Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 244/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 244/
Ședința publică din 18 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător dr. - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale numărul 39/A din data de 27 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 17 aprilie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.89 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-, în baza art. 290 Cod penal, inculpata, fiica lui si -, născuta la data de 20.12.1953, în comuna, județul V, domiciliata în aceeași localitate, fără antecedente penale, -, a fost condamnată la 3 luni închisoare.
In baza art.26 rap. la art.290 Cod penal, nculpatul, fiul lui - și, născut la data de 28.01.1944, în comuna, județul V, domiciliat în aceeași localitate, fără antecedente penale, -, a fost condamnat la 3 luni închisoare.
In baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal.
In baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani si 3 luni.
In baza art. 359.pr.penal, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 17 rap. la art. 348 Cod pr.penală, -a anulat procesul-verbal din data de 18 iulie 2002, precum și împuternicirea nr.14/10 septembrie 2002.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 250 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 1996, Societatea Agricola "1 ", a contractat, pentru desfășurarea activității de producție, credite în valoare de aproape 300.000.000 lei (ROL), de la Banca Internațională a Religiilor. Deoarece aceste credite nu au putut fi restituite la data scadentă, inculpata, a convocat o ședința de consiliu de administrație, în care urma să se decidă vânzarea bunurilor patrimoniului unității către o alta societate, însă, această ședință nu a avut loc.
Cu toate acestea, inculpata, care avea și calitatea de contabil șef, a întocmit un proces-verbal fals, pentru data de 18 iulie 2002, în care s-a consemnat, pe larg, desfășurarea ședinței și hotărârea de a se vinde aceste bunuri, acest proces fiind semnat de către 5 membri, însă unii în necunoștință de cauză, iar alții considerând în mod nereal ca nu se va întâmpla nimic dacă vor semna acest proces-verbal.
Inculpatul, care era președintele societății, nu a participat la această ședință, însă a semnat procesul-verbal și, ulterior, împuternicirea nr.14 din 10.09.2002, la insistențele inculpatei.
Urmare acestui proces-verbal și a acestei împuterniciri, prin care se atesta, în mod fictiv, mandatarea primei inculpate de către consiliul de administrație de a înstrăina suprafața de teren de 3.5 ha, precum și terenurile aferente, s-a încheiat, la data de 17 septembrie 2002, un contract de vânzare-cumpărare între respectiva societate agricolă și SC "-" 2001 SRL din B, societatea agricolă fiind reprezentată, cu ocazia încheierii actului, de inculpata.
Prin această înstrăinare, proprietarii de teren, părți vătămate în cauză, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, s-au văzut deposedați de noul proprietar.
S-a apreciat de către instanța de fond că acțiunea inculpatei, de a întocmi, în mod fictiv, procesul-verbal al ședinței de consiliu și a semna împuternicirea nr. 14/10.09.2002, prin care se atesta, nereal, că este mandatată de către consiliul de administrație să înstrăineze bunurile societății agricole, materializează în drept, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, de a semna procesul-verbal și împuternicirea nr.14/10.09.2002 (întocmite, în prealabil, de către prima inculpată), confirmându-le, astfel, conținutul fals, constituie infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal.
De menționat, este faptul că, instanța de fond, prin încheierea de ședința din data de 14.02.2007, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.248 și 288 Cod penal, apreciindu-se, însă, că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, menținându-se încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.
In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța de fond a reținut că aceștia au săvârșit doar o infracțiune care, sub aspectul elementului material, s-a realizat prin două acțiuni comise succesiv și anume: o acțiune de falsificare a celor două înscrisuri - proces verbal și împuternicire - și acțiune de folosire a înscrisului falsificat (în ceea ce o privește pe inculpata ) sau încredințarea acestui înscris spre folosire altei persoane.
In aceasta situație, instanța de fond consideră că, atunci când făptuitorul care a falsificat înscrisul tot el îl folosește, uzul de fals este inclus în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și, în consecință se poate reține numai infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, iar nu și cea prev. de art. 291 Cod penal.
Astfel, instanța apreciază că inculpata nu poate fi subiect activ al infracțiunii de uz de fals, deoarece uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care a dispus achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală.
O atare soluție se impune cu atât mai mult, cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, care nici nu a săvârșit o atare faptă, motiv pentru care instanța a dispus achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală.
