Excepție de neconstituționalitate. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 58/
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în G,-, - 2,. 29, împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul -, a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Prin încheierea de ședință din 06.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate a OUG nr. 134/2005 în raport de dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție și art. 1 alin. 1, alin. 31lit. b, alin. 4 din OUG nr. 134/2005 în raport de dispozițiile art. 132 alin. 1 din Constituție și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea inculpatului de suspendare a judecării cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că cererile formulate de inculpatul, prin apărători, sunt inadmisibile din următoarele considerente:
În concret, la termenul de judecată din luna decembrie 2009, inculpatul prin apărător a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze și sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la excepțiile de neconstituționalitate vizând OUG 134/2005; art. 151din OUG 43/2002 și art. 91-92 din Codul d e procedură penală.
În concret, s-a arătat că ordonanța de modificare a OUG 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție respectiv OUG 143/2005, este neconstituțională deoarece s-ar crea o structură de parchet paralelă cu cele reglementate de constituție.
S-a mai arătat că existența Direcției Naționale Anticorupție coordonată de un procuror șef încalcă principiul stabilit de art. 132 din Constituția României privind subordonarea ierarhică a procurorilor.
În sfârșit, s-a invocat faptul că interceptarea convorbirilor telefonice încalcă dreptul persoanei la intimitate și inviolabilitatea convorbirilor telefonice.
Fără a se intra în analiza pe fond a excepțiilor invocate întrucât acest atribut nu aparține instanței de judecată, ci Curții Constituționale, s-a constatat că cererile de sesizare a instanțe și de suspendare a judecății sunt inadmisibile.
Astfel, din analiza art. 23-29 din Legea 47/1992 privind Curtea Constituțională, s-a constatat că în fața instanței de judecată se poate invoca neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe care sunt în vigoare, iar instanța de judecată poate suspenda judecarea și trimite cauza la Curtea Constituțională.
Așadar, se poate invoca un act normativ neconstituțional care este în vigoare, ori inculpatul a invocat neconstituționalitatea OUG 134/2005 și OG 43/2002, acte normative care nu mai sunt în vigoare, în prezent reglementările fiind stipulate prin Legea 54/2006.
Pe de altă parte, excepțiile trebuie să aibă legătură cu fondul cauzei și să nu mai fi fost invocate în alte cazuri.
Aspectele invocate de inculpat nu au legătură cu fondul cauzei întrucât sesizează modul de organizare și funcționare a Direcției Naționale Anticorupție (aspect formal) ori interesul major al inculpatului este acela de a se constata nevinovăția sa, pentru acuzațiile aduse prin rechizitoriu.
Critici vizând organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție au fost invocate și în alte cauze, iar Curtea Constituțională prin deciziile 671/2009; 805/2007 și 421/2003, a apreciat că excepțiile de neconstituționalitate nu sunt fondate.
Tribunalul a considerat, de asemenea, că excepțiile vizând art. 15 din OUG 43/2002 și respectiv art. 911- 916din Codul d e procedură penală, nu au legătură cu fondul cauzei, instanța de judecată fiind cea care va aprecia în cele din urmă dacă la dosar sunt probe legale de vinovăție sau că aceste probe lipsesc și nu se poate dispune condamnarea inculpatului -.
Împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- în termen legal a formulat recurs inculpatul invocând aceleași motive ca și în fața instanței de fond.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 06.01.2010 a Tribunalului Galați, reținerea cauzei spre rejudecare și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocare, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 3854alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate ea trebuie să fie invocată în fața instanțelor judecătorești, într-un litigiu aflat pe rol, să vizeze neconstituționalitatea unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului.
Această legătură cu soluționarea cauzei a fost interpretată pe cale jurisprudențială și doctrinară, în special de către Curtea Constituțională, ca fiind un interes real și legitim al unei persoane de a se constata că o anumită dispoziție legală, care îi este aplicabilă într-un proces, este contrară prevederilor Constituției și îl pune într-o situație discriminatorie față de alte persoane, aflate în situații de fapt identice, nefiind permise crearea, în mod artificial de procese, în care titularul nu justifică un interes, numai din dorința de a fi invocată o excepție de neconstituționalitate deoarece, în astfel de situație, o persoană s-ar transforma în legiuitor pozitiv, substituindu-se Parlamentului sau Guvernului, putând proceda în mod indirect la legiferarea, pe calea unor procese create în mod abuziv sau șicanator ( a se vedea în acest sens Decizia nr. 764/31 octombrie 2006 Curții Constituționale).
Privitor la prima excepție invocată aceea a neconstituționalității OUG 134/2005 în raport de dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție,
Curtea apreciază că OUG 134/2005 prin care a fost modificată OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, este în concordanță cu prevederile art. 115 alin. 5 din Constituție, ea reglementând în domeniul unor legi organice, potrivit art. 73 alin. 3 lit. l) din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri (a se vedea cu titlu de exemplu Decizia nr. 805/27.09.2007 a Curții Constituționale) din care rezultă că reglementarea organizării și funcționării Direcției Naționale Anticorupție pe cale de ordonanță de urgență nu contravine prevederilor art. 115 din Constituție.
