Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 146/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 146/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 432/A/10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpata asistată de avocat ales și inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat,k instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpata, casarea hotărârilor atacate și rejudecând:
În principal - restituirea cauzei la procuror - față de împrejurarea că apărătorul ales a fost ascultat ca și martor astfel că nu au fost respectate disp. art. 79 alin.1 pr.penală, mai mult nu se putea face o apărare corectă pentru ambii inculpați câtă vreme erau contradicții de interese 8 art. 5 și 6 CEDO).
Pe fondul cauzei - solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei având în vedere că acesta datorită temeri a fost nevoită să meargă la domiciliul conjugal să ia actul, care ulterior a ajuns în instanță.
În subsidiar - dacă totuși instanța consideră că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de participație improprie la fals, a se constata că infracțiunea de consumă în momentul în care actul fals a fost depus în instanță și a se înlătura disp. art. 37 lit.a și art. 83 cod penal și a se pronunța o hotărâre de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, urmând a se face aplicarea art. 36 cod penal și contopirea pedepselor având în vedere că sunt concurente.
Într-un ultim subsidiar - solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru inculpatul, apărătorul desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei:
În principal - restituirea cauzei la procuror având în vedere că nu au fost respectate disp. art. 79.pr.penală, avocat a avut în cauză atât calitatea de apărător ales al inculpaților cât și de martor.
Pe fondul cauzei - solicită reducerea pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege, fără a se aplica vreun spor având în vedere că a recunoscut și regretat fapta pe care a comis-o singur.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Precizează că inculpatul a admis că a mințit la prima instanță iar în ce privește inculpata, infracțiunea este în formă continuată - 2 acte false.
Inculpata având ultimul cuvânt învederează instanței că este nevinovată.
Inculpatul având ultimul cuvânt recunoaște faptele comise și precizează că nu este vorba despre 2 acte false ci este un singur act deoarece are aceeași serie și a fost făcut de el și avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 529/2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpații:
-, la:
-1 an închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2, 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 39 al. 2 Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 558/2007 a Judecătoriei Deva și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată durata executată de inculpat în baza sentinței penale nr. 558/2007 a Judecătoriei Deva cu începere de la data de 03 aprilie 2006 și până la data de 11 septembrie 2007, respectiv de la 18 iulie 2000 la 05 octombrie 2000.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 558/2007 de către Judecătoria Deva și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
-, la:
-1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin participație improprie prev. de art. 31 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 613 din 23 mai 2006 Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 351/A/15 octombrie 2006 Tribunalului Hunedoara și a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
A interzis celor doi inculpați drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 348 Cod proc. penală, a dispus anularea înscrisurilor aflate la filele 42,46 și 47 din dosar, respectiv adeverința medicală cu nr. 1921/29 martie 2004, bilete de ieșire din spital-scrisoare medicală cu nr. 380/28 martie 2004 și respectiv 383/01 martie 2004, toate pe numele.
În baza art. 191 Cod proc. penală, a obligat inculpații la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 22 iulie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că la data de 26 februarie 2004 și respectiv 11 martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare pe partea vătămată Bank România prin contrafacerea de către inculpatul a semnăturii numiților și, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri cu plata în rate, cauzând un prejudiciu părții vătămate de aproximativ 5000 lei. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr. 5871/2005.
În cursul judecării cauzei, inculpatul a fost arestat într-o altă cauză la data de 03 aprilie 2006, fiind depus în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Din acest penitenciar inculpatul i-a trimis soției sale, coinculpata, o scrisoare prin care i-a cerut să îi facă rost de un bilet de ieșire din spital care să ateste că în perioada respectivă a fost internat.
Inculpata a făcut rost de un bilet de ieșire din spiral, aparținând numitului iu (probabil rudă cu cei doi) care atesta că acesta a fost internat în perioada 28 aprilie-10 mai 2006 la Spitalul clinic de Pneumoftiziologie din C N, pe care, prin intermediul unei alte persoane, care nu a fost identificată, I-a falsificat inculpata nefiind școlarizată.
