Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 762/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 762/
Ședința publică din 15 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 27.08.1944, în localitatea (comuna ), jud.V, domiciliat în comuna, satul, jud.V, CNP-- și partea vătămată, domiciliată în B, sector 4,-,.8,.1,.10,.40, împotriva deciziei penale nr.125/A din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 15 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 21 din data de 06.02.2009, pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosarul nr-, n baza art.290 pen. inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 27.08.1944, în localitatea Romanești (comuna ), județul V, domiciliat în comuna, satul, județul V, cetățenie română, studii medii, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, cu antecedente penale, a fost condamnat la 6 luni închisoare.
S-a constatat că fapta săvârșită este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.141/06.06.2007 a Judecătoriei Bălcești, definitivă prin decizia penală nr.1/R/07.01.2008 a Tribunalului Vâlcea.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală sus enunțată în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare la care acesta a fost condamnat pentru infracțiunile de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 pen. și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 pen.
În baza art.36 alin.1 pen. coroborat cu art.33 lit.a și 34 lit.b pen. s-a recontopit pedeapsa aplicată prin prezenta de 6 luni închisoare cu celelalte pedepse repuse în individualitatea lor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată executarea pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate
În baza art.14 și 348.proc.pen. s-a anulat înscrisul sub semnătură privată falsificat, intitulat,chitanță", datat 10.05.2003, prin care se atestă că inculpatul a împrumutat părții vătămate, din municipiul B,-,.8,.1,.10,.40, sectorul 4, suma de 800 lei.
S-a respins cererea de daune morale formulată de partea civilă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" intervenit la data de 10 mai 2003 între partea vătămată și inculpatul privind împrumutul dat de inculpat părții vătămate de 1000 lei nu corespunde adevărului, că această chitanță a fost contrafăcută de către inculpat, iar semnăturile martorilor care apar pe acea chitanță au fost făcute când aceasta se afla "în alb" fără să se fi consemnat ceva pe hârtie, lucru confirmat de aceștia.
S-a stabilit că, inculpatul avea de plătit o sumă de bani părții vătămate, ce provenea dintr-o hotărâre judecătorească și pentru compensarea debitului, acesta din urmă a întocmit în fals chitanța prin care statornicea că și partea vătămată la rândul ei datorează suma de 1000 lei, probele în acest sens fiind evidente.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termenul prevăzut de art.363 Cod de procedură penală au declarat apel ambele părți.
Partea vătămată a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
Sub primul aspect a susținut că modalitatea de executare aleasă de prima instanță care l-a condamnat pe inculpat la amendă nu este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art.52 Cod penal și a cerut ca aceasta să fie schimbată și să i se aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea.
Sub cel de-al doilea aspect a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a respins cererea de acordare a daunelor morale solicitate de ea la care era îndreptățită avându-se în vedere atingerea reputației care i-a fost adusă în localitate prin întocmirea acelui înscris sub semnătură privată în fals care o privea pe ea.
A solicitat admiterea cererii și acordarea daunelor morale solicitate la instanța de fond.
Apelantul-inculpat la rândul său a criticat sentința sub aspectul nelegalității.
A susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal întrucât nu sunt probe care să susțină că el a falsificat chitanța din data de 10 mai 2003, respectiv semnătura părții vătămate, solicitând achitarea sa.
În subsidiar a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea probatoriului.
Prin decizia penală nr.125/A din 30.09.2009, Tribunalul Vâlceaar espins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, a fost bine aleasă de instanța de fond, care a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, în principal limitele de pedeapsă, pericolul social concret, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, orientându-se la o pedeapsă către minimul special al acesteia, cu suspendarea condiționată. Inculpatului nu i-a fost aplicată pedeapsa amenzii așa cum s-a susținut de apelantă, iar aplicarea unei pedepse cu executare într-un loc de detenție așa cum dorește apelanta nu se impune față de limitele pedepsei pentru infracțiunea comisă al cărei maxim special nu depășește 2 ani, fapta nu prezintă un grad de pericol social concret ridicat și prin această modalitate nu s-ar face decât un rău inculpatului, încălcându-se principiile art.52 Cod penal.