Condamnând, astfel, inculpații pentru infracțiunile menționate prevăzute de art.290 Cod penal, în privința inculpatei, ca autor și pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod pr.penală, cu referire la inculpatul ca și complice, instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere criteriile generale și obligatorii arătate de art.72 Cod penal, limitele speciale reglementate, gradul de pericol special concret dedus din ansamblul împrejurărilor de loc și timp pe fondul cărora s-a comis, modul și mijloacele uzuale de săvârșire, scopul și mobilul activității infracționale, datele ce particularizează persoana inculpaților care nu au antecedente penale, pregătirea intelectuală, ocupația și situația civilă a acestora, atitudinea, parțial sinceră manifestată în timpul procesului, conduita manifestată în familie și raporturile cu ceilalți cetățeni.
Prin prisma elementelor de individualizare menționate, instanța de fond s-a orientat în aplicarea unor pedepse apropiate de minimul special sau reprezentând acest minim, cuantum apreciat ca susceptibil să asigure restabilirea ordinii de drept încălcate.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul înscris în art. 52 Cod penal, poate fi atins și fără executare, făcând, în consecință, aplicarea disp. art.81 Cod penal, atrăgându-li-se atenția inculpaților asupra posibilității de revocare a măsurii dispuse în cazul nerespectării condițiilor impuse de art.83 Cod penal.
Referitor la latura civila a cauzei, instanța arată că părțile vătămate s-au constituit părți civile, solicitând instanței a anula procesul-verbal și împuternicirea nr.14/10.09.2002, precum și contractul de vânzare-cumpărare nr.609/17.09.2002, încheiat la Biroul notarului public.
Astfel, instanța, în baza art. 348 Cod pr.penală, a anulat cele 2 acte falsificate (procesul-verbal și împuternicirea nr.14/10.09.2002), însă cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.609/17.09.2002, a apreciat că se impune a se pronunța instanța civilă și nu penală, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în acest dosar.
De menționat că, instanța de fond precizează că în acest sens, există un dosar civil pe rolul instanței care, însă, a fost suspendat până la soluționarea definitivă prezentei cauze penale.
Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, părțile vătămate, G, -, - și inculpați și.
Prin decizia penală nr.132 din 7 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, au fost admise apelurile formulate în cauză, a fost desființată în totalitate sentința apelată și s-a dispus restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva deciziei penale menționate, au declarat recurs, G, -, -.
Prin decizia penală nr.649/R din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au fost admise recursurile declarate de recurenții și -, a fost casată în totalitate decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, TRIBUNALUL VÂLCEA.
S-au constat tardive recursurile declarate de recurenții, G, -, dar s-au extins efectele recursului declarat de părțile vătămate și - și asupra recurenților susnumiți.
Primind cauza spre rejudecare, TRIBUNALUL VÂLCEA, prin decizia penală nr.39/A din 27 februarie 2008, admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și părțile vătămate, G, -, și -, a desființat în parte sentința nr.89/4 aprilie 2007 Judecătoriei Bălcești, în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpaților și la câte 6 luni, stabilind, totodată, termen de încercare 2 ani și 6 luni.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au respins ca nefondate apelurile inculpaților și, pe care i-a obligat la câte 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, în esență, în mod corect instanța de fond a pronunțat soluțiile de condamnare și de achitare pentru infracțiunile pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată, apreciind, însă, că hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată, numai sub aspectul individualizării pedepselor, majorând, în consecință, pedepsele aplicate inculpaților, așa cum rezultă din cuprinsul dispozitivului mai sus enunțat, admițând, astfel, numai sub acest aspect, recursul parchetului și al părților vătămate, și respingând ca nefondat recursurile declarate de inculpați.
Tribunalul, însă, nu a primit critica parchetului pentru înlăturarea achitării dispuse de către instanța de fond, cu referire la infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, în privința inculpatei, și la infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, cu privire la inculpatul, achitări care s-au dispus în baza art.10 lit.d, respectiv art.10 lit.a Cod pr.penală.
In acest sens, motivează, în esență, că din coroborarea textelor prevăzute de art.291 Cod penal și art.290 Cod penal, rezultă că infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, este absorbită în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal și, în consecință, soluția de achitare criticată de parchet este corectă.
Mai mult, tribunalul menționează că, chiar dacă procesul verbal a fost folosit la încheierea actului de vânzare-cumpărare, acesta nu a produs consecințe juridice, deoarece părților vătămate li s-au eliberat titluri de proprietate asupra terenurilor și nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestora, astfel că actele false, chiar dacă au fost menite să producă consecințe juridice, acestea nu s-au produs, astfel că părțile vătămate nu au pierdut dreptul de proprietate asupra terenurilor, ceea ce justifică, ca și argument suplimentar, achitarea.
