Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 189/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10579/2/2009
2630/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.189
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de condamnatul împotriva Deciziei penale nr.1533/28.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/2010 (fila 55 dosar) și intimatul, personal, lipsă fiind intimații OG, Agenția Națională de Administrare Fiscală, SC CO SRL, SC COM Trans SRL, SC - SRL prin lichidator judiciar, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC Total SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul, prin avocatul din oficiu, depune la dosar o cerere prin care solicită și atașarea hotărârilor nr.724/02.06.2008 și nr.754/26.05.2009 pe care, de asemenea, le contestă.
Contestatorul, personal, solicită casarea sentinței penale 754/26.05.2009, întrucât a fost dată în lipsa sa. Precizează că pe rol au fost cinci dosare pentru aceeași faptă.
Reprezentanta Ministerului Public se opune cererii de amânare pentru atașarea unor decizii, întrucât obiectul cauzei este contestație în anulare formulată împotriva unei anumite decizii, celelalte hotărâri putând fi atacate separat cu ce cale de atac dorește contestatorul.
Curtea respinge cererea contestatorului de atașare a unor hotărâri, având în vedere obiectul cauzei și, nemaifiind cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.
Contestatorul, personal, învederează că toate sentințele au fost date în lipsa sa, întrucât în anul 2007, soția sa a fost internată în spital și a trebuit să aibă grijă de copilul său nou născut. Menționează că, în prezent, soția sa este internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie, iar copilul este într-un centru de plasament.
Avocatul din oficiu al contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată de contestator.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr.1533/28.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, întrucât termenul de prescripție a faptelor săvârșite de către contestator în această cauză se împlinește la data de 20.05.2010, nefiind, prin urmare, împlinit acest termen la data pronunțării deciziei în recurs.
Intimatul lasă soluția la aprecierea Curții.
Contestatorul, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele expuse în scris și susținute oral.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 11 noiembrie 2009, sub nr-, petentul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.459 din 17 martie 2008 a Judecătoriei sectorului 4 și a deciziei penale nr.26876/ din 6 aprilie 2009 a Tribunalului București, invocând în drept, dispozițiile art.386 alin.1, lit.a, c, d, e și f Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.1533/R din 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, printre altele, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.218 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că probele administrate în cauză au demonstrat, fără dubii, că activitatea infracțională a inculpatului a fost de a pune la dispoziția fiecăruia dintre ceilalți inculpați facturi ale 2000, care să ateste că această societate este vânzător a mai multor bunuri pe care inculpații fie le-au dobândit de la persoane fizice, fie chiar ei le-au înstrăinat societăților la care sunt administratori. Facturile respective nu au fost înregistrate în contabilitatea 2000 și nu a fost plătit TVA, sumele de bani, reprezentând prețurile plătite au fost achitate vânzătorilor persoane fizice.
Aceasta a rezultat din înscrisurile cu valoare probatorie existente la dosar, facturile respective, coroborat cu verificările contabile efectuate la toate societățile în cauză, concretizate în actele contabile ale societăților și notele de verificare existente în dosarul de urmărire penală.
S-a concluzionat că fapta inculpatului, așa cum a fost expusă mai sus, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994, nerepublicată (decizia penală nr.218/06.04.2009 - -).
Curtea, examinând contestația în anulare, prin prisma temeiului juridic arătat în scris de contestator, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute in art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e)când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art.38514, alin.11ori art.38516alin.1.
Cum în speță contestatorul invocă sentința penală nr.459 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 și a decizia penală nr.26876/ din 6 aprilie 2009 a Tribunalului București, cererea petentului apare ca nefondată, în raport de dispozițiile art.388 raportat la art.389 Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul, împotriva Deciziei penale nr.1533/28.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul condamnat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
