Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 126/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 126/A/2008
Ședința publică din 2 decembrie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și de către inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 244 din 23 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, în dosarul nr-, privind pe inculpații G și fiind trimiși în judecată pentru după cum urmează:
inculpatul G - pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 pen. și complicitate la uz de fals prev. și ped. de art. 26 pen. rap. la art. 291 teza I pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 291 teza I pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2008, iar apoi pentru data de 2 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că TRIBUNALUL MARAMUREȘ prin sentința penală nr.244 din 23 aprilie 2008 a condamnat pe inculpații:
1. G, CNP -, fiul lui G și, născut la 5.08.1968 în S M, județul M, fără antecedente penale, domiciliat în B M,-/11, județul M, pentru săvîrșirea infracțiunii de:
-fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al 1.penal cu aplic. art.74 lit.a,c, art.76 lit.e penal la pedeapsa de 1.000 lei amendă.
In temeiul art.81 și 82.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an și atrage atenția asupra prev. art.83 penal.
In temeiul art.11 pct 2 lit a, art.10 lit. a pr.penală a fost achitat inculpatul G pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art.26 rap. la art.291 teza I penal.
2., CNP -, fiul lui și, născut la 21.05.1970 în, județul M, cu antecedente penale, domiciliat în comuna nr.18A, județul M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al 1.penal la pedeapsa de 3 luni închisoare;
-uz de fals prev. de art.291 teza I penal la pedeapsa de 3 luni închisoare;
In temeiul art.33 lit a, 34 lit b penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
In temeiul art.81 și 82.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și atrage atenția asupra prev. art.83 penal.
S-a dispus desființarea înscrisului falsificat - dovada seria - nr.-, aflată la fila 49 din dosarul de urmărire penală.
S-a dispus restituirea către Postul de Poliție Comunal a carnetului cu dovezi de circulație, înregistrat la poziția nr.57/2007 din registrul mijloacelor de probă al instanței.
In temeiul art.191 pr.penală, au fost obligați inculpații să plătească statului cîte 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din 2 noiembrie 2007, dat în dosarul nr.104/P/2007 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: G pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 penal și complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art.26 raportat la art.291 teza I penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 penal și uz de fals prev. de art.291 teza I penal.
În sarcina acestora s-a reținut că împreună au falsificat un înscris oficial prin contrafacerea scrierii și subscrierii, de natură să producă consecințe juridice, iar inculpatul a folosit înscrisul falsificat în vederea producerii de consecințe juridice. S-a mai reținut că inculpatul Gaa jutat la folosirea înscrisului falsificat în fața organelor de poliție.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În seara de 18.12.2004, în jurul orelor 2200, inculpatul, conducând pe DJ 182B autoturismul proprietate personală cu nr.-, în localitatea a intrat în coliziune cu un alt autovehicul condus regulamentar de numita. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul a condus acel autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice, stabilindu-se o alcoolemie de 0,95 grame/litru alcool pur în sânge.
Inculpatul G, care avea calitatea de agent șef adjunct de poliție, fiind locțiitorul șefului Postului de Poliție din comuna, a fost prezent la cercetarea locului faptei în cazul accidentului, însă cercetarea efectivă a fost efectuată de lucrătorii de la Serviciul Circulației de la M și șeful Postului de Poliție, agentul șef principal
Constatându-se alcoolemia precizată, agentul șef Gar eținut permisul de conducere al inculpatului G, eliberându-i o dovadă înlocuitoare a permisului seria - nr.- la data de 19.12.2004, cu mențiunea "fără valabilitate", specificându-se pe acel act "am luat la cunoștință că nu mai am voie să conduc auto pe drumurile publice; am primit exemplarul 1", specificare semnată de inculpatul.
Inculpatul era conducător auto profesionist, având categoriile de conducere și și deși cunoștea faptul că nu mai are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice, l-a contactat pe inculpatul G, solicitându-i să-i elibereze o altă dovadă, întrucât intenționa să se angajeze în calitate de conducător auto într-o carieră.
