Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 77/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 77/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G -președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier: ia
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata, trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 263/A din 26 septembrie 2007, prin care s-a modificat sentința penală nr. 138 din 26 ianuarie 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatei recurente, av., în baza delegației 5431/2007, emisă de Baroul Bihor și a lipsit inculpata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în sensul achitării inculpatei,în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2lit. a rap. la art. 10 lit. a și c Cod procedură penală. A arătat că susține motivele dezvoltate pe larg de inculpata recurentă în memoriul depus la dosar.
Procurorul a apreciat că decizia recurată este temeinică și legală și a solicitat respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 138/2007, Judecătoria Oradeaa dispus în baza art. 334 Cod procedură penală, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de participație improprie la fals in declarații prev. de art. 292 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289 Cod penal.
În baza art. 291 Cod penal a fost condamnată inculpata, la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 292 Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in declarații.
In baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 289 Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.
In baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare pe care o sporește cu 3 luni, urmând ca in final sa execute o pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani si 9 luni.
În baza art. 71 alin. 4 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 118 lit.a Cod penal s-a dispus confiscarea si în baza art. 348 Cod procedură penală s- dispus anularea extrasului CF nr. 2662 din 9 aprilie 1999 și, în baza art. 348 Cod procedură penală s- dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 146/1999 emis de în ceea ce privește includerea în masa succesorala a suprafetei de 6.220.mp. teren înscris în CF 2612 O sub nr. topografic nr. 5597/3. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în data de 16 decembrie 1993, Comisia Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Bae liberat în favoarea numiților Kallai si pentru suprafața de 1 hectar si 3.200 mp teren titlul de proprietate nr. 563, terenul fiind obținut in calitate de moștenitor al defuncților si. Procedându-se la dezmembrarea terenului pentru suprafața de 6.220 mp a fost întocmit CF nr. 2612 cu nr. top 5597/3 la rubrica privitoare la proprietate fiind menționați si, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3150/1928. În final, această cotă-parte de teren a revenit numitei in condițiile in care mama sa a decedat.
Cunoscând situația juridică a terenului si profitând de coincidența de nume a părinților săi si cu cel al numitei, inculpata, în cursul anului 1999 intrat in posesia unui extras CF pentru coala funciara cu nr. 2612 în care la rubrica "înscrisuri privitoare la proprietate" au fost menționate numele si.
În luna aprilie 1999, inculpata s-a adresat cu o cerere la BNP pentru deschiderea procedurii succesorale după părinții săi, prezentând actele de deces si un extras CF falsificat în care suprafața de teren ar fi fost deținuta de părinții inculpatei în baza titlului de proprietate nr. 3150/1993, fapt care însa nu corespunde realității. Numărul titlului de proprietate înscris in fals este același cu numărul contractului de vânzare - cumpărare din 1928, titlul de proprietate cu respectivul număr fiind emis de abia in 1998 si vizează alte persoane. În baza acestor înscrisuri, notarul public a eliberat certificatul de moștenitor nr. 146/1999, în masa succesorala fiind inclusa si suprafața de 6.220.mp.
La data eliberării certificatului de moștenitor, inculpata a declarat în fals, in fata notarului public, ca părinții săi au fost proprietarii terenului in suprafața de 6.220 mp, înscris in CF nr. 2612 O, nr. topografic 5597/3, acest aspect fiind consemnat atât în cererea de deschidere a succesiunii, cât și în încheierea finală. În aceeași zi, în baza certificatului de moștenitor, Serviciul de Carte Funciara al Judecătoriei Oradea prin încheierea nr. 6681 dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. topografic nr. 5597/3 în favoarea inculpatei.
Prin contractul autentificat sub nr.1109/2001 la BNP, inculpata a vândut terenul către numitul.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de participație improprie la fals în declarații prev. de art. 292 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 263/A din 26 septembrie 2007, Tribunalul Bihora admis apelul inculpatului și a desființat sentința în sensul că i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În motivarea deciziei tribunalul a reținut că vinovăția inculpatei a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost just individualizată, dar s-a reținut că, în ceea ce privește pedepsele accesorii hotărârea primei instanțe este nelegală, ținând seama de și de practica CEDO, sens în care apelul a fost admis, astfel cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând casarea și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul achitării sale, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a și c Cod procedură penală.
În motivarea recursului inculpata a susținut că nu s-a dovedit în fața primei instanțe că fapta există și acuzarea, de asemenea, nu a dovedit cu niciunul dintre martorii propuși prin rechizitoriu cine a săvârșit faptele, respectiv cine și în ce mod a falsificat actele, de la cine provin și cine le-a folosit.
