Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 183/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 183/R/2008

Ședința publică din 13 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei

JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și părțile civile SC SA B M, și, împotriva deciziei penale nr. 314/A/10.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată, în participație improprie, prev.și ped.de art.31 alin.2 penal, rap.la art.40 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art.41 alin.2 penal; folosire cu rea credință a bunurilor sau creditul societății, prev.și ped.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 și trecere a acțiunilor pe numele altor persoane în scopul formării unei majorități în Adunarea Generală, prev.și ped.de art.273 alin.1 din Legea nr.31/1990.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și părțile civile și, lipsă fiind partea civilă SC SA B

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, părțile civile și întrebate fiind, declară că au atacat hotărârea însă privitor la latura penală a cauzei nu solicită pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului atâta vreme cât s-a constatat intervenirea prescripției, soluția însă corectă este încetarea procesului în baza prescripției și nu achitarea inculpatului.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea parțială a deciziei Tribunalului Cluj și rejudecând cauza a se dispune pronunțarea unei dispoziții parțiale de încetare a procesului penal față de infracțiunile prev.de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 și art.273 alin.1 din Legea 31/1990 conform art.10 lit.f pr.pen. Astfel, arată că inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se că în calitate de administrator al SC B M în perioada anilor 1994-1998, cu intenție a determinat contabilul societății să efectueze fără vinovăție înregistrări inexacte în contabilitate cu consecința denaturării rezultatelor financiare. De asemenea, a trecut acțiunile sale pe numele lui în scopul creării unei majorități în adunarea generală în detrimentul restului acționarilor. Apreciază că deciziei recurate i se poate aduce o singură critică și a nume că se impunea încetarea procesului penal conform art.11 pct.2 lit.b pr.pen. rap.la art.10 lit.f pr.pen. lipsind o condiție legală esențială pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, respectiv sesizarea adunării generale a acționarilor. Astfel, conform art.150 din Legea 31/1990, acțiunea în răspundere contra administratorului societății aparține adunării generale, legea prevăzând în același articol și procedura de urmat în astfel de situații. Or, în cauză, la dosar se află depuse atât denunțul penal depus de numitul cât și documente emanând de la adunările acționarilor derulate în perioada respectivă din care rezultă că nu s-a realizat nici un demers legal cu privire la antrenarea răspunderii administratorului, inculpatul în cauză. Din procesele verbale ale adunărilor generale rezultă că întrunirile acționarilor au discutat probleme diverse față de care acționarii prezenți aveau puncte de vedere contradictorii, nu se poate stabili prezența acționarilor deoarece procesele verbale nu sunt semnate statuar, așa cum arată și denunțătorul acționarii prezenți au votat după un sistem propriu deoarece nu se putea determina dacă sunt prezenți acționarii majoritari și nu există nici hotărârea și nici o împuternicire expresă a denunțătorului în sensul de a se antrena răspunderea penală a inculpatului. De altfel, în sprijinul ideii că denunțătorul a acționat fără mandat legal vin și circumstanțe legate de introducerea denunțului abia în anul 2001 și constituirea ca parte civilă în nume propriu.

Partea civilă, consideră că instanța de fond nu a procedat la efectuarea unei noi expertize întrucât expertizele contabile conțineau concluzii contradictorii în raport cu cea întocmită în faza de urmărire penală. De asemenea, martorii principali și Stadion nu au fost audiați în instanță deși starea de fapt se bazează pe declarațiile acestora, în declarațiile lor aceștia au recunoscut faptele, respectiv vânzarea ilegală și însușirea contravalorii pentru datorii personale. Cu toate că deciziile Curții de Apel nu au fost respectate, instanța de fond a dat o soluție identică primei hotărâri iar Tribunalul Cluj, faptele acestuia au fost prescrise. Prin sentința penală nr.1239/2007 a Judecătoriei sector 5 B instanța a dispus desființarea totală a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.01.1999. Această instanță a audiat pe martorii și Stadion și în urma declarațiilor acestora s-a stabilit vinovăția inculpatului. În consecință, solicită desființarea sentinței penale nr.306/2007 a Judecătoriei Cluj N, a deciziei penale nr.314/A/2007a Tribunalului Cluj N; anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 1999 autentificat sub nr. 148/18.01.1999 de către Biroul Notarului Public din comuna, jud.I; anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 1999; recunoașterea calității de avâzi cauza, succesori de drepturi și obligații ai acționarilor firmei și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei constând în contravaloarea deplasării de la B M - C

Referitor la recursul Parchetului, nu înțelege de ce s-a revenit asupra infracțiunilor pentru care Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Partea civilă arată că are aceleași solicitări ca și partea civilă iar suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată este comună cu a părții civile.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și părțile civile SC SA B M, și, apreciind că instanța de apel a pronunțat o soluție corectă de achitare a inculpatului întrucât pentru toate infracțiunile reținute s-a dovedit lipsa intenției. În ceea ce privește motivul de recurs al Parchetului, respectiv încetarea procesului penal, apreciază că vizează lipsa unei condiții a legii speciale, acest motiv fiind de fapt o excepție și această excepție trebuia făcută la instanța de fond sau cel târziu în fața instanței de apel. Apreciază că recursul parchetului este nefondat iar soluția de achitare a inculpatului este cea temeinică și legală cu mențiunea de a se ține cont de decizia nr.608/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Referitor la recursul părților civile solicită respingerea lor ca nefondate deoarece nu s-a făcut dovada că inculpatul a avut vreo implicare în înstrăinarea sediului societății, cu onorar din.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu cele solicitate de apărătorul său solicitând respingerea recursurilor cu mențiunea de a se ține seama că la dosarul de fond în rejudecare, în concluziile scrise depuse de părțile civile rezultă că nu toate afirmațiile acestora sunt adevărate.

CURTEA

Prin sentința penală nr.306 din 13.03.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, dosar nr-, în baza art. 121, art.122 lit. d, art.124 Cod penal, s-a constatat intervenită prescripția specială a răspunderii penale față de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 24.11.1945 în S M, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în B M- A.2 de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual in formă continuată, în participație improprie, prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal, raportat la art. 40 din Legea nr.82/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și trecere a acțiunilor pe numele altor persoane în scopul formării unei majorități prev. de art. 273 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

În consecință, în baza art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g C pr. penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată, în participație improprie, prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 40 din Legea nr. 82/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990 și trecere a acțiunilor pe numele altor persoane în scopul formării unei majorități prev. de art. 273 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 14,346 pr. penala, art. 998 din Codul civil, au fost respinse ca nefondate pretențiile civile fonnulate de partea civilă SC SA B M, domiciliat in B M-. 16 si domiciliat in B M-

În baza art. 191 pr. penala, a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, compensând celelalte cheltuieli judiciare efectuate de părți.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

SC SA B M, s-a constituit ca persoană juridică la data de 07.04.1994, fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului M sub nr. J- cu sediul social în B M,-, având ca obiect de activitate intermedierea de valori mobiliare si alte activități conexe.

Inculpatul a îndeplinit funcția de administrator și președinte al Consiliului de Administrație dar in calitate de administrator au figurat si numiții și.

În data de 03.12.1998 inculpatul a renunțat la calitatea de acționar și de administrator în urma unor neînțelegeri avute cu ceilalți acționari.

Ulterior plecării inculpatului din firmă, în data de 26.01.1999 un grup de acționari ai SC SA B M au depus un denunț penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva acestuia, prin care i s-a imputat conducerea deficitară a evidenței contabile și majorarea capitalului social cu suma reprezentând reevaluarea sediului social, operațiune considerată nelegală.

Din probele administrate în cauză și din declarațiile date de părți, precum și din datele existente în expertizele tehnice efectuate, a rezultat că în cadrul SC SA B M au avut loc două majorări de capital, aprobate în ședințele Adunării Generale a Acționarilor din 15.08.1995 și 10.02.1997.

Întrucât Comisia Naționala de Valori Mobiliare a impus încadrarea societăților de investiții în anumite limite de capital social majorate, prin Hotărârea nr.3 din 15.08.1-995 Adunării generale a acționarilor s-a aprobat majorarea capitalului social prin aport în numerar, includerea rezervelor legal constituite din profitul anului 1994 în capitalul social și primirea unui nou acționar SC SRL B M, care participa cu aport în natură.