S-a notat, de asemenea, că partea vătămată nu este îndreptățită nici la acordarea daunelor morale având în vedere că nu a suferit un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii a cărui victimă a fost, aceasta fiind de mai multă vreme în conflict cu inculpatul.
S-a arătat că din probele administrate în cauză, înscrisuri, depoziții de martori, declarații părți, a rezultat cu certitudine că actul intervenit între părți, intitulat "chitanță " la data de 10 mai 2003, fost semnat în fals de către inculpat.
Mai mult, martorii semnatari ai chitanței, și G, au declarat expres că ei nu au asistat la momentul în care inculpatul a predat părții vătămate vreo sumă de bani, iar acea chitanță au semnat-o " în alb", necunoscând la ce o va folosi și ce efecte ar putea produce.
Nefiind nici motive pentru restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale, acestea fiind reglementate expres de dispozițiile art.332 Cod de procedură penală, care nu sunt aplicabile în cauză, s-au respins ambele apeluri ca nefondate.
Împotriva deciziei au formulat recurs partea vătămată și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Partea vătămată a criticat sentința sub aspectul laturii penale cât și civile, arătând că sub aspectul modalității de executare a pedepsei instanța a greșit întrucât pedeapsa aplicată este prea blândă pentru a se putea realiza reintegrarea socială a inculpatului, iar sub aspectul laturii civile s-a susținut că s-a omis acordarea despăgubirilor civile sub forma daunelor morale la care era îndreptățită ca urmare a prejudiciului creat prin falsificarea înscrisului incriminat.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul nelegalității ei, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal întrucât nu sunt probe care să susțină vinovăția sa.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport de motivele de casare prevăzute de art.385/15 pct.14 și 18 Cod procedură penală și din oficiu în limitele celorlalte motive de casare prev.de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpat și partea vătămată sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Analizând actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul avea de plătit o sumă de bani părții vătămate, sumă ce deriva dintr-o hotărâre judecătorească, și pentru compensarea debitului acesta din urmă a întocmit în fals o chitanță ( din 10 mai 2003) prin care statornicea că și partea vătămată la rândul ei îi datorează suma de 1000 lei.
Apărarea inculpatului că mențiunile din înscrisul incriminat și folosit ulterior într-un proces-civil corespund întru-totul realității, și că partea vătămată l-ar fi semnat cu propria mână, când a avut loc predarea
sumei împrumutate, nu poate fi primită de către curte câtă vreme martorii semnatari (, și G) au declarat că au semnat acel act în alb, având deplină încredere în relatările celui ce le-a cerut iscălitura ( inculpatul).
Din probele dosarului rezultă, așadar, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, iar în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, constată că aceasta a fost corect și judicios stabilită, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, în principal pericolul social concret al infracțiunii comise și persoana inculpatului în cauză.
Pe de altă parte, aplicarea unei pedepse a cărei executare s-ar realiza în condiții privative de libertate nu este oportună în raport de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă al cărei maxim special nu depășește 2 ani, cât și de împrejurările concrete ale săvârșirii ei.
Pe latura civilă a cauzei, curtea apreciază, de asemenea, că întrucât în cauză nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu și nici existența unei suferințe evidente și avându-se în vedere și existența unor stări de tensiune preexistente între părți nu se impune acordarea daunelor morale solicitate.
Așa fiind, în mod corect, instanțele de fond au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reclamate, astfel încât nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de lege, curtea în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată și de către inculpat.
Totodată în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenți la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, satul, jud.V și de partea vătămată, domiciliată în B, sector 4,-,.8,.1,.10,.40, împotriva deciziei penale nr.125/A din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- dr.-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./05.01.2010.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Cl.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