Inițial, inculpatul Gar efuzat, explicând că acest lucru nu este posibil, întrucât inculpatul era cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002 și art.184 penal. În perioada imediat următoare producerii accidentului, a fost însă abordat de mai multe ori de inculpatul și la insistențele acestuia, a acceptat să-i elibereze dovada cerută, pentru a-l ajuta la găsirea unui loc de muncă.
Ca urmare, la finele anului 2004, la sediul Postului de Poliție din comuna, județul M, inculpatul Gad esprins din carnetul cu dovezi de circulație care era la dispoziția lucrătorilor de poliție de la această unitate, imprimatul de la penultima filă cu seria - nr.-, explicându-i coinculpatului modalitatea de completare, respectiv să copieze de pe dovada anterioară ce i-a fost eliberată de agentul
Inculpatul a completat dovada respectivă conform indicațiilor coinculpatului, menționând data de 19.12.2004 și precizarea "până la soluționarea definitivă a cauzei". La rubrica agent constatator s-a trecut " G" (fostul șef al Postului de Poliție ) și o semnătură indescifrabilă, efectuată afirmativ de către inculpatul G. Cert este că inculpatul Gaș tampilat cu ștampila postului de poliție dovada astfel completată și a eliberat-o inculpatului, atenționându-l să nu o folosească în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, ci doar la locul de muncă.
Inculpatul s-a angajat la o societate comercială și în această calitate a condus pe drumurile publice autospeciala cu nr.B-87725/09-10, iar în noaptea de 20/21.02.2006 a fost implicat într-un accident de circulație pe raza județului G, în apropiere de localitatea Tg. Cărbunești. Cu ocazia cercetării acestui accident, inculpatul a prezentat organelor de poliție dovada pe care a obținut-o de la coinculpatul G.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.113.041/16.09.2007, scrisul de mână care completează rubricile dovezii cu seria - nr.- din 19.12.2004 întocmită pe numele, a fost efectuat de către, iar semnătura depusă pe dovadă nu prezintă caracteristici de asemănare cu semnăturile numiților G și (filele 51-55 dosar urmărire penală).
În drept, fapta inculpaților G și care împreună au falsificat un înscris oficial (dovada de circulație) prin contrafacerea scrierii și subscrierii, respectiv plăsmuirea înscrisului și alterarea astfel a adevărului, de natură să producă consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 penal.
Fapta inculpatului de a folosi înscrisul falsificat cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 teza I penal.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G și pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art.26 raportat la art.291 teza I penal, reținându-se că a ajutat ca înscrisul falsificat să se folosească în fața organelor de poliție în vederea producerii unei consecințe juridice.
Potrivit dispozițiilor art.291 penal, acțiunea constitutivă a de fals constă în "folosirea" unui înscris falsificat, folosire ce include orice procedeu de punere în valoare a înscrisului, respectiv de a-l înfățișa, a-l prezenta, a-l invoca.
Pe de altă parte, complicitatea la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, presupune o contribuție prin acte exterioare acțiunii incriminate, respectiv acte de înlesnire sau ajutor la săvârșirea acesteia.
Or, din elementele de fapt ale cauzei rezultă că activitatea inculpatului G s-a rezumat la falsificarea înscrisului, acțiunea sa circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunii de fals, iar ulterior nu a mai comis acte care să poată fi apreciate ca și complicitate la uzul de fals.
Falsul și uzul de fals sunt infracțiuni cu caracter autonom, de unde rezultă că falsul s-a consumat în momentul plăsmuirii înscrisului și independent de folosirea ulterioară a acestui înscris, astfel că fapta inculpatului G de a falsifica un înscris nu poate avea și semnificația unui ajutor la folosirea înscrisului, în lipsa altor elemente de fapt de complicitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit. pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului G pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art.26 raportat la art.291 teza I penal.
Inculpatul G, prin apărător, a solicitat achitarea pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d pr.penală, susținând că falsificarea dovezii a avut loc în decembrie 2005 și în contextul în care inculpatul i-a adus la cunoștință că expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei a stabilit o alcoolemie sub limita legală. În această situație falsul nu era de natură să producă consecințe juridice.
