Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 34/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.34/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 21 IANUARIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și deinculpații și, domiciliați în com. jud.G trimiși în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.de art.289, 291, 246 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.238/22.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea in cauză la data de 19.01.2009 și, ulterior la data de 21 ianuarie 2009.
După deliberare,
Curtea
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.584/22.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr -, în baza art 11 pct 2 litera a Cod procedură penală în referire la art 10 litera1Cod procedură penală au fost achitați inculpații:
- -pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 289 al 1 Cod penal, art 291 Cod penal și art 246 Cod penal, cu aplicarea art 33 litera a Cod penal.
-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 289 al 1 Cod penal, art 291 Cod penal și art 246 Cod penal, cu aplicarea art 33 litera a Cod penal.
A fost aplicată inculpaților sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii prev de art 91 litera c Cod penal, în cuantum, de câte 500 lei pentru fiecare.
Conform art 14 Cod procedură penală coroborat cu art 998 cod civil a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA.
În baza art 192 Cod penal au fost obligați inculpații la plata sumei de 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penala prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci Județul G, nr. 603/P/2006 au fost trimiși în judecată inculpații și -, pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu, prevăzute de art. 289 alin. 1.p, art. 291.p și art. 246.
Cod PenalÎn fapt s-au reținut următoarele
Inculpatul are calitatea de primar al comunei județul G, iar inculpata îndeplinește funcția de secretar al primăriei aceleiași comune.
In decembrie 2005 județul Gaf ormulat o acțiune civilă prin care a solicitat instanței să constate că societatea este proprietara a trei imobile pe care le deține din 1991 și anume: Ferma nr. 4 constând în teren cu suprafața de 70.713 mp, ferma nr. 5 cu suprafața de 113, 124 mp și constând în suprafața de 1602 mp.
Acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu Consiliul Local și a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. -.
Judecătoria Tecucia solicitat Consiliului Local situația juridică a imobilelor, în condițiile în care Consiliul local matca a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii civile.
Prin adresa nr.408/31.01.2006 Consiliul local a comunicat instanței că, nu figurează cu teren intravilan aferent Fermei nr. 4, Fermei nr. 5 și i, declarat în registrul agricol sau în registrul de rol pentru impozitare.
Adresa a fost întocmită de secretara -, inculpată și a fost însușită prin semnare și parafare de inculpatul.
Din actele existente, s-a reținut că, datele înaintate Judecătoriei Tecuci sunt false în sensul că, în registrul agricol SA figura ca deținând cele trei imobile, situație certificată de altfel de inculpați în decembrie 2005 când au emis către reprezentanții SA, adeverința din care rezultă că figurează în registrul agricol cu aceste suprafețe.
După declanșarea cercetărilor, inculpații au revenit asupra adresei nr. 408/31.01. 2006 și prin adresa nr. 1640/05.05.2006 au arătat că cele trei imobile, asupra cărora s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate, sunt deținute de SA din 1991.
S-a arătat că inculpații nu recunosc faptele reținute în sarcina lor.
Astfel, inculpata a arătat că, atunci când a întocmit adresa, a înțeles că instanța civilă se referă la un drept de proprietate.
La rândul său inculpatul a susținut că nu are nici o culpă, întrucât adresa a fost întocmită de către inculpata.
Prima instanță a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor reținute, ele atrăgând doar sancțiuni de ordin administrativ, urmând a fi achitați, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit. apc oroborat cu art. 10 lit.1p Cod Penal coroborat cu art. 181.
Cod PenalS-a arătat că, în anul 1991 SA a dobândit urmare licitației organizate la nivelul localității județul G dreptul de proprietate asupra Fermei nr.4, fermei nr. 5 și i toate 3 imobile aflate pe teritoriul comunei matca, județul
S-a precizat că, datorită unor stângăcii manifestate de reprezentanții părții vătămate SA legate de înțelegerea atributelor dreptului de proprietate(posesie, folosință, dispoziție) sau în limbaj latin "utendi, jus fruendi, jus abutendi",aceștia nu au întreprins demersurile necesare pentru consolidarea dreptului lor de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor dobândite pe parcursul mai multor ani, respectiv, începând cu 1991, data susținerii licitației până în 09.12.2005 când, au promovat o acțiune civilă la Judecătoria Tecuci în temeiul dispozițiilor art.111 pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente.
