Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 363/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 363
Ședința publică din data de 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
Judecător Dr. - - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind recursul declarat de partea civilă SRL B (cu sediul în B,-, sector 3) împotriva deciziei penale nr. 83 din data de 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr.2440 din data de 21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal au răspuns: avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 89022 din data de 2.05.2008 pentru recurenta parte civilă SRL B, lipsă fiind intimatul inculpat, acesta fiind reprezentat de avocat în substituire pentru avocat în baza delegației de substituire depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au depus motive de recurs, după care:
Avocatul societății recurente cât și apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că prezenta cauză se află în stare de soluționare.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocatul societății recurente susține că prezentul recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 18 și 21 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea deciziei de apel întrucât aceasta a fost pronunțată cu lipsă de procedură.
În urma verificărilor efectuate, a constatat că societatea recurentă a fost citată însă citațiile au fost afișate fără a se respecta dispozițiile din Codul d e procedură penală, în sensul că acestea s-ar fi afișat numai în situația în care se refuză primirea.
A depus la dosar dovezi din care rezultă că la societatea recurentă se află în permanență o persoană care ar fi avut posibilitatea de a primi citațiile.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, instanța de apel, în mod cu totul greșit a menținut soluția de achitare a inculpatului, dispunând și înlăturarea obligațiilor de a plăti despăgubiri către societate, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat pentru delapidare și fals; solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a dat societății 11 cecuri fără acoperire, a recunoscut fapta și s-a declarat de acord să achite despăgubirile, acesta a achitat deja 350.000.000 lei.
Se susține că nu se poate discuta de fapta de înșelăciune, pentru că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă și trimiterea în judecată altă fapta și singura cale ar fi fost aceea prev. de art. 2781Cod procedură penală.
Consideră că a lăsa nepedepsită o asemenea persoană, înseamnă aoî ncuraja să stăruie pe această cale infracțională.
Pentru primul motiv, solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat și menținerea deciziei de apel.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și s-a reținut în mod corect achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Reprezentantul Ministerului Public susține că recursul declarat în cauză de partea civilă este fondat din motivul invocat cu privind la nelegala citare a societății, cu consecința casării deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, întrucât partea vătămată a fost citată prin afișare cu mențiunea că nici o persoană nu a fost găsită, dispozițiile privind citarea persoanelor juridice având un caracter particular, ar fi trebuit coroborate cu art.179 al. 4 Cod procedură penală ce precizează în mod expres că în lipsa persoanelor indicate în citație agentul procedural are obligația de a se interesa când poate să fie găsită o asemenea persoană și doar dacă nu află o asemenea persoană; în speță, citația a fost afișată la momentul la care agentul procedural s-a deplasat la sediul persoanei citate.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, apreciază că a cestea nu sunt fondate, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii infracțiunii de înșelăciune, consideră că acest lucru nu este posibil, nu că nu ar exista în concret o intenție a inculpatului de a induce în eroare o parte vătămată prin emiterea filelor cec, ci pentru că o asemenea schimbare de încadrare ar depăși limitele de competență a instanței de judecată, care a fost sesizată doar cu o activitate concretă de completare a unor file cec în alte condiții decât cele prevăzute de lege, și nu și cu activitate de inducere în eroare.
Dacă situația de fapt dedusă judecății ar fi inclus și acest aspect al inducerii în eroare a părții vătămate prin emiterea acestor file cec s-ar fi putut proceda la o asemenea schimbare de încadrare juridică; infracțiunea pe care o solicită a fi reținută partea vătămată, excede limitele de sesizare a instanței, și în aceste condiții, singura soluție ar fi fost plângerea formulată împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, dispusă de către procuror.
În ceea ce privește infracțiunea de fals, consideră că în mod corect a fost dispusă soluția în cauză, care să atragă caracterul fals al filelor cec în afara împrejurării că nu exista disponibil în cont.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2440/21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr- s-a respins cererea părții civile SC SRL privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1,3 și 4.pen.
În baza art. 334 Cpp s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, după cum urmează: din infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 șiCod Penal din infracțiunile prevăzute de art.266 pct.2 din Lg. 31/1990(actualmente art.272 pct.2) și art.266 pct 4 (corect pct.5) din Lg.31/1990 ambele cu aplicarea art.13.Cod Penal în infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al 2 Cp, (parte vătămată SC SRL), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 al.1 pen, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, fapta din septembrie - octombrie 2003.