Din toate declarațiile date de ambii inculpați în faza de urmărire penală rezultă că plăsmuirea dovezii de circulație a avut loc la scurt timp după producerea evenimentului rutier din data de 18.12.2004, respectiv la o săptămână, două săptămâni. Împrejurarea invocată în dovedirea susținerii că faptele s-au comis în decembrie 2005, respectiv că inculpatul a fost internat în spital în perioada 18-21.12.2004, nu poate fi reținută, având în vedere durata scurtă a internării, ceea ce nu exclude comiterea faptelor în perioada următoare externării.
Pe de altă parte, chiar dacă falsificarea înscrisului ar fi avut loc în decembrie 2005, înscrisul era de natură să genereze consecințe juridice și să aibă astfel semnificație juridică. Aceasta deoarece, în pofida concluziilor expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, fapta dedusă judecății și care a atras reținerea permisului de conducere și eliberarea dovezii fără valabilitate nu era judecată definitiv la acea dată.
Față de acestea, cererea inculpatului G de achitare pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 penal nu poate fi primită.
În consecință, se va dispune condamnarea inculpatului G pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 penal la pedeapsa de 1000 lei amendă, la a cărei individualizare s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, contextul în care a fost comisă și împrejurarea că dovada falsă a fost eliberată doar pentru ca inculpatul să-și poată găsi un loc de muncă. De asemenea, s-a ținut seama de conduita anterioară bună a inculpatului, poziția procesuală sinceră, împrejurări care au fost reținute ca circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art.74 lit.a,c penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 1 an, atrăgându-se atenția asupra prevederilor art.83 penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 penal și art.291 teza I penal la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare, iar în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, inițierea și activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat, precum și datele ce caracterizează persoana sa.
Fiind îndeplinite condițiile legale și apreciind că reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția asupra prevederilor art.83 penal.
S-a dispus desființarea înscrisului falsificat - dovada seria - nr.-, aflată la fila 49 din dosarul de urmărire penală.
De asemenea, s-a dispus restituirea către Postul de Poliție Comunal a carnetului cu dovezi de circulație - poziția 57/2007 din registrul mijloacelor de probă al instanței.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpatul G.
Prin motivele de apel scrise și orale, parchetul a solicitat desființarea sentinței tribunalului și pronunțând o nouă hotărâre pe fond, condamnarea inculpatului G și pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 pen.raportat la art.291 teza I pen.întrucât sunt întrunite sub aspect obiectiv și subiectiv și elementele acestei infracțiuni deduse judecății, soluția de achitare pronunțată de prima instanță fiind astfel nelegală și netemeinică.
Apărătorul ales al inculpatului G prin apelul promovat, a solicitat curții, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea clientului său de sub învinuirea comiterii ambelor infracțiuni în temeiul art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și nici cele ale complicității la infracțiunea de uz de fals.
Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul parchetului:
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța trebuie să rețină și să aprecieze numai acele probe care reflectă adevărul ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Pentru a dispune achitarea inculpatului G sub aspectul complicității la infracțiunea de uz de fals, prev.de art.26 pen. raportat la art.291 teza I pen. TRIBUNALUL MARAMUREȘa reținut că falsul material în înscrisuri oficiale și uzul de fals sunt infracțiuni cu caracter autonom, că activitatea inculpatului G "s-a rezumat la falsificarea înscrisului, acțiunea sa circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunii de fals, iar ulterior nu a mai comis acte care să poată fi caracterizate ca și complicitate la uzul de fals". De asemenea, tribunalul a considerat că fapta aceluiași inculpat "de a falsifica un înscris nu poate avea și semnificația unui ajutor la folosirea înscrisului, în lipsa unor elemente de fapt de complicitate".
În acest context, susținerile din considerentele sentinței tribunalului apar ca fiind eronate, ele nefiind susținute de ansamblul probelor de la dosar.