Ca urmare, reținând ca legală condamnarea inculpaților numai pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, săvârșite în calitate de coautor - și complice -, tribunalul a menținut o atare soluție de condamnare, însă, sub aspectul temeiniciei, mai exact sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele nu au respectat întrutotul criteriile de individualizare, având în vedere că în cauză se impunea aplicarea unor pedepse care să reflecte pericolul social concret al faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, în condițiile în care aceștia nu recunosc gravitatea acestor fapte și, în consecință, a dispus majorarea pedepselor, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat.
In ceea ce privește critica părților vătămate, sub aspectul laturii civile a cauzei, aceasta nu a fost primită, întrucât, susține tribunalul, infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, pentru care inculpații răspund penal este o infracțiune de pericol și nu este susceptibilă de daune materiale de rezultat.
In acest sens, tribunalul mai menționează, că numai după anularea la instanța civilă a actului de vânzare-cumpărare, se poate cere, în cadrul acțiunii civile, daune materiale, deoarece vizează o latură cu caracter patrimonial, cu condiția, însă, să fie dovedit.
Această soluție ce face obiectul prezentei cauze - în acest ultim ciclu procesual - a fost precedată de alte cicluri procesuale ce se impune a fi prezentate, în esență, pentru a avea exact al tuturor sentințelor pronunțate în această cauză.
Astfel, prin sentința penală nr.461 din 4 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Bălcești, urmare a sesizării instanței prin rechizitoriu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290, 291 Cod penal, și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.290, 291 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la 3 luni închisoare, în baza art.290 Cod penal și, de asemenea la 3 luni închisoare, în baza art.291 Cod penal, pedeapsa rezultantă fiind astfel de 3 luni închisoare, dispunându-se schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceste infracțiuni în autor la aceste infracțiuni, iar inculpata a fost condamnată la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal.
Pedepsele de 3 luni aplicate, pentru fiecare inculpat au fost suspendate în condițiile art.81 Cod penal.
S-a dispus, totodată, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal, privind împuternicirea nr.14 din 10 septembrie 2002, și achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, privind procesul verbal din 18 iulie 2002, dispunându-se, totodată, în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.291 Cod penal, privind procesul verbal din 18 iulie 2002, în baza art.348 Cod penal, anulându-se împuternicirea nr.14 din 10 septembrie 2002.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, părțile vătămate și inculpata.
Prin decizia penală nr.243/A din 19 octombrie 2005, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelurile și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bălcești, pentru neconcordanța dintre minută și dispozitiv, privitoare la inculpatul.
După rejudecare, prin sentința penală nr.262 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Bălcești, s-a dispus condamnarea inculpatei la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, precum și a inculpatului la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, făcându-se aplicarea art.81 Cod penal.
Totodată, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal, iar în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, de asemenea a fost achitat inculpatul, pentru aceeași infracțiune.
Impotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și inculpata.
Prin decizia penală nr.199/A din 13 septembrie 2006, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelurile și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bălcești, pentru a se stabili dobândirea calității de parte vătămată a celor 16 persoane indicate în rechizitoriu sau a societății agricole.
Rejudecând cauza, Judecătoria Bălceștia pronunțat sentința penală nr.89 din 4 aprilie 2007, care a fost enunțată la începutul expunerii și care constituie începutul ultimului ciclu procesual în acest dosar, în care a fost pronunțată decizia penală nr.39/A din 27 februarie 2008, ce constituie obiectul prezentului recurs, declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, ce urmează a fi analizat în continuare.
Astfel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, critică soluția atacată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In privința legalității parchetul susține că tribunalul trebuia să pună în discuția prăților, în baza art.334 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice dată de actul de sesizare din infracțiunile prev. art.290, 291 Cod penal, pentru inculpata, în infracțiunea prev. art.290 Cod penal, iar pentru inculpatul din infracțiunile prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, art.21 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal.
In acest sens, parchetul arată că, deși instanța de apel a considerat că uzul de fals este absorbit de infracțiunea de fals prev. de art.290 Cod penal, nu a recalificat faptele în sensul celor mai sus arătate, menținând în mod greșit soluția achitării inculpaților pentru infracțiunea de uz de fals, așa cum a fost pronunțată de instanța de fond.