În baza art.71 alin 2.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a,b și c Cod Penal
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art 71 alin 5.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b și c p pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, sau a neexecutări obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art.118 lit.e pen. s-a confiscat de la inculpat suma totală de 55.515 lei (RON) sumă însușită de inculpat de la SC SRL B și care nu a servit la despăgubirea acesteia (societatea fiind radiată).
În baza art.7 din Legea 26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăilaa prezentei sentințe după rămânerea ei definitivă.
În baza art.14 raportat la art.346 și art.998.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a SC SRL B și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 109.245,54 lei (RON) reprezentând contravaloarea celor 11 file CEC.
A fost respinsă cererea aceleiași părți civile privind obligarea inculpatului la plata penalităților de întârziere.
Inculpatul a fost administrator al B, societate care a avut relații comerciale cu B, în baza contractului comercial nr.42/27.07.2003.
La data de 16.10.2003, inculpatul a achiziționat de la B materiale tipografice în valoare de 265.700.970 lei, lăsând drept garanție fila CEC seria - 300 nr.- cu termen scadent la 30.12.2003. Ulterior, în perioada 23.10. - 15.12.2003, inculpatul a mai achiziționat de la aceeași societate marfă în valoare totală de 826.754.311 lei, pentru care a emis 10 (zece) file CEC.
Toate cele 11 file CEC emise de inculpat au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. Totodată, BCR a sesizat organelor de poliție această situație la datele de 15.01.2004 și 16.04.2004.
Prin somația nr. 18/30.12.2003 a Băncii Comerciale Române B, s-a adus la cunoștință inculpatului - administrator la că se află în interdicție bancară în perioada 30.12.2003 - 30.12.2004.
Întrucât B nu a reușit recuperarea sumei de bani pe care o datora B, a solicitat Tribunalului Brăila deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment a, iar prin sentința nr.212/S/15.06.2006 a Tribunalului Brăila, s-a închis procedura falimentului împotriva debitoarei B, a constatat dizolvarea societății și a dispus radierea acesteia din evidența Oficiului Registrului Comerțului
Prin rechizitoriul întocmit în cauză, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1,3,4 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal (parte vătămată B) constând în emiterea celor 11 file CEC fără acoperire, apreciindu-se că nu a acționat cu intenție de a induce în eroare pe reprezentanții, fiind astfel incidente prevederile art.10 lit.d cod procedură penală.
Prin același rechizitoriu, procurorul a apreciat însă că fapta inculpatului constând în emiterea celor 11 file CEC fără acoperire întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.
În primul rând, cele 11 file CEC fiind emise la diferite date din perioada octombrie 2003-februarie 2004 în baza aceleiași rezoluții, instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.41 al.2 pen. față de această faptă. Ca urmare în baza art.334 Cpp instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp.
În al doilea rând, instanța de fond a constatat că partea vătămată-parte civilă SC SRL B nu a formulat plângere conform art. 2781Cpp împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1,3,4 cod penal, aceasta fiind singura modalitate prin care instanța ar fi putut analiza legalitatea și temeinicia acestei soluții.Ca urmare, câtă vreme prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1,3,4 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal (parte vătămată B) instanța de fond a apreciat că nu mai poate face aplicarea art.334 Cpp în sensul de a schimba încadrarea juridică a faptei din art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracțiunea de înșelăciune, urmând a se pronunța asupra acestei din urmă fapte. După cum s-a menționat mai sus, singurul mijloc juridic pus la dispoziția părții vătămate în situația din speță era acela de a formula plângere împotriva soluției procurorului conform art. 2781Cpp.
Ca urmare, instanța a respins cererea părții civile SC SRL privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracțiunea prevăzută de art.215 al.1,3 și 4.
Cod PenalCu privire la fondul problemei, instanța de fond a constatat că prin Decizia nr. IX din 24.10.2005 pronunțată de ÎCCJ în interesul legii s-a făcut distincția între infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 hotărându-se că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.
acă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Așadar, pentru a fi în prezența acestei din urmă infracțiuni este necesar ca în momentul emiterii filelor CEC beneficiarul CEC-ului să fi cunoscut că nu există disponibil în cont. Cu alte cuvinte, inculpatul să aducă la cunoștință beneficiarului chiar din momentul completării filei CEC că nu are disponibil în cont.
Când a analizat această faptă procurorul nu a ținut cont sub nici o formă de aceste dispoziții general obligatorii, nefăcând nici o probă în sensul dovedirii că la momentul emiterii filelor CEC inculpatul a adus la cunoștință părții vătămate că nu are disponibil în cont, ci fără vreo motivație suplimentară a apreciat că fapta de a emite cele 11 file CEC fără acoperire constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
Or, din precizările depuse la prezentul dosar de către SC rezultă că nu a cunoscut la momentul emiterii CEC-urilor că acestea nu au acoperire și nici nu vor avea la scadență.
În aceste condiții, instanța a constatat că fapta inculpatului de a emite cele 11 file CEC fără acoperire (parte vătămată SC ) nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic art.41 al.2 pen, fapt pentru care în baza art. 11 pct.2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 al.1 pen. de care este acuzat inculpatul, constă în aceea că în calitate de administrator al B, a întocmit factura fiscală nr.- prin care arăta, nereal, că a vândut bunuri în valoare de 169.932.000 lei, factură care nu a fost datată și a fost pusă de acesta la dispoziția expertului contabil, pentru a arăta că societatea sa are de încasat de la clienți și această sumă de bani. Această factură a fost ulterior stornată prin întocmirea unei alte facturi cu nr. -/30.11.2004.
Această situație de fapt rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Cu alte cuvinte, ceea ce se impută inculpatului constă în esență în consemnarea unei situații nereale într-un înscris sub semnătură privată (factura fiscală -, nedatată, nesemnată de primire și nici măcar ștampilată).
Elementul material al infracțiunii prevăzută de art.290 al.1 pen. constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată DOAR în vreunul din modurile arătate la art.288.pen. (nu și în art. 289 Cp), adică doar în alterarea sau contrafacerea înscrisului, nu și în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
presupune o modificare materială a datelor cuprinse în înscris, iar contrafacerea reprezintă producerea prin imitare a unui înscris original preexistent. Or, niciuna dintre aceste situații nu poate fi imputată inculpatului, iar ceea ce procurorul a reținut drept infracțiune constă în consemnarea unei situații nereale într-un înscris sub semnătură privată.
Din modul de redactare al textelor art. 288-290.pen. rezultă că legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta de a consemna o situație doar în cazul înscrisurilor oficiale și în condițiile art.289, nu și în cazul înscrisurilor sub semnătură privată.
Este drept, că fapta inculpatului constând în consemnarea unei situații nereale într-un înscris sub semnătură privată (factura fiscală) este reprobabilă, însă NU ESTE PRIN LEGE.
În ceea ce privește faptele prevăzute de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată, cu aplicarea art.13 cod penal (folosirea creditului societății în alte scopuri) și art.266 pct.4 din Legea nr.31/1990, republicată (încasarea de dividende sub orice formă, contrar rezultatelor situației financiare) de care este acuzat inculpatul, instanța reține următoarele:
În primul rând, în tot cuprinsul rechizitoriului, inclusiv la încadrarea în drept se arată că fapta de a folosi cu rea credință creditele societății este prevăzută de art.266 pct.5 din legea 31 /1990 cu aplicarea art. 13.pen. iar în dispozitiv din eroare s-a trecut art.266 pct. 4 din Legea 31.Ca urmare, este vorba o vădită eroare materială. Instanța a mai reținut că în urma modificării și republicării legii 31/1990, art.262 pct.2 devenit art.272 pct.2 din aceeași lege, având același conținut și prevăzând aceeași pedeapsă.
În fapt, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă următoarele:
La data de 01.09.2003, prin factura - societatea (administrată de ) a vândut inculpatului (ca persoană fizică) un autoturism marca BMW, în valoare de 446.250.000 lei. Inculpatul nu a virat în contul societății nici un leu din această sumă, însușindu-și- Această situație rezultă din raportul de expertiză (81 ds UP) și fila 84 (vezi tabelul cu clienții și sumele neîncasate de societate). Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea acestei fapte, în sensul că a arătat că este adevărat că SC i-a vândut auto BMW cu acea sumă, iar el a vândut-o mai departe cu o sumă mai mică pe care i-ar fi depus în contul societății. Inculpatul a arătat că nu a depus toată suma în contul SC, însușindu-și diferența (56).Inculpatul nu a făcut însă nici o dovadă în acest sens, raportul de expertiză fiind concludent în această privință, în sensul că inculpatul nu a virat în contul SC nici un leu din suma cu care i-a vândut mașina. Oricum, această împrejurare nu ar fi avut relevanță decât pe latură civilă, sau la aplicarea dispozițiilor art.118.pen.
