Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 121/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.121/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 15 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
-procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpata și părțile-vătămate -, și împotriva deciziei penale nr.360/A din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta inculpată, avocat în substituirea apărătorului ales, avocat, intimații inculpații și, asistați de apărător ales, avocat -, lipsă fiind recurentele părți civile -, și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că delegațiile apărătorilor din oficiu, avocat și avocat încetează.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpata - arată că inculpata declarat recurs împotriva deciziei penale nr.360/2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în temeiul art. 385 ind.9 pct.16 Cod procedura penala, respectiv fata de inculpata s- dispus încetarea procesului penal în mod greșit.
Instanța de apel apreciat faptul ca avocat nu a avut un mandat special pentru a solicita în numele inculpatei continuarea procesului penal așa cum prevede art.13 Cod penal. Acest mandat special fost depus de către avocat odată cu motivele de recurs. Având in vedere acest mandat special, respectiv faptul că acesta a fost împuternicit să continue procesul penal consideră că se impune admiterea recursului in temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit. a Cod procedura penala, casarea deciziei dată de Tribunalul Brașov si menținerea hotărâri dată de prima instanță ca fiind legala si temeinica.
Avocat - pentru recurenta inculpată solicită admiterea recursului formulat de inculpat - la instanța de fond s-a solicitat prin avocat continuarea procesului penal in baza art. 13 Cod penal. Considera ca s-au depus la dosar actele care dovedesc acceptul inculpatei de a se continua procesul penal.
In ceea ce privește recursurile promovate de părțile vătămate solicita respingerea, menținerea sentinței dată de instanța de fond si a deciziei data de Tribunalul Brașov ca legală si temeinica cu cheltuieli de judecată.
Consideră că nu sunt întrunite așa cum corect s-a reținut in decizia Tribunalului Brașov elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii subiective - lipsește intenția de falsificare acestor acte medicale cu atât mai mult cu cât s-au făcut expertize iar concluziile la care au ajuns cei trei medici se refera la date diferite. Este vorba de o expertiza efectuata in baza actelor din 1985, iar raportul de la IML B se refera la actele din 4.06.1984 - 4.12.1985.
Avocat cu privire la recursurile declarate de părțile vătămate, acest recurs se întemeiază pe alte fapte decât cele pentru care a fost trimisă in judecată inculpat, se solicită constatarea unei complicități la înșelăciune, de asemenea se solicita tragerea la răspundere a judecătorilor de la Tribunalul Brașov pentru favorizarea infractorului. Considera ca acest recurs este inadmisibil
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la recursul inculpatei, s-au invocat dispozițiile art.385 ind.9 pct.16 Cod procedura penala, la prima vedere într-adevăr acestea ar fi incidente, exista acel mandat dat de către inculpată apărătorului ales cu procura cu data certă, dar este data in al doilea ciclu procesual, după ce in primul ciclu nu s-a făcut o astfel de cerere si fața de dispozițiile art.385 ind.18 Cod procedura penala față de părțile care au formulat primele căi de atac si limitele prin care Curtea de APEL BRAȘOVa dispus casarea si trimiterea spre rejudecare in opinia lor nu se poate dispune o astfel de soluție, decizia Tribunalului Brașov din acest punct de vedere fiind legala si temeinica.
In ceea ce privește recursurile declarate de părțile vătămate in opinia lor sunt total nefondate, ceea ce se invoca in motivele scrise de recurs faptul că in mod greșit Tribunalul Brașov nu a dispus extinderea procesului penal este un aspect care oricum nu se putea dispune în cale de atac, pe de alta parte nu există temei de casare.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvântul, arata ca este nevinovat si lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța in cauză.
Intimata inculpată solicita respingerea recursurilor formulate de părțile vătămate, ca nefondate.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 111/15.05.2007 a Judecătoriei Făgăraș, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală,a achitat pe inculpații, domiciliat în B,-,.18,.11, domiciliată în B,-, -.18 și, domiciliată în B, str. - -,.17,.B,.13, jud. B, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal.
In baza art. 192 pct.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: infracțiunea de fals intelectual poate fi comisă doar cu intenția directă sau indirectă. Faptul că în decursul anilor, la intervale mari de timp, au fost întocmite două expertize psihiatrice în două procese civile diferit, care au ajuns la concluzii diferite în sensul că prima ( cea efectuată de inculpați) s-a stabilit că defunctul nu a avut discernământ la datele de 26 august 1985 și 26 aprilie 1985, când s-a încheiat contractul de donație în favoarea părților vătămate, iar cea de a doua efectuată de Institutul de Medicină Legală Minovici a stabilit contrariul nu conduce în mod necesar la concluzia că una din expertize a fost întocmită în condițiile săvârșirii unei fapte penale.
