Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 121/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/
Ședința publică de la 09 0ctombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
Grefier -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor penale promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr.477/7.11.2007 a Tribunalului Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.09.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.10.2008, respectiv la data de 09.10.2008.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentința penală nr.466/7.11.2007 a Tribunalului Vranceas -a înlăturat din încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare, aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 cp cu privire la faptele prevăzute de art.289 alin.1 cp și art.291 teza I cp.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală cu aplicarea art.181cp, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.289 alin.1 cp și de art.291 teza I cp( fapte reținute cu privire la martorul ).
În baza art.91 cp s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei, fiind obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 550 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1199/p/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul, agent principal de poliție a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prev.de art. 289 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 291 Cod penal a-2-a cu aplic. art. 41 al.2 constând în aceea că în baza aceleiași hotărâri infracționale a întocmit procesul verbal de contravenție din 8 septembrie 2006, pe numele lui și 3 declarații olografe, cu data 12 septembrie 2006 pe numele, și prin care a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și pe care le-a folosit pentru a produce consecințe juridice în sensul sancționării contravenționale a lui.
Din probele administrate în fazele de urmărire penală și cercetare judecătorească s-a reținut că la data de 8 septembrie 2006 în jurul orei 22.00, în fața discotecii " LA 2004" din comuna, a avut loc un conflict între inculpat și, locuitor al comunei, care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu se luau măsuri împotriva unei persoane rămasă neidentificată care tulbura liniștea publică ca urmare a unor manevre cu autoturismul.
Inculpatul l-a atenționat pe să plece acasă, iar acesta a refuzat apoi l-a pulverizat în cu un spray în zona feței.
Pe acest fond, inculpatul a întocmit procesul verbal de contravenție seria - nr. -, în care a consemnat că acesta a fost depistat în fața localului respectiv în timp ce profera expresii indecente, obscene și amenințări provocând indignarea cetățenilor prezenți.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa lui, iar în calitate de martor la întocmirea procesului verbal a fost trecut.
Cercetările au stabilit că semnătura de martor nu aparține lui, dar nici nu s-a stabilit în mod cert că inculpatul a contrafăcut semnăturile acestuia astfel că parchetul prin rechizitoriu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru art. 288 al.2 în baza art. 11 pct.2 lit.b și art. 10 lit.d
C.P.P.În susținerea procesului verbal de contravenție inculpatul a prezentat și declarațiile olografe ale numiților, și datate 12septembrie 2006.
Declanșându-se cercetările cu privire la veridicitatea lor, într-o primă declarație dată la Inspectoratul de poliție V martorul a afirmat că își menține declarația ( a se vedea pag.16 dos, urm. pen.) apoi a retractat-o, menținându-și aceeași poziție și în fața procurorului motivând că cele declarate nu sunt reale deoarece declarația nu a fost decât semnată de el, și a fost sfătuit de un unchi al său să-și schimbe declarația care nu a fost scrisă de el, că nu i-a cunoscut conținutul și nu cunoștea nimic despre incidentul inculpatului cu.
A mai precizat, în procesul verbal de confruntare de la procuror că în seara respectivă s-a aflat în localul respectiv, iar în faza judecății, audiat a susținut o situație contrară, aceea că în seara respectivă nu s-a aflat în acel loc.
În această situație Tribunalul a apreciat că nu se poate stabili când a spus adevărul. În faza de urmărire penală s-a luat act de retractarea declarației date, fiind considerat de bună credință în susținerile ulterioare, fără a se face alte confruntări sau coroborări cu alte probe.
Ca urmare a poziției oscilante a martorului, nu poate fi reținută vinovăția inculpatului cu privire la ceea ce s-a sesizat ca fiind fals în declarația martorului, deoarece îndoiala profită inculpatului
Referitor la martorul, nu s-au făcut verificări asupra scrisului în faza urmăririi penale iar retractarea declarației acestuia pe motivul că nu a fost la locul faptei și nu cunoștea împrejurările cuprinse în declarație, a fost însușită la urmărirea penală. Nu s-a avut în vedere că alte dovezi, ca de exemplu, declarația martorului probează prezența acestui martor la locul unde s-au petrecut faptele.