Trimiterea autorului excepției la dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție este o falsă problemă, invocată din dorința de a evita temeiul real al neconstituționalității invocate, art. 115 alin. 5 din Constituție asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri, constatând că dispozițiile invocate sunt constituționale.
De asemenea se constată că OUG 134/2005 a fost aprobată prin Legea 54/2006 cu respectarea procedurii prevăzută de art. 74, 76 din Constituția României, astfel încât fiind adoptată cu o majoritate calificată, un control "a priori" de constituționalitate nu ar mai fi putut fi efectuat.
Asupra constituționalității Legii 54/2006, de asemenea Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri, constatând constituțională această lege (a se vedea, mai recent, decizia nr. 1634/03.12.2009 a Curții Constituționale).
Asupra neconstituționalității prevăzută de art. 1 alin. 1, 31, 4 alin. 1 din OUG 134/2005 aprobată prin Legea 54/2006 în raport de prevederile art. 132 alin. 1 din Constituție.
Prevederile OUG 134/2005 aprobată prin Legea 54/2006 reglementează modul de înființare și funcționare, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Direcției Naționale Anticorupție, structură autonomă, însă în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În primul rând se constată că inculpatul nu poate invoca un interes real în invocarea acestei excepții. Efectuarea urmăririi penale de către un organ specializat cum este Direcția Națională Anticorupție asigură un beneficiu urmăririi penale, și un plus în ceea ce privește calitatea judecății, cauza fiind judecată în primă instanță de către tribunal și nu de către judecătorie, cum s-ar ajunge dacă dispozițiile legale ar fi interpretate în sensul dorit de inculpat (a se vedea în acest sens Decizia 595/08.11.2005 a Curții Constituționale).
În al doilea rând, se constată că prevederile OUG 134/2005 aprobată prin Legea 54/2006 nu contravin prevederilor Legii 303/2004 privind organizarea judiciară și Regulamentului de organizare și funcționare al Parchetelor, deoarece Direcția Națională Anticorupție este o structură în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (a se vedea în acest sens Decizia 876/30.11.2006 a Curții Constituționale).
În al treilea rând, se constată că pe calea excepție de neconstituționalitate, autorul excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale cenzurarea unei eventuale interpretări a dispozițiilor ce reglementează activitatea și competența Direcției Naționale Anticorupție. Asemenea critici, vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, fiind de competența instanțelor judecătorești ( a se vedea în acest sens Decizia nr. 169/27.02.2007 a Curții Constituționale și Decizia nr. 1049/09.10.2008 a Curții Constituționale).
Așa fiind, Curtea apreciază, cu opinie majoritară că excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul, nu întrunesc cerințele prevederilor art. 29 din Legea 47/1992 republicată.
Urmează ca în baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- și să oblige pe recurentul-inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
Cu opinie majoritară,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (fiul lui și -, născut la data de 08.03.1961 în B, județul B, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 39) împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată
În sensul admiterii recursului, casării încheierii recurate cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepțiile invocate de inculpat și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor.
PREȘEDINTE,
- -
Red./02.02.2010
Tehnored. /03.02.2010
Fond: Al.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Prin încheierea de ședință din 06.01.2010, Tribunalul Galația respins ca inadmisibile cererile formulate de inculpatul privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate.
În fapt, la termenul de judecată din 02.12.2009 inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG 134/2005 de modificare a OUG 43/2002, precum și a prevederilor art. 1 alin. 1, 31și respectiv art. 4 alin. 1 din OUG 134/2005 aprobată prin Legea 54/2006.
Potrivit legii, în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate instanța de judecată este competentă să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. 1,2,3 din Legea 47/1992 republicată.
Consider că în speță sunt incidente prevederile art. 29 alin. 1,2,3 din Legea 47/1992 republicată, și se impune sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate de inculpat.
Astfel:
- excepțiile de neconstituționalitate invocate vizează dispozițiile din OUG 134/2005 de modificare a OUG 43/2002.
Chiar dacă OUG 134/2005 a fost aprobată și modificată prin Legea 54/2006 nu se poate aprecia că acele dispoziții invocate de inculpat ca fiind neconstituționale nu mai sunt în vigoare, așa cum reține instanța de fond.
- consider că excepțiile invocate au legătură cu soluționarea cauzei întrucât reglementează, printre altele, competența organului care a efectuat urmărirea penală.
Ori, doctrina și practica judiciară au stabilit că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, având legătură cu soluționarea cauzei, dacă dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sau reglementează competența organului care a efectuat urmărirea penală (a se vedea în acest sens decizia 2497/29.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția penală).
- excepția de neconstituționalitate a fost invocată de inculpatul, parte în respectiva cauză, în fața instanței de judecată, respectiv Tribunalul Galați, cu ocazia soluționării cauzei la fond;
- prevederile legale la care se referă excepțiile nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Pe fond, apreciem că textele de lege invocate de inculpat, a căror neconstituționalitate o solicită a fi constatată, nu contravin dispozițiilor din Constituția României.
Față de cele de mai sus, consider că se impune admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate, cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepțiile invocate de inculpat și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor.
PREȘEDINTE,
- -
Red. -/29.01.2010
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
