Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 120/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.120/
Ședința publică din data de 27 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-parte vătămată MERESI împotriva Deciziei penale nr.349/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.2138/- privind pe intimații-inculpați, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 Cod penal și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-parte vătămată, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 28/2008 emisă de Baroul Vrancea -Cabinet de Asistență Juridică "", și intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.6/17.02.2008 emise de Baroul Galați -Cabinet Individual de Avocatură " ". Au lipsit: intimata-inculpată, care a fost reprezentată de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 422 emisă de Baroul Galați la data de 24.01.2008, și intimatul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza aceleiași delegații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este al doilea termen de judecată acordat la solicitarea intimatului-inculpat pentru a-și angaja apărător, numitul - a depus la dosar un memoriu în numele recurentului-parte vătămată, după care;
Recurentul -parte civilă, prin apărător ales, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-parte vătămată, prin apărător ales, având cuvântul în susținerea recursului promovat, critică Decizia penală nr.349/17.10.2007 a Tribunalului Vrancea ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Astfel, precizează recurentul-parte vătămată că a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani cu două plângeri: una îndreptată împotriva lui, pentru săvârșirea infracțiunii de fals, și împotriva lui și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, și o altă plângere, la data de 13 mai 2005, împotriva lui și, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. Aceste două plângeri au fost conexate și au cunoscut trei cicluri de judecată.
Învederează că instanța de apel nu a observat că, de fapt, obiectul cercetării trebuia să îl constituie și cea de-a doua plângere privind săvârșirea de către și a infracțiunii de fals în declarații și care a fost conexată cu prima plângere.
Deoarece această plângere nu a fost cercetată de altfel nici de către prima instanță, conform art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Dacă nu se va admite recursul apreciază că instanța de apel a comis o gravă eroare la momentul analizării faptele pentru care a solicitat condamnarea celor trei intimați inculpați și care a determinat pronunțarea unei soluții greșite.
În acest sens, face o scurtă prezentare a evoluției faptelor, astfel: și soții și s-au judecat într-un proces civil pentru grănițuire. Acțiunea a fost promovată de către, care a solicitat grănițuirea proprietăților învecinate, cu respectarea deschiderii stradale de 21 metri liniari, conform schiței depuse la dosarul civil. În acest proces civil s-a pus problema cronologiei amplasării gospodăriilor lui sau a soților și. În acest context, a mers la Primăria comunei Răstoaca, s-a adresat primarului, respectiv inculpatul, pentru a i se elibera o adeverință de rol, din care să rezulte că figurează cu o casă și cu un teren din 1967. Primarul a emis adeverința nr.1197/2004,
Față de conținutul acestei adeverințe, învederează că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals deoarece, prin nespecificarea anului registrului agricol în care figurează cu casa din 1967 și cu suprafața de 10002a convins instanța civilă să consideră că, de fapt, și s-au amplasat primii pe raza comunei Răstoaca, din anul 1967, în condițiile în care și-a construit casa în anul 1971.
Din probele depuse la dosarul cauzei rezultă că și au primit și și-au construit teren la 4 ani după ce a venit în comuna Răstoaca, respectiv în anul 1975.
Precizează că primarul comunei avea obligația să specifice registrul agricol din care rezultă acest aspect, respectiv registrul agricol al perioadei 2001 - 2005, caz în care soluția instanței civile ar fi fost diferită, și, de asemenea, ar fi trebuit să verifice veridicitatea celor atestate de această adeverință.
În fața organelor de cercetare penală, primarul comunei s-a apărat susținând că adeverința a fost tehnoredactată de o altă salariată, el doar a semnat. În fața instanței de apel, audiat fiind, inculpatul a susținut, că, de fapt, el a semnat adeverința și că datele din adeverință concordă cu registrul agricol.
Recurentul-parte vătămată, prin apărător ales, precizează că instanța de apel a apreciat diligențele instanței de fond, care a verificat registrele agricole pentru anii 1966 - 1967 ca excedând cadrului legal și materialului probator. Toate aceste susțineri au fost reținute de instanța de recurs, prin Decizia nr.571/2006 și de instanța de fond care a pronunțat sentința 1154/2007, în care se reține exact evoluția acestor fapte.
Arată că și nu aveau cum să figureze din anul 1967 pe raza comunei Răstoaca deoarece, în anul 1967, numita, fostă, nu figura în rolul agricol cu suprafața de 10002teren construcții și cu casă, așa cum rezultă din verificarea registrului agricol, în condițiile în care CAP-ul i-a atribuit teren în anul 1975, când și-a construit casa.
În anul 1967, () locuia în comuna iar era căsătorit și locuia în
Cele atestate de adeverința contestată au avut un efect determinant în soluționarea cauzei civile, ce a format obiectul dosarului nr.1189/2004 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, adeverința nr. 1197/2004 arătând că soții s-au amplasat primii pe raza comunei Răstoaca și că cererea lui privind grănițuirea este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, să se caseze Decizia criticată și se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, dacă se va admite primul motiv de recurs.
În subsidiar, pe fond, solicită să se caseze decizia instanței de apel, să se respingă apelul formulat și să se mențină soluția instanței de fond.
