Excepție de neconstituționalitate. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 768
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat
de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată asistată de avocat ales lipsind recurenții inculpați și pentru care a răspuns avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul ales al recurenților inculpați a depus la dosar copia cererii formulată de un anume prin care a invocat aceiași excepție și soluția pronunțată de ÎCCJ prin care s-a admis excepția și a dispus sesizarea Curții Constituționale.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurenții inculpați a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii pronunțată de tribunal și rejudecând pe fond să se dispună admiterea excepției, suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale. Constată că tribunalul a respins excepția ca inadmisibilă, ceea ce nu este posibil și din eroare a motivat că această excepție nu are legătură cu fondul cauzei.
Apreciază că excepția este admisibilă în totalitate că, Parchetul Național Anticorupție a funcționat ilegal de la data emiterii ordonanței și până la adoptarea Legii nr.54/2006, aproximativ 1 an de zile.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat considerând că încheierea pronunțată de tribunal este legală și temeinică. Instanțele au dreptul să cenzureze cererile formulate de părți. A ținut să mai arate că în majoritatea situațiilor se procedează la ridicarea de astfel de excepții în fazele terminale ale cauzelor și apreciază că este un abuz de drept.
Apărătorul ales al recurenților inculpați a ținut să precizeze că nu este vorba de un abuz din partea recurenților atât timp cât s-a pronunțat și ÎCCJ în acest sens.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în temeiul art. 29 alin. 1, 6 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 134/29.09.2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006 invocată de inculpata, prin apărătorul ales.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că la termenul de judecată din 19.11.2009, inculpata prin apărătorul său ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență nr. 134/2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006.
Punctul de vedere al inculpatei, exprimat de apărătorul său ales a fost că prin prevederile legale sus menționate sunt încălcate prevederile art. 73 alin. 3, lit. I și art. 115 alin. 4 și 6 din Constituția României, după cum urmează:
Constituția României, în art. 73, alin. 3 lit. I, prevede că: "prin lege organică se reglementează: - organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi".
În art. 115, alin. (4) din Constituție se prevede că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora", iar în art. 115, alin. (6) se prevede că: "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
Deși nr.OUG 134/2005 s-a dat cu scopul de a se corecta neconstituționalitatea anterioară OUG cu nr. 43/2002 privind organizarea și funcționarea, în realitate și aceasta de a doua ordonanță este la fel de neconstituțională, întrucât vizează organizarea și funcționarea unei direcții a Ministerului Public, care este una dintre instituțiile fundamentale ale Statului. După cum s-a arătat, în acest domeniu nu pot fi emise de către Guvern ordonanțe de urgență, domeniul putând fi reglementat numai prin lege organică. În concluzie, reglementând într-un domeniu rezervat exclusiv legii, Guvernul a încălcat dispozițiile Constituției.
Punctele de vedere ale celorlalți inculpați, exprimate prin apărătorii lor aleși, au fost acelea de admitere a excepției invocate, completându-se cu precizarea că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, din anul 2005 și până la aprobarea ei prin Legea nr. 54/2006, Direcția Națională Anticorupție a funcționat ilegal.
Partea civilă nu și-a exprimat oral, punctul de vedere asupra excepției invocate, întrucât reprezentatul acesteia, consilierul juridic nu a fost prezent la acest termen de judecată, și nici în scris nu și- depus (deși excepția fusese depusă la un termen anterior, cu prorogarea discutării acesteia în vederea pregătirii apărării).
Punctul de vedere al Ministerului Public -Parchetul Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor și Infracțiunilor de Corupțiea fost acela de respingere a ei ca inadmisibilă deoarece ordonanța de urgență nu este, în prezent în vigoare, fiind aprobată prin Legea 54/2006.
Prima instanța a apreciat că excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanței, a Ordonanței de Urgență nr. 134/2005, ar trebui respinsă ca inadmisibilă, cu consecința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție și suspendare judecării cauzei.