Curtea, verificând probele administrate în speță și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că nu există concordanță între probe și sentința pronunțată, nedându-se eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
Se remarcă că și TRIBUNALUL MARAMUREȘa reținut ca reală și probată înțelegerea existentă între cei doi inculpați, potrivit căreia inculpatul Gaa cceptat să elibereze inculpatului acea dovadă falsă tocmai pentru ca acesta din urmă să poată profesa în continuare, fiind de meserie conducător auto. Chiar prin declarația dată atât în faza de urmărire penală cât și în fața tribunalului, inculpatul G, rezultă că l-a atenționat pe coinculpatul să nu folosească acea dovadă cu ocazia conducerii unor autovehicule pe drumurile publice.
Probele dosarului atestă la unison că cei doi inculpați au avut în vedere în momentul completării dovezii respective, împrejurarea că aceasta va servi, în vreun fel sau altul, inculpatului. Este lipsită de semnificație juridică atenționarea coinculpatului G în privința inculpatului, câtă vreme inculpatul i-a comunicat agentului de poliție că urmează să presteze în continuare o activitate de conducător auto, într-o carieră de piatră.
În acest context, apare în afara oricărui dubiu că agentul de poliție a eliberat dovada pentru a-l ajuta pe coinculpatul să desfășoare activitatea de conducător de vehicule.
Având în vedere calitatea inculpatului G de agent șef adjunct de poliție și locțiitor al șefului Postului de Poliție, precum și atribuțiile de serviciu ale acestuia, rezultă în afara oricărui dubiu că acesta în momentul eliberării dovezii de circulație în favoarea coinculpatului a prevăzut urmările faptei sale și chiar dacă nu a urmărit în mod direct producerea acestora, a acceptat posibilitatea producerii lor.
În concepția doctrinei române pentru existența complicității nu este necesar sub aspect subiectiv ca, complicele să se înțeleagă în prealabil cu autorul infracțiunii, fiind suficient ca el să aibă cunoștință despre săvârșirea acesteia și să știe că prin activitatea sa ajută la comiterea ei.
Participația penală sub forma complicității nu implică, în mod necesar, o înțelegere între autor și complice, anterioară momentului consumării faptei. dintre autor și complice poate fi spontană, situație în care intenția acestuia din urmă, de a înlesni sau ajuta la săvârșirea infracțiunii, se deduce din modul lui de comportare și împrejurările săvârșirii faptei.
Practica judiciară precum și teoria arată că pentru existența complicității, se cer a fi îndeplinite sub aspect obiectiv trei condiții: săvârșirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală; săvârșirea de către complice a unor acte de sprijinire a autorului în comiterea faptei, acte de sprijinire ce se pot circumscrie fie complicității materiale, fie celei morale; activitatea complicelui să fi servit efectiv la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. În ceea ce privește această condiție, doctrina penală română este fermă pe poziția că, orice contribuție a participantului complice trebuie să se înscrie în antecedența cauzală a producerii rezultatului, așadar, să reprezinte o condiție sine qua non a producerii rezultatului.
Probele dosarului evidențiază că inculpatul G i-a oferit ajutor coinculpatului sub forma unei complicități materiale, ajutând, înlesnind, astfel, cauzalitatea fizică a infracțiunii. Este esențial de relevat faptul că fără sprijinul agentului de poliție, inculpatul nu ar fi putut săvârși infracțiunile deduse judecății. Probele dosarului dovedesc că în decembrie 2004, conform propriilor declarații din faza de urmărire penală ale inculpaților, inculpatul G la rugămintea inculpatului a luat din cotorul de dovezi înregistrat la nr.- din 29 iunie 2004 care era la dispoziția lucrătorilor de poliție de la Unitatea Post de Poliție IPJ M, imprimatul de la penultima filă cu seria - nr.-, explicându-i coinculpatului modalitatea de completare (să copieze conținutul dovezii anterioare eliberată de agentul G), iar după completarea respectivului act, inculpatul Gaa plicat ștampila unității de poliție, deși cunoștea că actul nu cuprinde mențiuni corespunzătoare realității și că va fi folosit în vederea conducerii de autovehicule pe drumurile publice, de către coinculpatul.