S-a arătat că această acțiune a fost formulată în urma greutăților întâmpinate de partea vătămată pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în evidențe, așa cum chiar reprezentanții acestei societăți o recunosc.
S-a mai arătat că evident că greutățile și le-au creat singuri cei ce reprezintă SA care, nu au înțeles că, dreptul de proprietate asupra terenurilor, se transmite în condiții de autenticitate potrivit prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal de licitație nu au fost trecute suprafețele revendicate (proces verbal din 19 iunie 1991- fila 51 dosar urmărire penală).
S-a reținut că este atributul instanței civile să se pronunțe asupra acțiunii aflate încă pe rol cu privire la dobândirea terenurilor și a respectării condițiilor licitației (respectarea caietului de sarcini, stabilirea valorii terenurilor etc).
Cu privire la adresa nr. 408/2006 emisă de Primarul respectiv secretara comunei considerată falsă urmează a se reține că, acest act exprimă tocmai situația incertă referitoare la dobândirea terenurilor aferente construcțiilor.
Prima instanță a apreciat că cel mult, culpa celor doi: primar și secretară poate fi reținută pentru faptul că nu au furnizat informații complete instanței în legătură cu terenurile în sensul că, evidența acestora la nivelul primăriei este doar de natură statistică întrucât nu puteau fi înregJ. la capitolul drept de proprietate așa cum o cere partea vătămată, câtă vreme acest drept nu este stabilit de instanța civilă, în lipsa demersurilor întreprinse de partea vătămată de-a lungul anilor;prin urmare, primarul la nivelul său de instruire (are opt clase) se pare că a înțeles mai bine aspectele ce definesc dreptul de proprietate.
S-a reținut că, de altfel, chiar partea vătămată a depus la dosar mai multe adeverințe emise de Primăria, prin care se atestă că figurează în evidențe cu diferite suprafețe de teren și, în raport de această multitudine de adeverințe, cea cu nr. 408/2006 nu schimbă cu nimic esența problemei acea că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferent construcțiilor, nu este încă stabilit, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile.
Prima instanță a arătat că de altfel, chiar dacă cei doi inculpați ar fi atestat prin adresa emisă că partea vătămată este înregistrată ca fiind proprietara terenurilor revendicate, fiind înregistrată la capitolul drept de proprietate, această adeverință nu putea fi definitorie pentru stabilirea dreptului de proprietate de către instanța civilă.
Instanța de fond a mai apreciat că pentru astfel de stângăcii ale celor doi inculpați instanța are la dispoziție posibilitatea revenirii cu adresa la instituția în cauză cu posibilitatea aplicării amenzii judiciare, prev. de art. 1081.
S-a reținut că lecturând adresa nr. 408/2006 se poate constata că, emitenții au relatat că partea vătămată nu figurează cu teren intravilan declarat la registrul agricol sau în registrul de rol pentru impozitare, tocmai pentru a reliefa adevărul cum că, înregistrarea în vederea impozitării se face pe baza unui titlu încă neobținut de către partea vătămată iar evidența înregistrată cu privire la terenurile revendicate este pur statistică funcționarii primăriei având obligația gestionării bunurilor localității.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată, aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât nici un mijloc de probă nu atestă raportul de cauzalitate dintre faptele reținute în sarcina inculpaților și neaccesarea fondurilor pentru modernizarea societății.
S-a reținut că culpa aparține așa cum s-a arătat tocmai părții vătămate care, în decursul anilor nu și-a consolidat dreptul de proprietate care i-ar fi permis alocarea de fonduri cu destinația modernizare societate.
S-a apreciat că după ce instanța civilă se va pronunța definitiv și irevocabil, partea vătămată își va putea relua demersurile pentru obținerea subvențiilor în măsura în care va deveni proprietara terenurilor.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, inculpații și și partea vătămată SC SA.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Astfel, s-a apreciat că în cazul de față nu sunt incidente niciunul dintre criteriile prevăzute de art 181Cod penal.
S-a arătat că, sub un prim aspect se reține că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru trei infracțiuni și anume, fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu, prev de art 289 Cod penal, art 291 Cod penal și art 246 Cod penal.