Partea vătămată a solicitat efectuarea,de către Institutul de Medicină Legală Minovici a unei expertize prin care să se stabilească dacă inculpații au greșit atunci când au întocmit raportul de expertiză. Această probă este neconcludentă în cauză deoarece, chiar în condițiile în care printr-o expertiză s-ar stabili că inculpații au greșit atunci când au concluzionat că defunctul a fost lipsit de discernământ, în sarcina acestora nu s-ar putea reține săvârșirea infracțiunii de fals intelectual întrucât culpa nu poate realiza latura subiectivă a acestei infracțiuni, care se poate comite numai cu intenție directă sau indirectă.
Așadar,o astfel de probă este neconcludentă și inutilă atâta timp cât concluziile la care s-ar ajunge nu pot determina intenția inculpaților de a comite infracțiunea de fals intelectual. La o astfel de concluzie nu se poate ajunge nici în baza celorlalte probe existente la dosar (declarațiile inculpaților).
În legătură cu cele două expertize este de reținut faptul că experții celor două comisii au răspuns diferit datorită faptului că prima expertiză a avut la bază doar copiile unor bilete de ieșire din spital, în timp ce noul raport de expertiză a avut la bază acte medicale coroborate cu date non-medicale, care nu evidențiau tulburări volitive. De asemenea, primul raport de expertiză se referă la datele de 26 august 1985, 26 aprilie 1985 iar cel de al doilea la datele de 4.06.1984 și 4.12.1995.
Drept urmare,în raport de starea de fapt reținută și de considerentele de mai sus, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art.289 cod penal și pe cale de consecință, instanța în baza art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. d din codul d e procedură penală urmează a dispune achitarea inculpaților pentru fapta de fals intelectual.
Prin decizia penală nr. 360/14.12.2007 a Tribunalului Brașov, s-a admis apelurile declarate de persoanele interesate -, și împotriva sentinței penale nr. 111/2007 a Judecătoriei Făgăraș pe care a desființat-o sub aspectul soluției de achitare a inculpatei.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții si le va înlătura pe cele contrare.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele: având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, precum și elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu există nici un indiciu și nici o probă din care să rezulte că inculpații au comis această infracțiune, prevăzută și pedepsită de art.289 din Codul Penal, prin atestarea unor date neconforme cu realitatea, la momentul efectuării expertizei.
Astfel, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de fals intelectual poate fi comisă doar cu intenție directă sau indirectă, ca formă de vinovăție. Faptul că în decursul anilor, la intervale mari de timp, au fost întocmite două expertize psihiatrice în două procese civile diferite, care au ajuns la concluzii diferite în sensul că în prima - cea efectuată de către inculpați - s-a stabilit că defunctul nu a avut discernământ la datele de 26 august 1985 și 26 aprilie 1985, când s-a încheiat contractul de donație în favoarea părților vătămate, iar cea de a doua - efectuată de Institutul de Medicină Legală Minovici - a stabilit contrariul, nu conduce în mod necesar la concluzia că una din expertize a fost întocmită în condițiile săvârșirii unei fapte penale.
Apelanții au solicitat atât la instanța de fond cât și în apel efectuarea, de către Institutul de Medicină Legală Minovici B, a unei expertize prin care să se stabilească dacă inculpații au greșit atunci când au întocmit raportul de expertiză. După cum a reținut și instanța de fond, această probă este neconcludentă în cauză deoarece, chiar în condițiile în care printr-o expertiză s-ar stabili că inculpații au greșit atunci când au concluzionat că defunctul a fost lipsit de discernământ la cele două date avute in vedere de inculpați, în sarcina acestora nu s-ar putea reține săvârșirea infracțiunii de fals intelectual întrucât nu s-ar face dovada că inculpații au acționat cu intenție, in sensul că au prevăzut rezultatul faptei lor, urmărind producerea lui sau că au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, iar culpa nu poate realiza latura subiectivă a acestei infracțiuni, care se poate comite numai cu intenție directă sau indirectă.
În plus, referitor la cele două expertize întocmite cu privire la, trebuie reținut faptul că au concluzii diferite motivat de faptul că prima expertiză a avut la bază doar copiile unor bilete de ieșire din spital, în timp ce al doilea raport de expertiză a avut la bază acte medicale coroborate cu date non-medicale, care nu evidențiau tulburări volitive. De asemenea, primul raport de expertiză se referă la datele de 26 august 1985, 26 aprilie 1985 iar cel de al doilea la datele de 4.06.1984 și 4.12.1995.
Soluția instanței de fond este însă criticabilă sub aspectul achitării inculpatei din cel puțin două puncte de vedere:
1. Având în vedere că trimiterea spre rejudecare s-a făcut ca urmare a admiterii de către Curtea de APEL BRAȘOVa recursurilor declarate doar de părțile vătămate iar cu ocazia primei judecăți față de această inculpată Judecătoria Făgărașa dispus încetarea procesului penal, soluție ce nu a fost contestată de inculpata, în rejudecare, instanța de fond a încălcat principiul non reformatio in pejus, prevăzut de dispozițiile art. 372 și 385 ind. 8 Cod Procedură Penală. Astfel, soluția de achitare a inculpatei este defavorabilă apelantelor față de soluția de încetare a procesului penal.