Cu referire la temeinicia hotărârii, parchetul arată că nu a fost făcută o justă individualizare a pedepsei, în sensul că deși au fost majorate acestea, totuși cuantumul pedepselor este insuficient, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora, consecințele grave pe care le-a produs, în sensul că au fost alungate părțile vătămate de pe terenurile lor, urmare a cumpărării acestora de către alt proprietar, pierzând și fructele pe care le-ar fi obținut de pe acest teren, în condițiile în care îl păstrau în deplină proprietate, așa cum se cuvenea, toate aceste împrejurări și situații determinând, în consecință, în aprecierea parchetului, aplicarea unor pedepse către limita maximă prevăzută de lege.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate de parchet, potrivit cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că recursul acestuia este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Din ansamblul probator administrat în cauză se reține, în esență, că inculpata, în calitate de contabil șef al Societății Agricole "1 " din comuna, județul V, a întocmit, în data de 18 iulie 2002, un proces verbal în fals, în numele consiliului de administrație, deși ședința nu a avut loc, prin care se hotăra mandatarea sa de a înstrăina patrimoniul societății - teren în suprafață de 35.172,09. și construcțiile aferente - împuternicire întocmită ulterior de inculpată sub nr.14 din 10 septembrie 2002.
In baza acestei împuterniciri, în care se atesta în mod nereal că este mandatată să înstrăineze patrimoniul societății al cărei contabil șef era, inculpata, reprezentând societatea, a încheiat în data de 17 septembrie 2002, un contract de vânzare cumpărare în numele acestei societăți, prin care a înstrăinat întreaga suprafață de teren cât și construcțiile aferente, pentru suma de 100.000.000 lei, unei alte societăți și anume, " 2001"
Urmare acestui act de vânzare-cumpărare, părțile vătămate în această cauză, care erau proprietari în baza Legii nr.18/1991 pe terenul vândut, au fost deposedate de aceste terenuri, noul proprietar nepermițându-le să-l mai lucreze.
Ulterior, atât procesul verbal cât și împuternicirea menționată au fost semnate de inculpatul, ca președinte al societății, la insistențele celeilalte inculpate, deși nici el nu a participat la această ședință, consemnată în fals ca fiind ținută de inculpata, care a semnat de prezență nu numai în numele său dar și în numele altui membru al consiliului de administrație.
Față de această situație de fapt, rezultă cu prisosință din toate probele dosarului, că în cauză se impune a fi reținută infracțiunea de fals sub aspectul tuturor elementelor ei constitutive, în sarcina inculpatei, în calitate de autor și de complicitate la această infracțiune a inculpatului, așa cum de altfel au reținut mai toate instanțele în derularea atâtor cicluri procesuale, inclusiv tribunalul, în acest ultim ciclu procesual.
Aceasta, deoarece inculpata, cu concursul celuilalt inculpat, a atestat în mod nereal, prin procesul verbal fictiv, și prin împuternicirea, de asemenea, că este mandatată să vândă societatea agricolă, fiind evident realizat și scopul producerii consecințelor juridice ale actelor false menționate, ce complinește latura obiectivă a infracțiunii de fals, așa cum a fost realizată prin activitatea infracțională a inculpaților.
Mai mult, acest înscris fals este folosit de inculpata, ca autoare a falsului, tot în complicitate cu inculpatul, realizându-se, efectiv, consecințele juridice menționate mai sus.
Or, în cuprinsul art.290 Cod penal, rezultă că uzul de fals, prin formula "dacă făptuitorul folosește înscrisul fals" este absorbit în conținutul infracțiunii de fals pentru că inculpata, după ce a întocmit ea, ca autor, aceste acte false menționate, s-a și folosit de ele, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu grave consecințe pentru părțile vătămate.
De altfel, tribunalul nu în motivarea făcută o atare absorbție, însă abordează premiza greșită că "absorbția" infracțiunii echivalează cu "inexistența" ei, dispunând în mod greșit achitarea și nu recalificarea juridică a faptelor, așa cum corect apreciază parchetul.
Ca atare, în cauză, soluția legală, nu era a achitării pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, pentru că această faptă nu ar exista sau nu ar fi întrunite elementele constitutive, deoarece conținutul constitutiv al acestei infracțiuni de uz de fals subzistă, dar nu poate avea o existență autonomă, din moment ce este încorporată în conținutul infracțiunii de fals prevăzută de art.290 Cod penal, care absoarbe uzul de fals, așa cum s-a menționat mai sus.