Cu privire la infracțiunile de fals, acestea sunt considerate de legiuitor fapte grave care aduc atingere unor valori sociale deosebit de importante și anume încrederea publică în înscrisurile care emană de la autorități.
S-a mai arătat că în speța de față gravitatea deosebită a faptelor rezultă atât din faptul că cei doi inculpați au întocmit adresa în cauză în calitate de reprezentanți ai Primăriei, cât mai ales din faptul că instituția către care a fost înaintată este autoritate judecătorească și anume Judecătoria Tecuci.
S-a precizat că în cazul de față, cu ocazia soluționării unei cauze civile promovată de SC SA în contradictoriu cu Primăria, având ca obiect revendicare, Judecătoria Tecucia solicitat relații de la Primăria referitor la modul cum figurează înscrisă reclamanta în registrul agricol.
Deși mențiunile făcute în registrul agricol nu datau de mult timp și se avea cunoștință deplină de ele, cei doi inculpați au înțeles să răspundă în fals emițând adresa nr 408/31.01.2006, în care atesta în mod nereal că SC SA nu figurează înscrisă cu terenuri în registrul agricol al comunei
S-a apreciat ca fiind de neacceptat motivația invocată de inculpata cum că ar fi interpretat solicitarea Judecătoriei Tecuci ca referindu-se la faptul dacă reclamanta are drept de proprietate asupra terenurilor.
S-a arătat că relațiile solicitate de Judecătoria Tecuci au fost deosebit de clare iar, mai mult obiectul cauzei civile era tocmai acela de a se stabili de către instanță existența unui eventual drept de proprietate iar reprezentanții Primăriei cunoșteau foarte bine acest fapt întrucât erau în parte în dosar și depuseseră anterior întâmpinare.
Astfel că orice pretinsă confuzie este exclusă cu atât mai mult cu cât inculpata are și studii juridice.
S-a susținut că neverosimile sunt și susținerile inculpatului care a arătat că a semnat adresa fără să verifice sau să cunoască situația, în condițiile în care din probe a rezultat o cu totul altă împrejurare și anume aceea că știa foarte bine despre problemele SC SA. De altfel, chiar inculpatul a arătat că situația SC SA a fost pusă în discuția Consiliului Local, analizându-se cererea acesteia de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra a trei imobile.
S-a apreciat totodată că nici despre infracțiunea prev de art 246 Cod penal, nu se poate susține că este lipsită în mod vădit de pericol social;este cert că prin acțiunea lor cei doi inculpați au urmărit în mod direct să cauzeze intereselor legale ale SC SA.
În ceea ce privește motivarea instanței, s-a apreciat că aceasta nu este în concordanță cu soluția pronunțată și nu face trimitere la nici unul dintre criteriile prevăzute de art 181Cod penal.
Astfel, instanța a apreciat că inculpații au întocmit o adresă în care nu au comunicat datele complete solicitate și că, în esență, adresa nr.408/2006 exprimă adevărul.
Or, astfel cum s-a precizat niciuna dintre părți nu era invitată de instanța civilă să aprecieze cu privire la dreptul de proprietate al SC SA asupra celor 3 imobile. Adresa instanței către primărie a fost clară, solicitându-se comunicarea datelor certe înscrise în registrul agricol, indiferent de faptul că acestea au fost sau nu corect efectuate.
S-a arătat că răspunsul inculpaților a fost în mod vădit nereal și deși în registrul agricol erau făcute mențiuni, cei doi au comunicat că partea vătămată nu figurează înscrisă în registrul agricol,împrejurare în mod vădit.
2. S-a apreciat că instanța trebuia să se pronunțe și cu privire la înscrisul fals, respectiv adresa nr. 408/31.01.2006 emisă de Primăria.
Potrivit art. 348 Cod procedură penală, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu, printre altele și cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Or în cazul de față fiind dedusă judecății infracțiunea de fals, instanța trebuia să se pronunțe și cu privire la acest aspect.
