron, reprezentând TVA și impozit pe profit - cu care inculpatul a prejudiciat bugetul de stat.
Diferența dintre despăgubirile acordate de instanță și cele solicitate de partea civilă, provine din prejudiciul cauzat de inculpat prin activitatea de administrare desfășurată la, în sumă de 2.676.896.893 Rol, prejudiciu pe care, organele de urmărire penală și ambele instanțe l-au considerat inexistent. Aceasta deoarece, la data efectuării controlului, factura nr. -/23.03.2000 în valoare de 7.116,995.000 lei, emisă de către, nu exista în materialitatea ei și, deci, având un conținut incert, expertul a stabilit că această factură este nedeductibilă fiscal. Cu toate acestea, în rechizitoriu și apoi, în hotărârile instanțelor se reține că, deși acestă factură nu a fost luată în considerare nici de organele de control, nici de expertul contabil, este totuși reală, întrucât, din audierile de martori, rezultă acest fapt.
Pe de altă parte, greșit s-a apreciat de către instanța de apel că, partea civilă deține un titlu excutoriu privind creanța datorată de, deoarece titlul respectiv se referă la patrimoniul societății - inexistent, și nu al administratorului său - inculpatul - care, dacă va fi găsit vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, va trebui să suporte din averea sa, prejudiciul produs statului.
Deducerea TVA de către o societate care nu este înregistrată ca fiind plătitoare de TVA, este evident nelegală. Așa a procedat inculpatul, care, cu rea-credință, a înregistrat în contabilitate factura, mai sus arătată, cu consecința deducerii nelegale a TVA și influențarea calculului impozitului pe profit, în sensul diminuării acestuia.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglmentărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 356.pr.pen. expunerea unei hotărâri trebuie să conțină, între altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt, pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Se constată că prima instanță, în totală ignorare a acestor dispoziții legale, s-a limitat la a reitera "ad literam" rechizitoriul întocmit de procuror, fără a arăta și analiza în concret, elementele de fapt pe care s-a sprijinit soluția dată în cauză, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, în condițiile în care inculpatul, în mod constant a negat comiterea faptei și a contestat prejudiciul reținut ca fiind cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Dacă sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului, se poate aprecia că motivarea soluției se desprinde din expunerea actului de sesizare, nu aceeași este situația motivării soluției sub aspectul laturii civile. Prima intanță a apreciat pretențiile formulate de partea civilă ca fiind întemeiate doar la nivelul ultimei sume precizate de expertul contabil și, în consecință, a obligat inculpatul la plata acestora, fără a arăta de ce pretențiile părții civile nu sunt justificate la nivelul întregii sume solicitate, de ce nu au fost luate în considerare probele, pe care aceasta din urmă și-a întemeiat pretențiile. Nu există practic, o motivare a laturii civile a cauzei, instanța nefăcând altceva, decât să oblige inculpatul la plata unor despăgubiri stabilite la un anumit cuantum, fără nicio justificare a acestuia.
Din păcate, același neajuns se constată și la nivelul instanței de apel. Dacă sub aspectul laturii penale, tribunalul a explicat de ce nu pot fi primite apărările inculpatului, în sensul nevinovăției sale, sub aspectul laturii civile a cauzei, explicațiile instanței de apel, mergând pe două variante, sunt contradictorii, echivalând practic cu o nemotivare a laturii civile.
Astfel, pentru că partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe, pe motiv că nu s-au acordat și despăgubirile rezultând din activitatea infracțională a inculpatului la, Tribunalul a statuat că, în mod corect, prima instanță a reținut ca prejudiciu suma exprimată în completarea la expertiza contabilă, explicând aceasta prin două ipoteze. Pe de o parte, arată că, partea civilă deține deja un titlu executoriu pentru prejudiciul cauzat de această societate, întrucât prin încheierea civilă nr.2477 din 9 decembrie 2002 dată în dosar nr. 2046/2000 al Tribunalului Sălaj privind falimentul acestei societăți, partea civilă a fost autorizată să exercite drepturile pentru recuperarea creanței datorate de societatea inculpatului - ceea ce înseamnă că, a apreciat că un astfel de prejudiciu există, dar nu poate fi recuperat în acest cadru procesual, partea civilă, valorificându-și creanța pe calea unei acțiuni civile. Pe de altă parte, Tribunalul reia ( incomplet ) explicațiile din rechizitoriu, arătând că, factura ce ar fi constatat efectuarea unor operațiuni la această societate, nu există în materialitatea ei, cu toate că a fost evidențiată în contabilitate și, deci (urmând considerațiile din actul de sesizare), este totuși reală, așa cum au demonstrat depozițiile de martori, iar drept consecință - nu s-a creat prejudiciu prin activitatea desfășurată de inculpat la această societate.