Ca urmare, curtea apreciază că tribunalul a pronunțat o soluție nelegală cu privire la acest aspect, subzistând cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.17 Cod pr.penală - când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică - astfel că, instanța, admițând recursul va casa în parte decizia și, rejudecând cauza, potrivit art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va dispune în baza art.334 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.290 și 291 Cod penal, pentru inculpata și cele prevăzute de art.26 rap. la art.290 și 291 Cod penal, pentru inculpatul, în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, pentru inculpata, respectiv infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, pentru inculpatul, înlăturând, în consecință achitarea inculpaților, pentru infracțiunea prev. de art.291 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.291 Cod penal, dispunând, apoi, o nouă condamnare a inculpaților pentru infracțiunile rezultate dintr-o atare schimbare de calificare juridică a faptelor.
In legătură cu această condamnare, curtea constată că sub acest aspect, mai exact al individualizării pedepselor, de asemenea recursul parchetului, vizând netemeinicia hotărârii, va fi admis.
Astfel, curtea consideră, ca și parchetul, că pedepsele aplicate, deși majorate de tribunal la 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat și în modalitatea suspendării în condițiile art.81 Cod penal, nu sunt suficiente sub aspectul realizării scopului urmărit prin aplicarea unei pedepse, care, potrivit art.52 Cod penal, vizează și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Sub acest aspect, cel puțin al prevenției generale, curtea consideră că o astfel de pedeapsă în cuantumul stabilit de tribunal, nu poate fi primită, avându-se în vedere nu numai modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și consecințele grave produse prin înstrăinarea patrimoniului societății - teren, construcții - de o valoare foarte mare cu consecința pierderii drepturilor de proprietate ale părților vătămate asupra terenului, care au fost nevoite să acționeze în instanță pentru anularea actului de vânzare încheiat cu o altă societate, proces civil ce a fost, de altfel suspendat, până la soluționarea definitivă a acestei cauze.
Mai mult, având în vedere că inițiativa infracțională și participarea efectivă la comiterea activităților infracționale aparține, în principal, inculpatei, la care se poate adăuga și poziția sa explicită sau implicită de nerecunoaștere a faptei - de altfel, deși citată, ea nu s-a mai prezentat la proces pentru a-și preciza o atare poziție - curtea apreciază că se impune condamnarea acestei inculpate la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de textul penal incriminator.
Cu referire la celălalt inculpat, vinovat numai de complicitate la fapta de fals săvârșită de inculpata, având în vedere că a avut o contribuție mai mică decât cea a autoarei, fiind, de altfel, prezent și în instanță pentru a susține circumstanțele în care a săvârșit o atare activitate infracțională, curtea se va orienta la o pedeapsă mai mică decât cea a inculpatei, la limita medie dintre limita minimă și maximă a textului penal incriminator.
Ca atare, cum sub acest aspect al individualizării pedepsei este incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală, curtea va admite recursul parchetului și sub acest aspect, majorând, astfel, pedepsele inculpaților, în sensul celor mai sus arătate.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei, sub aspectul suspendării condiționate a pedepselor, așa cum au dispus și celelalte instanțe, fiind întrunite condițiile prev. de art.81 Cod penal, fixându-se, totodată, în condițiile legii alte termene de încercare, având în vedere că inculpații nu au antecedente penale și au avut un comportament bun în societate până la săvârșirea acestor fapte, astfel că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
De asemenea, vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârilor, printre care și cele vizând și latura civilă a cauzei, așa cum a dispus instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale numărul 39/A din 27 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia atacată precum și sentința penală nr.89 din 04 aprilie 2007, pronunțată în dosarul numărul -.
În baza art.334 Cod pr.penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.290 și 291 Cod penal, pentru inculpata, și cele prevăzute de art.26 raportat la art.290 și 291 Cod penal, pentru inculpatul, în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal pentru inculpata, respectiv infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.290 Cod penal pentru inculpatul.
În baza art.290 Cod penal, condamnă pe inculpata, fiica lui si -, născuta la data de 20.12.1953, în comuna, județul V, domiciliata în aceeași localitate, fără antecedente penale, -, la 1 an și 6 luni închisoare, și pe inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 28.01.1944, în comuna, județul V, domiciliat în aceeași localitate, fără antecedente penale, -, la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, dispune suspendare condiționată a pedepselor aplicate inculpaților și fixează, potrivit art.82 Cod penal, termen de încercare de 3 ani și 6 luni pentru inculpata și de 3 ani pentru inculpatul.
Înlătură achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.291 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.3
Jud.apel
Jud.fond
8 mai 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Elena Minodora Rusu
