Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 398/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 398
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
Judecător: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " fals în înscrisuri sub semnătură privată", promovat de partea vătămată recurentă împotriva deciziei penale nr.72 din data de 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cauza a fost repusă pe rol întrucât după dezbateri, doi dintre membrii completului de judecată au formulat cereri de abținere, cereri care au fost admise, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului pentru aceleași motive invocate la termenul de judecată din 21 mai 2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 939/28.03.2008 Judecătoria Iașia hotărât:
În baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală și art.10 lit. d) Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.01.1944 în comuna, județul I, domiciliat în municipiul I,-, județul I, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată, domiciliată în municipiul I,-, -. B,. 3,. 13, județul I, prin procurator, domiciliat în municipiul I-, județul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Printr-o plângere adresată la data de 25.02.2003 Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, partea vătămată, domiciliată în municipiul I,-, -,. B,. 3,. 13, județul I, prin procurator,solicitat tragerea la răspundere penală numiților și (fostă ) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 288 Cod penal, art. 291 și art. 292 Cod penal.
În plângerea formulată partea vătămată a reclamat că sus numiții au declarat în fața instanței de judecată, în cursul procesului de partaj că imobilul situat în municipiul I,-, județul I le aparține (este bun comun) în condițiile în care acesta fusese adjudecat în favoarea părții vătămate prin sentința civilă nr. 17196 din 13.11.1998 a Judecătoriei Iași.
A mai arătat partea vătămată că, ulterior, a întabulat imobilul deși anterior acesta fusese intabulat de partea vătămată.
Prin rezoluția din 04.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, menținută prin rezoluția nr.917/II/2/2004 din 23.04.2004 a prim procurorului adjunct s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și (fostă ) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 288 Cod penal, art. 291 și art. 292 Cod penal.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că declarația făcută de cei doi nu are valoare probatorie și eficiență juridică, nefiind aptă de a servi la producerea consecinței juridice cerute de lege, aspectele susținute fiind supuse verificării instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei.
Partea vătămată a fost nemulțumită de soluția dată și formulat plângere la instanța de judecată, prin sentința penală nr. 2276 din 13.05.2004 s-a dispus respingerea plângerii și menținerea soluției, reținându-se motivarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, respectiv că declarația făcută de cei doi nu are valoare probatorie și eficiență juridică, nefiind aptă de a servi la producerea consecinței juridice cerute de lege, aspectele susținute fiind supuse verificării instanței de judecată pe calea administrării mijloacelor de probă.
Prin decizia penală nr. 1042 din 30.09.2004 a Tribunalului Iași a fost admis recursul formulat de către petentă împotriva sentinței penale nr. 2276 din 13.05.2004 a Judecătoriei Iași care a fost casată integral. Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Iașia admis plângerea împotriva rezoluției din 04.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, menținută prin rezoluția nr.917/II/2/2004 din 23.04.2004 a prim procurorului adjunct și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Iași, constatând că în cauză " fapta inculpaților, care în timpul procesului de partaj al bunurilor comune au redactat un înscris intitulatTRANZACȚIE, din care rezulta nereal că sunt coproprietarii unei construcții din municipiul I,-, județul I, dobândite de ei în cursul căsătoriei, înscris în baza căruia instanța a luat act de partajarea voluntară a bunurilor indicate în tranzacție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal, iar nu cele ale falsului în declarații.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 21406/2004 și prin sentința penală nr. 2280 din 05.05.2005 s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în vederea întocmirii actului de sesizare a instanței sub aspectul infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal, apreciindu-se că punerea în mișcare a acțiunii penale se poate dispune doar de către procuror.
Împotriva acestei ultime sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și partea vătămată,prin decizia penală nr. 1391 din 06.12.2005 fiind admise ambele recursuri cu consecința casării integrale și trimiterii cauzei spre continuarea judecății la Judecătoria Iași.
Pentru dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în vederea întocmirii actului de sesizare a instanței, în realitate acțiunea penală punându-se în mișcare prin încheierea instanței de judecată sau prin hotărârea prin care se admite plângerea petentului și se desființează rezoluția atacată în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c) Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată la data de 05.06.2006 pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 12820/2006 având ca obiect plângere rezoluție procuror.
Prin încheierea din 15.09.2006 completul de judecată constatat potrivit art. 300 Cod procedură penală ca instanța este legal sesizată, dispunându-se modificarea citativului în sensul că obiectul cauzei este fals în înscrisuri sub semnătură privată, intimații și (fostă ) având calitatea de inculpați.
