Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2619/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.43
Ședința publică din 08 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ursulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr.464/25 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B și a deciziei penale nr.582/A/27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta inculpată, lipsă fiind, avocat, lipsind intimata parte civilăRomânia SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul București Secția a II a Penală și, rejudecând, schimbarea în parte a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sector 2 B, în sensul aplicării dispozițiilor art.181Cod Penal, înlocuind sancțiunea penală cu o sancțiune administrativă. Consideră că fapta reținută în sarcina inculpatei nu prezintă gradul social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că aceasta nu a falsificat nici un înscris.
Invocă patru cazuri de casare, și anume:
-art.3859pct.9 C.p..p. întrucât deciziile atacate nu cuprind motivele pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă cu suspendare și nu a fost achitată și aplicată o sancțiune administrativă.
-art.3859pct.14 C.p. .p., considerând că pedepsele aplicate inculpatei au fost greșit individualizate.
-art.3859pct.17.C.P.P. apreciind că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei în ceea ce privește reținerea infracțiunii de complicitate la fals. Toată cauza se bazează pe recunoașterea inculpatei și nu pe alte probe. Consideră că faptele ce trebuiau reținute în sarcina inculpatei erau înșelăciune și uz de fals.
-art.3859pct.18.C.P.P. considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt prin condamnarea inculpatei.
Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatei, faptul că aceasta este absolventă de drept, lucrează și a recunoscut ceea ce-i aparține.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la cazurile de casare invocate de apărătorul inculpatei: - art. 3859pct.9C.P.P. consideră că instanțele au motivat suficient reținerea atât a circumstanțelor atenuante cât și a aplicării unei pedepse orientate sub minim, de asemenea și modalitatea de executare a pedepsei, cu suspendare, toate fiind circumstanțiate în raport de elementele personale ale inculpatei cât și raportate la faptă; - art. 3859pct.14C.P.P. apreciază că pedeapsa este una mai mult decât clementă în condițiile în care prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei, folosindu-se de carte de muncă și adeverințe falsificate, a obținut de la un credit de nevoi personale de 17.500 lei; art. 3859pct.17, arată că apărarea contestă vinovăția inculpatei în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de fals și acest aspect ține de greșita condamnare; art. 3859pct.18C.P.P. dacă se discută de greșita reținere a infracțiunii de complicitate la fals, instanțele au motivat de ce este reținută și această infracțiune în sarcina inculpatei. Aceasta a avut o înțelegere anterioară cu persoana care a falsificat în mod concret aceste înscrisuri, a furnizat cartea de identitate proprie acelei persoane.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatei este suficient de mică în raport de fapta săvârșită și nu impune aplicarea unei amenzi administrative.
CURTEA
Asupra recursului penal de față în baza lucrărilor și a materialului din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 464/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria sector 2 B, s-a respins cererea inculpatei privind schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu.
În temeiul art. 26 rap. la art. 290.pen. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c și 76 al. 1 lit. e pen. a condamnat pe inculpata - (fiica lui și a, născută la data de 11.07.1976 în B, CNP -) la o pedeapsă de o lună închisoare.
În temeiul art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c și 76 al. 1 lit. c pen. a condamnat inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 291C.pen. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c și 76 al. 1 lit. e pen. a condamnat inculpata la o pedeapsă de o lună închisoare.
În temeiul art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a pen. a aplicat inculpatei, în urma contopirii,o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen.
În temeiul art. 81 și 82.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 al. 5.pen. a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art. 359 al. 1.proc.pen. a atras inculpatei atenția asupra dispoz. art. 83 și 84.pen.
În temeiul art. 346.proc.pen. rap. la art. 998.civ. a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 20.119,34 lei către partea civilă SA, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 348.proc.pen. a desființat în totalitate înscrisurile falsificate folosite de inculpată, respectiv cartea de muncă și adeverința de venit.
În temeiul art. 191 al. 1.proc.pen. a obligat pe inculpata la plata sumei de 300 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La începutul lunii aprilie 2006, întrucât avea nevoie de sumă mai mare de bani, inculpata a luat legătura cu un individ a cărui identitate nu a fost stabilită și pe care îl cunoaște doar sub numele "", despre care aflase că ar avea anumite relații la unități bancare. Această persoană i-a solicitat inculpatei cartea de identitate, ulterior, la data de 14.04.2006, punându-i dispoziție acesteia o carte de muncă și o adeverință de venit falsificate.
La aceeași dată, folosindu-se de înscrisurile falsificate, inculpata a solicitat și a obținut de la SC Romnania SA - Agenția aprobarea unui credit pentru nevoi personale în cuantum de 17.500 lei.