Partea vătămată a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, instanța de fond dând crezare unei mărturii mincinoase ale unor salariați ai Primăriei, subordonați inculpaților, și a ignorat procesul - verbal întocmit de organele de cercetare care s-au deplasat la sediul Primăriei și au verificat evidențele existente- din care rezultă că partea vătămată figurează în Registrale Agricole TIP 3 din anul 1995-2000 și apoi 2000-2005 la poziția 18 cu o suprafață de 93124 mp din care 10.862 mp ocupați cu construcții, iar în registrul Agricol Tip 3 la poziția 0,16, figurează cu o suprafață de 113.124. din care ocupat cu construcții 17.777.
Au mai arătat că solicită obligarea inculpatului la plata de daune civile în cuantum de 67.000 lei - astfel cum s-a constituit parte civilă la fond.
Inculpații, prin apărător aleși, au apreciat sentința penală apelată cu fond nelegală, solicitând achitarea acestora în baza art 11 pct 2 litera a Cod procedură penală în referire la art 10 litera a Cod procedură penală.
Au susținut că, aspectul de esență ignorat de instanța de fond, aspect de natură a dovedi inexistența infracțiunii de fals intelectual, este acela că la 19.06.2001 au fost vândute la licitație publică doar mijloacele fixe indicate în procesul verbal și nicidecum suprafețele de teren așa cum în mod abuziv susține partea vătămată.
Au mai susținut că singurul înscris în care sunt menționate cele două suprafețe de teren este factura seria - nr 59/20.XI.1991, însă acesta nu este un act translativ de proprietate.
Astfel, inculpații arată că în condițiile în care pentru suprafețele de teren de 20 de ha nu a fost organizată o licitație, nu a fost urmată procedura stabilită în mod imperativ de către lege - terenurile nu au fost trecute în caietul de sarcini al licitației, nefiind astfel identificate din punct de vedere al suprafeței și al vecinătății și nu s-a stabilit un preț de evaluare a acestora - și apreciază că în cauză nu a operat o transmisiune reală a respectivei suprafețe de teren.
În ceea ce privește, completarea Registrului Agricol -s-a arătat că actul normativ cadru în această materie, HG nr. 269/2001, prevede că în registrul agricol se înscriu terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de pe raza unei anumite unități administrativ teritoriale, iar din punct de vedere procedural înscrierea se face pe baza unei cereri a persoanei interesate, la care se adaugă în copie, actul de proprietate, cartea funciară precum și actul de identitate.
S-a arătat că, având în vedere dispozițiile legale invocate, în prezenta cauză partea vătămată nu poate figura în registrul Agricol al Comunei întrucât la 19.06.1991 nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv și pe cale de consecință nu este în posesia niciunui act de proprietate din cele menționate în HG nr. 269/2001, factura fiscală seria - nr.59/20.XI.1991 nereprezentând un act translativ de proprietate.
În raport de împrejurările prezentate și de conținutul infracțiunii de fals intelectual - astfel cum este definit în art 289 al 1 Cod penal se apreciază că în sarcina inculpaților nu se va putea reține săvârșirea acestei infracțiuni. Mențiunile făcute în adeverința nr 408/2006 fiind în totalitate reale, adică sunt conforme cu situația juridică a respectivului imobil.
S-a mai susținut că, mai mult decât atât, din procesul verbal de verificare întocmit de organele de urmărire penală rezultă că în Registrul Agricol 2001-2005 Partea I Tip 3 - Societăți- partea vătămată figurează la Capitolul II Terenuri în folosință cu suprafața de 113, 124. suprafață aferentă 4,5 și Inculpații au arătat că, în ce privește data și modalitatea în care s-a făcut această mențiune, se află la dosar declarația martorei, inspector, care relatează că în luna decembrie 2005, la sediul Primăriei s-a prezentat contabilul șef al SC SA care a solicitat o adeverință din care să rezulte că societatea deține în proprietate terenurile aferente 4,5 și
Au arătat că, având în vedere că numitul nu a putut prezenta actele de proprietate impuse de lege și solicitate de către martori, aceasta din urmă, la insistențele contabilului șef, a procedat la înscrierea în registrul agricol a respectivelor terenuri modificând rubrica "terenuri în proprietate" prin înscrierea mențiunii "Terenuri în folosință".
În ce privește infracțiunea de uz de fals, prev de art 291 Cod penal au solicitat să se constate că, au argumentat cu mențiunile făcute în adeverința nr 408/2006 sunt în totalitate reale, astfel încât folosirea respectivului înscris, care nu este fals nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 291 Cod penal.
Referitor la infracțiunea prev de art 246 Cod penal- au arătat că nu se va putea reține efectuarea de către inculpați a unei operațiuni altfel decât trebuia efectuată în mod legal, astfel cum s-a arătat anterior- adresa nr 408/2006 fiind conformă situației juridice a celor două suprafețe de teren care nu se află în proprietatea SC SA, întrucât nu au făcut obiectul licitației publice din 19.06.1991.
Prin Decizia penală nr.238/22.04.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, s-a desființat în parte sentința penală atacată și în rejudecare s-a majorat cuantumul amenzii administrative aplicată fiecărui inculpat la câte 1000 lei.
S-a dispus anularea adresei nr.408/31.01.2006 emisă de Consiliul Local.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Totodată, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată și de inculpați.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Analizând probele adminJ. în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați încadrarea juridică corespunzătoare - stabilindu-se în mod corect că faptele există și au fost săvârșite de aceștia.
Ambii inculpați s-au apărat invocând dispozițiile legale referitoare la modalitatea în care se fac înregistrările în registrul agricol -mai exact HG nr.269/2001 și faptul că factura seria - nr.59/1991 nu reprezintă un act translativ de proprietate - astfel încât, partea vătămată nedobândind dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu - nu putea figura în registrul agricol - iar adresa nr 408/2006 comunicată Judecătoriei Tecuci exprimă adevărul.
Față de această apărare s-a reținut că cei doi inculpați cunoșteau atât dispozițiile legale incidente cât și situația juridică a terenurilor - ceea ce conduce la concluzia că au răspuns instanței - cu bună știință-prin adresa nr.408/2006.
Din verificările efectuate în cauză - a rezultat că în Registrul Agricol partea vătămată era înregistrată cu cele trei imobile.
De altfel, această situație a fost certificată de către inculpați în luna decembrie 2005, când a emis către reprezentanții SC SA - adeverința din care rezultă că figurează în registrul agricol cu aceste suprafețe.
Modalitatea în care au fot trecute în registrul agricol aceste suprafețe de teren- modalitate invocată de inculpați (în acest sens făcându-se referire la declarația numitei ) nu prezintă relevanță, întrucât, dacă inculpații susțin că știau care era regimul juridic al suprafețelor de teren în litigiu, în sensul că erau deținute de partea vătămatăîn folosință, nu se explică de ce au emis cele două adeverințe cu atât mai mult cu cât invocă dispozițiile HG nr.269/2001 în conformitate cu care în registrul agricol se înscrie doar dreptul de proprietate.
De altfel, după declanșarea cercetărilor, inculpații au revenit asupra adresei nr.408/31.01.2006 și, prin adresa cu nr.1640/05.05.2006, au arătat că cele trei imobile, asupra cărora s-a solicitat să se constate drept de proprietate sunt deținute de SC SA din anul 1991.
Adresa Judecătoriei Tecuci era clară, prin aceasta solicitându-se să se comunice situația juridică a terenurilor în litigiu, în acțiunea civilă aflată pe rolul acestei instanțe, Consiliul Local având calitate de pârât și formulând totodată întâmpinare.
Situația juridică a acestor terenuri era foarte bine cunoscută de cei doi inculpați, existând mai multe litigii cu privire la acestea( în cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr-5142/2005, de asemenea Consiliul Local a avut calitatea de pârât și a depus întâmpinare).
Prin relațiile comunicate instanței, aceștia, cu bună știință au prezentat o situație cu privire la terenurile în litigiu despre care în adresa nr.1640/2006 au susținut că apartin altor persoane care dețin titluri de proprietate.
În raport de considerentele expuse, cu atât mai mult cu cât în apel, cei doi inculpați au dovedit că erau în cunoștință de cauză cu privire la dispozițiile legale aplicabile - iar din coroborarea întregului material probator rezultă că aceștia cunoșteau situația juridică a terenurilor în litigiu, s-a reținut că faptele există și au fost comise de către inculpați.