Această majorare de capital a fost inserata în Actul adițional nr.3 ce a fost autentificat sub nr.17940 din 17.1995 la notariatul Județean de Stat M, act semnat de toți acționarii.

Totodată actul adițional mai sus menționat a evidențiat si unele cesiuni de acțiuni ce au avut loc, în sensul că numita a cesionat toate cele 770 de acțiuni lui și, câte 385 acțiuni fiecăruia, în timp ce numitul a cesionat lui un număr de 500 actiuni.

Inculpatului i-au mai revenit un număr de 230 acțiuni in urma unui aport la capitalul social de 2.300.000 lei și alte 230 de acțiuni prin includerea în capitalul social a rezervelor legal constituite, astfel încât numărul total al acțiunilor deținute de inculpat și evidențiate în Actului adițional nr.3, se ridica la 1.615 actiuni, respectiv corespunzător unei cote de 15,24 % din capitalul social al firmei.

Cu ocazia desfășurării Adunării Generale a Acționarilor din data de 02.09.1996, aceasta a aprobat Actul adițional nr.4, care a fost autentificat de notarul public, în care se evidențiază modificările aduse structurii acționariatului, rezultate din faptul că C SRL BMa cesionat cele 2.605 acțiuni deținute către alți acționari, iar inculpatul si au cesionat acțiuni către se " Leasing" SA B, astfel încât inculpatul deține a la 01.11.1996 un număr de 1000 acțiuni, ceea ce reprezenta o cotă de participare la capitalul social de 9,43%.

În perioada 01.10.1996 - 03.02.1997 au loc și alte cesiuni de acțiuni, în total 5.000 de acțiuni către SC Leasing SA B, din care un număr de 1.350 actiuni sunt reflectate în Actul Adițional nr.4.

Adunarea Generala extraordinară a Acționarilor din 10.02.1997 a hotărât efectuarea celei de a doua majorări a capitalului social, conform cerințelor, majorare care s-a realizat pe de o parte prin aport în natura reprezentat de includerea în capitalul social a valorii reevaluate a sediului social cu valoarea de 216 milioane lei, cât și prin aporturi în numerar ale acționarilor.

Inculpatul a vărsat în numerar o sumă corespunzătoare contravalorii a 385 de acțiuni, iar din cota parte ce îi revenea din aportul în natura a mai dobândit un număr de 2.038 acțiuni, în total 20423 acțiuni, care se adaugă la cele 1.000 deținute anterior, astfel ca la acea ora inculpatul deține a un număr total de 30423 acțiuni.

Hotărârea AGA din 10.02.1997 s-a evidențiat în Actul adițional nr.5, act ce a fost autentificat la data de 25.02.1997 si publicat in Of nr. 1404/1997.

În baza cererii depuse de SC SA B M și înregistrată la sub nr. 6010 din 21.04.1997 se emite decizia nr. D 6781 din 10.07.1997 prin care se autorizează majorarea capitalului social la valoarea de 340.000.000 lei.

O parte din acționari au contestat această majorare de capital și au sesizat instanța de judecată.

În urma soluționării acestei contestații, prin sentința civilă nr. 637 din 21.10.1998 a Tribunalului Maramureșs -a dispus anularea hotărârii AGA din 10.02.1997 și a Actului adițional nr. 5 din 25.02.1997.

S-a reținut că prin această majorare a capitalului social cu valoarea reevaluată a sediului social, a crescut ponderea acțiunilor deținute de toți acționarii, conform structurii acționariatului, fapt ce a fost evidențiat în anexa 5 la raportul de expertiză întocmit de expert.

În perioada următoare, inculpatul a mai cumpărat acțiuni de la - 214 acțiuni, SC Leasing SA B - 15718 acțiuni și de la loana - 2.187 acțiuni, conform contractelor de cesiune depuse la filele 129-133 ale dosarului Judecătoriei Cluj -N 2783/2003, ceea ce a făcut ca inculpatul să dețină la data de 26.05.1998 un număr total de 21.542 acțiuni, reprezentând 63,36 % din ponderea capitalului social.

Ca efect al dispoziției cuprinse în sentința civila nr. 637 din 21.10.1998 a Tribunalului Maramureș care a anulat hotărârea AGA din 10.02.1997 si Actul adițional nr. 5 din 25.02.1997 s-au luat măsuri de reducere a capitalului social cu valoarea reevaluată a sediului social, cu efect direct asupra diminuării numărului de acțiuni repartizate inițial.

Astfel, Adunarea generala a acționarilor din data de 29.10.1998 a hotărât reducerea capitalului social conform sentinței civile mai sus amintite, cu efecte directe asupra structurii acționariatului, precum și legate de achiziționarea de către inculpatul a acțiunilor deținute de, SC Leasing SA si, reținându-se că acesta deținea la acea dată un număr diminuat de acțiuni, respectiv 7.603 actiuni, ce reprezenta 59,65 % din capitalul social.

Întrucât între inculpat și ceilalți acționari s-au ivit unele tensiuni, acesta și-a declarat intenția de a-și vinde acțiunile și de a se retrage din societate.

Încă din luna septembrie 1998 inculpatul și-a oferit spre vânzare acțiunile, ofertă ce a fost considerată de ceilalți acționari a fi supraevaluată.

Ca o consecință a neacceptării ofertei de către ceilalți acționari, la data de 26.11.1998 inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numitul, având ca obiect înstrăinarea către acesta a unui număr de 7.603 acțiuni la valoarea nominală de 10.000 lei/acțiune, reprezentând 59,65 % din capitalul societății.

Acest contract urma să își producă efectele la data de 03.12.1998 când era programată o nouă adunare generală și doar în situația în care oferta sa de vânzare nu era acceptata de vreunul dintre acționari.

Întrucât Adunarea Generala a Acționarilor s-a desfășurat pe fundalul unor neîntelegeri între acționari, inculpatul a comunicat celor prezenți faptul vânzării acțiunilor sale către și al retragerii din societate, propunând ca noul acționar majoritar, respectiv sa fie ales în consiliul de administrație.

Adunarea generală a ales un nou Consiliu de administrație din care nu făcea parte.

În urma vânzării acțiunilor și a refuzului celorlalți acționari de a prelua ei acțiunile deținute de inculpat și oferite spre vânzare, acesta a predat lui actele firmei și ștampila în baza unor procese verbale încheiate in zilele de 04.12.1998 și 14.12.1998 - 173,177,178 - dosar urmărire penală.

Având in vedere tensiunile manifestate în ședința Adunării generale din data de 03.12.1998, inculpatul a întocmit ulterior Actul adițional nr. 6 din data de 10.12.1998, în care a stabilit structura acționariatului în conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr. 637/1998 a Tribunalului Maramureș, inculpatul având un număr de 7.603 acțiuni.

În data de 18.11.1999 numiții și Stadion s-au prezentat la notarul public unde au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, prin care primul vindea lui Stadion imobilul - sediu aparținând SC SA BMp entru suma de 250 milioane lei.

Înainte de încheierea acestui contract autentic numitul, în calitate de "acționar principal și administrator" al societății SC SA, a semnat o declarație din care reieșea faptul ca imobilul cu destinație de sediu nu reprezintă aport în natura la capitalul societății 169 - dosar urmărire penala și a prezentat o "delegație" prin care era împuternicit să reprezinte societatea la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare respectiv.

Părțile civile au considerat că în mod fraudulos sediul societății a fost înstrăinat de cu complicitatea inculpatului, invocându-se concluziile expertizelor tehnice efectuate atât la solicitarea acționarilor de către expertul contabil, cât și cea efectuată în faza de urmărire penala de expertul.

Aceste două expertize tehnice au concluzionat că majorarea capitalului social în maniera descrisă mai sus nu era o operațiune legala și că acțiunile de evaluare sunt nule.

În cursul judecării dosarului nr. 2783/2003 al Judecătoriei Cluj -N s-a dispus de către instanța de fond efectuarea unei noi expertize contabile ale cărei concluzii se regăsesc într-un raport întocmit de expertul - 353-377, expert care a apreciat că această majorare a capitalului prin reevaluarea sediului societății s-a făcut în baza hotărârii AGA din 10.02.1997, însa majorarea s-a efectuat fără a se face scăderea din această valoare majorată a prețului de achiziție a imobilului.