Martorul, prezent la conflictul ivit între numitul și polițist a declarat constant că a avut o atitudine violentă fiind în stare de ebrietate, ceea ce a determinat pe polițist să folosească un spray. Aceeași declarație a menținut-o și în faza judecății.
Aceste declarații ale martorului se coroborează cu declarațiile martorilor și.
A-i considera pe aceștia din urmă ca fiind de bună credință și a le lua în considerare retractările lor fără dovezi clare că asupra acestora s-au exercitat constrângeri, violențe sau presiuni nu pot conduce la reținerea în sarcina inculpatului a acestor falsuri.
În această situație aceste două acte infracționale care fac parte din conținutul infracțiunii continuate cu care a fost sesizată instanța, nu pot fi reținute, ele nu există.
A lua în considerație în acest fel poziția martorilor ar însemna că în orice moment, oricare din aceștia să-și poată retracta declarațiile fără nici o consecință asupra lor în lipsa unor dovezi care să convingă că au fost determinați, obligați sau forțați să declare într-un fel anume unde depoziția martorului se coroborează cu cele declarate de cei doi martori și această situație ignorată în faza urmăririi penale, trebuie luată în considerație.
Acestuia nu i s-a putut imputa în nici o fază a declarațiilor sale de către procuror că ar fi depus o mărturie mincinoasă.
De reținut că procesul verbal de contravenție atacat de numitul la instanța civilă a fost menținut.
Referitor la martorul care nu a fost văzut în localul respectiv, dar expertiza a stabilit o deghizare a scrisului din ultima parte a declarației și nu se poate identifica autorul semnăturii, lipsind semnele grafice, distinctive, instanța a reținut că declarațiile ar fi putut fi întocmite de inculpat, în dorința de a fi convingător în susținerea procesului verbal de contravenție.
S-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals prev. de art. 289 și uz de fals prev.de art. 291, nefiind determinantă în susținerea procesului verbal de contravenție care are deja dovada realității faptelor prin celelalte probe, necunoscând la acea dată că cei doi martori își vor retracta declarațiile, poziția ulterioară a acestora nu poate fi imputată inculpatului.
Reținând această faptă, se apreciază că nu prezintă pericolul social al infracțiunilor respective și ca urmare, inculpatul va fi achitat în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.b ind.1 pentru C.P.P. care i se va aplica o sancțiune administrativă potrivit disp. art. 91
În legătură cu căruia i s-a întocmit acel proces verbal de contravenție, nu există din partea acestuia plângere sau sesizare în cauza de față deși a fost menționat în rechizitoriu și trimis în instanță ca parte vătămată.
Acesta a declarat în instanță, anterior citirii actului de sesizare, că nu se constituie parte civilă deoarece nu a înțeles să se judece în penal, având pe rol plângere contravențională ( cauză civilă). Ca atare instanța nu are a se pronunța.
Faptul că ulterior acestui moment, la alte termene de judecată numitul a solicitat să fie despăgubit cu suma reprezentând amenda, rezultat al contravenției constatate de polițist și probabil plătită de acesta, nu are relevanță, deoarece acesta a ales calea civilă.
Cum procesul verbal de contravenție este dovedit în realitatea faptelor înserate și este susținut de probe care nu sunt false, acesta va fi menținut pentru a-și produce efectele.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată, nemulțumit că deși s-a constituit parte civilă în cauză, nu i-au fost acordate despăgubirile civile solicitate și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea care criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul achitării, susținându-se că nefiind întrunite condițiile art.181Cod penal în cauză nu se impunea achitarea inculpatului, fapta prezentând pericolul social al unei infracțiuni, și pentru nelegalitate sub aspectul înlăturării din încadrarea juridică a dispozițiilor art.41 alin2 cp.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost stabilite prin actul de sesizare al instanței, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Totodată s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție privind pe partea vătămată.
Prin decizia penală nr.43/A/7.03.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și partea vătămată.