La data de 16 mai 2006, când s-a dezbătut fondul cauzei, apărătorul inculpatului a cerut instanței achitarea inculpatului întrucât în perioada comiterii primului act material al infracțiunii de înșelăciune respectiv data de 26 februarie 2004, acesta se afla internat în spitalul mai sus menționat și, așa cum rezultă din încheierea aflată la fila 48 dosar, a depus o copie a biletului de ieșire din spital prezentând instanței și "originalul", pentru comparație ( actul așa-zis original de la fila 49).
Prin sentința penală nr. 613 din 23 mai 2006, inculpatul a fost condamnat doar pentru infracțiunea de înșelăciune având ca parte vătămată pe, nereținându-se în sarcina sa și fapta de înșelăciune având ca parte vătămată pe, tocmai datorită acestui bilet de ieșire din spital cu privire la care instanța a avut serioase îndoieli (fila 18), dar de care nu a putut face abstracție în acel moment.
În fața instanței de apel, la termenul de judecată din 05 octombrie 2006, apărătorul inculpatului a depus la dosar o nouă copie după biletul de ieșire din spital și același "original" pentru verificare, arătând că acesta nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost condamnat de către instanța de fond, întrucât din actul medical prezentat rezultă că inculpatul a fost internat și în perioada când s-a comis înșelăciunea avându-l ca parte vătămată pe respectiv în perioada 09 martie-28 martie 2004.
Analizând copiile aflate la filele 49 și 50 și așa zisul original aflat la fila 46, se poate observa că este vorba de același act medical în care s-a modificat doar nr. foii de observație 380 în loc de 383 și perioada internării- 23 februarie -01 martie 2004 și 09 martie-28 martie 2004.
Chiar numerotarea și datarea foilor de observație trecute pe cele două copii ale biletelor de ieșire din spital conving și mai mult falsitatea lor, respectiv foaia de observație nr. 383/2004 apare ca înregistrată la data de 23 februarie 2004, iar cea cu nr. 380 la data de 09 martie 2004.
Sesizând probabil aceste inadvertențe, instanța de apel nu a luat în considerare acel act, menținând soluția instanței de fond. Inculpații au declarat recurs.
În data de 07 noiembrie 2006, inculpata a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în numele inculpatului o cerere de revizuire a sentinței de condamnare, deși aceasta încă nu era definitivă, susținând că soțul ei este nevinovat, iar instanța nu a luat în considerare actele medicale care atestau că acesta, la data comiterii faptei, era internat în spital. La cererea de revizuire a depus copia biletului de ieșire din spital emis la data de 28 martie 2004 de Spitalul clinic de Pneumoftiziologie din C, din care reieșea că a fost internat în acel spital în perioada 09 martie-28 martie 2004, această dată constituind momentul consumării infracțiunii pentru care sunt trimiși în judecată cei doi inculpați în dosarul de față.
Inculpații nu au recunoscut fapta pentru care au fost trimiși în judecată, invocând în apărare faptul că sunt neșcolarizați, că inculpatul a fost internat în spital așa cum rezultă din biletele de ieșire din spital depuse la dosar și că nu au știut că ele sunt false.
Vinovăția lor a fost însă dovedită cu certitudine în cauză, având în vedere următoarele:
În dosarul nr. 5871/2005 al Judecătoriei Petroșani, în care au fost condamnați pentru înșelăciune, inculpatul nu a susținut în nici una din declarațiile date în cursul urmăririi penale că ar fi fost internat în spital în perioadele respective, susținând la acea vreme că ar fi fost plecat în Elveția, aspect care nu s-a confirmat.
Deși cauza a fost înregistrată în instanță în august 2005, iar a fost arestat în altă cauză abia la data de 03 aprilie 2006, nu a prezentat instanței nici unul din cele două bilete de ieșire din spital, pentru că în mod cert la acea dată nu le avea.
Normal ar fi fost ca aceste bilete, dacă ar fi atestat o situație reală, să fie depuse ambele în fața instanței de fond, dar probabil a existat temerea că ele fiind în rest absolut identice, exista riscul ca instanța de fond să ceară relații spitalului. Este relevantă în cauză și adeverința medicală depusă în dosarul nr. 5871/2005 și aflată în xerocopie în prezentul dosar, la fila 42, adeverință care poartă parafa unui medic pediatru, are ca dată a eliberării 29 martie 2004 și recomandă internarea inculpatului pentru perioada 09 martie-28 martie 2004, deci pentru o perioadă anterioară eliberării și nu pentru o perioadă viitoare, cum ar fi fost logic și normal.