Aceiași expertiză mai reține faptul ca valoarea acțiunilor a crescut față de toți acționarii în urma reevaluării sediului societății și nu doar în cazul a patru dintre acționari, așa cum se reține în actul de acuzare.

S-a mai arătat în această ultimă expertiză că în urma reducerii capitalului social al societății, conform dispoziției cuprinse în sentința civilă nr. 637/1998 a Tribunalului Maramureș, inculpatul avea un număr diminuat de acțiuni de 7.603 acțiuni, contrar celor reținute în rechizitoriu în sensul ca inculpatul ar fi înstrăinat lui "7603 acțiuni provenite din reevaluarea sediului".

Aceste 7.603 acțiuni se cuprind în acțiunile inițiale mai mult de 21.542 acțiuni, reprezentând 63,36 % din ponderea capitalului social, care rezultau în urma reevaluării sediului societății și care ulterior s-au diminuat la 7.603 acțiuni ca urmare a aplicării prevederilor sentinței civile llf. 637/1998 a Tribunalului Maramureș.

Astfel, aceste 7.603 acțiuni nu proveneau din majorarea capitalului social cu valoarea sediului social, ci proveneau din aporturi în numerar anterioare ori din cesiuni de acțiuni, așa cum s-a descris mai sus.

Caracterul nelegal al majorării capitalului social a fost soluționat de către Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 637/1998 care a anulat hotărârea AGA din 10.02.1997, cât și actul adițional nr.5.

În aceasta situație inculpatul în ședința din 29.10.1998 a supus atenției celorlalți acționari necesitatea reducerii capitalului social cu suma de 216 milioane lei.

Chiar si cu aceasta reducere a numărului de acțiuni deținute de inculpat, nu se putea modifica statutul de acționar majoritar al inculpatului, astfel că în situația existentă la acea dată nu se putea vorbi de o trecere a acțiunilor sale pe numele lui în scopul formării unei majorități, în sensul dispozițiilor art.273 alin. 1 din Legea 31/ 1990.

În rechizitoriu se mai susține că între și ar fi existat o înțelegere frauduloasă în sensul scoaterii sediului social din patrimoniul SC SA.

Din probele administrate in cauză și din recunoașterea inculpatului a rezultat că acesta, anterior vânzării acțiunilor sale, a luat un împrumut de la în suma de 180 milioane lei, în vederea achiziționării de acțiuni, însă nu s-a dovedit că a avut cunoștință despre intențiile lui de a vinde sediul societății.

S-a dovedit că vânzarea acțiunilor către de către inculpat s-a făcut în condițiile în care acesta a oferit inițial acțiunile sale spre vânzare și acționarilor de la, în cursul lunii septembrie 1998, ofertă ce nu a fost acceptată de acționari.

Inculpatul a recunoscut că la data ofertei de vânzare către acționari a acțiunilor deținute a apreciat ca acestea valorează suma de 2 miliarde lei preț de piață a acțiunilor.

Ulterior inculpatul a redus acest preț la 999 milioane lei, sumă ce se apropia de alte oferte similare de vânzare de acțiuni solicitate de alți acționari.

Legat de această ofertă de vânzare, părțile vătămate au susținut că prețul pretins de pentru acțiunile sale era exagerat de M și imposibil de achitat, susținere ce nu pot fi luată în considerare, întrucât s-a dovedit că și acționarul în data de 26.07.1998, a depus o ofertă de vânzare de acțiuni prin care acesta solicita prețul de 200 milioane lei pentru un număr de 1.823 de acțiuni, în situația similară în care deținea 7.603 acțiuni, iar prețul de vânzare pretins era de aproximativ 900 milioane lei - 249 - dosar nr. 2783/2003.

Din probele dosarului și din argumentele prezentate mai sus a rezultat cu claritate că inculpatul în momentul cesionarii acțiunilor sale către deținea majoritatea acțiunilor la SC SA B M, înstrăinarea acțiunilor nu s-a făcut cu scopul creierii unei majorități în detrimentul celorlalți acționari, cesiunea acțiunilor inculpatului fiind certificată de părți și consemnată in Registrul acționarilor.

Părțile vătămate au argumentat prejudiciile cauzate de inculpat prin folosirea de către acesta cu rea-credința a bunurilor societății, respectiv a imobilului cu destinația de sediu social, într-un scop contrar intereselor acesteia, facilitând înstrăinarea imobilului către o terță persoană.

Din probele dosarului nu a rezultat că ar fi existat o înțelegere frauduloasă între inculpatul și în vederea scoaterii imobilului din patrimoniul societății prin vânzarea imobilului de către către Stadion, nedovedindu-se în nici un fel participarea inculpatului la vânzarea imobilului.

Inculpatul a mai fost acuzat că în perioada 1994 - 1998 în baza aceleiași rezoluții infracționale în calitate de administrator al se SA B M, cu intenție, a determinat o persoană să efectueze, fără vinovăție, înregistrări inexacte în contabilitate având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțurile contabile.

Astfel, în rechizitoriu se susține că în perioada amintită evidența contabilă a SC SA BMa fost condusă extrem de deficitar, documentele justificative în baza cărora s-au efectuat înregistrări în contabilitate nerespectând cerințele legale.

Rechizitoriul precizează și faptul ca s-au constatat modificări ale balanțelor de verificare pe lunile ianuarie 1995 și ianuarie 1998, date eronate în bilanțurile contabile de sfârșit de an pentru perioada 1995 - 1998, nesemnarea bilanțurilor pentru perioada 1995 - 1997 și semestrul 1 al anului 1998 de către Compartimentul financiar contabil, actele fiind semnate doar de către inculpat, lipsa bilanțului pe anul 1994, raportări de solduri greșite și adiționări greșite, înregistrări greșite operate la plăți în loc de încasări. Aceste greșeli în evidența contabilă pentru anul 1994 s-au reflectat în anul 1995 cu consecința diminuării profitului, prin majorarea pierderilor cu suma de 34.152.263 lei și respectiv denaturarea conturilor de creditori și furnizori.

A fost indicată ca o operațiune de diminuare a profilului și înregistrarea pe anul 1995 in contul 666 "dobânzi" a sumei de 10.328.688 lei reprezentând dobânzi plătite se "Lotus" SRL pentru creditul luat de aceasta în vederea cumpărării spațiului ulterior vândut SC SA B M, sumă cu care se putea majora valoarea de achiziție a spațiului, mai ales că prin contractul de vânzare-cumpărare era stipulată valoarea de 45.000.000 lei față de suma facturată de 34.500.000 lei.

S-a mai reținut de către parchet că printre operațiunile anormale sau nelegale efectuate de inculpat se pot enumera și - diminuarea fondului de dezvoltare cu suma de 1.950.194 lei care reprezintă o plata către SC SRL stingându-se contul în care s-a operat inițial, constituirea unui fond de dezvoltare pe seama pierderilor cu suma de 1.460.848 lei fără documentele justificative - crearea de prime de emisiune fără bază legală cu suma de 3.550.000 lei și 2.984.018 lei reprezentând diferența dintre valoarea de inventar a mijloacelor fixe aduse de se "" SRL ca aport în natură și valoarea prev. în actul adițional nr.3/1995, reținându-se că la fmele anului 1995 se înregistrează o pierdere de 3.905.868 lei.

Totodată, s-a reținut că la 17.04.1996 acționarul a virat din contul personal în cel al societății suma de 8 milioane lei ca aport la capitalul social pentru ca la finele lunii suma să fie returnată în contul personal al acestuia ca sumă necuvenită și în plus, în aceeași lună "s-a aranjat" un sold din cauză că nu s-a ținut evidența analitică pe fiecare debitor ori creditor, fiind vorba tot despre o "operațiune contabilă lipsită de temei legal".

S-a mai arătat în rechizitoriu că în cursul lunii februarie 1997, printr-un artificiu, s-a operat retragerea sumei de 10 milioane lei de la acționarul și concomitent cu înscrierea sumei de 6.520.000 lei ca aport la capitalul social si 3.480.000 lei ca primă de emisiune, în loc ca întreaga sumă de 10 milioane lei să se înscrie ca aport de capital.

Această deficiență a fost remediată in cursul anului 1998 cu nota contabila 2/3.1.1998, act prin care s-a reintrodus suma de 3.480.000 lei la capitalul social.