Ca urmare a desființării completului de judecată inițial învestit cu soluționarea cauzei, aceasta a fost repartizată la completul P6 care, prin încheierea din 27 iunie 2007 dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal (s-a constatat că până atunci nu fusese pusă în mișcare acțiunea penală).
Prin aceeași încheiere s-a constatat că numita (fostă ) a decedat, în cauză existând un impediment privind punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv existența cazului prev. de art.10 lit. g Cod procedură penală.
La termenul din 29.11.2007 partea vătămată, prin apărătorul ales, a declarat că înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu contravaloarea imobilului, fără a preciza cuantumul acestuia.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată s-a hotărât la data de 16.10.1998 să cumpere un imobilul situat în municipiul I,-, județul I, imobil scos la licitație de către Judecătoria Iași.
La data de 13.11.1998, prin sentința civilă nr. 17196 din 13.11.1998 a Judecătoriei Iași imobilul a fost adjudecat în favoarea părții vătămate contra sumei de 4.500.000lei achitat cu două recipise CEC din 30.10.1998 respectiv 05.11.1998- recursul împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 1909 din 24. 09.1999 Tribunalului Iași.
La 23.09.1999, conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc, numiții și (fostă ) s-au opus cu violență punerii în executare a titlului executoriu.
La data de 07.03.2000, în baza ordonanței de adjudecare s-a procedat la spargerea ușii imobilului situat în municipiul I,-, județul inventarierea bunurilor și aplicarea de sigilii pe căile de acces în imobil (fila 24 dosar urmărire penală).
În noaptea de 07.03.2000 numiții și (fostă ) au rupt sigiliile au spart ușile și au pătruns în imobil, pentru aceste fapte fiind condamnați definitiv prin sentința penală nr. 458 din 31.01.2002 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 824 din 26.06.20003 a Tribunalului Iași.
Între timp, la data de 01.11.1999 numiții și (fostă ) au înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 19943/1999 cererea privind desfacerea prin acord a căsătoriei și partajarea bunurilor comune.
Pentru termenul de judecată din 10.04.2000 părțile și (fostă ) au depus la dosarul cauzei un înscris denumit TRANZACȚIE în care arătau nereal că s-au înțeles cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, numitei (fostă ) revenindu-i imobilul situat în municipiul I,-, județul
Prin sentința civilă nr. 6134 din 10.04.2000 a Judecătoriei Iași s-a declarat desfăcută prin acord căsătoria dintre și (fostă ) și s-a luat act de tranzacția dintre părți în sensul anterior arătat.
Ulterior, prin încheierea judecătorului delegat, la data de 18.01.2000 s-a înregistrat și intabulat dreptul de proprietate al numitei cu privire la imobil deși anterior, la 25.11.2000 fusese înregistrat dreptul de proprietate al numitei.
Potrivit art. 290 Cod penal constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dac făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredinteaz altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice".
Deși prin decizia penală nr. 1042 din 30.09.2004 a Tribunalului s-a constatat că în cauză "fapta inculpaților, care în timpul procesului de partaj al bunurilor comune au redactat un înscris intitulatTRANZACȚIE,din care rezulta nereal că sunt coproprietarii unei construcții din municipiul I,-, județul I, dobândite de ei în cursul căsătoriei, înscris în baza căruia instanța a luat act de partajarea voluntară a bunurilor indicate în tranzacție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal, iar nu cele ale falsului în declarații, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Iași pentru nu se răpi părților un grad de jurisdicție, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Deși potrivit art. 38517Cod procedură penală instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea căii de atac, instanța nu poate proceda la constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal și la condamnarea inculpatului pe considerentul că instanța de control judiciar a constatat existența acestei infracțiuni.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal presupune, în primul rând, falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin vreunul din modurile arătate în art. 288, adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod.
Procedând la analiza înscrisului în litigiu - înscris intitulat TRANZACȚIE, din care rezulta nereal că numiții și (fostă ) sunt coproprietarii unei construcții din municipiul I,-, județul I, dobândite de ei în cursul căsătoriei, înscris în baza căruia instanța a luat act de partajarea voluntară a bunurilor indicate în tranzacție - instanța constată că acest înscris nu este falsificat în vreunul din modurile arătate în art. 288 ci prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, fapta putând constitui eventual infracțiunea de fals intelectual dacă acel înscris ar fi fost întocmit de către un funcționar public.
În condițiile în care modalitatea de falsificare privește un înscris sub semnătură privată instanța, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art. 290 Cod penal urmează ca în baza dispozițiilor art. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală și art.10 lit. d) Cod procedură penală să dispună achitarea inculpatului .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală instanța va respinge acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată, domiciliată în municipiul I,-, -. B,. 3,. 13, județul I, prin procurator, domiciliat în municipiul I-, județul
În condițiile în care aceasta nu a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate instanța apreciază că analiza celorlalte condiții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale apare ca inutilă.