Din adresa nr. 4793 din 28 noiembrie 2006 Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie din C N, fila 9, rezultă că inculpatul nu a fost niciodată internat în spitalul respectiv; că foaia de observație nr. 380/2004 (trecută pe biletul de la fila 46 fost întocmită pe numele pacientului, internat în perioada 26 aprilie-10 mai 2004 la doamna doctor, că în evidențele spitalului există foaia de observație cu nr. 380 din anul 2006, pacientului iu, internat la doamna a cu diagnosticul tumoare malignă în perioadele 10 ianuarie-16 ianuarie 2006, 16 martie-24 martie 2006, 28 aprilie-10 mai 2006, că această foaie de observație poartă pe verso semnăturile dr. a și a medicului rezident și că, în nici im caz dr. nu ar fi putut semna un bilet de ieșire din spital în anul 2004, întrucât este medic rezident la acest spital doar din anul 2006.
S-a trimis împreună cu adresa și o copie a foii de observație nr. 380/2006, aparținând pacientului iu ( fila 10), analizându-l, se poate observa cu ușurință că după acest act s-au contrafăcut cele două xerocopii depuse la dosar.
Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea că inculpații au acționat într-un mod asemănător și atunci când au încercat să se folosească de un certificat de deces de acea dată pe numele lui, pe care l-a depus la Judecătoria Tg. M, birou executări penale, tot în încercarea de a-l absolvi pe de executarea unei pedepse privative de libertate, pe care o execută în prezent (filele 58-61).
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită cu certitudine în cauză, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, iar cea a inculpatei, pe cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin participație improprie, prev. și ped. de art. 31 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, inculpații acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
împotriva sentinței au declarat apel, în termen, inculpații și.
Apelurile nu au fost motivare în scris.
În susținerea orală a motivelor de apel, apărătorul ales al inculpatului a solicitat desființarea sentinței atacate și redozarea pedepsei avându-se în vedere că în apel inculpatul a recunoscut fapta și a susținut că a săvârșit-o singur, fără participarea inculpatei.
În susținerea orală a motivelor de apel, apărătorul ales al inculpatei a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, susținând că nu a determinat sau înlesnit falsificarea vreunui act. în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform disp, art. 86/1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 432/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 529/2007 a Judecătoriei Petroșani.
Inculpații apelanți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele deciziei, Tribunalul a expus următoarele argumente:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina acestora pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor.
Pedepsele au fost just individualizate, avându-se în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social ridicat al faptelor, starea de recidivă a inculpaților și datele privind persoana și conduita fiecărui inculpat în parte.
Criticile aduse sentinței atacate prin motivele de apel formulate în cauză sunt neîntemeiate.
Având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise, consecințele produse și care ar fi putut fi produse, împrejurarea că inculpatul este recidivist în condițiile recidivei postcondamnatorii, atitudinea procesuală a acestuia, nu se justifică solicitarea de redozare a pedepsei aplicate.
Față de starea de recidivă a inculpatului, în mod
corect instanța de fond a aplicat față de acesta dispozițiile art. 37 lit. a și 39
al. 2 Cod penal.
Probele administrate în cauză demonstrează că inculpata, la solicitarea inculpatului care era arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Marea făcut rost de un bilet de ieșire din spital falsificat de o persoană neidentificată, care atestă că a fost internat în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din C N, în perioada 23 februarie-.O1 martie 2004, pe care I-a depus prin avocatul lui, la Judecătoria Petroșani în dosarul nr. 5871/2005, la data de 16 mai 2006, când s-a dezbătut fondul cauzei ( fila 110 dosar nr. 5871/2005, acvirat, filele 33,34,46).
Urmare a actului falsificat depus la dosar, inculpatul a fost exonerat de răspundere în ceea ce privește fapta de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, având ca parte vătămată pe (filele 18-20).