În continuare, s-a mai reținut că s-au efectuat pentru anul 1998 înregistrări eronate la plăți și încasări, s-au calculat greșit statele de plată ale personalului angajat, s-au ridicat sume de bani care nu au fost înregistrate până la finele anului 1998, că nu există jurnale cu note contabile în semestrul II 1998 și nu există balanțe pentru lunile august-septembrie 1998.

Pentru stabilirea caracterului licit sau ilicit a activității de evidență contabilă desfășurată în perioada 1994 - 1998 când inculpatul a fost administratorul societății, s-au efectuat în faza de urmărire penală 2 expertize contabile, prima de către expertul, la solicitarea acționarilor, iar a doua de către expertul la solicitarea organelor de urmărire penala, pe baza actelor puse la dispoziție de acestea și fără consultarea inculpatului, care luând cunoștința de concluziile reținute in raportul întocmit a solicitat un supliment de expertiză, punându-i totodată la dispoziție expertului o serie de acte ce nu fuseseră avute în vedere anterior.

În urma analizării noilor acte depuse de inculpat, concluziile inițiale ale expertului au suferit modificări considerabile, însă aceste modificări nu au fost luate în considerare în momentul trimiterii în judecată a inculpatului.

Inculpatul a criticat expertiza tehnică efectuată de expertul la cererea acționarilor, arătând ca aceasta nu are un caracter oficial și doar unul informal, fiind întocmită pentru uzul intern al SC SRL.

Această expertiză a fost efectuată doar în baza sugestiilor și actelor puse la dispoziție de către acționari, inculpatul nefiind consultat si necunoscând aspecte legate de întocmirea expertizei.

Și cea de-a doua expertiză efectuată la cererea organelor de cercetare penală de către expertul s-a efectuat fără ca expertul sa îl consulte și pe inculpat pentru clarificarea unor aspecte legate de gestionarea firmei, expertul depășindu-și competența prin concluzii cu caracter penal.

Ulterior s-a efectuat un supliment de expertiză la expertiza făcută de expertul, supliment ce clarifica aspecte legate de modul în care s-au ținut evidențele contabile, expertiză ce evidențiază anumite greșeli inerente de evidențiere contabila, greșeli ce pot fi remediate.

Chiar și expertul în declarația dată în fata organelor de poliție 251 arătat ca în mod legal se pot face corecturile unor erori în exercițiul financiar.

Expertizele și controalele efectuate de către cenzorul extern au evidențiat anumite deficiente contabile fără să nominalizeze vreo persoana vinovată.

Într-o atare situație, date fiind aspectele invocate și împrejurările efectuării expertizei inițiale de către expertul, s-a dispus în faza de judecată efectuarea unei noi expertize contabile ale cărei concluzii se regăsesc într-un raport depus la filele 359-377 din dosarul 2783/2003 al Judecătoriei Cluj -

Instanța de fond a solicitat expertului la obiectivul nr.7, să stabilească dacă evidența contabilă a fost condusă potrivit Legii 82/1991 și dacă s-au efectuat înregistrările inexacte în contabilitate în perioada 1994 - 1998 având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă in bilanțul contabil, cu menționarea fiecărui caz particular, cu referire la deficientele despre care se precizează in rechizitoriu.

Expertul a stabilit că, deși s-au făcut unele înregistrări inexacte in contabilitate, acestea puteau fi remediate, fără a se putea vorbi de o activitate intenționata de denaturare a veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, nefiind posibilă o analiză globală a tuturor operațiunilor înregistrate.

Nu se pot omite concluziile Raportului cenzorului extern independent referitor la auditarea bilanțului contabil pe anul 1996 intocmit la 8.07.1996 5-l9 în care se reține că, conturile anuale ale societății prezintă fidel situația financiara a societății la 31.12.1996, contul de profit și de pierderi fiind ținute conform cu prevederile legale.

Instanța de fond a retinut faptul ca cei doi experți si au evidențiat aproximativ aceleași nereguli în evidența contabilă a societății, dar au apreciat că acestea sunt inerente și remediabile.

Legat de responsabilitatea penală sau civilă a inculpatului în această activitate de evidență contabilă instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.ll al.3 din Legea 82/1991 răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care au obligația gestionarii patrimoniului.

Din cuprinsul prevederilor art.40 din Legea nr.82/1991, a rezultat că infracțiunea de fals intelectual se poate comite, sub aspectul laturii subiective numai cu intenție.

Din probele administrate in cauza nu s-a putut dovedi ca inculpatul a impus efectuarea de înregistrări inexacte, urmărind în mod expres denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare de natură a se reflecta în bilanțul contabil.

Din depoziția martorului, contabil al SC SA B M, dată în fața instanței de judecată rezultă că acesta ca nu a fost determinat de către inculpat să facă înregistrări inexacte în contabilitate, ci dimpotrivă inculpatul era cel care îi punea la dispoziție documentele în vederea înregistrării lor, în dosarul instanței neexistand alte probe care să îi incrimineze pe inculpat

La rândul sau, inculpatul a negat orice acțiune de determinare a contabilului in sensul efectuării de înregistrări inexacte in contabilitatea societății,

În suplimentul de expertiză întocmit de expertul au fost descrise o serie de acțiuni ale inculpatului în sensul respectării dispozițiilor legale în activitatea de contabilitate a societății.

Instanța având în vedere concluziile celor trei expertize tehnice efectuate în cauză și menționate mai sus, a considerat că expertiza tehnică efectuată de expertul, la cererea instanței este obiectivă făcându-se fără posibila influențare a concluziilor de către părți, expertul răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, obiective care au evidențiat lipsa de vinovăție a inculpatului în erorile intervenite în evidențele contabile ale SC SA.

Primele doua expertize nu au putut fi luate în considerare întrucât prima expertiza s-a făcut la cererea unor acționari, fiind practic un document intern al SC SA iar cea de a doua expertiză s-a efectuat la cererea organului de urmărire penală, expertul tehnic neținând cont de apărările inculpatului decât în suplimentul la această expertiză, supliment ce evidențiază unele erori de înregistrare inerente activității contabile și care pot fi îndreptate.

Nu s-a efectuat oap atra expertiză tehnică întrucât nici inculpatul și nici părțile civile nu au mai solicitat în mod explicit și direct efectuarea acestei expertize, Iăsând la latitudinea instanței să aleagă cu argumente pertinente expertiza tehnică corectă.

În cursul procesului penal partea vătămată SC SA BMs -a constituit parte civila față de inculpat cu suma de 2 miliarde ROL cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea sediului societății comerciale vândute nelegal, la care se adaugă suma de 1 miliard ROL cu titlu de daune morale.

Și partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma totala de 5.975.456.752 ROL, conform scriptului depus la dosarul nr.7122/RJ/2006 a Judecătoriei Cluj -N 27-28, cu titlu de daune materiale si morale, solicitând și anularea contractului de vânzare cumpărare a sediului vândut de.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma totala de 7.312.948.160 ROL, cu titlu de daune materiale și morale descrise în înscrisul de la 24-25 din dosarul de rejudecare, cerând și anularea contractului de vânzare-cumpărare a sediului societății.

Inculpatul s-a opus constituirilor de parte civilă, nefiind de acord cu pretențiile formulate, invocând că în ceea ce îi privește pe si, faptul ca aceștia s-au constituit părți civile tardiv, cererile respective fiind introduse de aceștia după citirea actului de sesizare a instanței.

În baza probelor administrate în cauză, instanța a constatat ca aceste pretenții nu sunt justificate, întrucât nu s-a dovedit ca înstrăinarea imobilului reprezentând sediul firmei s-a făcut cu participarea inculpatului, astfel că nu exista un raport de cauzalitate, scoaterea acestui bun din patrimoniul societății nedatorându-se vreunei activități ilicite a inculpatului.

Partea vătămata SC SA nu a făcut dovada ca a suferit un prejudiciu de imagine cu repercusiune asupra relațiilor de afaceri.

Nici celelalte două parti civile nu au făcut dovada concludentă a existentei vreun culpe din partea inculpatului în producerea prejudiciilor pretinse.

Astfel, instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 14 Cp.pen. și art. 998 și urm. cod civil pentru antrenarea răspunderii civile a inculpatului întrucât lipsește fapta ilicita din partea inculpatului neputându-se reține vreo participare a acestuia la vânzarea imobilului, iar cesionarea pachetului majoritar s-a făcut corect, operațiune ce nu poate prejudicia pe ceilalți acționari.