Rezultă astfel fără putință de tăgadă că în lipsa dovezii de circulație eliberată în mod fraudulos de agentul de poliție, inculpatul nu ar fi putut circula pe drumurile publice conducând autovehicule. Prin punerea la dispoziție a inculpatului a acelei dovezi de circulație, completată după dictarea inculpatului G, este evident că inculpatul, a luat la cunoștință că eliberarea dovezii este aptă în concret, prin natura ei, de a-l ajuta pe inculpatul să conducă vehicule pe drumurile publice, deși era cercetat penal pentru comiterea unei infracțiuni.
Mai mult, probele dosarului demonstrează că dovada de circulație eliberată de inculpatul și completată după dictarea acestuia cu date nereale de către inculpatul, a fost folosită în mod efectiv de către acesta din urmă, condiții în care contribuția inculpatului se înscrie în raportul de cauzalitate al infracțiunii executate de către autor. În speța de față, este în afara oricărui dubiu că inculpatul cu prilejul eliberării dovezii false de circulație, a prevăzut rezultatul socialemente periculos al acestei fapte și a prevăzut că celălalt coinculpat va folosi înscrisul astfel eliberat, dată fiind tocmai meseria acestuia de conducător auto.
În fine, pentru existența complicității la infracțiunea de uz de fals nu are importanță dacă inculpatul a desfășurat vreo activitate proprie, cu ocazia folosirii înscrisului de către celălalt inculpat, așa cum a apreciat eronat tribunalul, ci falsificarea înscrisului prin aplicarea ștampilei Postului de Poliție pe dovada de circulație și înmânarea acesteia către inculpatul, are tocmai semnificația unui ajutor la folosirea acelui înscris, activitate care în drept constituie complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 pen.rap.la art.291 Teza I pen.
Așa fiind, se va admite ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ în baza art.379 pct.2 lit.a proc.pen.împotriva sentinței penale nr.244 din 23 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, pe care o va desființa doar cu privire la soluția de achitare a inculpatului G pentru infracțiunea de mai sus și procedând la o nouă judecată în aceste limite îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1000 lei amendă pentru complicitate la uz de fals prev.de art.26 pen. rap.la art.291 teza I pen. cu aplicarea art.74, 76 lit.e pen.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Se constată că inculpatul, în perioada anterioară comiterii faptelor, a desfășurat o muncă de răspundere, în care s-a implicat, pentru rezolvarea problemelor dificile cu care s-a confruntat în mediul rural.
Potrivit art.74 cod pen. conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de acesta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperiri și arestării participanților, pot fi considerate circumstanțe atenuante.
Din analiza acestor texte de lege, precum și a probelor administrate în cauză, curtea constată că în speță există împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Astfel, inculpatul nu a mai comis fapte penale, este în vârstă de 40 de ani, este divorțat, are un copil minor, iar în prezent este pensionat de invaliditate. Inculpatul a fost sincer atât în faza de urmărire penală cât și în fața tribunalului, iar în fața curții s-a prezentat la un singur termen de judecată.
Reținând toate aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante conform art. 74 cod pen. curtea va proceda în conformitate cu art. 76 cod pen. și îi va aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, întocmai cum a procedat și TRIBUNALUL MARAMUREȘ.
În speță, toate elementele, pornind de la conținutul infracțiunii, funcția avută de inculpat, până la împrejurarea în care a comis infracțiunile, datele referitoare la persoana sa și concluziile judecății, îl indică a fi reeducabil prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, fără executarea efectivă a acesteia.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând patru ani ce a trecut de la comiterea faptelor și până la judecarea definitivă, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și fără plata amenzii.
Aplicarea unor pedepse severe inculpatului, nu ar duce la reeducarea acestuia și ar lipsi de conținut dispozițiile art.72 și 52 cod pen. creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Se constată că faptele formează un concurs real de infracțiuni conform art.33 lit.a pen.iar în baza art.34 lit.c pen. se va contopi pedeapsa de 1000 lei amendă aplicată prin prezenta hotărâre cu cea de 1000 lei amendă aplicată prin sentința penală 244 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 alin.1 pen.cu aplicarea art.74, 76 lit.e pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1000 lei amendă.
