Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 146/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 146/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Judecător:-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.01.1971 în S, județul A, domiciliat în Curtea de A, -, -.B,.51 județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 231 din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 26 februarie 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin sentința penală nr.166/19.05.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr- s-a dispus:
În baza art. 292 Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.01.1971 în comuna
S, județul A, domiciliat în municipiul Curtea de A, B-dul -, -.1,. B,. 51, județul A, cetățean român, studii - 10 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, divorțat, un copil minor, cu antecedente penale, CNP--, la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.01.1971 în comuna S, județul A, domiciliat în municipiul Curtea de A, B-dul -, -.1,. B,. 51, județul A, cetățean român, studii - 10 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, divorțat, un copil minor, cu antecedente penale, CNP--, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 292 Cod penal, condamnă pe inculpata, fiica lui - și, născută la data de 11.10.1967 în comuna, județul A, domiciliată în municipiul Curtea de A, strada - -, -.27,. B,. 1,. 15, județul A, cetățean român, studii 12 clase, căsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 lei.
Atrage atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, obligă pe inculpați în solidar, la plata către partea civilă, domiciliată în municipiul Curtea de A, strada 1 - 2. -.7,. A,. 2,. 8, județul A, a sumei de 4000 lei, daune morale.
În baza art. 348 Cod procedură penală, desființează următoarele înscrisuri:
- declarație autentificată sub numărul 1166/14.03.2007 de BNP;
- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2440/19.06.2007 de BNP;
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare din inculpați la plata a câte 420 cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 193 alin. 1 și 6 Cod procedură penală, obligă pe fiecare din inculpați la plata a câte 1716 lei fiecărei părți vătămate, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de acestea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În luna martie 2007 inculpatul a luat hotărârea să vândă un apartament situat în B-dul -, -1,. Et.3, nr. 51, Municipiul Curtea de A, imobil ce fusese achiziționat de acesta de la vânzătorii și -, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2351/26.06.2002 de BNP ( 6 ).
Din mențiunile acestui contract, coroborat cu datele ce rezultă din extrasul de pe actul de căsătorie nr. 10/19.09.1999 (26 d,), a reieșit faptul că inculpatul la data achiziționării imobilului, era căsătorit cu numita, aspect recunoscut și de acesta în declarațiile sale ( 11-13, 20-21).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 295/15.03.2005 pronunțată de Judecătoria Curtea de A ( 32-33 ), s-a admis acțiunea de divorț, formulată de, în contradictoriu cu numita și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 19.09.1999. Prin această acțiune inculpatul nu a solicitat și împărțirea bunurilor comune astfel că situația acestora, implicit și a apartamentului menționat mai sus, a rămas neclarificată.
Odată luată hotărârea de a vinde acest imobil, inculpatul a trecut la înfăptuirea acestui fapt și în acest sens s-a deplasat la sediul BNP, însoțit de inculpata, sa, aceeași persoană care intermediase achiziționarea apartamentului în calitate de mandatară a inculpatului.
Aici cei doi au dat o declarație autentificată sub nr. 1166/14.03.2007 (5 ), necorespunzătoare adevărului în care au afirmat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2351/26.06.2002, nu era căsătorit cu numita, ci se aflau numai în relații de concubinaj.
Prin această declarație cei doi inculpați au încercat să schimbe regimul juridic al apartamentului achiziționat în anul 2002 și să înfrângă în acest fel dispozițiile art. 35 alin. 2 teza II.a fam. conform cărora nici unul
dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț. De notat că această hotărâre a fost luată de inculpatul în contextul creat de plecarea fostei sale soții în străinătate, după cum a rezultat chiar din declarațiile sale.
Cu aceste declarații, inculpatul s-a prezentat din nou la sediul BNP unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2440/19.06.2007, în urma căruia a vândut apartamentul ce constituia bun comun, conform prevederilor art. 30 alin.1 fam. părților vătămate și (4 ).
Prin încheierea de ședință din 13.03.2008, în temeiul art.336 al.1 lit.a Cod procedură penală, instanța a extins procesul penal față de inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 rap.la art.292 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Judecătoria a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul pericol social concret al faptelor materializat în inducerea în eroare notarului public și în numărul participanților la comiterea infracțiunilor, dar și datele personale care îi caracterizează pe și.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor, instanța de fond considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, sens în care a făcut trimitere la dispozițiile art.81 Cod penal.