Astfel, în baza art. 14, 346 Cp.pen. si art.998. instanța de fond a respins pretențiile civile formulate de partea vătămata SC SA B M și părțile civile si.

În baza art. 191 pr. penala, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, compensând celelalte cheltuieli judiciare efectuate de părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat desființarea sentinței penale nr. 306/2007 a Judecătoriei Cluj -N, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și achitarea sa de sub acuza săvârșirii tuturor infracțiunilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a și d din Codul d e procedură penală.

În motivarea apelului se arăta, în privința infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 din Codul penal, că infracțiunea constă în efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil. Ori, așa cum reiese din declarația martorului, din raportul cenzorului extern pe anii 1996 și 1997, raportul comisiei de cenzori, suplimentul la expertiza lui și expertiza întocmită de, conturile anuale ale SC SA B M au prezentat de o manieră fidelă situația financiară a societății, iar martorul a declarat că niciodată nu a fost determinat de către inculpat să facă înregistrări inexacte.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 273 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, se menționa că nu poate fi tăgăduit faptul că prin decizia nr. 6871/1997 a, ca urmare a cererii formulate de reprezentanții societății, s-a majorat capitalul social cu 340.000.000 ROL prin includerea în capitalul social a valorii reevaluate a sediului societății, majorarea fiind impusă de, crescând astfel ponderea acțiunilor deținute de toți acționarii, inculpatul devenind acționar majoritar cu 63,36%. Ulterior datorită sentinței civile nr. 637/1998 a Tribunalului Maramureș hotărârea AGA din 10.02.1997 și AA nr. 5/1997 au fost anulate, sediul social a revenit în patrimoniul societății, însă s-a redus corespunzător capitalul social și implicit numărul de acțiuni repartizate fiecărui acționar, astfel că inculpatul a deținut în final 7603 acțiuni, adică 59,65%. Din septembrie 1998 inculpatul și-a oferit acțiunile la vânzare acționarilor, dar nici unul nu a fost interesat să cumpere, motiv pentru care în luna noiembrie le-a vândut numitului, contractul urmând să intre în vigoare la data de 03.12.1998 sub condiția ca oferta să nu fie acceptată de alți acționari. Inculpatul și-a anunțat și demisia din Consiliul de Administrație și a întocmit hotărârea AGA nr. 6/10.12.1998 care a stabilit o nouă structură a acționariatului. La data de 18.01.1999 a vândut sediul social al SC SA lui Stadion fără ca prețul de 250.000.000 ROL să mai intre în patrimoniul societății, acțiune cu care inculpatul nu are nici o legătură. Cele 7603 acțiuni la care se face referire în rechizitoriu că ar fi fost cedate ilegal lui nu erau nule deoarece nu proveneau din reevaluarea sediului social ci din cesiuni legale de acțiuni, tranzacționarea acestora între inculpat și fiind perfect legală.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 inculpatul nu a folosit cu rea-credință bunuri ale societății (sediul social) lucru pe care Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșl -a constatat cu ocazia emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului de sub acuza săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la fals în declarații cu referire la împrejurările în care a înstrăinat sediul societății, recunoscându-se astfel nevinovăția lui.

În legătură cu cererea de continuare a procesului penal după ce s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, inculpatul solicită a se constata că de la început a solicitat achitarea sa, la termenul de judecată din data de 09.01.2007 nici el și nici apărătorul său nu au cerut încetarea procesului penal datorită prescripției, astfel cum dintr-o regretabilă eroare se menționează în încheierea de ședință, de altfel întreaga rejudecare era inutilă deoarece toate probele existente la dosar converg spre soluția de achitare a inculpatului, o nouă expertiză neavând ce să releve în plus.

Împotriva aceleiași sentințe au mai declarat apel, fără însă să-I motiveze SC SA B M și părțile civile și.

Prin decizia penală nr- a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se în întregime hotărârea și pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit. a pr.pn. rap. la art.10 lit.d pr.pen. a fost achitat inculpatul apelant de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 al.2 pr.pen. rap. la art.40 din Legea nr. 82/1991 cu art.41 al.2 pen. folosirea cu rea credință a bunurilor sau creditului societății prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 și trecerea acțiunilor pe numele altor persoane în scopul formării unei majorități în adunarea generală, prev. de art.273 al.1 pct.1 din Legea 31/1990.

S-au respins pretențiile civile formulate în cauză.

Cheltuielile judiciare la judecata cauzei în fond au rămas în sarcina statului.

S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a părții civile SC B M și în consecință, în baza art. 379 pcl.1 lit.a pr.pen. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de această societate.

În temeiul art. 379 pct.1 lit. b pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de părțile civile și împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

În baza art.189 pr.pen. onorariul avocațial în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din.

Părțile civile și au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de câte 100 lei fiecare.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin decizia penală nr. l54/R/2006 Curtea de APEL CLUJa admis recursurile formulate împotriva sentinței inițiale a Judecătoriei Cluj -N de achitare a inculpatului (menținută și de către Tribunalul Cluj ), declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și părțile vătămate, și SC SA B M și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond deoarece s-a apreciat că nu s-a cercetat fondul cauzei dând îndrumări de audiere a celor doi martori, și Stadion, și de efectuare a unei noi expertize contabile care să clarifice contradicțiile dintre expertizele deja întocmite și aflate la dosarul cauzei. În rejudecare, judecătoria a reluat întreaga cercetare judecătorească, a audiat toate persoanele ascultate cu ocazia primului ciclu procesual, însă nici unul din cei doi martori nu a putut fi audiat deoarece primul nu a putut fi transferat din Penitenciarul Rahova pentru termenul de judecată din data de 19.12.2006, iar la termenul din 09.01.2007 nu a fost prezent în sală deși pe dovada de (ne)îndeplinire a procedurii de citare (citație adresată Penitenciarului Rahova ) se menționase că fusese transferat în Penitenciarul Gherla, iar cel de-al doilea nu a putut fi găsit cu toate insistențele poliției deoarece nu mai locuia efectiv la domiciliul specificat în acte, iar mama sa a declarat că s-a certat cu fiul ei și nu știe unde este acesta ( 196,208,250). În ceea ce privește expertiza, tribunalul a constatat că nici parchetul și nici părțile vătămate nu au mai solicitat efectuarea ei astfel că inculpatul a fost pus în situația de a nu ști ce să propună instanței deoarece dacă 1.) cerea continuarea procesului penal, trebuia să achite o expertiză extrem de costisitoare impusă de instanța superioară pe care niciodată nu a solicitat-o și pe care a considerat-o din inutilă în condițiile în care ultima expertiză era clară pentru el, iar 2.), dacă nu cerea continuarea procesului penal, nu putea fi achitat deși se considera total nevinovat de toate acuzațiile ce i se aduceau. Tribunalul a apreciat că de aici a pornit confuzia atât a inculpatului cât și a instanței de fond în rejudecare în a reține concluziile clare ale inculpatului și s-a ajuns la soluția de încetare a procesului penal deși din considerentele hotărârii atacate (formulate pentru respingerea acțiunilor civile formulate de părți) reiese clar că și instanța de fond ar fi optat pentru achitarea inculpatului.

Tribunalul însă, raportat la clarificarea contradicțiilor dintre expertizele întocmite de către experții și prin audierea primului expert ( 45) și raportat la cererea constantă a inculpatului de a fi achitat (formulată și cu ocazia dezbaterilor) a apreciat că inculpatul a cerut continuarea procesului penal în temeiul art. 13 din Codul d e procedură penală, astfel că a examinat cauza pe fond fiind nevoit în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală să admită apelul declarat de inculpat sub acest aspect.