În cuprinsul raportului de expertiză se mai arată că la data de 31.10.2003, inculpatul a ridicat în numerar din casieria societății suma de 43.500.000 lei, fără a exista documente justificative.
Astfel, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC SRL, și-a însușit din patrimonial societății în perioada septembrie - octombrie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de 55.515 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art.2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 al.2 Cp. text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei.
În ceea ce privește acțiunea civilă a SC SRL, instanța de fond a reținut că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.221.333.088 lei vechi, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate pentru care inculpatul a emis filele CEC - 1.615.041.544 lei vechi și penalități de întârziere - 1.606.291.544 lei vechi, astfel cum au fost recunoscute prin sentința comercială nr.46/2005 a Tribunalului București.
Față de soluția de achitare în baza art.10 lit.d Cpp și față de dispozițiile art.346 al.2 Cpp, instanța are obligația să se pronunțe asupra acestei acțiuni civile.
Instanța a reținut că pretențiile civile (debit principal) decurgând din infracțiunea constând în emiterea de file fără acoperire nu pot depăși contravaloarea nedecontată a filelor Dintr-un calcul simplu, numit adunare, instanța constată că suma totală a celor 11 file emise de inculpat și refuzate total la plată este de 109.245,54 lei (RON), iar nu de 161.504,15 lei. Această sumă este specificată de altfel și în cuprinsul raportului de expertiză - fila 88 dosar urmărire penală, vol. Suma pretinsă de partea civilă ca debit principal - 161.504,15 lei, reprezintă, conform aceluiași raport de expertiză datoria totală pe care inculpatul o are față de SC, datorie ce decurge din ansamblul relațiilor comerciale dintre cele 2 societăți și care excede contravaloarea celor 11 file
În privința penalităților solicitate, SC a invocat ca temei și a depus la dosar sentința comercială nr.46/2005 a Tribunalului București (fila 65 dosar instanță). Instanța de fond a reținut că această sentință a fost pronunțată în cadrul procedurii somației de plată având ca părți SC (creditor) și SC (debitor). Prin această sentință debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 1.606.291.544 lei reprezentând penalități de întârziere.
Din cuprinsul considerentelor rezultă că aceste penalități sunt aferente unui debit total de 2.011.983.741 lei, din care neachitat - 1.606.291.544 lei, debit reprezentând contravaloarea a 22 facturi fiscale, penalitățile fiind calculate conform contractului încheiat între părți.
Instanța de fond a constatat că partea civilă poate pretinde și penalități conform contractului, însă în speță ele trebuie să fie aferente doar contravalorii celor 11 file, restul neinteresând cauza. Instanța penală nu este instanță civilă să soluționeze și să se pronunțe cu privire la ansamblul relațiilor comerciale dintre cele 2 părți.
În aceste condiții, este evident că suma pretinsă în cauză de partea civilă cu titlu de penalități excede obiectul cauzei, fiind aferentă totalului datoriei pe care SC o avea de plătit, iar partea civilă nu a făcut nici o dovadă și nu a depus la dosar nici un alt înscris (mod de calcul) din care să rezulte totalul penalităților raportate la contravaloarea celor 11 file De altfel, aceasta a pretins din o sumă mai mare invocând și depunând ca dovadă sentința comercială a Tribunalului București.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și partea civilă " "
În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila invocă netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate.
Se arată că în mod greșit și dintr-o analiză eronată a probelor, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, motivat de faptul că beneficiarul filelor CEC, nu avea cunoștință, la momentul emiterii acestora de către inculpat, că nu exista disponibil în cont, invocându-se Decizia nr. 18/24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se arată în motivele de apel că pe lângă situațiile reglementate de această decizie, pot exista și alte împrejurări în care aceasta să nu își găsească aplicabilitatea cum este cazul de față.
Faptul că partea vătămată știa ori nu că inculpatul nu avea disponibil în cont nu are relevanță, inculpatul știind cu certitudine că nu avea disponibil suficient pentru îndestularea părții vătămate.
Un alt motiv de apel invocat de parchet vizează obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 109.245,54 lei către partea civilă "" B reprezentând contravaloarea celor 11 file
În susținerea acestui motiv de apel se arată că infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 reglementează o infracțiune de pericol și nu de rezultat, iar instanța nu putea acorda despăgubiri ""
Al treilea motiv de apel vizează achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290.pen.