În rezolvarea acțiunii civile, prima instanță - concluzionând că sunt realizate cerințele răspunderii civile delictuale, partea vătămată înregistrând tulburări psihice provocate de faptele inculpaților, - i-a obligat pe aceștia la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale.
Potrivit art.348 Cod procedură penală, au fost desființate declarația autentificată sub nr.1166/14.03.2007 de Biroul Notarial Pitești și contractul de vânzare-cumpărare autentificat de același birou notarial, sub nr.2440/19.06.2007.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul și părțile civile și. Inculpatul a criticat sentința penală sub aspectul greșitei sale condamnări, deși faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.
În subsidiar, a solicitat să se constate că fapta comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se achitarea sa potrivit art.l0 lit.1Cod procedură penală.
Părțile civile au învederat la rândul lor, că rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, ceea ce a condus la anularea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu.
Față de situația lor de subdobânditori de bună credință se impune - susțin acestea - ca instanța să dispună restabilirea situației anterioare, eliminându-se astfel inechitatea rezultată din anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia penală nr.231/11.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- au fost admise apelurile declarate de părțile civile, cu consecința desființării, în parte a sentinței penale, în sensul înlăturării mențiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2440/19.06.2007 de Biroul Notarial Pitești.
Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
La adoptarea soluției s-a avut în vedere în ceea ce privește apelul părților civile - că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu, întrucât părțile civile sunt subdobânditori de bună credință ( nefăcându-se dovada relei lor credințe).
Dacă s-ar menține anularea contractului de vânzare-cumpărare, s-ar crea, inevitabil, o stare de inechitate, în patrimoniul inculpatului urmând să se afle atât imobilul în cauză cât și suma primită de la părțile civil cu titlu de preț.
Referitor la apelul inculpatului, tribunalul a concluzionat că faptele acestuia, așa cum au fost reținute de prima instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.292 Cod penal.
Inculpatul a declarat în mod neadevărat în fața notarului public, că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.2351/2002 era necăsătorit, mandatarea sa, precizând - din eroare - că ar fi fost căsătorit cu.
Împotriva sentinței și deciziei a declarat recurs inculpatul, care însă nu și l-a motivat, iar la termenul de judecată din 19.02.2009, s-a prezentat după închiderea dezbaterilor, solicitând amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
Din cuprinsul acestora reiese că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, solicitând achitarea sa, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu- intenția, ca element constitutiv al infracțiunii.
În subsidiar, apreciază că fapta imputată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că pot fi atrase dispozițiile art.10 lit.1Cod procedură penală. În ceea ce privește latura civilă, inculpatul susține că se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Examinând hotărârile atacate, în conformitate cu disp.art. 38510alin.21Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește latura penală a cauzei se constată că instanțele de fond și apel au concluzionat just, în sensul că, fapta inculpatului - de a declara necorespunzător adevărului în fața notarului public, că pe de o parte, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.2351/2002, nu era căsătorit cu ; iar pe de altă parte că, din eroare, mandatara sa, a declarat că este căsătorit cu - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.292 Cod penal.
Aceasta deoarece, declarația recurentului este de natură să producă consecințe juridice, prin aceea că bunul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, a fost considerat ca fiind un bun propriu al celui în cauză, făcând posibilă înstrăinarea apartamentului către intimatele părți civile.
Și susținerea inculpatului referitor la lipsa pericolului social al faptei este neîntemeiată, în speță fiind realizate toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii.
Cu privire la rezolvarea acțiunii civile, se constată că tribunalul a apreciat just că se impune înlăturarea din dispozițiile sentinței penale a mențiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Fiind subdobânditori de bună credință, pe fondul lipsei vreunui element care să conducă la dovada relei lor credințe, nu există temeiuri pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, situație în care, părțile civile ar fi, evident, prejudiciate.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală, se va institui în sarcina acestuia obligația de a plăti statului cheltuieli judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.01.1971 în S, județul A, domiciliat în Curtea de A, B-dul -, -.B,.51 județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 231 din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:C-tin.
Tehn.:
2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: G
12.03.2009.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Constantin