Este real că în practică, s-a admis că o decizie a instanței de apel prin care se menține hotărârea apelată, este suficient a fi motivată printr-o formulare generală, în sensul că își însușește motivele care au stat la baza soluției primei instanțe, dar numai dacă această soluție este complet și corect motivată, ceea ce nu este cazul în speță. Altfel, instanța de apel, poate suplini nemotivarea primei instanțe, putând ea însăși să analizeze și să aprecieze probatoriul administrat în fața primei instanțe și chiar a probelor nou administrate în apel. Ori în speță, nu s-a realizat acest lucru, din prima hotărâre lipsind motivarea laturii civile, iar decizia instanței de apel conține o motivare contradictorie, chivalând și ea cu o nemotivare.
Suntem deci în prezența cazului de casare prev. de art. 385/9 pct.9 pr.pen. care impune rejudecara cauzei de către instanța de fond, întrucât, constatându-se aceleași încălcări de lege, atât în decizia recurată, cât și în hotărârea primei instanțe, trebuie desființate ambele hotărâri. Desființarea hotârârilor va fi dispusă în întregime, pentru a nu se împiedica justa soluționare a întregii cauze la rejudecare, în concordanță cu dispozițiile art. 385/17 alin.2 rap. la art. 382 alin.1,2 pr.pen. Aceasta deoarece, soluția ce va fi dată sub aspectul laturii civile - prin stabilirea certă a existenței sau nu, a unui prejudiciu, prin stabilirea certă a cuantumului prejudiciului - poate influența soluționarea cauzei și sub aspectul laturii penale, chiar dacă numai în parte, eventual în procesul de individualizare a sancțiunii ce se aplică inculpatului, dacă, în urma analizării întrgului probatoriu și motivării corespunzătoare, se constată vinovăția inculpatului.
Ultimul act procedural valabil, de la care procesul penal trebuie reluat este declarația martorului ( fila 143 dosar fond), cu ocazia rejudecării, instanța urmând a clarifica toate aspectele contradictorii privind prejudiciul ce se reține a fi fost cauzat în cauză, prin activitatea infracțională a inculpatului.
Aceasta deoarece, se constată de către C că, sub aspectul laturii civile a cauzei, probele administrate relevă aspecte contradictorii, ce nu au fost lămurite de nici una dintre instanțe.
Astfel, expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionează inițial că, prejudiciul total cauzat prin operațiunile efectuate de inculpat la societățile pe care le administra (, și ) este în sumă de 2.547.447.476 lei Rol (raport de exprtiză fila 337 dosar ). S-a arătat de asemenea, că în privința, expertul s-a pronunțat asupra impozitului pe profit și TVA - datorate, doar pe baza evidenței contabile existente, fiind tratate doar aspectele asupra cărora expertul avea competență a-și exprima opinia, nu și cele tehnice, pentru care a considerat necesară opinia unui expert agronom în privința lucrărilor agricole, respectiv, a unui evaluator, în privința imobilizărilor corporale (fila 335 dosar ).
Pentru că referatul de terminare a urmăririi penale, din 24 ianuarie 2005 (fila 5 dosar ) menționa un prejudiciu de 673.026.878 lei Rol, iar expertiza contabilă un alt prejudiciu, s-a solicitat de către procuror completarea urmăririi penale, sub aspectul stabilirii corecte a prejudiciului.
Se întocmește un nou referat de terminare a urmăririi penale la 12 septembrie 2005 ( filele 727-734 dosar ) în care se prezintă comparativ prejudiciile din expertiză și cele rezultate din cercetări, comparație total inadecvată pentru că, nu sunt folosite aceleași elemente de comparație, respectiv, în tabelul de comparație (fila 734 dosar ) organul de urmărire penală menționează prejudicii reprezentând TVA rambursat, pentru unele societăți, iar pentru altele nici nu menționează ce reprezintă respectivul prejudiciu, pe când expertul menționează la prezentarea prejudiciului total, că acesta reprezintă impozit pe profit+TVA ( fila 337 dosar ).
În aceste condiții, se solicită și expertului explicații privind diferența de prejudiciu, iar acesta, prin precizările formulate la 10.11.2005 ( fila 739 dosar ), arată că diferența de prejudiciu se datorează faptului că, la data expertizării, nu a avut la dipoziție factura -/29.07.2000 emisă de L către, astfel că a considerat-o nedeductibilă pe, dar pentru că, organele de cercetare au stabilit ulterior realitatea conținutului acestei facturi și a cheltuielilor evidențiate în contabilitatea L, a recalculat prejudiciul total, pe care l-a stabilit la suma de 719.042.413 lei Rol. Această sumă este reținută în final ca prejudiciu de către organul de urmărire penală, deși explicațiile privind diferența de prejudiciu, sunt diferite, expertul referindu-se doar la factura, mai sus menționată, iar organul de cercetare penală făcând referire la mai mulți factori, privind și alte societăți și, în plus vorbește și de prejudiciul de la, care nu apare în expertiza contabilă.
Toate aceste neconcordanțe privind cuantumul real și componența certă a prejudiciului, care nu s-au putut lămuri în cursul urmăririi penale, nu au constituit nici preocuparea celor două instanțe, în contextul nemotivării reținerii sumei de 719.042.413 lei Rol ca prejudiciu, contestării acestuia de către inculpat și nemotivării respingerii sumei solicitate de partea civilă, drept prejudiciu.
Așa fiind, pentru stabilirea corectă a prejudiciului și justa soluționare a laturii civile a cauzei, se impune solicitarea de lămuriri expertului contabil, privind datele tehnice, de care are nevoie pentru a putea stabili influențele fiscale la nivelul, determinate de operațiunile înscrise în facturile fiscale emise de această societate către ( vezi obiectivul 1 și răspunsul la acest obiectiv din expertiză - filele 316-326 dosar ) și, ulterior, pe baza acestor informații, se vor stabili și obietivele pentru o expertiză în domeniul tehnologiei agricole. Aceasta, deoarece, informațiile furnizate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M (filele 664-665 dosar ) se apreciază ca insuficiente, pentru aflarea adevărului în cauză, în ceea ce privește necesitatea, oportunitatea lucrărilor facturate, a volumului acestora și a cantităților de materiale acceptabile din punct de vedere al tehnologiei agricole, fiind necesare cunoștiințele unui expert.
Motivarea instanței de apel, în sensul că o astfel de expertiză ar fi neconcludentă, motivare întemeiată pe argumentul că, a trecut o perioadă mare de timp de la săvârșirea faptelor și pentru că au fost audiați martori sub aceste aspecte - nu poate fi primită, dat fiind că, martorii audiați nu au putut da relații concludente cu privire la aspectele care interesează în cauză, iar pe de altă parte, este de observat că, organele de urmărire penală, pe baza declarațiilor de martori au concluzionat că, este real conținutul facturii-/29.07.2000 emisă de L către, aspect ce vine în contradicție cu răspunsul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, care face referire la realitatea și oportunitatea lucrărilor și serviciilor facturate de L către, printre acestea fiind și cele înscrise în factura în discuție.
După efectuarea acestui tip de expertiză, se va dispune completarea expertizei contabile sau, dacă se apreciază necesar, o nouă expertiză contabilă, care să stabilească concret, influențele fiscale la nivelul, determinate de operațiunile înscrise în facturile fiscale emise de această societate către și, pe cale de consecință, dacă se modifică situația și a celorlalte societăți comerciale, în ceea ce privește obligațiile fiscale către bugetul statului.
În urma analizării întregului probatoriu, funcție și de concluziile expertizelor de specialitate, instanța urmează a stabili corespunzător dacă există sau nu prejudiciu în cauză, dacă există - care este cuantumul acestuia și, bineînțeles, va stabili corespunzător și soluția sub aspectul laturii penale a cauzei. Se vor avea în vedere și celelalte aspete invocate în motivele de recurs.
Față de toate aceste considerente, constatând fondate ambele recursuri, Curtea le va admite în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. va casa ambele hotărâri și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul domiciliat în localitatea nr. 141 jud. M și partea civilă Statul Român prin ANAF, reprezentată de DGFP M împotriva deciziei penale nr. 246/A din 4 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, pe care o casează impreuna cu sentința penală nr. 2264/24.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare si dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Baia Mare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./25.02.2008
Președinte:Luminita HanzerJudecători:Luminita Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