În susținerea acestui motiv de apel se arată că textul art.289 pen. (care stabilește unitatea emitentă a unui înscris oficial) nu a fost corelat cu evoluția instituțiilor publice din ziua de astăzi, însă practica judiciară a statuat că documentele falsificate emise de persoane juridice care nu fac parte din autorități publice, instituții publice ori persoane juridice de interes public nu fac parte din categoria înscrisurilor oficiale, constituind însă infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 pen.
Referitor la apelul declarat de partea civilă B, tribunalul reține că acesta nu este motivat.
Analizând sentința atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și în raport de prevederile art.371 Cod pr.pen. tribunalul constată că apelul Parchetului este fondat numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Pe de altă parte se constată că apelul părții civile B nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de Parchet ce vizează achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, tribunalul apreciază că în mod legal instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a emite cele 11 file fără acoperire, parte vătămată fiind B, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prin rechizitoriul nr. 74/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru aceeași faptă, a dispus scoaterea de sub urmărire penală învinuitului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 și 4 Cod penal, dispunându-se trimiterea în judecată sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Procedând în această modalitate, Parchetul a dat două soluții pentru aceeași faptă pentru care inculpatul a fost cercetat.
Faptul că partea vătămată știa ori nu că inculpatul nu avea disponibil în cont, are relevanță în stabilirea încadrării juridice a faptei, după cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.IX/ 2005 în interesul legii prin care s-a făcut distincția dintre cele două infracțiuni, sub aspectul existenței sau neexistenței intenției de a înșela partea vătămată.
Or, din nota depusă la dosarul de fond fila nr.59, arată faptul că nu a cunoscut la momentul emiterii filelor CEC, că acestea nu au acoperire și nici nu vor avea la scadență, iar din probele administrate în cauză nu rezultă contrariul.
Este știut că potrivit art.4142alin.2 Cod proc.pen. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, iar instanța de fond a analizat legal și temeinic fapta dedusă judecății prin prisma interpretării date de în Decizia în interesul legii arătată mai sus.
Pe de altă parte, procurorul dispunând prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru aceeași faptă însă sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 pen, a avut în vedere tocmai lipsa intenției de inducere în eroare.
În mod corect instanța de fond a constatat că, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu nu s-a formulat plângere potrivit art.2781Cod pr.pen. aceasta fiind singura modalitate prin care instanța ar fi avut căderea de a analiza legalitatea și temeinicia acestei soluții.
Ca urmare, tribunalul apreciază ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond privind achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, aceasta făcându-se pe o justă interpretare și apreciere a probelor.
Cu privire la motivul de apel ce vizează achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 pen. tribunalul reține că potrivit acestui text de lege, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește prin vreunul din modurile arătate în art.288 pen. și anume: contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă să producă consecințe juridice.
În speța de față inculpatul este judecat pentru consemnarea unei situații nereale într-un înscris sub semnătură privată, respectiv factura fiscală -, nedatată, nesemnată de primire și nici ștampilată.
Or, în raport de prevederile incriminatoare de la art.290 pen. fapta inculpatului de întocmi factura fiscală prin care arăta nereal că a vândut bunuri în valoare de 169.932.000 lei, nu se încadrează în nici una dintre modalitățile prevăzute de textul de lege, fapta inculpatului nefiind incriminată de lege.
Nu poate fi primită susținerea Parchetului în sensul că textul art.289 pen. nu a fost corelat cu evoluția instituțiilor publice din ziua de azi, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să sancționeze diferit, prin modalități diferite de comitere, infracțiunile de fals în raport de natura înscrisului ( înscris sub semnătură privată sau înscris oficial ).
În aceste condiții, instanța de fond în mod corect a apreciat că faptei îi lipsește elementul material (alterarea sau contrafacerea) dispunând achitarea inculpatului sub aspectul acestei infracțiuni.
În ceea ce privește motivul de apel ce vizează obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 109.245,54 lei către partea civilă B reprezentând contravaloarea celor 11 file, tribunalul constată că este fondat.
Se constată astfel că cele 11 file depuse în original la filele 17 și urm. din dosarul de urmărire penală, au fost învestite cu formulă executorie, fiind titluri executorii, putând fi puse în executare silită.
De altfel, potrivit art.53 din Legea nr.59/1934, modificată prin Legea nr.83/1994 Cecul are valoare de titlu executor posesorul lui având posibilitatea fie să intenteze o acțiune prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra cecului neplătit la prezentare, fie să-l investească cu formulă executorie.