Curtea,prin dl. judecător, arată că, prin rezoluția nr.1895/P/2005 din 05.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșanis -a invocat și infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal, insă, ulterior, prin plângerile formulate potrivit art.278 Cod penal, partea vătămată nu a mai invocat infracțiunea prev. de art.292 Cod penal; ulterior, s-a dat Sentința penală nr.2638/29.09.2006 a Judecătoriei Focșani, deși a fost atacată cu recurs, nu s-au invocat aceste aspecte, a fost pronunțată Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea, care a casat hotărârea și s-a trimis spre rejudecare. Nici atunci și nici în fața instanța de fond, care a pronunțat sentința penală nr.1154/2007 a judecătoriei Focșani partea vătămată nu a mai invocat acest aspect susținut abia în prezentul recurs.
Recurentul-parte vătămată,prin apărător ales, arată că nu invocă acest aspect pentru prima dată în recurs, ci a arătat de fiecare dată instanțelor și, chiar dacă nu ar fi invocat, consideră că este un motiv de ordine publică iar nepronunțarea asupra acestuia trebuie sancționată.
Curtea, prin dl. judecător, solicită recurentului-parte vătămată să clarifice faptul că în cauza civilă se face vorbire de două adeverințe emise de primar: adeverința nr.1197/2004 a Primăriei Răstoaca și adresa nr.2508/2004 a Primăriei.
Recurentul-parte vătămată, prin apărător ales precizează că inculpatul a emis doar adeverința nr.1197/2004. Ca urmare a desprinderii comunei Răstoaca din comuna, inculpatul a devenit primarul comunei Răstoaca și a emis adeverința nr.1197/2004, care fost avută în vedere de instanța civilă.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, avocat, față de recursul părții vătămate, precizează că această parte, prin apărător, nu a făcut dovada că primul motiv de recurs invocat se încadrează in motivele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Expune, pe scurt, conținutul deciziei penale recurate și, în ceea ce privește primul motiv de recurs, solicită a se constata că în conformitate cu dispozițiile art.3851alin.4 Cod procedură penală, acesta este nefondat.
Astfel, recurentul susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute in sarcina inculpaților în sensul că instanța de apel nu a observat că sesizarea penală a părții vătămate se refera în ceea ce îi privește pe inculpații și și la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Însă, în plângerea părți vătămate nu se face referire sub nici un aspect la săvârșirea de către inculpații și a acestei infracțiuni, care nu îl vizează pe inculpatul.
Dispozițiile art.3851alin.4 Cod procedură penală statuează în mod imperativ că nu pot fi atacate cu recurs sentințele împotriva cărora persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea de atac a apelului.
Dacă partea vătămată ar fi fost nemulțumit de soluția de condamnare dată de judecătoria Focșani și ar fi constatat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la infracțiunea de art.292 Cod penal, acesta trebuia să uzeze de calea de atac a apelului.
Câtă vreme nu a exercitat această cale de atac, partea vătămată nu poate să invoce în recurs o astfel de situație.
Persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel chiar dacă nu au folosit apelul dacă, prin Decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Astfel, poate ataca în fața instanței de recurs doar soluția de achitare pentru art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
Față de dispozițiile art.3851alin.4 Cod procedură penală, solicită a se constata că în condițiile în care partea vătămată nu a înțeles să declare apel împotriva Sentinței Judecătoriei Focșani pentru că nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de fals în declarații, săvârșită de inculpații și, partea vătămată nu mai poate declara recurs pe acest considerent.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, intimatul-inculpat, prin apărător ales, solicită a se constata că instanța de apel a făcut o justă analiză a tuturor probelor administrate în cauză, pronunțând o hotărâre legală și temeinică de achitare.
Arată că, la data de 25 iunie 2004, numita a înaintat Primăriei Răstoaca o cerere prin care solicită eliberarea unei adeverințe "din care să rezulte situația din registrul agricol al comunei Răstoaca", fără nicio altă precizare. Astfel, nu se solicită a se da situația în anul 1967. în soluționarea cererii respective, intimatul a emis adeverința nr.1197/25 iunie 2004 cu următorul cuprins "adeverim prin prezenta că numita figurează înscrisă în registrul agricol, volumul I, fila 8 cu suprafața de 0,10 ha, teren aferent construcției și o locuință proprietate personală, din anul 1967". La data de 31 august 2004, formulează plângere penală împotriva primarului, inculpatul, arătând că acesta a emis o adeverință ce nu conține date corespunzătoare realității; prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr.4021/P/2004 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals arătându-se că făptuitorii nu au falsificat niciun înscris oficial și, pe cale de consecință, nici nu au folosit un astfel de înscris întrucât adeverința eliberată la 25 iunie corespunde realității.
Expune situația juridică a prezentei cauze, arătând că, prin rezoluția nr.1427//II/2/3.12.2004 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției; Judecătoria Focșani, prin sentința penală nr.1480/5.05.2005, a admis plângerea formulată de, a desființat rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispunând trimiterea cauzei la organul de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale; în urma cercetărilor efectuate Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei intimați, ulterior prin sentința penală nr.2638/29.09.2006 a Judecătoriei Focșanis -a dispus respingerea plângerii formulate de petentul și s-au menținut toate celelalte rezoluții.
Prin Decizia penală nr.571/22.11.2006, Tribunalul Vranceaa admis recursul declarat de petentul, a casat sentința penală nr.2638/2006 a Judecătoriei Focșani, a desființat rezoluțiile nr. 1895/P/05.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și nr.425/II/2/05.06.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare. Totodată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei trei intimați.
În rejudecare, instanța de fond a pronunțat sentința penală nr.1154/2007, care a fost desființată prin decizia de apel ce face obiectul prezentului recurs.
Învederează că recurentul-parte vătămată urmărește, de fapt, revizuirea unei hotărâri civile, intrată în puterea lucrului judecat, dar care nu a fost influențată sub nicio formă de o adeverință care corespunde integral realității.