Se va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării disp.art.631pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cu privire la apelul inculpatului -:
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul G-, cu toate că, cunoștea situația reală care a dus la reținerea permisului de conducere a coinculpatului precum și faptul că acesta era cercetat în dosarul 141/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.79 alin.1 din OUG 195/2002 și art.184 pen. a dat curs solicitării coinculpatului.
În acest context, potrivit acelorași probe înainte de sărbătoarea Cului din anul 2004, inculpatul când se afla la locul său de muncă la sediul Postului de Poliție jud.M, a luat din cotorul de dovezi înregistrat la nr.-/29 iunie 2004 care era la dispoziția lucrătorilor de poliție de la această unitate, imprimatul de la penultima filă cu seria - nr.-, explicându-i coinculpatului modalitatea de completare, respectiv l-a îndrumat să copieze conținutul dovezii anterioare care i-a fost înmânată de agentul
Inculpatul a completat acea dovadă trecând data de 19 decembrie 2004 și precizarea "până la soluționarea definitivă a cauzei", iar la agent constatator a menționat " G", o semnătură indescifrabilă, inculpatul aplicând ștampila unității de poliție pe acea dovadă de circulație.
Raportul de constatare tehnico-științifică din 16 septembrie 2007 în concluziile sale arată că scrisul de mână care completează rubricile dovezii de mai sus întocmită pe numele a fost executat de către, iar semnătura depusă pe acea dovadă nu prezintă caracteristici de asemănare cu semnăturile celor doi inculpați din speța de față.
Așa fiind, rezultă în afara oricărui dubiu că inculpatul Gaf alsificat acel înscris oficial prin aplicarea ștampilei aparținând Postului de Poliție.
Această manoperă, constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în acord deplin cu practica judiciară în materie care precizează constant că "în mâna infractorului instrumentul adevărat folosit, însă fără drept, înseamnă o alterare de adevăr și devine astfel un instrument creator de urmări contrare adevărului, similar cu instrumentul fals".
Ștampila aplicată este parte integrantă a înscrisului respectiv, a dovezii de circulație eliberate de polițist, deoarece atunci când se analizează veridicitatea înscrisului apare în mod evident că înscrisul emană de la aceeași unitate căreia îi aparține și ștampila. Motivul pentru care s-a prevăzut obligativitatea aplicării ștampilei de către agentul de poliție pe dovada de circulație eliberată, este acela de a conferi înscrisului o anumită forță probatorie - pentru că înscrisul emană de la o autoritate publică și care poartă ștampila acelei autorități. Lipsa ștampilei afectează valabilitatea înscrisului, care nu poate produce efecte juridice fără o astfel de mențiune.
Ca atare, apreciem că în speță sunt dovedite pe deplin elementele constitutive ale laturii obiective și subiective a infracțiunii incriminate prin art.288 alin.1 pen. aceea de fals material în înscrisuri oficiale.
Pentru motivele pe larg expuse cu ocazia analizării apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, se va reține ca dovedită în sarcina inculpatului G și complicitatea la infracțiunea de uz de fals prev.de art.26 pen. raportat la art.291 teza I pen. neputându-se primi apărarea acestuia de a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.
Susținerile inculpatului în legătură cu data săvârșirii infracțiunilor din prezentul dosar, care s-ar situa în anul 2005, acestea vor fi înlăturate ca nesincere, prin depoziția inculpatului care arată constant (declarație 27), "era în anul 2004, înainte de sărbătorile de C", poziție menținută și cu ocazia raportului întocmit la 9 martie 2007 și înaintat IPJ M (23 ).
În fața Tribunalului Maramureș, inculpatul G revine asupra declarațiilor din faza de urmărire penală și precizează că faptele s-ar fi petrecut în decembrie 2005, revenire care însă va fi înlăturată ca nesinceră și necoroborându-se cu celelalte probe existente la dosar.