Împotriva sentinței penale nr. 939/28.03.2008 a declarat apel partea vătămată.
În motivarea apelului aceasta a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, arătând că în mod greșit s-a dispus o soluție de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "fals material în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 290 Cod penal, pe considerentul că înscrisul intitulat "tranzacție", folosit ulterior în dispozitivul sentinței civile nr. 6314/ 10.04.2000 a Judecătoriei Iași, nu ar fi fost falsificat în vreunul dintre modurile prev. de art. 288 Cod penal, deoarece, apreciază apelanta, și prin reproducerea în mod fraudulos a unui înscris, căruia i se atribuie aparența unui înscris autentic, se realizează aspectul material al laturii obiective a infracțiunii reclamate în sarcina inculpatului.
Pentru aceste motive, apelanta a solicitat instanței de apel pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 72/13.02.2009, Tribunalul Iașia respins ca inadmisibil apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 939/28.03.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal este o infracțiune de pericol care nu implică existența unei părți vătămate ca parte în procesul penal și mai mult, nici a uneia civile. Săvârșirea unei infracțiuni de pericol nu constituie prin ea însăși un suport pentru o constituire de parte civilă, oferind numai posibilitatea despăgubirii pe cale civilă separată pentru eventualele fapte păgubitoare care au avut legătură cu infracțiunea de pericol.
Nefiind o infracțiune de prejudiciu nu se poate reține, din perspectiva disp. art. 24 Cod procedură penală, calitatea numitei ca fiind cea de parte vătămată, aceasta neîndeplinind condiția de subiect pasiv al infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cât timp relația socială protejată prin încriminarea faptei de "falsificare a unui înscris sub semnătură privată" este una generică, ea constând în încrederea publică cu privire la autenticitatea unui înscris.
calitatea de parte vătămată, Tribunalul a apreciat, din interpretarea disp. art. 362 Cod procedură penală, text care reglementează limitativ sfera persoanelor care pot exercita calea de atac a apelului, respectiv "procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, părți responsabile civilmente și orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau un act al instanței", că apelul declarat de către numita, care nu are nici una dintre calitățile menționate, nu este admisibil, urmând a fi respins în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr. 72/13.02.2009 pronunțate de Tribunalul Iașia declarat recurs partea vătămată și civilă, criticând decizia instanței de apel pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit disp. art. 24 Cod procedură penală, existența părții vătămate în procesul penal nu este condiționată de dovedirea unui prejudiciu, fiind suficientă și provocarea unei vătămări de ordin moral, vătămare care în cauza dedusă judecății este pe deplin dovedită.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, partea vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal. Așadar, persoana care se consideră vătămată - fizic, moral sau material - prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală are dreptul să participe în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată. Persoana vătămată devine subiect procesual în acțiunea penală ca urmare a opțiunii de a participa în calitate de parte vătămată în procesul penal.
În speță, prin contestarea actelor procurorului de netrimitere în judecată și prin solicitarea de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și-a manifestat voința de a participa în proces ca parte vătămată. Mai mult, la termenul din 29.11.2007, prin apărătorul ales, s-a constituit și parte civilă în cadrul procesului penal. Calitatea de parte vătămată ori civilă nu este dată de natura infracțiunii prin săvârșirea căreia o persoană se consideră vătămată, ci de voința persoanei respective de a participa în procesul penal.
Față de aceste împrejurări, este de necontestat că are calitatea de parte vătămată și de parte civilă în prezenta cauză, calitate conferită de simpla sa opțiune de participare în acest proces penal.
În această dublă calitate procesuală, are dreptul, potrivit art. 362 alin. 1 lit. c și d Cod procedură penală, să exercite calea de atac a apelului în ce privește latura penală a cauzei.
Respingând, ca inadmisibil, apelul declarat de partea vătămată și civilă, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru aceasta, de natură să îi garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de partea vătămată și civilă împotriva deciziei penale nr. 72/13.02.2009 pronunțate de Tribunalul Iași, va casa, integral decizia și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe apelului declarat de partea vătămată și civilă împotriva sentinței penale nr. 939/28.03.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 72/13.02.2009 pronunțate de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează integral.
Trimite cauza la Tribunalul Iași spre rejudecarea apelului declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 939/28.03.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- -
Grefier,
Red./Tehnored.: /2 ex.
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Dan Anton