Infracțiunea de fals intelectual presupune sub aspectul elementului material o activitate de falsificare a înscrisului original prin prezentarea în conținutul său a unei fapte, împrejurări, ca fiind mincinoase în scopul producerii de efecte juridice.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, apreciază că, în mod corect instanța de apel a constatat că mențiunile făcute în adeverința nr.1197/25 iunie 2004 sunt în totalitate reale, conforme de actele de proprietate a părții.
Astfel, înscrisul incriminat de către instanța de fond ca fiind fals cuprinde referiri la două împrejurări: atestă faptul că numita are în proprietate o suprafață de 0,10 ha în intravilan și menționează că acest teren este aferent unei construcții edificate în anul 1967.
În mod corect Tribunalul Vranceaa reținut că prima împrejurare este conformă cu realitatea întrucât titlul de proprietate 16525 din 10.11.1993 emis de către Comisia Județeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate rezultă că numita deține 10002teren intravilan, din categoria curți construcții, având vecinătăți. În ceea ce privește data edificării construcției, respectiv anul 1967, solicită a fi avută în vedere procedura instituită de legiuitor referitoare la înscrierea mențiunilor în registrul agricol.
Astfel, indiferent de succesiunea legilor în timp, OG 1/1992, "înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declarației sub semnătură proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major a familiei".
Arată că împrejurarea că, începând cu anul 1981 și până în prezent, în registrul agricol figurează familia cu o construcție edificată în anul 1967 nu poate fi imputată intimatului și nu se poate vorbi de infracțiunea de fals intelectual în condițiile în care primarul s-a limitat la a reproduce mențiunile cuprinse în registrul agricol ce au fost făcute pe baza declarației capului de familie sau a membrului major. Primarul nu a făcut o răstălmăcire a ceea ce exista în registrul agricol ci doar a copiat cele înscrise în acest registru.
Atât în ceea ce privește suprafața de teren cât și în ceea ce privește momentul edificării imobilului, adeverința nr.1197/2004, incriminată ca fiind falsă, atestă realitatea din titlul de proprietate și din registrele agricole, astfel încât, sub aspectul elementului material al infracțiunii de fals intelectual, nu poate fi vorba de atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare realității.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, arată că, dacă inculpata ar fi cerut prin cererea sa eliberarea unei adeverințe din care să rezulte ituația rolului agricol deținut pentru o anumită perioadă, iar inculpatul ar fi procedat la întocmirea înscrisului cu date rezultând în altă perioadă, atunci se putea realiza conținutul infracțiunii, în materialitate sa.
Or, prin cererea formulată, numita nu a specificat anul registrului agricol din care solicită datele respective, menționând doar că dorește eliberarea adeverinței din care să rezulte situația din registrul agricol a comunei Răstoaca.
Precizează că adeverința eliberată de nu conține sintagma "registrul agricol din anul 1967", în baza căreia s-a dat soluția de condamnare la Judecătoria Focșani; casa este construită în anul 1967 iar datele nu sunt extrase din registrul agricol din 1967.
În anul 1968 prin Legea nr.2 privind reorganizarea administrativă a intregii țări, comuna Răstoaca a devenit sat și a fost arondată comunei. Astfel, întreaga evidență administrativă este realizată și arhivată de către organele de conducere ale comunei. În februarie 2004, ca urmare a unei hotărâri de Guvern, satul Răstoaca redevine comună, iar registrele agricole sunt predate primarului pe baza a două procese verbale și în două tranșe.
La 30.04.2004 sunt predate registrele agricole ale anilor 2001 - 2005; iar la 14 iulie 2004, restul registrelor agricole, inclusiv cel cu anul 1967.
Astfel, inculpatul nu putea face referire în cuprinsul adeverinței nr.1197/25 iunie 2004 la un registru agricol din 1967 pe care l-a primit abia la 14 iulie 2004, după o lună.
Inculpatul a avut în vedere registrul de actualitate la întocmirea adeverinței.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, arată, de asemenea, că mai există o serie de alte adeverințe, emise de către Primăria comunei: nr.1052/3.03.2000, 5194/16.10.2003, 2508/5.04.2004, a căror veridicitate nu a fost contestată de către partea vătămată, deși au același conținut.
Solicită a se constata că aceste sunt nereale susținerile părții vătămate din cuprinsul declarației de recurs în sensul că se impune condamnarea inculpatului intrucât înscrisul emis de acesta a produs consecințe juridice de natură aop rejudicia.
Analizând considerentele deciziei civile nr.1363/29.10.2004 și a deciziei Curții de apel nr.715/2005 se constată că mențiunile cuprinse în adeverința nr.1197/2004 nu au influențat în nici un mod pronunțarea respectivelor hotărâri întrucât nici măcar nu se face trimitere la ea.
La momentul pronunțării Sentinței civile 1174/25.03.2004, prin care Judecătoria Focșania respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea, formulată de reclamantul, adeverința nr.1197/25 iunie 2004 nu exista. Instanța și-a format convingerea privind situația juridică a imobilului în mod exclusiv pe baza titlurilor de proprietate, a planului de amplasament, a raportului de expertiză, a cercetării locale și a declarațiilor martorilor. Nu se face nicio trimitere la această adeverință.
Pentru aceste considerente, consideră că nu se poate reține în cauză săvârșirea vreunei infracțiuni, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca inadmisibil în ceea ce privește primul motiv de recurs și ca nefondat în ceea ce privește pe inculpatul, fiind respectate condițiile legii atât în ceea ce privește conținutul adeverinței eliberate cât și cu privire la existența casei de locuit.