În apel s-a depus o xerocopie de pe un bilet de ieșire din spital, care atestă că inculpatul ar fi fost internat în același spital în perioada 09 martie 2004-28 martie 2004, cu scopul de a fi exonerat de răspundere pentru fapta de înșelăciune săvârșită la 11 martie 2004, având ca parte vătămată pe, dar instanța de apel nu a luat în considerare actul medical depus, respingând apelul inculpatului, condamnarea acestuia fiind menținută și în recursul judecat de Curtea de APEL ALBA IULIA (filele 39, 43-45 dosar nr-).
Inculpata a depus la Parchetul Curții de APEL ALBA IULIA, în 09 noiembrie 2006, o cerere însoțită de copia biletului de ieșire din spital depusă și la instanța de apel susținând că în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara nu s-a ținut cont de acest act medical (filele 6-7).
Probele administrate au demonstrat că ambele bilete de ieșire din spital au fost falsificate prin contrafacerea de o persoană neidentificată și folosite de inculpata în scopul producerii de consecințe juridice, au un conținut identic în ceea ce privește diagnosticul și datele medicale cuprinse, iar medicul rezident a fost angajată în spital doar din anul 2006.
De asemenea, s-a stabilit fără nici un dubiu că biletul de ieșire din spital după care s-au făcut falsurile aparținea lui iu, internat în perioada 28 aprilie-10,ai 2006 (filele 8-9).
În pofida evidenței, inculpata a susținut în declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond (filele 14-15, 33-34 și 92) că inculpatul a fost internat de două ori în cursul anului 2004 la spital în C
Prin urmare, instanța de apel a constatat că în mod cert inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnată de instanța de fond, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Cod proc. penală.
În ceea ce privește solicitarea de suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a constatat că nu se justifică în condițiile în care urmare a revocării suspendării, în mod corect instanța de fond a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 613/2006 Judecătoriei Petroșani, modificată prin decizia penală nr. 315/A/2006 a Tribunalului Hunedoara, alături de pedeapsa aplicată prin sentința atacată.
La examinarea din oficiu a sentinței atacate, nu s-au identificat temeiuri de desființare a acesteia.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal statuat de art. 385/3 pr.penală ambii inculpați aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care reiterând aceleași aspecte ca și în apel solicită:
inculpatul:
- în principal - reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante ca urmare a conduitei procesuale adecvate de recunoaștere a faptei comise;
- în subsidiar - restituirea cauzei la Parchet întrucât au fost încălcate grav drepturile sale procesuale privind apărarea în cursul urmăririi penale.
II. inculpata:
- în principal - restituirea cauzei la procuror întrucât au fost încălcate grav drepturile sale procesuale privind apărarea, avocatul acesteia reprezentând și interesele coinculpatului, în condițiile existenței contrarietății de interese;
- în mod nelegal apărătorul inculpatei a fost audiat ca martor, aducându-se atingere dispozițiilor art. 79 alin.1 pr.penală;
- pe fondul cauzei, achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală întrucât nu a săvârșit fapta cu intenție, fiind supusă presiunilor psihice de către coinculpatul.
Arată că a acționat sub imperiul temerii, inculpatul aducându-i amenințări serioase în condițiile în care nu va proceda în consecință.
- achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.penală și art. 18/1 cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatei este fondat spre deosebire de cel al inculpatului care este neîntemeiat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor urma.
1. Instanța inferioară a reținut stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată de actele și lucrările dosarului: biletele de ieșire din spital (18), copiile acestora (49, 50), acte medicale, adeverințe medicale, adresa nr. 4793/27 noiembrie 2006 a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie C N (9), copie foaie de observație (10), declarațiile inculpatului în faza apelului (16) depozițiile martorului (21 dosar apel), coroborate cu declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală și la instanța de fond.
2. Prima instanță a realizat o evaluare judicioasă actelor și probelor sus arătate, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția celor doi inculpați, vinovăția recunoscută de aceștia în fața Curții, însă cu anumite nuanțări ce-și regăsesc corespondent în probele dosarului.
3. Curtea reține că instanța fondului a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite și a stabilit în ce-l privește pe inculpatul o sancțiune penală ce corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 cod penal.
