Excepție de neconstituționalitate. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 113/
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva încheierii de ședință din data de 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( corect împotriva deciziei penale nr. 531 din 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.02.2010 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15.02.2010.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2009 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a respins, în temeiul art.29 al.6 din Legea nr.47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 și 173 al.3 pr.pen. invocată de petentul.
În motivarea încheierii s-a arătat că la termenul de judecată din data de 04.11.2009, petentul a invocat în fața instanței excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52.proc.pen. respectiv a art. 173 alin. 3.proc.pen. solicitând totodată un termen de judecată pentru motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 alin. 3.proc.pen.
Cu privire la dispozițiile art. 52.proc.pen. petentul a arătat că acestea intră în contradicție cu dispozițiile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 52, 53, 124, 126, 128 și 148 din Constituția României, cu dispozițiile art. 1, 6, 13, 14, și 17 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, respectiv cu dispozițiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără a arăta în mod concret în ce constau aceste contradicții. A menționat petentul că dispozițiile art. 52.proc.pen. sunt neconstituționale în măsura în care permit ca soluționarea unei cereri de recuzare să se facă în ședință secretă, fără citarea părților și fără ca părțile să poată aprecia dacă există motive de recuzare a persoanelor care soluționează cererea de recuzare.
În argumentarea excepției invocate cu privire la dispozițiile art. 173 alin. 3.proc.pen. s-a arătat că textul de lege menționat contravine dispozițiilor constituționale prin aceea că, pe de o parte, nu garantează respectarea dreptului la apărare al petentului și, pe de altă parte, permite judecătorului să se manifeste arbitrar, subiectiv și chiar părtinitor la soluționarea cererii de desemnare a unui apărător din oficiu. Petentul a învederat că aceste dispoziții legale intră în contradicție cu dispozițiile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 52, 53, 124, 126, 128 și 148 din Constituția României, cu dispozițiile art. 1, 6, 13, 14, și 17 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, respectiv cu dispozițiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără a arăta în mod concret în ce constau aceste contradicții.
Instanța de fond a apreciat că cererea nu este admisibilă.
Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată de către petent nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Simpla invocare/aplicare a unui text de lege în cadrul unui proces nu poate duce - în mod automat - la concluzia că acesta are legătură cu soluționarea cauzei. De altfel, instanța a observat că s-a ajuns la invocarea în cauză a celor două texte de lege în mod artificial, cu prilejul soluționării unor cereri adiacente, formulate de petent în scopul de a tergiversa soluționarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul arătând că excepția invocată era admisibilă.
Prin decizia penală nr.531/21.12.2009 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefundat recursul, petentul recurent fiind obligat la plata către stat a sumei de 700 cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.29 al.1-3 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, excepția ce poate fi ridicată de părți, de procuror sau de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Conform art.29 al.6 din Legea nr.47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3 art.29 din Legea nr.47/1992, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Din actele cauzei rezultă că obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Galați îl constituie plângerea formulată, printre alții, și de petentul, conform art.2781pr.pen. împotriva rezoluției nr.205/P/2008 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Art.52 pr.pen. ale cărui dispoziții au fost criticate de petent ca fiind neconstituționale, prevede procedura de soluționare, în cursul judecății, a cererii de bținere sau recuzare a judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului, text legal care nu are nici o legătură cu soluționarea cauzei în fond, respectiv cu soluționarea plângerii petentului împotriva soluției procurorului.
Art. 173 al. 3.pr.pen. prevede că atunci când organul judiciar apreciază că, din anumite motive, partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător, dispoziții care, de asemenea, nu au vreo o legătură cu soluționarea cauzei în fond.
În consecință, în mod corect a constatat prima instanță că excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent sunt inadmisibile, acestea neîndeplinind una din condițiile prevăzute de art.29 al.1 din Legea nr.47/1992, respectiv aceea de a avea legătură cu soluționarea în fond a cauzei deduse judecății.
Față de cele arătate, în baza dispozițiilor art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul.
Conform art. 192 al. 2.pr.pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, având în vedere că în cauză s-au acordat 3 termene de judecată la cererea petentului pentru pregătirea apărării, pentru ridicarea și motivarea unor excepții de neconstituționalitate, formularea de cereri de recuzare a completului de judecată și a procurorului, cereri ce s-au dovedit a fi nefondate, fiind citate circa 17 părți, din care 8 părți la câte două adrese, prin agent procedural, deplasarea acestuia făcându-se cu autoturismul instanței, care a generat cheltuieli de carburat, ulei de motor, uzura mașinii, cheltuieli care au fost mult mai mari în condițiile în care s-a circulat în condiții de iarnă.
Împotriva acestei decizii penale petentul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul este inadmisibil urmând să fie respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul d e procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, indicându-se hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit art.3851alin.1 cod proc.pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
d^1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
Din analiza prevederilor legale invocate se constată că pot fi atacate cu recurs doar hotărârile nedefinitive.
Așadar, limitând calea de atac a recursului exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul d e procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că împotriva încheierii de ședință din 25.11.2009, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-, recurentul-petent și-a exercitat deja dreptul la recurs în fața Tribunalului Galați, care s-a pronunțat printr-o decizie penală definitivă, respectiv Decizia penală nr.531/R/21.12.2009.
Cum deciziile pronunțate de instanța de recurs nu pot fi atacate cu recurs se constată că recursul de față este inadmisibil.
A accepta contrariul ar echivala cu recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, fapt ce constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac.
Pentru toate aceste considerente recurs formulat de petentul împotriva Deciziei penale nr.531/R/21.12.2009 a Tribunalului Galați va fi respins ca inadmisibil, conform dispozițiilor art. 38515pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul domiciliat în G,-, - 4,. 3, jud.G, împotriva deciziei penale nr. 531/R din 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /01.03.2010
Tehnored./02.03.2010
Jud. fond:
Jud.apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Maria Tacea, Marcian Marius