Solicită și acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanțelor nr.23/08.09.2007, nr.49/17.02.2008, eliberate de Cabinet Avocatură " ", nr.-/14.09.2007 și chitanța din 18.02.2008 emise de Cabinet Individual de Avocatură " ", pe care le depune la dosar. Depune la dosar și împuternicirea avocațială emisă de Cabinet Individual de Avocatură " ", în baza căreia avocat este împuternicită de intimatul-inculpat să îl reprezinte în prezenta cauză, precum și concluzii scrise.
Intimații-inculpați și,prin apărător desemnat din oficiu, avocat, achiesează la concluziile formulate de intimatul-inculpat, prin apărător. Arată că partea vătămată, nepromovând apel, nu putea ataca în recurs decât aspectele modificate prin decizia de apel, hotărâre care este legală și temeinică. Solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată.
Recurentul-parte vătămată, prin apărător ales, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, față de aprecierea Curții că, pentru prima dată în recurs ar fi pus problema celei de-a doua plângeri, privind falsul în declarații, depune la dosar plângerea îndreptată împotriva rezoluției nr.425/II/2/2006 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și recursul declarat împotriva deciziei nr.571, în care a făcut referiri la această plângere. Pe fond, față de susținerea intimatului, prin apărător, în sensul că înscrierile în registrul agricol se făceau pe bază de declarații, solicită a se avea în vedere că nicio declarație nu este consemnată fără a fi susținută și de acte.
Precizează că, în mod real, adeverința nr.1197/2004 a fost depusă abia la Curtea de Apel Galați, care a soluționat recursul.
Reprezentantul Ministerului Publicapreciază că recursul declarat de partea vătămată este nefondat, Decizia penală nr.349/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea fiind legală și temeinică.
Față de primul motiv de recurs al părții vătămate, arată că, în primul ciclu procesual, instanța de recurs a admis recursul petentei, a desființat cele două rezoluții 1895/P/2005 și 425/II/2/2006, pune în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.289 și art.291 Cod penal și trimite cauza la instanța de fond.
Practic, instanța de fond a fost învestită doar cu aceste infracțiuni.
Petentul nu a formulat apel împotriva hotărârii prin care instanța de fond a dispus condamnarea celor trei inculpați, declarându-se astfel mulțumit de soluția dată de Judecătoria Focșani cu privire la cele două infracțiuni.
Hotărârea a fost atacată doar de către inculpați, a fost modificată, iar în recurs, partea vătămată invocă acest aspect.
Atât timp cât partea vătămată nu a uzat de calea de atac a apelului, apreciază că în prezenta cauză petentul nu poate critica decât ceea ce s-a schimbat la instanța de apel, respectiv doar soluția de achitare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că în mod greșit instanța a dispus achitarea, reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică, instanța reținând corect că nu există infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal în sarcina inculpatului și infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal în sarcina inculpaților și. Instanța de apel a motivat pe larg având în vedere multitudinea probelor care au fost administrate în cauză, faptul că doar s-a redat printr-o adeverință situația care ulterior a fost confirmată de registrele agricole și de titlul de proprietate emis celor doi intimați inculpați, astfel încât nu poate fi vorba de inserarea în acel act, semnat de inculpatul, în calitate de primar, a unor date nereale.
Precizează că aspectele invocate că acest act ar fi fost de natură să producă consecințe juridice excede cadrului infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal. Actele care au stat la baza emiterii unei adeverințe au fost verificate și s-a constatat că ceea ce s-a scris în registrul agricol este ceea ce s-a redat ulterior în adeverința semnată de primar.
Cum în mod corect instanța a reținut că nu există infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, pe același considerent a apreciat că nu poate fi vorba de infracțiunea de uz de fals.
Apreciază că recursul este nefondat, solicită menținerea deciziei date de Tribunalul Vrancea, cu obligarea la cheltuieli.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că nu dorește să dea declarații în prezentul recurs și se consideră nevinovat de săvârșirea faptelor de care a fost acuzat. Precizează că atât el cât și familia sa a fost afectată de desfășurarea acestor procese, începând cu anul 2004, având în vedere că a eliberat o adeverință ale cărei date corespund realității, fără părtinire.
Recurentul-parte vătămată, personal, precizează că actul eliberat nu reflectă realitatea și solicită a i se admite recursul promovat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, partea vătămată a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr-.
Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpații, și împotriva Sentinței penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focșani.
A fost desființată sentința penală atacată și, în rejudecare, s-a dispus achitarea, în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală și art.10 lit.a Cod procedură penală, a inculpaților, cercetat pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, și, cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal.
A fost obligată partea vătămată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Vrancea, a reținut că
Prin Sentința penală nr.1154/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal la 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul sa fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit a,b,c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Au fost condamnați inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, la câte 3 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpații să fie lipsiți de drepturile prev. de art. 64 lit.abc Cod penal.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor principale și a pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare de câte 2 ani și 3 luni.
Au fost obligați inculpații să plătească câte 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut din actele și lucrările dosarului următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani nr.6822/2003 a chemat în judecată pe pârâții și pentru grănițuire, revendicarea suprafeței de 40. și desființarea gardului dintre cele două proprietăți.
Prin Sentința civilă nr.1174/2004 a Judecătoriei Focșanis -a admis în parte acțiunea formulată de, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților conform schiței anexă la raportul de expertiză.