Convenția de credit s-a încheiat la data de 20.04.2006, sub nr. nr. -. inculpata a achitat trei rate de credit, în sumă totală de 2.007 lei, după care nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale. În aceste condiții, partea vătămată SC România SA a solicitat Inspectoratului Teritorial d e Muncă B informații privind SC Consult SRL, societate care aparent îi eliberase inculpatei adeverința de venit, prin adresa nr. 37577/08.01.2007 comunicându-se că inculpata nu fost în realitate angajată cu contract individual de muncă a acestei societăți.
Situația de fapt rezultă din coroborarea declarației reprezentantului părții vătămate, cu cererea de credit pentru persoane fizice, adeverința de venit pe numele, convenția de credit nr. -/20.04.206, contractul de deschidere de cont persoane fizice, graficul de rambursare, fotocopia a carnetului de muncă seria - nr. - având ca titular pe inculpata -, adresa nr. 37577/08.01.2007 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B precum și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata criticând-o pentru nelegalitate. Se învederează că instanța de fond a reținut în mod greșit, infracțiunea prev de art. 26 rap la art. 290 Cp. întrucât nu există nici o dovadă că a ajutat cu intenție, la falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată. Totodată, se învederează că instanța de fond, nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art.371 teza finală C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul este nefondat și îl va respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Instanța de fond a reținut în mod corect, în baza coroborării probelor administrate că, inculpata, la data de 14.04.2006, folosindu-se de o carte de
muncă și de adeverințe de venit false, a solicitat și a obținut de la SC
România SA - Agenția un credit pentru nevoi personale în cuantum
de 17.500 lei, neachitând ulterior ratele scadente. O/
La aceeași dată folosindu-se de înscrisurile falsificate inculpata a solicitat si a obținut de la România, aprobarea unui credit pentru nevoi personale în cuantum de 17.500 lei.
Vinovăția inculpatei a rezultat cu certitudinea din coroborarea declarației părții vătămate cu cererea de credit pentru persoane fizice, adeverința de venit pe numele, convenția de credit, contractul de muncă, contractul de deschidere de cont persoane fizice și declarațiile inculpatei în care a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, aceasta declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească la instanța de fond, că la începutul lunii aprilie 2006, întrucât avea nevoie de o sumă mai mare de bani, a luat legătura cu un individ a cărui identitate nu o cunoaște si despre care știa că ar avea anumite relații la unități bancare. Această persoană i-a solicitat cartea de identitate a inculpatei, ulterior la data de 14. 04. 2006, înmânându-i acesteia o carte de muncă și o adeverință de venit, după care s-au deplasat împreună la sediul Ag. unde această persoană a solicitat obținerea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 17.500 lei, cererea fiind-i aprobată.
Inculpata a mai precizat că potrivit înțelegerii cu această persoană necunoscută, din suma totală i-a remis suma de 7.000 lei iar ulterior a achitat 7 luni ratele scadente, ulterior nemaiavând posibilități materiale.
In ceea ce privește infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de fond a reținut în mod corect, vinovăția inculpatei având în vedere că elementul material al acesteia constă în ajutorul dat de inculpată, în baza unei înțelegeri anterioare, persoanei care falsificat cartea de muncă și adeverința de venit prin încredințarea cărții sale de identitate urmată de folosirea înscrisurilor falsificate.
Constatând că vinovăția inculpatei a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a aplicat acesteia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cp. art. 215 alin. 1,2,3 Cp. art. 291 Cp. la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp.
Totodată, instanța de fond a reținut că, față de circumstanțele personale favorabile și atitudinea sinceră a acesteia pe parcursul procesului penal, pot fi reținute dispozițiilor art. 74 lit. a și c si art. 76 Cp. și dând eficiență acestora a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, în mod corect, a apreciat instanța de fond, în raport de fapta săvârșită și criteriile de individualizare că, în cauză scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins si fără privarea de libertate a inculpatei, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cp.
Reținând situația mai sus prezentată, Tribunalul Bucureștia constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar prin decizia penală nr. 582 A/27.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a respins, ca nefondat, apelul promovat de inculpata și a obligat-o la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpata solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 181Cod procedură penală întrucât faptele reținute în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Invocă dispozițiile art. 3859pct. 9, 14, 17 și 18 Cod procedură penală susținând, în esență că, hotărârile atacate nu cuprind motivele pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendare și nu a fost achitată, consideră că pedepsele au fost greșit individualizate, s-a făcut o încadrare juridică eronată prin reținerea infracțiunii de complicitate la fals, în final, instanțele au comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea sa.