Examinând acuzațiile aduse inculpatului, tribunalul a constatat că infracțiunea prev. de art. 31 din Codul penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și 289 din Codul penal constă în efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil. Din sintagmele "cu știință" și "având drept consecință" se desprinde ideea că infracțiunea se săvârșește cu intenție directă cu scopul de a denatura veniturile, cheltuielile, etc. ce se reflectă în bilanț. Este adevărat că inculpatul era acela care furniza martorului (contabilul societății) actele ce trebuiau să fie înregistrate în contabilitate și că au existat erori în acest sens dar nicăieri nu s-a dovedit nici de către parchet și nici de către părțile vătămate că aceste erori au fost făcute cu știință. Despre expertiza întocmită în faza de urmărire penală de către expertul inculpatul nu a avut inițial cunoștință, pentru acest motiv fiind necesară o completare a ei pe baza actelor depuse de către inculpat ulterior, concluziile expertului fiind cu totul altele și mult mai favorabile inculpatului ( 285-343 dosar up). Pentru a nu exista nici un fel de dubii prima instanță a fondului a dispus efectuarea unei expertize contabile (de către 359-377) care a evidențiat aceleași erori de înregistrare în contabilitate ca și în expertiza completată, ambii experți ajungând la concluzia că erorile pot fi remediate. În condițiile în care înregistrările în contabilitate au fost făcute de către o altă persoană decât inculpatul, iar acea persoană a declarat că inculpatul nu l-a determinat în nici un fel să facă înregistrări inexacte, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale in fracțiunii de participație improprie la fals intelectual în formă continuată, lipsind intenția infracțională, inculpatul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală de sub acuza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 40 din Legea 82/1991 și art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 273 alin. 1 pct. 1 din Legea 31/ 1990 tribunalul a reținut că i s-a imputat inculpatului faptul că ar fi cesionat ilegal numitului 7603 acțiuni declarate nule de către parchet deoarece ar fi provenit din operațiunea nelegală de includere în capitalul social al firmei a valorii reevaluate a sediului social în scopul ca să devină acționar majoritar. Lăsând la o parte faptul că expertul a declarat, audiat fiind de către instanța de fond de la rejudecare, că a greșit în expertiză atunci când a afirmat că cele 7603 acțiuni provin din reevaluarea sediului social, tribunalul a constatat că acțiunile nu erau nule iar înstrăinarea lor s-a făcut cu respectarea legii. Astfel, fiecare acționar a avut la data constituirii societății 770 de acțiuni. Prin Hotărârea nr. 3 a AGA din 15.08.1995 s-a aprobat majorarea capitalului social prin aporturi în numerar, includerea rezervelor legal constituite din profitul anului 1994 și primirea unui nou acționar - SC SRL B M ce participa cu aport în natură, hotărâre consemnată în Actul Adițional nr. 3 autentificat. Cu aceeași ocazie, unul dintre acționari respectiv a cesionat toate cele 770 de acțiuni ale sale, 385 inculpatului și 385 lui. Inculpatului i-au mai revenit 230 acțiuni în urma unui aport de 2.300.000 ROL și alte 230 acțiuni prin includerea în capitalul social a rezervelor legal constituite din anul 1994, el acumulând astfel 1615 acțiuni (770+385+230+230).

În baza hotărârii AGA din 02.09.1996 a fost adoptat Actul Adițional nr. 4 din 1.11.1996, autentificat, în care se evidențiază faptul că SC își cesionează acțiunile către alți acționari, iar inculpatul cesionează 615 acțiuni către SC Leasing SA Deci la 01.11.1996 inculpatul are 1000 de acțiuni.

Cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 10.02.1997 se hotărăște cea de-a doua majorare de capital social care s-a realizat pe de o parte prin aport în natură prin inchiderea valorii reevaluate a sediului social (216.000.000 ROL) în capitalul social, iar pe de altă parte prin aporturi în numerar ale acționarilor. Astfel inculpatul dobândește 385 acțiuni aferente aportului în numerar pe care l-a făcut și 2038 acțiuni aferente aportului în natură referitor la sediu. Este necesar a se menționa că toți acționarii au dobândit acțiuni în urma introducerii valorii reevaluate a sediului în capitalul social. După aceste operațiuni inculpatul are în total 3423 acțiuni (1000+385+2038). Actul Adițional nr. 5 din 25.02.1997, ce reflectă aceste operațiuni, este atacat în instanță de către acționari nemulțumiți printre care și partea civilă. Între timp inculpatul cumpără 214 acțiuni de la, 15718 acțiuni de la SC Leasing SA B și 2187 acțiuni de la, o parte din bani (180 milioane ROL) fiind . de la, care la rândul său era dator numitului Stadion. Deci, la data de 26.05.1998 inculpatul deținea 21.542 acțiuni (3423+214+15718+218) devenind acționar majoritar cu 63,36%.

Prin sentința civilă nr. 637/21.10.1998 a Tribunalului Maramureș se anulează Hotărârea AGA din 10.02.1997 și Actul Adițional nr. 5/25.02.1997 devenind așadar necesară reducerea capitalului social cu valoarea reevaluată a sediului social și, pe cale de consecință, reducerea numărului de acțiuni repartizate ca urmare a acestei operațiuni. În urma calculului, având în vedere că inculpatul deținea o Mp arte a acțiunilor rezultate în urma introducerii în capitalul social a valorii sediului (cumpărate și de la alți acționari), acesta rămâne cu 7603 acțiuni echivalent a 59,65% (a se reține că s-a făcut reducere proporțională a numărului total de acțiuni). Datorită neînțelegerilor din cadrul firmei între acționari, generate probabil și de acțiune a civilă promovată de o parte dintre ei, în septembrie 1998 inculpatul se hotărăște să-și vândă acțiunile, oferindu-le spre vânzare celorlalți acționari. Întrucât nici unul dintre aceștia nu cumpără acțiunile, inculpatul se hotărăște să le vândă lui lucru ce se întâmplă la data de 26.11.1998 el încasând doar diferența dintre suma cuvenită și datoria pe care o avea către.

La data de 03.12.1998 are loc AGA ocazie cu care intervin din nou neînțelegeri între acționari iar inculpatul anunță că și-a vândut acțiunile lui și că se retrage din societate, apreciind că s-ar impune alegerea În Consiliul de Administrație a noului acționar majoritar -, lucru care nu este acceptat de către acționari.

Faptul că cele 7603 acțiuni nu provin din introducerea în capitalul social a valorii reevaluate a sediului social reiese din cele mai sus arătate, din expertiza contabilă întocmită de către și din declarația de martor a celuilalt expert -, care își contrazice propriile concluzii din expertiza încheiată în faza de urmărire penală și recunoaște că a greșit. Ca atare, tranzacția dintre inculpat și este reală, valabilă și nu s-a dovedit că ar fi fost încheiată în scopul de a prejudicia societatea și pe ceilalți acționari. "Trecerea" acțiunilor către nu a fost una formală în scopul de a forma o majoritate în detrimentul celorlalți acționari ci una reală, certificată de părți și consemnată în Registrul Acționarilor.

Nu corespunde adevărului nici împrejurarea invocată de părțile vătămate în apărare că inculpatul a cerut un preț exorbitant (900 milioane), ce nu putea fi plătit de nimeni, de vreme ce un alt acționar a oferit spre vânzare 1823 acțiuni la prețul de 200 milioane ( 249 dosar primă inst. fond).

În strânsă legătură cu această pretinsă infracțiune se află și învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu inculpatului de a fi folosit cu rea-credință bunurile societății, respectiv sediul social, într-un scop contrar intereselor societății și în folosul lui propriu. În condițiile în care toți acționarii au beneficiat în urma introducerii în capitalul social a valorii reevaluate a sediului social, în care aproape toți au fost de acord cu această modalitate de majorare a capitalului social, de asemenea, în condițiile în care această operațiune a fost aprobată de prin hotărârea nr. 6871/1997 și în care ambii experți au afirmat că operațiune a în sine era posibilă dar trebuia introdusă în capitalul social doar diferența dintre valoarea de reevaluare și prețul la care a fost achiziționat imobilul, tribunalul a apreciat că nu a fost dovedită nici o intenție infracțională a inculpatului de a obține foloase materiale în interes propriu din "folosirea" sediului societății în scopuri contrare interesului societății. Este de remarcat și faptul că intrarea valorii reevaluate a sediului în capitalul social al societății scotea imobilul din circuitul civil și acesta nu mai putea fi înstrăinat de ulterior (deoarece valoarea lui era reflectată în acțiuni), aspect ce duce de asemenea la concluzia că inculpatul nu cunoștea intenția lui de a vinde lui Stadion imobilul și, de asemenea că, nici majorarea capitalului social în sensul parțial nelegal din 25.02.1997 nu s-a făcut cu vreo intenție infracțională. - mult, nu s-a probat nici un fel de existență a vreunei înțelegeri frauduloase între inculpat și și Stadion. Faptul că inculpatul nu a participat la faptele, considerate infracțiuni, ale lui, ulterioare, este reflectat și de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului de sub acuza săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la fals în declarații cu referire la operațiunile de înstrăinare a imobilului ce a reprezentat sediul societății.