Au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea și desființarea gardului ca neîntemeiate.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/17.10.2005 a Curții de Apel Galați, prin respingerea recursului.
La pronunțarea sentințelor de mai sus s-a avut în vedere printre altele și adeverința nr.197/25.04.2004 eliberată de Primăria Răstoaca și adeverința nr.2508/2004 emisă de Primăria ul, în care se menționează că figurează înscrisă în registrul Agricol vol.I fila 8 fără a se indica anul cu suprafața de 0,10 ha teren aferent construcției din anul 1967.
Instanța, verificând registrul Agricol, vol. I din anul 1964-1970 Răstoaca, a constatat că la filele 8 și 9 din registrul 1967 nu figurează înscriși sau, ceea ce denotă că adeverința eliberată la solicitarea lui în iunie 2006 nu conține date reale, consemnate în registrul agricol. De asemenea și nu figurează înscriși în registrul agricol vol. II și III 1967-1968.
Deși s-a reținut în registrul agricol pe 2001-2005 că se regăsesc mențiunile din adeverințele nr. 2508/2004 și nr.197/2004, cei care le-au emis aveau obligația de a verifica registrele agricole din anii 1964- 1967.
Din decizia nr. 57/ 18 iulie 1975 Primăriei com. ul, instanța a reținut că i-a fost atribuit pentru construcție de locuință lui () terenul folosință în suprafață de 250. cu vecinii, și drum comun și teren CAP, iar din adeverința nr. 234/1971 a CAP Răstoaca instanța a reținut că lui i-a fost atribuit 0,05 ha loc de casă cu vecinii: drum, fără a figura ca vecini și.
Deși inculpaților și li s-a pus în vedere autorizația de construcție a imobilului, aceștia au precizat că nu o au și nu au dorit să dea declarații.
Inculpatul, deși în timpul urmăririi penale a precizat că a avut în vedere, la emiterea adeverinței 197/2004, registrele din anii 2001-2005, la instanță nu și-a formulat nici o probă în apărare.
Coroborând întreg materialul probator în cauză instanța de fond a constatat că vinovăția inculpaților este dovedită.
Împotriva sentintei au formulat apel în termen Parchetul de pe lîngă Judecătoria Focșani și inculpații, și.
Criticile Parchetului vizează aspecte de nelegalitate fundamentate în esență pe următoarele argumente:
1. Soluția instanței de recurs în baza căreia Judecătoria Focșania fost investită cu soluționarea faptelor pentru care partea vătămată a promovat plângere nu ar fi corectă și legală din punct de vedere procedural. În acest sens, Parchetul formulează un punct de vedere concretizat prin faptul că instanta unică de control judiciar nu avea căderea să desființeze concomitent două soluții de netrimitere în judecată paralel cu punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celor trei inculpați (atribut exclusiv al instanței de fond).
2. Pe fondul cauzei se apreciază de apelant faptul că soluția de condamnare este nelegală, în mod greșit reținîndu-se vinovăția în sarcina inculpaților.
3. În ipoteza în care instanța avea suficiente probe pertinente pronunțând o soluție de condamnare pentru o infracțiune de fals, în mod obligatoriu și procedural se impunea aplicarea disp. art 445 Cod procedură penală cu referire la art. 14 pct. 3 lit. a Cod procedură penală.
Apelul inculpaților are în vedere aceleași motive ilustrate de Parchet la primele 2 puncte, dezvoltând pe larg aspecte ce țin de conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpații au fost cercetați.
Tribunalul Vranceaa apreciat că apelurile sunt fondate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelant cât si din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanța de fond, pornind de la o situație de fapt eronată, a stabilit vinovăția inculpaților contrar probelor administrate pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătoresti.
Astfel, conform art. 378 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul Vrancea, dând o nouă apreciere a probelor administrate de prima instanță, a reținut următoarea situație de fapt:
Între inculpații, și partea vătămată există un conflict de natură civilă, concretizat în procese civile derulate pe rolul instanțelor începând din anul 2003. Obiectul litigiului îl constituie, în esență, un gard comun și revendicat reciproc din punct de vedere al aliniamentului, respectiv suprafața de 40 mp pe care este amplasat (Sentinta civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă, prin Decizia civilă nr. 715/17.10.2005 a Curtii de Apel G). Pe acest fond conflictual și în raport de hotărârile judecătorești pronunțate, a învestit organele de cercetare penală cu o plângere îndreptată împotriva părților adverse precum și față de învinuitul, care în calitate de primar al comunei Răstoaca a eliberat la data de 25.VI.2004 adeverința nr. 197, falsă, în opinia petentului.
Plângerea promovată de a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani sub nr.4021/P/2004, și având ca obiect demararea cercetărilor pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal si a infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal de către soții.
Prin Rezoluția nr.4021/P/2004 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Ulterior, această sesizare a parcurs cicluri procesuale prevăzute de legislația procedurală, ajungând în ultimă etapă la învestirea instanței de judecată cu soluționarea faptelor penale prev. de art. 291 Cod penal prin Decizia penală nr. 571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea.
Învestirea instanței a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar de față s-a efectuat prin decizia penală susmenționată, moment în care s-a dispus în mișcare a acțiunii penale față de învinuiții, și.
Față de noul cadru procesual, instanța de fond a pășit la administrarea probatoriilor solicitate atât în cursul urmăririi penale cât și cele solicitate pe parcursul cercetării judecătorești.