Împrejurarea invocată în dovedirea susținerii că faptele s-au comis în decembrie 2005 respectiv faptul internării într-o unitate sanitară a inculpatului în perioada 18-21 decembrie 2004, nu poate fi reținută ca veridică, dată fiind durata scurtă a internării, ceea ce nu exclude comiterea infracțiunilor în perioada următoare externării din spital.
Mai mult, toate declarațiile date în faza de urmărire penală din proprie inițiativă de către inculpatul G, inclusiv raportul întocmit tot de către el către IPJ M, conțin ca dată a săvârșirii faptelor luna decembrie 2004, apărând astfel ca evident că în fața instanței de conivență cu inculpatul crezând că-și pot ușura situația penală, au susținut că faptele s-ar fi comis în decembrie 2005, susținere ce va fi înlăturată ca neveridică, necoroborându-se cu celelalte probe științifice și cele cu martori existente la dosar.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat apelul promovat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe, în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare, iar cheltuielile din apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva sentinței penale nr. 244 din 23 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, în dosarul nr-, pe care o desființează doar cu privire la soluția de achitare a inculpatului G, pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals prev.de art. 26 rap.la art. 291 teza I Cod penal și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Condamna pe inculpatul G, fiul lui G și, născut la 5.08.1968 în S M la 1000 lei amendă pentru complicitate la uz de fals prev.de art. 26 rap.la art. 291 teza I Cod penal.
In temeiul art. 33 lit.a si 34 lit.c Cod penal contopește pedepsele aplicate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1000 lei amendă.
Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art.631Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, impotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe inculpatul G la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in apel în sumă de 300 lei iar celelalte cheltuieli avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțate cu inculpatul si de la comunicare cu inculpatul
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PD/CA
08.12.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința Camerei de Consiliu din 8 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - -, Judecător
JUDECĂTOR: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
Cu ocazia motivării hotărârii, Curtea din oficiu a sesizat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 126/A din data de 2 decembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ, privind pe inculpatul G, în sensul menționării disp. art. 74, art. 76 pen. referitor la pedeapsa de 1000 lei aplicată pentru comiterea complicității la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 pen. în apel.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile nefiind citate.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
CURTEA
Deliberând:
S-a luat în examinare din oficiu îndreptarea erorii materiale constatată în cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei penale nr. 126/A din data de 2 decembrie 2008, în sensul menționării disp. art. 74, art. 76 pen. referitor la pedeapsa de 1000 lei aplicată pentru comiterea complicității la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 pen. în apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ privind pe inculpatul G.
Analizând minuta și dispozitivul deciziei de mai sus, instanța ajunge la următoarele constatări:
Pedeapsa aplicată inculpatului G pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 pen. în sumă de 1000 lei de către Curtea de APEL CLUJ apare ca legală tocmai prin prisma aplicării disp. art. 74 rap. la art. 76 pen. deoarece limitele de pedeapsă pentru această faptă în codul penal sunt de la 3 luni la 3 ani închisoare. Este evident, că doar în urma aplicării circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța putea ajunge la stabilirea unei pedepse pecuniare. În acest context, apare în afara oricărui dubiu că în speță este vorba de o evidentă eroare materială, constând în omisiunea menționării în minuta și dispozitivul hotărârii a disp. art. 74 rap. la art. 76 pen. texte de lege cărora însă instanța le-a dat eficiența cuvenită, prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală, stabilind sancțiunea sub minimul special prev. de lege.
Așa fiind, Curtea va dispune înlătuarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 126/A din data de 2 decembrie 2008 și, în baza art.195 proc.pen. va însera în acestea disp. art. 74, art. 76 pen. în favoarea pedepsei aplicate inculpatului G pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 pen.
Prezenta încheiere va face parte integrantă din decizia respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.195 proc.pen. îndreaptă eroarea materială din cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei penale nr. 126/A din data de 2 decembrie 2008, în sensul menționării disp. art. 74, art. 76 pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul G, referitor la pedeapsa de 1000 lei aplicată pentru comiterea complicității la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice
