Excepție de neconstituționalitate. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.100/
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-petent, domiciliat în municipiul G,-, - 4, scara 1, apartament 3, județul G, împotriva deciziei penale nr.38/R din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (încheiere de ședință din 11.01.2010, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-petent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată; la data de 09.02.2010, recurentul-petent a depus la dosar concluzii, prin care solicită, totodată, să i se desemneze și un apărător din oficiu, după care;
Curtea, pune în discuție cererea recurentului-petent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate de petentul-recurent de desemnare a unui apărător din oficiu deoarece, având în vedere numărul mare de procese, s-a constatat că acesta poate să își facă apărarea. Mai mult, recurentul-petent nu este acuzat de vreo faptă, încât să fie nevoie să ii fie asigurată apărarea.
Curtea, având în vedere că în cauză apărarea nu este obligatorie, iar recurentul-petent are numeroase dosare, numeroase susțineri și indicări a normelor de drept, consideră că recurentul poate să își facă singur apărarea și respinge cererea.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petent, întrucât hotărârea atacată de acesta este deja definitivă, fiind pronunțată o hotărâre în recurs, de către Tribunalul Galați. Prin urmare, apreciază că recursul formulat este inadmisibil.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.01.2010 a Judecătoriei Galați, pronunțată in dosarul nr-, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de petentul.
S-a reținut, printre altele, că la termenul de judecată din data de 03.08.2009, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, invocând faptul că textul de lege este neconstituțional în măsura în care "permite și dă posibilitatea instanței de judecată să se pronunțe asupra plângerii, fără a mai administra și alte probe, încălcând drepturi și principii prevăzute de art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 52, 53, 124, 126, 148 din Constituția României, art. 1, 6, 13, 14, 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și a art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului" (fila 92).
La termenul de judecată din data de 12.10.2009, deși motivase în scris excepția invocată, în înscrisul depus la fila 92 dosar, petentul a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu care să-i asigure asistența juridică pentru a invoca și motiva excepția de neconstituționalitate a disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
Instanța a respins cererea formulată de petent, apreciind că acesta își poate formula singur apărările în cauză, soluție susținută și în considerarea deciziei nr. 64/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că asistența juridică nu este obligatorie pentru petenți sau intimați, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
Față de soluția pronunțată, petentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 Cod penal și, ulterior și a art. 173 alin. 3 Cod penal, apreciind că aceste texte de lege contravin dispozițiilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 52, 53, 124, 126, 148 din Constituția României, art. 1, 6, 13, 14, 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și a art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, judecătorul, soluționând plângerea, a verificat rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor sau a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Potrivit art. 171 alin. 1 Cod procedură penală învinuitul sau inculpatul a avut dreptul să fie asistat de apărător pe tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare au fost obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.
Potrivit art. 173 alin. 3 Cod procedură penală când organul judiciar a apreciat că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.
În opinia autorului excepțiilor, dispozițiile art. 171 alin. 1 și ale art. 173 alin. 3 Cod de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care au permis judecătorului să încalce dreptul la apărare al petentului și să se manifeste arbitrar, subiectiv și chiar părtinitor la soluționarea cererii de desemnare a unui apărător din oficiu.
Procedând la verificarea condițiilor de admisibilitate a prezentelor excepții de neconstituționalitate, instanța de fond a observat că acestea nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu referire la obiectul excepției, ce constă în dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei și care nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții.
Astfel excepția de neconstituționalitatea a prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, nu a avut legătură cu prezenta cauză dedusă judecății, atât timp cât petentul nu a solicitat administrarea unor probatorii în susținerea plângerii formulate, probe care să fi fost respinse de către instanță, în virtutea art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
Cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a disp. art. 171 alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la asistența juridică a învinuitului sau a inculpatului și a disp. art. 173 alin. 3 Cod procedură penală referitoare la dispunerea din oficiu sau la cerere de luare a măsurilor pentru desemnarea unui apărător părții vătămate, părții civile sau părții responsabile civilmente, prima instanță a apreciat că nici aceste dispoziții legale nu au legătura cu prezenta cauză al cărui obiect îl constituie plângere formulată împotriva actului de netrimitere în judecată dat de procuror.
Împotriva încheierii de ședință menționată a declarat recurs petentul.
La termenul de judecată din data de 25.01.2010, petentul a arătat printre altele că practica judiciară a Curții de APEL GALAȚI (ds-, încheiere din 15.01.2010 ) s-a constatat că este admisibilă cererea și a fost sesizată Curtea Constituțională.
Tribunalul Galația apreciat că recursul este nefondat.
Astfel, a apreciat că în mod corect prima instanță a respins cererea de sesizare a Curțiii Constituționale formulate de petentul.
Acesta a invocat mai multe excepții de neconstituționalitate la instanța de fond referitoare la disp. art. 2781al. 7, art. 171 al. 1, art. 173 al. 3 Cod procedură penală, art. 29 al. 6 din Lg 47/1992, fără a le motiva corespunzător, fiind făcute doar niște susțineri sumare.
De asemenea, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au o legătură directă cu soluționarea cauzei, având în vedere că obiectul dosarului este plângere împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată conform art. 2781Cod procedură penală. cu soluționarea cauzei trebuie să fie suficient de clară și de directă, de natură a influența în mod corect soluția din dosar, aspecte care nu se regăsesc în speța de față.
S-a apreciat că, prin invocarea acestor excepții se încearcă tergiversarea nejustificată a cauzei, situație care nu poate fi primită de instanța de judecată.
În aceste condiții atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cât și excepțiile invocate au fost apreciate ca fiind inadmisibile.
Față de cele arătate și de art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 38514, art. 38515pct. 1 lit b Cod procedură penală, Tribunalul Galați, prin decizia penală nr.38/25.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat recursul declarat de petentul, împotriva încheierii de ședință din 11.01.2010 a Judecătoriei Galați, dosar -.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe petent să plătească către stat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Împotriva acestei hotărâri definitive a formulat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția penală sub nr-.
Verificând hotărârea recurată, potrivit dispozițiilor art.38514Cod procedură penală, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de APEL GALAȚI constată că recursul formulat de petentul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art.129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul d e procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit art.3851alin.2 Cod procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
O astfel de situație de excepție este reglementată de dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1,2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.Încheierea poate fi atacată numai cu recursla instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".
Totodată, potrivit art.3851Cod procedură penală, se înțelege că sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul d e procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că împotriva încheierii de ședință din 11.01.2010, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-, recurentul-petent și-a exercitat deja dreptul la recurs în fața Tribunalului Galați, care s-a pronunțat printr-o decizie penală definitivă, potrivit disp.art.417 Cod procedură penală, respectiv Decizia penală nr.38/25.01.2010.
Trebuie menționat că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, se va constata că excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, iar prezentul recurs formulat de petentul împotriva Deciziei penale nr.38/25.01.2010 a Tribunalului Galați urmează a fi respins ca inadmisibil, in temeiul disp. art. 38515pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-petent (CNP:-, fiul lui și, domiciliat în municipiul G,-, - 4, scara 1, apartament 3, județul G) împotriva deciziei penale nr.38/R din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (încheiere de ședință din 11.01.2010, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
În baza art.192 Cod procedură penală, obligă recurentul-petent la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
/ -
2 ex./15.02.2010
Fond: /Recurs:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Ion Avram, Petruș Dumitru