Astfel, din punct de vedere procedural în limitele dispozițiilor art. 278 al. 9 Cod procedură penală cu referire la art. 278 al. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a constatat că actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă al.1, respectiv persoana vătămată.
Faptul că instanța de control judiciar, prin decizia dată a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuiți și înaintarea cauzei la instanța de fond în vederea judecării cauzei, prin repartizarea în sistem aleatoriu, nu reprezintă un motiv de nelegalitate (si de apel) capabil să atragă sancțiunea desființării sentinței. Efectul juridic ar fi fost același (respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuiți în raport de probele considerate temeinice în demararea procesului penal) chiar dacă prin decizia Tribunalului s-ar fi indicat ca instanță de fond să procedeze în maniera dispusă și fundamentată pe dispozițiile art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală.
Pentru această rațiune Tribunalul Vrancea nu a achiesat la primul motiv de apel invocat de părțile apelante.
Pe fondul cauzei, în raport de probele existente la dosarul de fond dar și de dispozițiile încriminatoare, de conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 si uz de fals intelectual, prevăzută de art. 291 Cod procedură penală, având în vedere situația de fapt reținută în apel, Tribunalul Vranceaa apreciat inexistența faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal se cer îndeplinite cerințele ce vizează atât condițiile preexistente cât si conținutul constitutiv al infracțiunii prin prisma elementului material, activității de falsificare, urmării imediate și legăturii de cauzalitate (specifice laturii obiective).
Chiar dacă subiectul activ de față este calificat (funcționar public) înscrisul eliberat de acesta (în speță, adeverința nr.197/25.06.2004), incriminat de instanța de fond ca fiind fals) cuprinde referiri la împrejurări cercetate prin verificări operate la data solicitării de către învinuita. Astfel, la fila 133 din dosarul nr. 9755/2004 se află cererea completată de către aceasta și prin care solicită eliberarea unei adeverințe din care să rezulte situația din Registrul Agricol cu privire la bunurile existente pe raza comunei Răstoaca. La această cerere s-a eliberat adeverința în discuție și în raport de care s-a apreciat că este falsă (fila 34 din dosarul de urmărire penală nr. 1895/P/2005). Acest înscris atestă faptul că figurează în registrul agricol vol I, fila 8, cu suprafața de 0,10 ha teren aferent construcției, locuința proprietate personala în Răstoaca din anul 1967.
Veridicitatea susținerilor cuprinse în adeverința nr.197/2004 corespund datelor înregistrate în documentul indicat în cuprinsul actului și anume REGISTRUL AGRICOL.
Uzanțele întocmirii, completării și furnizării de date cuprinse într-un asemenea document sunt specificate în Decretul lege nr. 692/1973, OG nr. 1 din 13.03.1992 și prevăd, printre altele, că "înscrierea datelor în Registrul Agricol se va face pe baza declarației sub semnătură proprie, a capului de gospodărie sau în lipsa acestora a unui membru major al gospodăriei".
Dincolo de aceste referiri, instanța de apel a apreciat că, esențial în cauză, cu conotații asupra caracterului penal al faptei în sine, de fals intelectual, îl reprezintă conținutul solicitării învinuitei. Dacă aceasta ar fi solicitat în cerere eliberarea unei adeverințe din care să rezulte situația rolului agricol deținut pentru o perioadă anterioară anului în curs solicitării, iar funcționarul public (primarul-inculpat în prezenta cauză) ar fi procedat la întocmirea înscrisului cu date nereale, sau inexistente în registrul agricol aferent perioadei 2001-2005 conținutul infracțiunii era realizat în materialitatea sa. Or, diligențele instanței de fond de a verifica, Registrul Agricol pentru perioada 1964-1967 cu mențiunea existentei unei obligații din partea funcționarului public de a proceda în maniera arătată mai sus excede cadrul legal dar și materialului probator existent în cauză.
Obligația de a verifica un document, în speță, Registrul Agricol o are funcționarul public abilitat să o facă, în condițiile în care există și o cerere în acest sens. Instanța de apel a apreciat că, faptul că învinuiții și, în decursul litigiului purtat cu partea vătămată, au solicitat de mai multe ori adeverințe cu privire la rolul deținut în Registrul Agricol fără a preciza și anul în care sunt cuprinse date, informații relevante pentru procesele civile aflate pe rol, nu înseamnă că organul competent să furnizeze informațiile cerute și-ar fi încălcat obligații de serviciu si ar fi întocmit acte false, așa cum în mod greșit a constatat instanța de fond.
Din legislatia specială ce reglementează Registrul Agricol, menționată de altfel la începutul expunerii, nu rezultă obligația reținută de instanța de fond, în sarcina funcționarului public în consultarea si eliberarea de date cuprinse în acest document pentru o perioadă anume în ipoteza în care nu este solicitată de cel interesat.
De altfel așa cum s-a menționat corespunzător anului în curs, orice persoană care deține bunuri are obligația de a face declarații, pe proprie răspundere, mențiunile cuprinse în registre fiind completate sau modificate potrivit datelor furnizate de aceasta sau constatate de agentul agricol, persoane angajate la Primărie.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul Vranceaa apreciat că în cauză, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt străine ilicitului penal, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul, a desființat sentința iar pe fondul cauzei a procedat la achitarea inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
În ceea ce privește pe aceștia din urmă, temeiul achitării este identic cu cel al inculpatului, motivat de faptul că uzul de fals este o infracțiune subsecventă infracțiunii de fals intelectual pentru care în considerentele expuse s-a apreciat de instanța de control pe baza probelor reapreciate că nu există. Inexistenta infracțiunii anterioare de fals atrage în mod obligatoriu și inexistenta de fals.
Împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, în termen legal a formulat recurs partea vătămată, prin apărător ales, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat partea vătămată, prin apărător ales, că, în primul rând, instanța de apel nu a observat că sesizarea sa penală se referă la săvârșirea infracțiunii de fals de către, de uz de fals de către și dar și la cea de fals în declarații, săvârșită de aceștia din urmă.
Precizează că nu s-a făcut niciun fel de cercetare cu privire la această infracțiune în ultimul ciclu de judecată, ceea ce determină casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit.c din Codul d e procedură penală.
În sesizarea sa a precizat că și se fac vinovați și de faptul că declarațiile lor cu privire la anul construcției casei și suprafața deținută de ei în anul 1967, aferentă casei, care au stat la baza înscrierilor din registrul agricol de la poziția lor sunt false.
În acest ultim ciclu de judecată, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au procedat la cercetarea judecătorească cu privire la acest aspect.
În al doilea rând, instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt când a analizat faptele pentru care a solicitat condamnarea celor trei inculpați, eroare care a determinat pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpaților.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părții vătămate la cheltuieli judiciare, conform art.193 Cod procedură penală.
Inculpații și, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața Curții.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Petentul s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, solicitând cercetarea inculpatului, primar al comunei Răstoaca, județul V, pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, arătând că acesta, în calitatea pe care o avea, a eliberat adeverința nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, în care atestă în mod fals că (fostă ) figurează în registrul agricol cu o casă și 0,10 ha teren aferent construcției, din anul 1967.
Această adeverință ar fi fost folosită de soții și în cadrul unui proces civil ivit între petent și soții, având ca obiect "revendicare, grănițuire, desființare de construcții" și care a fost soluționat prin Sentința civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focșani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/17 octombrie 2005 Curții de Apel Galați.
În acest mod, inculpații și ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal.
Prin Rezoluția nr.4021/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele nu există.
În cauză a formulat plângere petentul, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin Rezoluția nr.1427/II/2/2004 a Prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere, conform art.2781Cod procedură penală, petentul.
Prin Sentința penală nr.1480/05.05.2005 a Judecătoriei Focșani, desființată prin Decizia penală nr.389/05.08.2005 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea petentului, au fost desființate cele două rezoluții atacate și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.289 Cod penal ( ) și art.291 Cod penal ( și ).
Între timp, petentul a formulat o nouă plângere împotriva lui și sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.292 Cod penal, constând în aceea că au declarat fals în fața agentului agricol de la Primăria comunei Răstoaca, județul V, data construirii locuinței și terenul aferent, declarații în baza cărora s-ar fi făcut mențiuni nereale în Registrul agricol al comunei Răstoaca, județul
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani sub nr.1895/P/2005, la dosarul de urmărire penală fiind conexat și dosarul nr.4021/P/2004.
Prin Rezoluția nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșanis -a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele sunt de natură civilă.
Rezoluția nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșania fost infirmată prin Rezoluția nr.263/II/2/2006 a Prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Focșani, care a reținut cauza pentru continuarea cercetărilor.
Prin Rezoluția nr.1895/P/2005 din 05.05.2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.289 Cod penal ( ), art.291 Cod penal și art.292 Cod penal ( și ).
Soluția a fost menținută prin Rezoluția nr.425/II/2/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a respins plângerea petentului.
Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere, conform art.2781Cod procedură penală,.
Prin Sentința penală nr.2638/29.09.2006 a Judecătoriei Focșani (dosar nr.4718/2006) plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată, fiind menținute rezoluțiile atacate.
În cauză a formulat recurs petentul.
Prin Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr-) a fost admis recursul petentului și casată Sentința penală nr.2638/2006 a Judecătoriei Focșani. În rejudecare au fost desființate rezoluțiile atacate și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal și față de inculpații și pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal.
S-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Focșani pentru continuarea cercetării judecătorești.
Prin Sentința penală nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focșani (dosar nr-) a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal și inculpații și la câte 3 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.291 Cod penal.
În cauză au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpații, și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate și s-a dispus achitarea inculpaților.
Raportat la motivele de recurs invocate de partea vătămată și la situația de fapt reținută, Curtea constată următoarele:
1. Primul motiv de recurs, vizând nepronunțarea instanței de apel asupra prevederilor art.292 Cod penal față de inculpații și este inadmisibil.
Se observă că prin Rezoluția nr.1895/P/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, menținută prin Rezoluția nr.425/II/2/2006, a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, procurorul s-a pronunțat asupra acestei infracțiuni.
De asemenea, instanța care a pronunțat Sentința penală nr.2638/2006 a Judecătorie Focșani s-a pronunțat cu privire la această infracțiune.
În schimb, instanța care a pronunțat Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal, dispunând punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal.
Printr-o interpretare juridică sistematică rezultă că Tribunalul Vranceaa înțeles să mențină dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de inculpații și pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal.
Decizia penală nr.571/2006 a Tribunalului Vrancea este definitivă și a intrat în autoritate de lucru judecat.
Partea vătămată nu a făcut demersuri pentru a solicita completarea dispozitivului Deciziei penale nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială sau a unei omisiuni vădite.
Corespunzător, instanța care a pronunțat Sentința penală nr.1154/2007 a Judecătoriei Focșania limitat cadrul procesual și cercetarea judecătorească la infracțiunile prevăzute de art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, așa cum stabilise, prin limitele deciziei de casare care erau obligatorii, Tribunalul Vrancea.