2. Dispozițiile art. 13 al. 1 Cod Procedură Penală prevăd posibilitatea continuării procesului penal în caz de prescripție, dar la cererea inculpatului.Cererea de continuare a procesului penal este o manifestare de voință a inculpatului, un act de dispoziție care trebuie să emane de la inculpat sau de la o persoană împuternicită de acesta printr-un(- o) mandat ( procură ) special(- ă ). În condițiile in care inculpata nu a fost prezentă la termenul la care s-a discutat continuarea procesului penal iar apărătorul acesteia nu a făcut dovada că a avut un mandat special, soluția de achitare a inculpatei este nelegală. Nici in apel avocatul acestei inculpate nu a făcut dovada că a fost mandatat să formuleze o cerere in temeiul dispozițiilor art. 13 al. 1 Cod Procedură Penală, deși a fost amânată pronunțarea pentru depunerea unei xerocopii a contractului de asistență juridică.
Față de inculpata, întrucât termenul prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 lit. d Cod Penal s-a împlinit, instanța de fond trebuia să dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual, ca urmare a prescripției speciale a răspunderii penale.
Cu privire la calitatea pe care o au apelanții in prezenta cauză, Tribunalul constată că aceștia sunt persoane interesate, fiind indirect afectate de expertiza întocmită de inculpați.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata și părțile vătămate -, și.
Inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpata arată că soluția pronunțată în apel nu este legală și temeinică întrucât inculpata l-a împuternicit pe avocatul său ca să solicite continuarea procesului penal și achitarea sa.
Părțile vătămate au solicitat casarea deciziei, extinderea procesului penal asupra inculpaților și condamnarea lor pentru infracțiunea complicitate la infracțiunea de înșelăciune, întrucât l-au ajutat pe să-i dezmoștenească.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
În mod întemeiat tribunalul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal. În cauză nu s-a dovedit faptul că inculpații au atestat cu intenție directă sau indirectă date neconforme cu realitatea în momentul efectuării expertizei. Nu s-a dovedit faptul că inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor, urmărind producerea lui sau că au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui. Împrejurarea că Institutul de Medicină Legală Minovici a stabilit contrariul concluziilor expertizei efectuate de inculpați nu conduce în mod automat că expertiza efectuată de inculpați este rezultatul săvârșirii unei fapte penale.
Explicația diferențelor existente între concluziile celor două expertize constă în aceea că prim expertiză a avut la bază doar copiile unor bilete de ieșire din spital, în timp ce al doilea raport de expertiză a avut la bază acte medicale coroborate cu acte non medicale, care nu evidențiau tulburări volitive. Primul raport se referă la datele de 26 august 1985, 26 aprilie 1985, iar cel de-al doilea la datele de 4 iunie 1984 și 4 decembrie 1995.
Pe cale de consecință, curtea constată că soluția de achitare a inculpaților și este temeinică și legală.
De asemenea, este legală și temeinică și soluția instanței de apel pronunțată cu privire la inculpata. Într-adevăr, judecătoria, la rejudecarea cauzei a încălcat principiul non reformatio in pejus, de vreme ce, în trimiterea spre rejudecare s-a făcut ca urmare a admiterii de către curtea de apel a recursurilor declarate doar de părțile vătămate, iar cu ocazia primei judecăți, soluția pronunțată față de această inculpată a fost încetarea procesului penal, iar inculpata nu a declarat apel împotriva acesteia, soluția de achitare fiind astfel defavorabilă părților vătămate, care au declanșat al doilea ciclu procesual. Inculpata nu a fost prezentă la termenul la care s-a discutat continuarea procesului penal, 8.06.2006, când ceilalți inculpați au solicitat continuarea procesului penal și achitarea lor. Dimpotrivă, inculpata, prin avocat, a solicitat să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale și a solicitat încetarea procesului penal.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile declarate de inculpata și părțile vătămate -, și ca nefondate și va menține hotărârea atacată.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, va obliga recurenții părți vătămate să plătească intimaților inculpați și cheltuieli judiciare în recurs( onorariu de avocat) după cum urmează: recurenta parte vătămată - -83 de lei pentru fiecare intimat inculpat, recurenta parte vătămată -83 de lei pentru fiecare intimat inculpat și recurentul parte vătămată -83 de lei pentru fiecare intimat inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: părțile vătămate -, și precum și inculpata - -, fiecare suma de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpata - - și părțile vătămate -, și, împotriva deciziei penale nr. 360/14.12.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenții părți vătămate să plătească intimaților inculpați și cheltuieli judiciare în recurs ( onorariu de avocat), după cum urmează: recurenta parte vătămată - 83 de lei pentru fiecare intimat inculpat, recurenta parte vătămată 83 de lei pentru fiecare intimat inculpat și recurentul parte vătămată 83 de lei pentru fiecare intimat inculpat.
Obligă recurenții părți vătămate -, și, precum și recurenta inculpată - - să plătească statului fiecare suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red./25.03.2008
dact./25.03.2008
jud.fond
jud.apel,
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Elena Barbu, Manuela Barbu