Inculpata a criticat și hotărârea instanței de apel, susținând că în fața acestei instanțe nu s-au administrat probele pe care le-a solicitat și care nu au fost administrate de instanța de fond, făcând referire în mod special la expertize.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpată este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptelor comise de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în mod corect prima instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 292 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal în cea de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289 Cod penal, câtă vreme falsul intelectul privește alterarea adevărului nu în privința sursei acestuia, ci a mențiunilor și constatărilor cuprinse în contextul înscrisului oficial întocmit de organul competent, în speță de notarul public. În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, înscrisul oficial este din punct de vedere material regulat și legal, falsitatea privește însă faptele și datele despre care înscrisul oficial este chemat să facă probă.
Nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, referitor la art. 31 alin. 2 Cod penal, în ce mod s-au falsificat actele de către autorul faptei. Persoana determinată,prin inducerea în eroare de către inculpat, să insereze în cuprinsul actului menținui nereale, ser află în situația reglementată de art. 31 alin. 2 Cod penal și, în consecință, nu răspunde din punct de vedere penal pentru fapta comisă.
În speță s-a dovedit, fără putință de tăgadă, că inculpata recurentă a declarat în fața notarului public, folosindu-se se extrasul CF falsificat, că terenul în discuție a fost proprietatea părinților săi decedați, condiții în care acest teren a fost inclus în masa succesorală.
Ulterior, la data eliberării certificatului de moștenitor, inculpata a declarat în fața notarului public că părinții săi au fost proprietarii acestui teren, acest aspect fiind consemnat atât în cererea de deschidere a succesiunii, cât și în încheierea finală.
După ce s-a întabulat, în baza certificatului de moștenitor, în cartea funciară, inculpata a vândut terenul, folosind astfel înscrisul falsificat în vederea producerii unor consecințe juridice, comițând astfel infracțiunea de uz de fals, infracțiune care este o activitate subsecventă, prin care înscrisurile false, produs al infracțiunii de fals, devin mijlocul de săvârșire a infracțiunii de uz de fals, cale ilicită de activare a înscrisurilor falsificate.
Astfel fiind, susținerile inculpatei recurente în sensul că nu ar fi comis faptele reținute în sarcina sa nu pot fi primite și, sub acest aspect recursul declarat de inculpată este nefondat și va fi respins ca atare.
Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, orice acuzat are, în special, dreptul să întrebe sau să solicitate audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării și ai acuzării, să propună alte probe etc.
Din examinarea dispozițiilor citate ale Convenției - la care România este parte, astfel că, potrivit art. 11 și 20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul - rezultă că încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), acesta are dreptul fundamental la un proces echitabil. Or, în înțelesului unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenție și cum relevă practica Curții Europene a Drepturilor Omului, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a le pune întrebări. Totodată, în lumina aceleași dispoziții, dreptul la un proces echitabil presupune admiterea oricăror probe concludente și pertinente pentru aflarea adevărului.
În speță, inculpata nu se poate prevala de reglementările legale sus menționate, atâta timp cât, deși legal citată, nu s-a prezentat la instanța de fond și nici la instanțele de control judiciar pentru a audia depozițiile martorilor și a formula întrebări, iar probațiunea propusă prin memoriile depuse la dosar a fost indicată sui generis, nu în concret, nedând posibilitatea instanței să examineze pertinența și utilitatea acestor probe și să decidă conform art. 296 alin. 1 Cod procedură penală și art. 378 alin. 1 Cod procedură penală.
Cât privește solicitarea inculpatei de a se efectua proba cu expertiză în cauză, aceasta nu poate fi acceptată, atâta timp cât inculpata doar declarativ a solicitat această probă, nedepunând diligențe pentru a se efectua o expertiză (obiective, plata avansului onorariu expert etc.), cu toate că judecarea cauzei s-a amânat în mod repetat atât la instanța de fond, cât și la instanțele de control judiciar. Alegațiile inculpatei referitoare la nevinovăția sa sunt combătute cu probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, piesele de la dosar atestând vinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal și art. 291, 292 Cod penal.
Examinând din oficiu cauza, instanța de recurs constată că, ub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei, instanțele au procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei, în raport de pericolul social concret pe care-l reprezintă fapta și persoana inculpatei.
În fine, examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată nici existența altor cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefundat recursul penal declarat de inculpată care, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 263/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - ia
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
red. 3ex. 18.02.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