Prin decizia penală nr.1900/28.05.2008 a ICCJ-Secția Penală s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, s-a casat decizia penală nr.43/2008 a Curții de APEL GALAȚI și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se din oficiu încălcarea dispozițiilor art.378 alin.11Cod procedură penală, neascultarea inculpatului de către instanța de apel semnificând nepronunțarea asupra unei cereri esențiale pentru acesta, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr.903/RJ/44/2008.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 cpp, Curtea constată că doar apelul părții vătămate apare ca fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate.
Astfel, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, ambele în formă continuată, prevăzute de art.289 alin.1 cp cu aplicarea art.41 alin.2 cp și de art. 291 teza Ia cp cu aplicarea art. 41 alin.2 cp.
Cum ambele infracțiuni sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, pretențiile civile formulate de partea vătămată apar ca inadmisibile, sens în care trebuia să se pronunțe prima instanță.
Se constată însă că deși în partea expozitivă a sentinței judecătorul fondului a analizat condițiile în care partea vătămată a stat în proces, precum și constituirea acesteia ca parte civilă, nu s-a pronunțat asupra cererii privind acordarea despăgubirilor civile, încălcând astfel dispozițiile art.346 alin.1 și 2 Cod procedură penală, fapt ce va atrage reformarea sentinței în condițiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, în sensul respingerii ca inadmisibile a pretențiilor civile formulate în cauză.
În ce privește apelul parchetului se constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale când se constată existența simultană a celor trei trăsături esențiale.
Potrivit disp.art.181alin.2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea care a fost produsă sau care s-ar fi putut produce și conduita făptuitorului.
Aceste criterii prevăzute de lege se folosesc împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.
Din analiza probatoriului administrat, Curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului există, fiind săvârșită cu vinovăție, acesta, în calitate de angajat al părții vătămate SC SA V, folosind în interesul familiei sale în perioada iunie-august 2006 suma de 10.000 lei (conform ultimilor precizări ale părții vătămate), din banii puși la dispoziție pentru achiziționarea de materiale reciclabile a căror predare nu era condiționată de un anume termen.
Este de precizat că partea vătămată, societatea comercială cu capital privat nu a făcut vreo plângere penală împotriva inculpatului și, urmare sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală a apreciat că fapta inculpatului de a folosi pentru scurt timp suma de 10.000 lei ar putea, eventual, întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, situație în care nu înțelege să formuleze plângere prealabilă, susținând că nu a încercat vreun prejudiciu.
La rândul său inculpatul a recunoscut că a folosit în interesul familiei suma în discuție, fiindu-i necesară pentru tratarea afecțiunii grave de care suferea mama sa (neoplasm mamar) și că toate eforturile de aos alva au fost în zadar întrucât mama a decedat.
Curtea observă că fapta, astfel cum a fost reținută mai sus, nu reliefează un pericol social concret suficient pentru aoc aracteriza ca infracțiune având în vedere că urmarea socialmente periculoasă nu s-a produs, inculpatul, necunoscut cu antecedente penale, presat de nevoi materiale (cheltuieli majore cu procedurile medicale efectuate pentru a-și salva mama bolnavă de cancer) a crezut în mod ușuratic că acționând în acest mod nu săvârșește vreo faptă penală, chiar reprezentanții legali ai părții vătămate neconștientizând că activitatea inculpatului se situează în plan penal.
Apreciind, așadar, că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, că prin conținutul său concret este lipsită în mod vădit de importanță și că deci fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, în mod corect tribunalul reținând că faptei îi lipsește una din trăsăturile esențiale și anume pericolul, a dispus achitarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente constatând că decizia penală recurată este temeinică și legală, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea vătămată (domiciliat în comuna, județ V).
Desființează în parte sentința penală nr.466/07.11.2007 a Tribunalului Vrancea (privind pe intimatul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 03.03.1976 în Focșani, județ V, domiciliat în comuna, județ V, CNP -), doar în ceea ce privește latura civilă și în rejudecare:
Respinge ca inadmisibile pretențiile civile formulate în cauză de.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale mai sus menționate.
În baza art.192 alin.3 Cod.pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatul-inculpat și de la comunicare pentru apelantul-parte vătămată.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored./ 2 ex/6.11.2008
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Marcian Marius Istrate