Împotriva Sentinței penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focșani, partea vătămată nu a formulat apel, deși avea această posibilitate, prin care să solicite instanței de apel să se pronunțe și asupra infracțiunii prevăzute de art.292 Cod penal.
Potrivit prevederilor art.3851alin.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele penale în privința cărora persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului.
Ele însă pot declara recurs, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință șinumai cu privire la această modificare.
Se observă că instanța care a pronunțat Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea nu a modificat cadrul procesual, pronunțându-se asupra infracțiunilor prevăzute de art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
În această situație, motivul de recurs vizând nepronunțarea instanțelor asupra infracțiunii prevăzute de art.292 Cod penal ( și ) apare ca inadmisibil, recursul neputând opera "per saltum" prin ocolirea unei căi de atac.
2. C de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe greșita interpretare și analiză a probelor, se dovedește nefondat.
În primul rând, față de inculpatul se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal, lipsind un element esențial, anume intenția.
Intenția inculpatului nu este dovedită de probele administrate în cauză.
În altă ordine de idei, inculpatul a semnat adresa nr.197/25.04.2004 în calitatea sa de Primar al comunei Răstoaca, județul Responsabilitatea pentru conținutul acestei adrese și pentru exactitatea datelor acesteia putea reveni, eventual, agentului agricol de la Primăria Răstoaca, județul V, persoană care nu a fost identificată și audiată în cauză și față de care nu s-au făcut cercetări.
De asemenea, față de inculpații și nu s-a stabilit intenția de a folosi un act falsificat știind că acesta este falsificat.
În al doilea rând, mergând spre fondul problemei, se constată că la data de 25.06.2004 a înaintat Primăriei comunei Răstoaca, județul V, o cerere prin care solicită eliberarea unei adeverințe din care să rezulte situația sa din Registrul Agricol al comunei Răstoaca, județul
Prin adeverința nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, județul V, s-a răspuns în mod exact solicitării petentei, atestându-se situația sa din Registrul Agricol,la acel moment, așa cum de altfel rezultă și titlul de proprietate nr.16525/10.11.1993 emis de Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar nr.18/1991.
În ceea ce privește exactitatea mențiunilor din Registrul agricol, se constată că aceste mențiuni au fost inserate în baza prevederilor Decretului nr.692/28.12.1973 și G 1/1992 pe baza declarațiilor date pe proprie răspundere de și.
În al treilea rând se constată inadvertențe în ceea ce privește data eliberării adeverinței nr. 197/25.04.2004 și situația registrelor agricole.
Adeverința nr.197/25.04.2004 a Primăriei comunei Răstoaca conține date privitoare la situația terenurilor inculpaților și, din anul 1967.
Aceste terenuri erau situate pe raza comunei Răstoaca în anul 1967. Ca urmare a reorganizării administrative din anul 1968, acest teren se situa pe raza comunei, județul
Ca urmare a reorganizării din anul 2004, aceste terenuri au revenit în zona comunei Răstoaca, județul
Arhiva comunei, județul V, a fost predată către comuna Răstoaca, județul V, în două tranșe, respectiv la 30.04.2004 și 14.07.2004.
Registrul Agricol din anul 1967 fost predat la 14.07.2004, deci la o datăulterioarăadresei nr.197/25.06.2004, astfel încât nu era posibil ca adresa să facă referire la Registrul Agricol din anul 1967 din moment ce acest registru agricol nu se afla încă în posesia Primăriei Răstoaca, județul
În al patrulea rând, se constată că adeverința nr.197/25.06.2004 a Primăriei Răstoaca, județul V, are același conținut cu al adeverințelor nr.1052/03.03.2000, 5194/16.10.2003, 2508/05.04.2004 ale Primăriei, județul
Aceste adeverințe au fost folosite în diferite procese civile dintre părți și, cu toate acestea, partea vătămată nu a contestat conținutul acestora și nu a formulat plângere penală împotriva celor care au emis aceste adeverințe.
În al cincilea rând, se constată din analiza conținutului Sentinței civile nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focșani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/2005 a Curții de Apel Galați, că instanțele nu au avut în vedere această adeverință ci alte probe administrate în cauză, astfel încât ea nu a produs practic consecințe juridice.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea.
În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, ca urmare a respingerii recursului, partea vătămată va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul a solicitat, conform art.193 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare în sumă de 14.000 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
Față de complexitatea cauzei, a numărului mare de dosare și a problemelor juridice ridicate, Curtea apreciază onorariul apărătorului ales ca fiind justificat, raportat la prestația sa.
Urmează ca partea vătămată să fie obligat, conform art.193 Cod procedură penală, la cheltuieli judiciare către inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul părții vătămate MERESI (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 22.08.1945 în comuna, județul, domiciliat în comuna Răstoca, județul V) împotriva Deciziei penale nr.349/17 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr- -nr. în format vechi 10596/P/2006) privind pe intimatul-inculpat (fiul lui și, născut la data de 01.12.1950, domiciliat în comuna Răstoaca, județul V), pe intimata-inculpată (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 16 aprilie 1946 în comuna Răstoaca, județul V, domiciliată în comuna Răstoaca, județul V) și pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 13 iunie 1939 în comuna, județul B, domiciliat în comuna Răstoaca, județul V).
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 14.000 lei, cheltuieli judiciare către intimatul-inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-parte vătămată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat
Suma de 200 lei, onorariu apărător oficiu către Baroul Galați, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. L /14,03.2008.
Tehnored. -/2 ex./18.03.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