4. Critica adusă de ambii inculpați vizând îngrădirea exercițiului deplin al dreptului la apărare în faza de urmărire penală este vădit neîntemeiată și nu poate constitui un fundament plauzibil pentru adoptarea unei soluții de restituire a cauzei la procuror. Conform art. 332 (2) pr.penală, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței; prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Or, în cauza de față, examinarea actelor din faza de urmărire penală nu conduc, neechivoc la concluzia că inculpații au fost privați de dreptul la apărare, în sensul art. 332 (2) pr.penală.
Ambii inculpați au fost asistați de apărător.
Din actele dosarului nu reiese în mod indubitabil că în cauză au fost aduse atingeri exigențelor prev. de art. 79 alin.1 cod penal, nereieșind, fără dubiu, că în cauză nu a existat încuviințarea persoanei față de care martorul era obligat să păstreze secretul profesional.
5. În ce privește critica adusă de inc. vizând individualizarea sancțiunii penale, Curtea face precizarea că pedeapsa aplicată reflectă în mod real criteriile generale instituite de art. 72 cod penal, o atenuare a răspunderii penale nefiind justificată de rațiuni plauzibile.
Aspectele invocate de inculpat în circumstanțiere și anume conduita procesuală adecvată, manifestată prin recunoașterea și regretul faptei comise, nu reprezintă, în opinia Curții, temeiuri suficiente pentru a implica reținerea art. 74, 76 cod penal.
Aceste împrejurări au fost luate în considerare de către instanța fondului cu ocazia stabilirii unei pedepse orientată spre mediu, în condițiile în care nu au putut fi minimalizate elementele ce definesc negativ profilul socio moral al inculpatului cu referire specială la statutul său de recidivist.
Mai mult, Curtea face precizarea că în contextul cauzei de față inculpatul a avut un rol hotărâtor, acesta impunând inculpatei sub rezerva unor amenințări serioase, modul în care ea să acționeze.
Față de argumentele reținute, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat.
6. Referitor la criticile aduse de inculpată, în afara celor tratate mai sus, Curtea apreciază că acestea sunt fondate.
Astfel, fără a pune în discuție existența faptelor și vinovăția inculpatei care au fost probate fără dubiu, în cauză Curtea face precizarea că anumite circumstanțe ale cauzei relevate mai sus justifică o altă abordare a gradului de pericol social al faptei comisă de inculpată.
Curtea amintește că inculpata este o persoană fără instruire cu un grad minim de cunoștințe și care sub imperiul unei temeri reale insuflată de inculpat prin amenințări și un comportament necorespunzător, a acceptat să-l sprijine.
În acest context, dată fiind legătura dintre inculpați, situația familială specială a acestora, intenția inculpatei de a-și ajuta soțul, presiunile psihice la care fost supusă de către inculpat pentru a-i acorda ajutor, în cauză se apreciază că în ce o privește pe recurentă Curtea poate da o interpretare mai largă dispozițiilor art. 18/1 cod penal.
Astfel, Curtea apreciază că este în interesul inculpatei ca acesta să fie sancționată cu o amendă administrativă în cuantum de 300 lei, ca o măsură coercitivă ce poate realiza prevenția și reeducarea recurentei.
Curtea opinează că achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.penală reprezintă o soluție echitabilă ce nu impietează asupra ocrotirii unui interes general, de ordine publică.
7. Față de cel ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală v admite recursul inculpatei casând hotărârea penală atacată cu consecința achitării sale în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.penală și art. 18/1 cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 raportat la art. 290 cod penal cu art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit. cod penal.
Va înlătura disp. art. 83 cod penal vizând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 613/2006 a Judecătoriei Petroșani.
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Va constata că inculpatul se află în executarea altei pedepse.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotăr4ârii penale atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 432/A/10.12.2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 529/2007 a Judecătoriei Petroșani, numai în ce privește pe inculpata sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite:
Repune pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei, de 4 ani închisoare în elementele ei componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod pr. pen. și art. 18/1 Cod penal, achită pe inculpata de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu art. 41 al. 2 și 37 lit. a Cod penal în condițiile participației improprii, prevăzute de art. 31 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal aplicată inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
Înlătură aplicarea art. 83 Cod penal vizând pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 613/2006 a Judecătoriei Petroșani.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
Constată că inculpatul se află încarcerat în vederea executării altei pedepse.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
ed.
Dact. VV 2 ex/21.03.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