În condițiile în care, în situația de față cecurile au fost investite, acestea sunt titluri executorii iar posesorul acestora a avut posibilitatea executării silite, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu este prescris.
Față de aceste considerente Tribunalul Brăila prin decizia penală nr. 83/2008 a respins apelul declarat de partea civilă SC SRL B, împotriva sentinței penale nr. 2440/21.12.2007, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva aceleiași sentințe penale privind pe inculpatul și a desființat în parte sentința penală atacată, pe latură civilă, numai în ceea ce privește obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă B și în rejudecare:
A respins cererea civilă formulată de partea civilă B împotriva inculpatului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal SC SRL B care apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a)judecarea apelului cu lipsă de procedură cu recurenta societate comercială care în apel procedura de citare cu aceasta s-a făcut prin afișare, fără a se respecta dispozițiile legale, respectiv că citația se predă persoanei însărcinate cu ridicarea corespondentei societății comerciale respective.
b) pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, respectiv achitarea inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - legea cec-ului în condițiile în care prin emiterea a 11 file cec fără acoperire inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal.
c) greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în condițiile în care inc a întocmit în fals o factură fiscală ce a fost înmânată expertului contabil pentru efectuarea expertizei contabile cu consecința scoaterii inculpatului de sub urmărirea penală.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
În apel, cu ocazia dezbaterilor, judecarea cauzei s-a făcut cu procedura de citare ca fiind îndeplinită prin afișare cu apelanta parte civilă SC SRL
Este adevărat că legea apreciază ca fiind îndeplinită procedura de citare în cazul afișării citației, pe motivul că nici o persoană nu a fost găsită la adresa indicată. Practica a statuat că procedura prin afișare este valabilă și în cazul societăților comerciale chiar dacă se prevede că citația se predă funcționarului însărcinat cu ridicarea corespondenței societății comerciale, mai ales în condițiile în care sunt foarte multe societăți comerciale cu răspundere limitată care au ca angajați o singură persoană, respectiv administratorul societății.
În această situație, ar fi imposibil ca citația să fie dată persoanei care răspunde de ridicarea corespondenței, deoarece la societatea comercială respectivă ființează doar o singură persoană, respectiv administratorul ei.
Totuși, în cazul în speță, în recurs, recurenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că la sediul societății SRL exista permanent cel puțin o persoană care putea primi corespondența, respectiv contractul de prestări de servicii pentru paza sediului firmei din care rezultă că la sediul acesteia se afla în permanență o persoană care putea primi corespondența chiar și în afara orelor de program.
În aceste condiții, Curtea apreciază că recurenta a făcut dovada că procedura de citare prin afișare pentru termenul în care s-a judecat cauza în apel nu este legal îndeplinită. În mod normal, citația ar fi trebuit să fie în timpul orelor de program înmânată secretariatului societății comerciale care primea corespondența iar în afara orelor de program paznicilor care asigurau paza societății comerciale.
În condițiile în care legea prevede că lipsa de procedură este un motiv de nulitate relativă care poate fi invocat până la primul termen de judecată după constatarea vătămării, Curtea urmează a admite acel motiv de recurs al părții civile și va constata că judecarea în apel a cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură cu partea vătămată, procedura prin afișare nefiind legală.
Deoarece în acest mod s-a dus o atingere drepturilor părții vătămate de a afla de termenul de judecată și de a se prezenta pentru a-și formula apărările, urmează a se constata că prin procedura prin afișare acesteia i s-a dus o vătămare a intereselor sale, și nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea hotărârii pronunțate.
În consecință va admite recursul declarat de SC SRL B și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați
În rejudecare se vor cita părțile și se va trece la judecarea cauzei numai când instanța va aprecia că procedura de citare este legal îndeplinită cu acestea, având în vedere criticile mai sus menționate.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de partea civilă care vizează fondul cauzei urmând a fi admise sau respinse în funcție de probele administrate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă SRL B (cu sediul în B,-, sector 3) împotriva deciziei penale nr. 83 din data de 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr.2440 din data de 21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-)privind peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 10.06.1972 în B, CNP: -, domiciliat în B, nr. 211, bloc 30, scara 1,. 48, sector 3 și B,sector 4,-, Bloc 173,. 2) și în rejudecare:
Casează decizia penală nr. 83/1.04.2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Brăila.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier,
- -
Red. 25 Iunie 2008
Tehnored. 25 Iunie 2008
Apel: -
Fond.
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Mariana Ghena, Ion Avram
