Excepție de neconstituționalitate. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR.594/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - președinte instanță
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata, domiciliată în Curtea de A, strada -, -2,.A,.1,.5, județul A, împotriva încheierii din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat ales -. pentru recurenta inculpată, lipsind aceasta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei care învederează că inculpata a fost citată prin Poliția Curtea de A, agentul comunicând faptul că inculpata a luat cunoștință de termenul fixat pentru soluționarea recursului și că aceasta a precizat că se va prezenta la instanța de recurs, deoarece este interesul ei.
Avocat -. precizează că inculpata are cunoștință despre termenul de astăzi, stabilit pentru soluționarea recursului și că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul parchetului precizează, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -. pentru recurenta inculpată, critică încheierea atacată, apreciind că instanța de fond trebuia să suspende soluționarea cauzei și să trimită dosarul la Curtea Constituțională pentru a fi rezolvată excepția ridicată. Invocă în acest sens doctrina și precizează că între cazurile de suspendare a judecății unui proces se regăsește și cel în care se ridică o excepție de neconstituționalitate.
Învederează că excepția a fost ridicată ulterior audierii în cauză a părților, a reaudierii martorilor din acte și după ce instanța de fond a trecut la administrarea probelor în apărare. Tribunalul a admis probele și, în mod greșit, a pus în discuție excepția ridicată abia la următorul termen de judecată.
Apreciază că dispozițiile art.303 Cod procedură penală sunt în contradicție cu cele ale art.36 din Legea nr.85/2006. La dosar există depuse niște procese verbale cu încheierile date de Tribunalul Comercial Argeș, prin care s-a declanșat procedura insolvenței, statuându-se de către lichidator că cele două firme cu care inculpata a avut raporturi comerciale figurează cu o datorie de aproximativ 30 miliarde lei, adică exact prejudiciul pentru care inculpata a fost trimisă în judecată. Or, dispozițiile legale sunt în sensul că, de la data deschiderii procedurii de lichidare, se suspendă de drept toate procedurile judiciare sau extrajudiciare, pentru realizarea creanțelor asupra debitului sau bunurilor sale, iar încheierea tribunalului nu face nicio referire la textele menționate.
De altfel, și scopul procesului penal pornit pentru cauzarea unei pagube prin care se datorează statului bani este recuperarea acestor sume de bani.
Este adevărat că latura civilă nu ține pe loc soluționarea cauzei penal, însă dacă ar fi recuperată paguba, alta ar fi încadrarea juridică a faptelor.
Cât privește infracțiunea din Legea nr.656/2002 reținută în sarcina inculpatei, solicită a se avea în vedere faptul că aceasta nu are bunuri.
Mai precizează că infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal este una complexă și inculpata nu poate fi incriminată de două ori.
Apreciază că textele încălcate sunt art.21 pct.3 din Constituție, art.6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.4 paragraf 1 din Protocolul nr.7 la Convenție.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât instanța de fond în mod corect a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției ridicate.
Înainte de a se pronunța cu privire la suspendarea cauzei, instanța trebuie să analizeze excepția invocată. Aceasta a făcut tribunalul când, prin prisma dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992 republicată, a constatat că excepția ridicată de apărare este inadmisibilă, întrucât ea se referea strict la încadrarea juridică a faptelor și nu la neconstituționalitatea lor.
În replică, avocat -. precizează încă o dată că nu a criticat încadrarea juridică a infracțiunilor, ci faptul că nu a fost suspendată judecata cauzei.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 1 octombrie 2009, Tribunalul Argeș, a respins cererea formulată de inculpata, prin apărător, de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de inculpata, prin apărător, s-a invocat neconstituționalitatea disp.art.23 alin. 1 lit. b și c din Legea 656/2002 și art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod pen. disp. art. 40 pct. 3 din Legea nr. 39/2004, art. 14 Cod pr. pen. s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În motivarea cererii s-a susținut că în conformitate cu disp. art. 36 din Legea 85/2006 care arată că ". de la data deschiderii procedurii de lichidare se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale". In această situație, se impune suspendarea cauzei până la rezolvarea laturii civile. Acest lucru se impune și mai mult, din moment ce latura civilă are un rol important în rezolvarea laturii penale sub aspectul încadrării faptei, competenței, etc. Mai mult, este cunoscut că rezolvarea laturii civile în dosarul penal urmează regula din dreptul civil, chiar dacă civilul nu ține loc de penal.
Astfel, latura civilă în procesul penal prevăzută de art. 14 Cod pr. pen. nu mai poate fi rezolvată în procesul penal, intrând în contradicție cu disp. art. 36 din legea nr. 85/2006, situație în care se încalcă drepturile constituționale prevăzute de art. 21 pct. 3 din Constituție.
În raport de aceste împrejurări, a considerat neconstituționale și disp. Legii 656/2002 care atrag competența Parchetului DIICOT, urmărirea penală fiind făcută de acest parchet deși nu s-a făcut dovada de rol activ de către acest organ în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni. Astfel, sunt încălcate disp. art. 21 din constituție în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, prin dispozițiile art. 40 pct. 3 din Legea 39/2004 atribuindu-se competența de soluționare a infracțiunii de spălare de bani DIICOT, acesta depășindu-și în mod intenționat atribuțiile.
In ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 215 alin. 2 Cod pen. aceasta este o infracțiune complexă, care absoarbe în ea mijlocul fraudulos, astfel încât nu mai poate fi reținută ca infracțiune de sine stătătoare și pedepsită în concurs cu infracțiunea calificată. Prin această infracțiune există o dublă incriminare și, deci, o dublă sancționare a unei singure acțiuni materiale, încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din CEDO și prevederile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la această Convenție.
Tribunalul a constatat că în cauză s-au efectuat critici cu privire la practica instanței de judecată, a competenței și practicii DIICOT.
De asemenea, s-a criticat modul de soluționare a laturii civile a unei cauze penale în caz de insolvență, precum și încadrarea juridică reținută în actul de sesizare al instanței în ce privește infracțiunile prev.și ped.de art.323 Cod penal, art.215 alin1, 2 și 5 Cod penal și art.23 alin.1 lit.b și c din Legea 656/2002.
În ce privește excepția de neconstituționalitate a disp.art.40 pct.3 din Legea 39/2004 se constată că acest act normativ se referă la aprobarea OUG 90/2003 privind modificarea Legii 141/1997 privind Codul vamal al României și art.16 din OUG 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ministerelor sau altor organe de specialitate ale administrației publice centrale și a unor instituții publice. Acest act normativ are 5 articole și nu se referă la organizarea și competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de crimă Organizată și Terorism.
Critica făcută art.14 cod pr.penală, este raportată la disp.art.36 din Legea 85/2006 privind insolvență și nu la neconstituționalitatea textului invocat din Codul d e procedură penală.
Astfel, art.14 Cod pr.penală privește soluționarea acțiunilor civile în cadrul procesului penal, iar art.36 din Legea 85/2006 se referă la modul de soluționare a acțiunilor judiciare în cadrul procesului civil.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a disp.art.23 alin.1 lit.b și c din Legea 656/2002 și art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal, în cauză s-a făcut o critică a încadrării juridice dată prin rechizitoriu acestor fapte, fără a se preciza motivul pentru care textele de lege invocate sunt neconstituționale.
În concluzie, critica formulată de inculpată prin apărător unor dispoziții legale privește aspecte generale legate de încadrarea juridică a unor infracțiuni de competența DIICOT și de practica unor instanțe de judecată și nu aspecte de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpata, criticând-o pentru nelegalitate.
În susținerea orală a recursului, prin apărătorul ales, inculpata consideră că în mod greșit s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de ne constituționalitate privind textele de lege la care a făcut referire la instanța de fond.
În plus, arată că dispozițiile art.303 Cod procedură penală sunt în contradicție cu cele ale art.36 din Legea nr.85/2006. Există pe rolul Tribunalului Comercial Argeș declanșată procedura de constatare a insolvenței de către lichidator pentru cele două firme cu care inculpata a avut raporturi comerciale. În materie comercială dispozițiile legale prevăd că la data deschiderii procedurii de lichidare se suspendă de drept toate procedurile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitului. Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că în mod corespunzător ar trebui ca legea să prevadă în materie penală și suspendarea procesului penal.
Consideră că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate contravin dispozițiilor art.21 pct.3 din Constituție.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.146 lit.d din Constituția și ale art.23 din Legea nr.47/1992, republicată, curtea constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.47/1992, republicată, instanța în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate este obligată să verifice admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în raport cu criteriile prevăzute de art.146 lit.d din Constituție și cele prevăzute de art.23 din Legea nr.47/1992, republicată.
Potrivit dispozițiilor normative mai sus arătate, instanța constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești.
Prin urmare, instanța în fața căreia s-a invocat o astfel de cerere de sesizare a Curții Constituționale este obligată să verifice dacă cererea respectivă reprezintă prin conținutul ei o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În acest sens, autorul unei astfel de cereri trebuie să argumenteze în ce constă conflictul de neconstituționalitate între textele de lege vizate, iar pe de altă parte, normele constituționale la care se referă.
Din analiza cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de către inculpată prin apărătorul său, nu rezultă în ce constă conflictul de constituționalitate.
Așa cum bine a remarcat instanța de fond în încheierea supusă recursului, criticile formulate de inculpată nu reprezintă o veritabilă excepție de neconstituționalitate a unor dispoziții legale, ci vizează aspecte de reglementare normativă, ceea ce excede competenței instanței neconstituționale.
Mai mult decât atât, autorul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu și-a exprimat opinia în nici un fel în ce constă conflictul constituțional dintre textele de lege vizate, iar pe de altă parte, dispozițiile art.21 alin.3 din Constituția României, care arată că părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În concluzie, cererea inculpatei de sesizare a Curții Constituționale, prin conținutul acesteia, nu cuprinde o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În consecință, cererea de sesizare a instanței constituționale este inadmisibilă.
În baza acestor argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 24.04.1978 în com., jud. A, CNP --, împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.-. dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehnored.:
2 ex./30.10.2009.
Jud.fond: G.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