În circumstanțiere, arată că este absolventă a Facultății de Drept, are un loc de muncă, a recunoscut ceea ce îi aparține.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art. 3859pct. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzută de art. 25 alin. 1, 2, 3 Cod penal, art. 26 raportat la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
A rezultat din materialul probator aflat la dosarul cauzei că la data de 14.04.2006, folosindu-se de o carte de muncă și adeverințe false de venit, inculpata a solicitat și obținut de la SC România SA - Agenția un credit pentru nevoi personale în sumă de 17.500 lei fără a fi achitat ulterior ratele scadente.
Ea și-a recunoscut faptele pe parcursul cercetării judecătorești arătând în ce condiții a apelat la numitul "", necunoscut cu datele reale de identitate, căruia i-a furnizat o carte de muncă și a primit adeverințe de venit falsificate cu ajutorul cărora a reușit să obțină un credit pentru nevoi personale de la România SA din care a achitat numai șapte rate scadente.
S-a reținut, în mod corect, vinovăția inculpatei prin ajutorul dat persoanei ce a falsificat cartea de muncă și adeverința de venit ce i-a facilitat obținerea unui credit iar acesta reprezintă elementul material al infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată;
Art. 26 Cod penal definește complicele ca persoane care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Or, în cauză chiar acest ajutor i se impută inculpatei
Folosirea actelor la bancă în condițiile în care se cunoștea că sunt false reprezintă infracțiunea de uz de fals.
Tot la fel, s-a avut în vedere că inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul de a obține un folos material prin atribuire de calități mincinoase (împrejurarea că este încadrată în muncă și realizează venituri) cu prilejul încheierii unui contract cu Banca, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, pe care a comis- inculpata uzând de actele falsificate de persoana cu care a intrat în contact.
Iinstanța sesizată cu mai multe fapte imputate inculpatei, după finalizarea cercetării judecătorești, a stabilit că ele există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin rechizitoriu.
A apreciat, în același timp, și în ce măsură gradul de pericol social al faptelor, determinate în mod abstract prin incriminarea lor de legea penală, se verifică în concret în cauză.
Prin prisma criteriilor prevăzute de art. 181alin. 2 Cod penal, instanțele au ajuns corect la concluzia că fiecare în parte prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin atingerea adusă valorii sociale apărate de lege și conținutul ei concret, în cazul de față, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit (obținerea de la bancă a unui credit pe baza unor acte false), împrejurările în care ea a fost comisă, urmarea produsă (nerambursarea creditului), persoana și conduita inculpatei.
Toate acestea au impus aplicarea unor pedepse iar nu sancțiunea administrativă prevăzută de art. 181Cod penal așa cum a solicitat inculpata.
Critica invocată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală în condițiile în care inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante și ca modalitate de executare suspendarea condiționată, apare nefondată.
Cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, în libertate, prin suspendarea condiționată pe durata termenului de încercare, sunt în acord deplin cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și răspund eficient scopurilor prevăzute de art. 52.Cod Penal încât o reducere mai severă sau aplicarea unei sancțiuni administrative nu ar fi adecvată.
Hotărârile instanțelor anterioare cuprind pe larg motivele pe care se întemeiază soluția, sunt analizate faptele în conținutul lor constitutiv, forma de participare, vinovăția inculpatei iar motivarea soluției nu contrazice în nici un fel dispozitivul hotărârii încât cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 9 Cod procedură penală nu poate fi reținut.
Fiecare faptă a primit în drept o încadrare juridică corespunzătoare infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, falsificarea unui înscris sub semnătură privată în forma complicității - art. 26/290 Cod penal, uzul de fals prin folosirea actelor falsificate prevăzute de art. 291 Cod penal încât invocarea fără o motivare pertinentă a cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală apare făcută pro causa.
Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală pentru a fi în prezenta unei grave erori de fapt ar trebui să existe o contrarietate evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei cu privire la existența faptei, a unui act, declarații etc.
Or, instanțele inferioare au ținut seama de probele administrate în faza de urmărire penală și nemijlocit înaintea ei acordându-le o importanță egală fără a da prioritate sau însemnătate cu precădere unora sau altora.
Ele reflectă fidel faptele penale săvârșite de inculpată pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu și condamnată la fond la pedeapsa închisorii, soluție menținută în apel după reluarea devolutivă a judecății.
Inculpata nu a fost în măsură să identifice în cadrul situației de fapt reținute și să indice care aspect esențial stabilit de instanță vine în contradicție evidentă și controversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.
Din această perspectivă și cazul de casare invocat nu are nici un suport legal astfel că nu poate fi luat în considerare.
Pentru toate considerentele de mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice iar recursul de față, vădit nefondat, va fi respins conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatei împotriva sentinței penale nr. 464/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria sector 2 B și a deciziei penale nr. 582 A/27.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pe care o obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-02.02.2010
Președinte:Ursulescu ElenaJudecători:Ursulescu Elena, Petre Popescu, Florică Duță