Pe de altă parte, este de amintit și faptul că potrivit adresei IPJ M (308 dosar fond 2) la data de 30.04.2004, în imobilul de pe- din BMf uncționau fără a avea contract de închiriere sau sediul social SC SA, SC SRL, SC Plastic SRL, SC SRL și Consiliul Local al Întreprinderilor Mici și Mijlocii avându-i ca reprezentanți pe păfțile civile și.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi avut vreo participare la înstrăinarea sediului societății situat în B M,-, jud. M (pe care părțile civile l-au folosit cel puțin 6 ani ulterior înstrăinării) nu se poate dispune obligarea lui la plata vreunei sume de bani în favoarea părților civile, cesionarea pachetului majoritar fiind făcută către în condiții legale. Pentru aceleași motive nu se poate dispune nici desființarea contractului de vânzare-cumpărare a sediului societății. Ca atare, s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile și ca nefondată.

În ceea ce privește apelul declarat de SC SA B M, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură penală acesta a fost respins ca inadmisibil deoarece societatea comercială este radiată din Registrul Comerțului conform dispoziției de radiere nr. 883/12.01.2007, deci ea nu mai există, ca atare nu are capacitate procesuală de folosință, neputând participa la proces. Pentru aceleași motive s-a respins și acțiunea civilă formulată de către societate în cadrul procesului penal.

În ceea ce privește apelul declarat de către părțile civile și, tribunalul a constatat că acesta nu a fost motivat.

Împotriva hotărârii în termen legal s-au exercitat căile de atac ale recursului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, pe de o parte, și părțile civile și precum și C, pe de altă parte.

Parchetul s-a rezervat în a critica decizia atacată pe aspecte strict de ordin procesual și vizând doar infracțiunile de la art.266 pct.2 și 273 al.1 din Legea nr.31/1990.

În concret, privitor la infracțiunile respective, se impune o trecere în revistă a ansamblului juridic vizat de Legea nr.31/1990, în care în cuprinsul art.150 se menționa că acțiunea în răspundere contra administratorului societății aparține adunării generale, legea stipulând și procedura de urmat în astfel de situații care presupunea inclusiv existența unui cvorul legal și desemnarea unei persoane care să ducă la îndeplinire dispoziția dată.

Ori, în cauză aceste demersuri nu s-au realizat, la dosar se află doar denunțul depus de, iar din documentele adunării acționarilor rezultă că nu s-a realizat nici un demers legal cu privire la antrenarea răspunderii administratorului, care este inculpatul în cauză.

În aceste condiții, pentru infracțiunile vizate, se impune a se da o soluție de încetare a procesului penal atâta vreme cât lipsește o condiție pentru exercitarea acțiunii penale.

Pe de altă parte, în recursurile părților civile, ce au vehiculat poziții și interese comune între ei, ca și prim aspect, se învederează împrejurarea că în latură penală o soluție de condamnare efectivă a inculpatului nu mai este posibilă în conjunctura în care termenul de prescripție s-a împlinit. Cu toate acestea, varianta propusă de judecătorie de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, este soluția corectă și legală și nu achitarea efectivă a inculpatului.

Decizia inițială a Curții de Apel prin care s-a dispus rejudecarea pricinii nu a fost respectată în conținutul său de către instanțele de rejudecare.

În concret, pe fond, recurentele părți civile arată că din mijloacele de probă administrate s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului, se impune casarea deciziei atacate, anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.01.1999, recunoașterea calității acestor recurenți de succesori în drepturi și obligații ai societății, dispunerea în latură civilă raportat la pretențiile așa cum au fost ele formulate, precum și cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei reprezentând deplasări pentru ambele părți civile.

S-a formulat recurs și de către societatea SC""SA B

Curtea analizând recursurile formulate, motivele expres invocate de ordin procesual dar și pe fond, persoanele declarante, cazurile de casare prevăzute la art. 385/9 proc.pen. reține următoarele:

A reitera la modul integral toate derulările de evenimente petrecute în cadrul sau în legătură cu B M, în perioada examinată, este o operațiune neoportună fiind astfel semnificativ în a se sublinia că aceste derulări au fost transpuse cu corectitudine în principal la nivelul instanței de fond în rejudecare și ulterior reluate de Tribunal. De altfel, din considerentele hotărârii Judecătoriei reiese întreg contextul faptic ce a fost imputat inculpatului, fără însă ca acesta să fie valorificat prin prisma unor soluții judicioase de achitare a sa, greșeală îndreptată însă la nivelul instanței de apel (organ judiciar ce a constatat prezentarea de către instanța inferioară a unei stări de fapt corecte) ce astfel a pronunțat o decizie căreia nu i se pot aduce corective.

De esența cauzei, într-o prezentare aflată în afara cadrului faptic detaliat și juridic specific speței, este că, deși mersul progresiv al unei firme presupune o bună colaborare între acționari în plan juridic, social și comercial, în acest caz astfel de relații nu au existat sau nu au continuat, culminându-se cu apariția sentinței civile nr. 637/21.10.1998 a Tribunalului Maramureș unde se anulează Hotărârea AGA din 10.02.1997 și Actul Adițional nr. 5/25.02.1997, devenind necesară reducerea capitalului social și, pe cale de consecință, reducerea numărului de acțiuni repartizate, au apărut astfel neînțelegeri în cadrul firmei între acționari, iar în septembrie 1998 inculpatul se hotărăște să-și vândă acțiunile, oferindu-le spre vânzare celorlalți acționari, pentru ca ulterior să anunțe că și-a vândut acțiunile lui și că se retrage din societate, lucru care nu este acceptat de către acționari, născându-se o stare de suspiciune la adresa inculpatului ce a generat în încropirea chiar a unui dosar penal. Evident că o simplă stare de suspiciune nu este suficientă pentru a transforma percepția în realitate, iar contextul faptic derulat și descris în detaliu de instanțele inferioare, sintetizat în urma examinării unui vast probatoriu, sprijinit și prin intermediul unor expertize de specialitate efectuate, converge la soluții concrete juridice de achitare propuse de Tribunalul Cluj.

În acest sens sunt de prezentat următoarele elemente:

Raportat la infracțiunea prev. de art. 31 din Codul penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și 289 din Codul penal ce constă în efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil. Din sintagmele "cu știință" și "având drept consecință" se desprinde ideea că infracțiunea se săvârșește cu intenție directă cu scopul de a denatura veniturile, cheltuielile, etc. ce se reflectă în bilanț. Este adevărat că inculpatul era acela care furniza martorului (contabilul societății) actele ce trebuiau să fie înregistrate în contabilitate și că au existat erori în acest sens dar nicăieri nu s-a dovedit nici de către parchet și nici de către părțile vătămate că aceste erori au fost făcute cu știință. În condițiile în care înregistrările în contabilitate au fost făcute de către o altă persoană decât inculpatul, iar acea persoană a declarat că inculpatul nu l-a determinat în nici un fel să facă înregistrări inexacte, declarație semnificativă pentru conturarea unei soluții juridice, tribunalul a constatat în deplină legalitate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual în formă continuată, lipsind intenția infracțională, inculpatul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală de sub acuza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 40 din Legea 82/1991 și art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 273 alin. 1 pct. 1 din Legea 31/ 1990, s-a reținut că i s-a imputat inculpatului faptul că ar fi cesionat ilegal numitului 7603 acțiuni pretinse a fi nule deoarece ar fi provenit din operațiunea nelegală de includere în capitalul social al firmei a valorii reevaluate a sediului social,în scopul ca să devină acționar majoritar. Esențială este poziția expertului care a declarat, audiat fiind de către instanța de fond de la rejudecare, că a greșit în expertiză atunci când a afirmat că cele 7603 acțiuni provin din reevaluarea sediului social. Așadar, acțiunile nu erau nule iar înstrăinarea lor s-a făcut cu respectarea legii. Astfel, fiecare acționar a avut la data constituirii societății 770 de acțiuni. Prin Hotărârea nr. 3 AGA din 15.08.1995 s-a aprobat majorarea capitalului social prin aporturi în numerar, includerea rezervelor legal constituite din profitul anului 1994 și primirea unui nou acționar - SC SRL B M ce participa cu aport în natură, hotărâre consemnată în Actul Adițional nr. 3 autentificat. Cu aceeași ocazie, unul dintre acționari,respectiv, a cesionat toate cele 770 de acțiuni ale sale, 385 inculpatului și 385 lui. Inculpatului i-au mai revenit 230 acțiuni în urma unui aport de 2.300.000 ROL și alte 230 acțiuni prin includerea în capitalul social a rezervelor legal constituite din anul 1994, el acumulând astfel 1615 acțiuni (770+385+230+230). În baza hotărârii AGA din 02.09.1996 a fost adoptat Actul Adițional nr. 4 din 1.11.1996, autentificat, în care se evidențiază faptul că SC își cesionează acțiunile către alți acționari, iar inculpatul cesionează 615 acțiuni către SC Leasing SA Deci la 01.11.1996 inculpatul are 1000 de acțiuni. Cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 10.02.1997 se hotărăște cea de-a doua majorare de capital social care s-a realizat pe de o parte prin aport în natură prin inchiderea valorii reevaluate a sediului social (216.000.000 ROL) în capitalul social, iar pe de altă parte prin aporturi în numerar ale acționarilor. Astfel inculpatul dobândește 385 acțiuni aferente aportului în numerar pe care l-a făcut și 2038 acțiuni aferente aportului în natură referitor la sediu. Este necesar și semnificativ a se menționa că toți acționarii au dobândit acțiuni în urma introducerii valorii reevaluate a sediului în capitalul social. După aceste operațiuni inculpatul are în total 3423 acțiuni (1000+385+2038). Actul Adițional nr. 5 din 25.02.1997, ce reflectă aceste operațiuni, este atacat în instanță de către acționarii nemulțumiți. Între timp inculpatul cumpără 214 acțiuni de la, 15718 acțiuni de la SC Leasing SA B și 2187 acțiuni de la, o parte din bani (180 milioane ROL) fiind împrumutați de la, care la rândul său era dator numitului Stadion. Deci, la data de 26.05.1998 inculpatul deținea 21.542 acțiuni (3423+214+15718+218) devenind acționar majoritar cu 63,36%. Prin sentința civilă nr. 637/21.10.1998 a Tribunalului Maramureș se anulează Hotărârea AGA din 10.02.1997 și Actul Adițional nr. 5/25.02.1997 devenind așadar necesară reducerea capitalului social cu valoarea reevaluată a sediului social și, pe cale de consecință, reducerea numărului de acțiuni repartizate ca urmare a acestei operațiuni. În urma calculului, având în vedere că inculpatul deținea o Mp arte a acțiunilor rezultate în urma introducerii în capitalul social a valorii sediului (cumpărate și de la alți acționari), acesta rămâne cu 7603 acțiuni echivalent a 59,65%. Datorită neînțelegerilor din cadrul firmei între acționari, în septembrie 1998 inculpatul se hotărăște să-și vândă acțiunile, oferindu-le spre vânzare celorlalți acționari. Întrucât nici unul dintre aceștia nu cumpără acțiunile, inculpatul se hotărăște să le vândă lui lucru ce se întâmplă la data de 26.11.1998 el încasând doar diferența dintre suma cuvenită și datoria pe care o avea către. La data de 03.12.1998 inculpatul anunță că și-a vândut acțiunile lui și că se retrage din societate, apreciind că s-ar impune alegerea În Consiliul de Administrație a noului acționar majoritar -, lucru care nu este acceptat de către acționari.

Raportat la ultima infracțiune imputată, în strânsă legătură cu această pretinsă infracțiune de mai sus, de a fi folosit cu rea-credință bunurile societății, respectiv sediul social, într-un scop contrar intereselor societății și în folosul lui propriu. În condițiile în care toți acționarii au beneficiat în urma introducerii în capitalul social a valorii reevaluate a sediului social, în care aproape toți au fost de acord cu această modalitate de majorare a capitalului social, de asemenea, în condițiile în care această operațiune a fost aprobată de prin hotărârea nr. 6871/1997 și în care ambii experți au afirmat că operațiune a în sine era posibilă dar trebuia introdusă în capitalul social doar diferența dintre valoarea de reevaluare și prețul la care a fost achiziționat imobilul, tribunalul a apreciat temeinic că nu a fost dovedită nici o intenție infracțională a inculpatului de a obține foloase materiale în interes propriu din "folosirea" sediului societății în scopuri contrare interesului societății. Este de remarcat și faptul că intrarea valorii reevaluate a sediului în capitalul social al societății scotea imobilul din circuitul civil și acesta nu mai putea fi înstrăinat de ulterior (deoarece valoarea lui era reflectată în acțiuni), aspect ce duce de asemenea la concluzia că inculpatul nu cunoștea intenția lui de a vinde lui Stadion imobilul și, de asemenea că, nici majorarea capitalului social în sensul parțial nelegal din 25.02.1997 nu s-a făcut cu vreo intenție infracțională. - mult, nu s-a probat nici un fel de existență a vreunei înțelegeri frauduloase între inculpat și și Stadion. Faptul că inculpatul nu a participat la faptele, considerate infracțiuni, ale lui, ulterioare, este reflectat și de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului de sub acuza săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la fals în declarații cu referire la operațiunile de înstrăinare a imobilului ce a reprezentat sediul societății. Nimic nu oprește acționarii în a se îndrepta cu demersuri juridice civile către numitul, în măsura în care le consideră justificate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi avut vreo participare la înstrăinarea sediului societății situat în B M,-, jud. M, evident că nu se poate dispune obligarea lui la plata vreunei sume de bani în favoarea părților civile, cesionarea pachetului majoritar fiind făcută către în condiții legale. Pentru aceleași motive nu se poate dispune nici desființarea contractului de vânzare-cumpărare a sediului societății ( eventual demersuri civile în cadru separat în care să fie implicată exclusiv persoana numitului ce a înstrăinat efectiv imobilul). Ca atare, s-a respins justificat acțiunea civilă formulată de părțile civile și ca nefondată.

Toate aspectele mai sus invederate, în esență, vin ca replică la recursul părților civile, persoane ce au precizat că în continuare îl consideră pe inculpat ca vinovat de infracțiunile imputate, soluția de achitare a sa nefiind corectă.

Raportat la aspectele de ordin procesual vizate în recursul parchetului, este de făcut remarca esențială de ordin juridic desprinsă din conținutul dispozițiilor generale de ordin procesual penal, regăsite pentru fazele de urmărire penală și judecată, și anume aspectul că soluția de achitare a unui inculpat are prioritate în fața soluției de încetare a procesului penal., pentru faza de urmărire penală, este de semnalat prioritatea soluției de scoatere de sub urmărire penală în fața aceleia de încetare a urmăririi penale.

Chiar și aspecte de ordin practic,concrete, ar putea fi luate în considerare, și anume că este discutabil în ce măsură s-ar fi putut derula procedura instituită de Legea nr.31/1990 vizând sesizarea organelor judiciare din partea adunării generale a acționarilor, atâta vreme cât acționarul principal era chiar inculpatul până în decembrie 1998 sau, pe de altă parte,pentru perioada ulterioară, posibil să fi existat o anumită relație cel puțin amicală între inculpat și, atâta vreme cât între ei s-au pus de acord anumite tranzacții explicitate.

Așadar recursurile formulate, sunt nefondate și urmează a fi respinse în consecință pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.

S-au solicitat cheltuieli de judecată de către părțile civile recurente, ce evident nu vor putea fi acceptate în condițiile respingerii recursurilor acestora.

Privitor la recursul declarat de SC""SA B M, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil atâta vreme cât societatea comercială este radiată din Registrul Comerțului conform dispoziției nr.883/12.01.2007, așadar ne aflăm în fața unei persoane juridice ce nu are capacitate procesuală de folosință.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ și părțile vătămate.în B M-/ și.în B M-/16 si, împotriva deciziei penale nr. 314 din 10 octombrie2007 a Tribunalului Cluj.

Respinge ca inadmisibil recursul părții civile SA B cu sediul ales în B M-.

Obligă pe părțile vătămate si civile recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

21.03.08/3 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean

#Judecator Sandel Macavei

Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 183/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 183/2008. Curtea de Apel Cluj