Însă, având în vedere împrejurările concrete au fost comise faptele, precum și de persoana celor doi inculpați care nu au antecedente penale, au recunoscut comiterea faptelor și au avut o conduită procesuală corectă, prezentându-se în instanță la fiecare termen de judecată - s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile legale mai sus enunțate.
Tribunalul a apreciat că sentința penală apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului amenzii administrative aplicate celor doi inculpați, pentru ca această sancțiune să își atingă scopul, impunându-se aplicarea acesteia într-un cuantum mai ridicat, și nelegală întrucât instanța de fond a omis a face aplicarea disp. art 348 Cod procedură penală în sensul anulării adresei nr. 408/31.01.2006 emisă de Consiliul Local.
În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că în mod corect prima instanță a respins pretențiile solicitate de partea vătămată, în cauză neexistând o legătură între faptele reținute în sarcina celor doi inculpați și neaccesarea fondurilor pentru modernizarea societății de către partea vătămată.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpații și -, reiterând motivele invocate în apel și arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în limitele art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că atât prima instanță cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corectă bazată pe probatoriul administrat în cauză și a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare.
Astfel, probele adminJ. în cursul procesului, respectiv: procesul-verbal de vânzare prin licitați întocmit la data de 19.06.1991 de Comisia de Lichidare, certificatele fiscale nr.425/09.02.2001, 2209/26.10.2001, 2210/26.10.2001, 70/12.01.2005, 3304/22.09.2005 și adeverințele nr.1590/28.07.1999, 1079/25.03.2003, 4377/5.12.2005, 4378/5.12.2005 emise de Consiliul Local, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, au demonstrat că aceștia din urmă deși cunoșteau foarte bine situația juridică a terenurilor în discuție, au furnizat instanței civile, prin adresa nr.408/31.01.2006, informații incomplete, în parte nereale, încălcându-se astfel, cu rea-credință, atribuțiile de serviciu.
Se constată, așadar, că în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art.289 alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal și art.246 Cod penal, există, fiind săvârșite cu vinovăție sub forma intenției indirecte, astfel că nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, conform solicitării inculpaților.
De asemenea, se constată că în mod corect instanțele au constatat că faptele astfel cum au fost reținute, nu reliefează un pericol social concret suficient pentru a le caracteriza ca infracțiuni, fiecăreia dintre ele lipsindu-i una dintre trăsăturile esențiale și anume pericolul social.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale când se constată existența simultană a celor trei trăsături esențiale.
Potrivit dispozițiilor art.181alin.2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea care a fost produsă sau care s-ar fi putut produce și conduita făptuitorului.
Aceste criterii prevăzute de lege se folosesc împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.
În cauza dedusă judecății în mod corect instanța de fond precum și instanța de apel, având în vedere împrejurările concrete în care faptele au fost comise (întocmirea și remiterea către o instanță civilă a unei adrese care conținea date incomplete și în parte nereale, adresă utilizată în cauza în care instituția unde activau avea calitatea de parte pârâtă), faptul că urmarea socialmente periculoasă nu s-a produs și nici nu avea cum să se producă raportat la obiectul cauzei civile - acțiune în constatare ( dosar nr.5142/2005 al Judecătoriei Tecuci ) și ținând cont de persoana și conduita fiecărui inculpat (necunoscuți cu antecedente penale, manifestând o poziție procesuală corectă pe tot cursul procesului) au apreciat că prin faptele lor inculpații au adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, că prin conținutul lor concret faptele sunt lipsite în mod vădit de importanță și că deci nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
Reținând, așadar, că faptelor reținute în sarcina inculpaților le lipsește pericolul social ca trăsătură esențială, în mod corect instanța de fond a dispus, iar instanța de apel a menținut achitarea acestora, întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală și art.181Cod penal.
Pentru toate aceste considerente și pentru că nici din verificarea din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să atragă reformarea deciziei penale atacate, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de inculpații, fiul lui și, născut la 8.09.1953 în com., jud.G, cu același domiciliu, CNP - și, fiica lui și, născut la 30.05.1976 în com. jud.G, cu același domiciliu, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.238/22.04.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.584/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpații - recurenți la plata sumelor de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 4.02.2009
Tehnored. - 05.02.2009
2 ex
Fond: /Apel:,
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
