Excepție de neconstituționalitate. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 156/
Ședința publică din data de 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, județul V și în mun. F, str. Ma-,. 26,. 2, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 839/19.02.2010 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat depune la dosar motivele de recurs și un memoriu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, casarea încheierii, și în rejudecare să se admită excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.
Susține că la termenul de judecată din 10.02.2010, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 Cod de procedură penală.
Solicită admiterea recursului și implicit a excepției de neconstituționalitate invocată pentru următoarele motive:
Excepția de neconstituționalitate poate fi considerată ca inadmisibilă conform art. 29 din Legea 47/1992. Conform acestui text, o excepție de neconstituționalitate invocată poate fi considerată ca inadmisibilă dacă sunt îndeplinite trei condiții, și anume: dacă nu este în legătură cu cauza, dacă nu este ridicată de una dintre persoanele prevăzute expres de art. 29 alin. 2 sau dacă excepția a fost admisă anterior.
Din punctul de vedere al apărătorului ales al inculpatului, care a invocat această excepție la fond, nu se probează niciuna din cele trei situații expres prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.
Cu privire la faptul că excepția are legătură directă cu cauza, solicită să se observe că cele două constatări tehnico științifice administrate în cursul urmăririi penale au determinat condamnarea efectivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals.
Consideră că dispozițiile codului d e procedură penală care prevăd posibilitatea, respectiv obligația procurorului de a administra probe sunt neconstituționale pentru următoarele motive:
Procurorul nu are calitatea de magistrat conform prevederilor Convenției pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale. Lipsa acestei calități se poate deduce și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care invocă cauza Vasilescu împotriva României și cauza Pantea împotriva României.
Calitatea procurorului de magistrat contravine și prevederilor art. 131 alin. 1 și 3 din Constituție, din care rezultă caracterul de organ exclusiv de urmărire a Ministerului Public.
De aici rezultă că procurorii nu pot să instrumenteze cauze, această atribuție de instrumentare a cauzelor penale fiind - subliniază, în opinia autorului excepției - fără suport constituțional.
Ca o consecință a acestor fapte, probele administrate de procuror în cadrul cercetării penale sunt nelegale și nu pot fi folosite în procesul penal.
Ca atare, cele două rapoarte de expertiză grafologice efectuate în cursul urmăririi penale, la data de 01.11.2007, respectiv la data de 28.03.2008, nu pot fi avute în vedere în soluționarea pricinii deoarece sunt efectuate din dispoziția unor persoane care nu au calitate de magistrați și sunt efectuate cu nerespectarea garanțiilor procesuale.
În plus, în momentul efectuării celor două expertize inculpatul în cauză nu a avut posibilitatea de a se apăra, nu a avut posibilitatea de a aduce scripte pentru comparație, nu a avut posibilitatea de a solicita desemnarea unui consilier expert și nu a avut posibilitatea de a propune obiective pentru efectuarea expertizelor.
În aceste condiții, consideră că procurorul anchetator nu îndeplinește exigențele de independență și imparțialitate ale unui magistrat, iar inculpatul nu a beneficiat de asistența unui avocat și nici de garanțiile care guvernează procesul penal: dreptul la apărare, imparțialitate, etc.
Cu privire la celelalte două condiții expres prevăzute de art. 29, arată că nici acestea nu se probează.
Astfel, excepția a fost ridicată de către o persoană care are calitatea prevăzută de art. 29 alin. 2 - respectiv, calitatea de inculpat apelant.
De asemenea, excepția de neconstituționalitate invocată nu a mai fost soluționată anterior printr-o decizie de admitere.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și ca o consecință, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în mod corect Tribunalul Vranceaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată de către inculpat.
Textele din Constituție la care s-a făcut referire nu sunt în susținerea excepției și chiar nu au legătură cu articolele din codul d e procedură penală care au fost invocate. De exemplu, art. 1 alin. 4 din Constituție vizează organizarea statului potrivit principiului separației puterilor în stat.
Consideră că încheierea este motivată în mod corect.
Susține că s-a urmărit de fapt modificarea conținutului unei norme juridice prin schimbarea condițiilor impuse de aceasta. Nu este vorba de constituționalitatea dispoziției respective, ci de o problemă de reglementare legislativă - vizează organizarea procesului penal în cele două faze.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul - s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 Cod procedură penală, invocată de apelantul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 285 din 19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr- inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen.; art. 208 al.1- art. 209 al.1 lit.a pen. raportat la art. 210.pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit.b pen.