Potrivit art. 73 alin.3 lit. l, din Constituție prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi. Celălalt articol indicat în excepția invocată, ca fiind încălcat prin OUG. nr.134/2005, este art. 115 alin.4 și 6 din Constituție privitoare la delegarea legislativă, la posibilitățile pe care Guvernul le are prin adoptarea de ordonanțe de urgențe, la faptul că astfel de ordonanțe nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, cele ce vizează funcționarea in situațiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate asupra acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională s-a mai pronunțată anterior prin deciziile nr.764/2006, și nr. 377/2008, soluțiile fiind de respingere ca inadmisibilă (pentru prima decizie fiind invocată pe cale principal și nu în cadrul unui proces pendinte) și ca nefondată (pentru cea de-a doua, fiind soluționată pe fond).
Prima instanță a apreciat că și excepția invocată în fața instanței, la termenul din data 19.11.2009 trebuie respinsă ca inadmisibilă deoarece Ordonanța de Urgență nr. 134/29.09.2005 a fost ulterior aprobată prin Legea nr.54/09.03.2006 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 226/13.03.2006,dată la care a dobândit caracterul unei legi. Această din urmă lege a fost adoptată de Parlamentul României, care este unica autoritate legiuitoare a țării, prin respectarea art. 75, art.76 din Constituția României. S-a consideratm că prin aprobarea ordonanței de urgență, prin legea arătată, s-a verificat și constituționalitatea ei, fiind extrasă de sub incidența art. 115 alin.4 și 5 din Constituție.
Pe de altă parte, s-a apreciat că excepția invocată nu "are legătură cu soluționarea cauzei" așa cum prevăd dispozițiile art. 29 în alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea Curții Constituționale, republicată la 16.07.2004, întrucât instanța a fost investită cu soluționarea cauzei privitor la comiterea de către inculpații:, Chele, G, a, G, a infracțiunilor prev. de art. 323 aliniat 1,2 Cod penal; înșelăciune bancară prevăzută de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal, cu referire la art. 10 lit. b din Legea 78/2000, cu art. 33 lit. b pen.; fals prevăzută de art. 289 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal; spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și art. 17 lit. b, c, e din Legea 78/2000.
Împotriva hotărârii de mai sus au declara recurs inculpații, și, care au arătat că actul normativ a cărui neconstituționalitate s-a invocat are legătură cu cauza în care sunt trimiși în judecată, chiar dacă ulterior a fost aprobat de Parlament prin lege.
Curtea, analizând prevederile Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale în raport cu actele dosarului, constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală iar recursurile declarate sunt nefondate.
Conform prevederilor art. 29 al.1 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform al.6 din același articol Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În cauza de față, la data de31.03.2003, prin Rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție, inculpații recurenți împreună cu alți inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 aliniat 1,2 Cod penal; înșelăciune bancară prevăzută de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal, cu referire la art. 10 lit. b din Legea 78/2000, cu art. 33 lit. b pen.; fals prevăzută de art. 289 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal; spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 și art. 17 lit. b, c, e din Legea 78/2000.
Curtea consideră că dacă în cauză se ridica excepția de neconstituționalitate a OUG43/2002, de înființare a, organ juridic care a efectuat urmărirea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, se putea sesiza Curtea Constituțională, deoarece acest act normativ are legătură cu cauza dedusă judecății.
Ordonanța de Urgență nr.134/ 29.09.2005, aprobată prin Legea nr.54/09.03.2006, act normativ a cărui constituționalitate s-a invocat, a modificat și completat Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Prin actul normativ care face obiectul excepției de neconstituționalitate, printre altele s-a modificat art.1 din OUG43/2002, în sensul că Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție."
În raport cu datele de mai sus, Curtea constată că instanța de judecată a fost sesizată anterior apariției OUG134/2005, și față de acest aspect Curtea consideră că actul normativ a cărui neconstituționalitate s-a invocat nu are legătură cu cauza dedusă judecății, respectiv cu infracțiunile pentru acre inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată și cu procedura soluționare a cauzei care se desfășoară după normele prevăzute de codul d e procedură penală.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea n baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, și împotriva Încheierii penale din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpații au avut apărător alesi.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, și împotriva Încheierii penale din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că inculpații au avut apărător aleși.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
GREFIER,
red. înch.
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
16.12.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu
