Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 90/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 90/ Dosar nr-
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
JUDECĂTOR 3: Alexandru
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat nculpatul împotriva deciziei penale nr. 75/A din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, avocat în substituirea avocatului.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, cererea formulată de recurentul inculpat, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că este bolnav, urmând să facă dovada acestui lucru la următorul termen de judecată.
Avocat solicită admiterea cererii de amânare formulată de inculpat, având în vedere că motivul amânării este unul medical. De asemenea, arată că sora inculpatului a luat legătura cu un avocat, în vederea angajării.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune amânării cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, având în vedere că la acest termen de judecată nu a făcut dovada faptului că este bolnav și este al treilea termen de judecată la care se cere amânarea cauzei de către inculpat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că, față de obiectul infracțiuni comise, pericolul social al faptei este unul minim.
Solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de legea penală, fără aplicarea unui spor, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei
În subsidiar, solicită aplicarea art. 181Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Consideră că, ambele instanțe au reținut o corectă stare de fapt, iar în ceea ce privește individualizare judiciară a pedepselor, apreciază că, a fost făcută în mod corect cât și în ceea ce privește pedeapsa aplicată, având în vedere că recurentul este recidivist postexecutoriu.
curtea
Constată că prin sentința penală nr. 25/08.02.2008 a Judecătoriei Sf. G s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42, art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42, art. 37 lit. b Cod penal și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 70 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42, art. 37 lit. b Cod penal, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la datele de 21.10.2003 și 16.03.2005 inculpatul a declarat, contrar realității, în fața notarului public faptul că și-a pierdut pașaportul cu seria - (deși actul a fost găsit asupra sa ulterior și depus la dosarul cauzei), precum și faptul că nu a fost expulzat de pe teritoriul Ungare (de asemenea în mod mincinos), în scopul obținerii unui nou pașaport; același inculpat, în perioada 2005-2006 s-a prezentat sub o identitate falsa (sub numele de, în condițiile în care se numea ), în fața autorităților de frontieră, dar și pe teritoriul Ungariei, iar în aceeași perioadă 2005-2006 trecut ilegal frontiera de stat, pe teritoriul Ungare, folosind un pașaport care era anulat încă din anul 2003 și care fusese emis pe un alt nume ().
Prin decizia penală nr. 16/A din 21 februarie 2008 Tribunalului Covasna a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 25 din 08 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sf.
Tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o apreciere judicioasă a probelor, stabilind o corectă stare de fapt și o corectă încadrare juridică a faptelor comise.
Instanța de apel a mai reținut că pedepsele stabilite de instanța au fost just individualizate conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal și sunt apte sa realizeze scopul de prevenție și reeducare prevăzut de art. 52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul .
Inculpatul a solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de legea penală, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 181Cod penal.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Se constată că instanța de fond și cea de apel au făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 od penal.
La stabilirea pedepselor pentru faptele comise de inculpat s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale incriminatoare, de gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Se remarcă de asemenea faptul că în speță pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise de inculpat au fost orientate către minimul special prevăzut de textele legale incriminatoare.
Inculpatul a beneficiat de suficientă clemență din partea instanței de fond, în condițiile în care este recidivist, a săvârșit mai multe infracțiuni, iar faptele au fost comise în formă continuată.
Nu se impune în niciun caz redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului lor. Aplicarea unor pedepse mai mici nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educativă și sancționatorie ale acesteia.
În ceea ce privește solicitarea de schimbare a modalității de executare a pedepsei rezultante, se constată că aceasta este vădit neîntemeiată. În cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel, inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ( 63 dosar fond).
Cu privire la solicitarea recurentului-inculpat de aplicare a art. 181Cod penal, considerăm că se poate analiza din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 13 Cod procedură penală. Deși acest caz nu se referă expres la această situație, din moment ce prin "fapta nu este prevăzută de legea penală" se înțelege că fapta nu constituie infracțiune, situația în care legea penală prevede că, în împrejurările stabilite, cum ar fi lipsa de pericol social al faptei, în mod similar fapta nu constituie infracțiune, ar fi justificat să se încadreze în acest caz de casare, cu condiția ca instanței de recurs să nu i se ceară să facă ea constatarea faptelor și împrejurărilor cerute de lege.
În prezenta cauză situația de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță. Așadar, instanța de recurs nu este chemată să facă vreo apreciere a faptelor sau a vinovăției inculpatului.
Curtea reține că faptele comise de inculpatul prezintă în mod neîndoielnic gradul de pericol social al unor infracțiuni, neputându-se susține că ar fi lipsite de importanță.
În primul rând, acesta a mai fost condamnat în trecut (printre altele) pentru infracțiuni similare, respectiv fals privind identitatea prevăzută de art. 293 Cod penal și deși a executat pedeapsa în detenție a dovedit că nu s-a reeducat, repetând fapta.
De asemenea, faptele nu au avut un caracter izolat, toate infracțiunile fiind săvârșite în formă continuată.
Așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, inculpatul nu a dat declarații sincere, ci oscilante, menite să ascundă adevărul și să diminueze vinovăția sa, nedovedind un regret sincer care să ducă la concluzia că este hotărât să-și îndrepte in viitor comportamentul. În plus, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, la judecarea cauzei în prima instanță a fost prezent la un singur termen de judecată, iar în declarația dată în apel nu a dovedit o sinceritate deplină, așa încât nu se poate aprecia că inculpatul a colaborat cu organele judiciare pentru aflarea adevărului ori că a regretat sincer faptele.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 75/A/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu și suma de 30 lei, reprezentând onorariul interpretului se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 75/A/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu și suma de 30 lei, reprezentând onorariul interpretului se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- C - pt. - -
plecat în concediu de odihnă
semnează președinte complet
- C -
Grefier
red. /26.02.2009
dact./ 26.02.2009/ 2 ex
jud. fond-
jud.apel-,
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Alexandru