Această soluție s-a bazat pe administrarea unui întreg material probator efectuat în dosarul de urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
S-a mai constatat că și la instanța de apel inculpatul -apelant prin apărător a formulat probatorii ce au fost admise de instanța de apel și care au și fost administrate până la această dată, probe prezentate în rate și care au dus la tergiversarea soluționării dosarului.
Pe de altă parte, condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate sunt, potrivit art. 29 al.1 și 3 din Legea 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, următoarele:
- excepția de neconstituționalitate să privească o lege, ordonanță de urgență ori o dispoziție dintr-un asemenea act în vigoare;
- dispoziția respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Așa fiind, excepția de neconstituționalitate invocată în prezentul dosar nu are legătură cu soluționarea cauzei, excepția ridicată vizând dispozițiile art. 63 al.2 și art. 65 al.1 din Codul d e procedură penală, iar modificarea acestor texte de lege este atributul puterii legislative.
Față de considerentele expuse mai sus și cum excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul-apelant prin apărător nu vizează textele de lege care incriminează faptele pentru care autorul excepției a fost trimis în judecată, Tribunalul respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost respinsă sesizarea Curții Constituționale, întrucât excepția invocată este în strânsă legătură cu cauza.
A arătat inculpatul că procurorul nu are calitatea de "magistrat", în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului, și ca urmare probele administrate de procuror sunt nelegale și nu pot fi folosite în procesul penal.
A mai susținut inculpatul că procurorul nu îndeplinește exigențele de independență și imparțialitate, iar în cursul urmăririi penale nu a beneficiat de asistența unui avocat din oficiu și nici de garanțiile care guvernează procesul penal: dreptul la apărare, contradictorialitate, imparțialitate.
S-a mai susținut că potrivit Constituției, exigența unui proces echitabil presupune împrejurarea ca numai magistratul să aibă posibilitatea administrării de probe.
În concluzie, s-a susținut că dispozițiile din Codul d e procedură penală care prevăd posibilitatea/obligația procurorului de a administra probe sunt neconstituționale și s-a solicitat admiterea recursului cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepțiile invocate.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. d din Constituție și ale art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești cu privire la neconstituționalitatea în tot sau în parte a unei legi sau a unei ordonanțe.
Din conținutul acestor dispoziții normative rezultă că cererea de sesizare a instanței constituționale trebuie să cuprindă în conținutul său o excepție de neconstituționalitate. O astfel de excepție trebuie să se refere la un conflict constituțional între o normă sau mai multe dintr-un act normativ și o normă sau un principiu consacrat din Constituție.
Nu poate fi considerată ca fiind o excepție de neconstituționalitate cererea prin care se critică o reglementare normativă pentru modul în care a fost redactată sau pentru modul în care este interpretată ori aplicată.
În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a considerat ca fiind inadmisibile sesizările care în fond solicitau o reformare a textului de lege criticat pentru neconstituționalitate, completarea acestuia, modificarea textului de lege ori se refereau la aplicarea și interpretarea unor dispoziții normative.
În jurisprudența sa, instanța constituțională a României a subliniat în mod constant faptul că rolul său în statul de drept nu este acela de a legifera sau de a aplica și a interpreta legea în cazuri concrete, ci numai de a constata neconcordanța dintre textul de lege și o normă constituțională.
În speță, lecturând susținerile inculpatului cu privire la excepțiile invocate, se deduce ideea că acesta solicită în fapt o modificare a textelor prevederilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 Cod procedură penală.
Mai mult, criticile inculpatului în sensul că procurorul nu îndeplinește exigențele de independență și imparțialitate ale unui magistrat, că probele administrate de acesta nu sunt legale, iar dispozițiile Codului d e procedură penală care prevăd posibilitatea procurorului de a administra probe sunt neconstituționale tind spre modificarea și reformarea mai multor capitole din acest cod.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că motivele invocate de inculpat nu echivalează în sensul legii cu o excepție de neconstituționalitate.
În concluzie, considerăm ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul, urmând a fi respins ca atare.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, ca fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 02.03.1959 în comuna, jud. V, CNP -, domiciliat în comuna, județul V și în mun. F, str. Ma-,. 26,. 2, județul V) împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul -.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat ) în recurs pentru inculpat, va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/26.02.2010
Tehnored. /2 ex./01.03.2010
Fond:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Liviu
