Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 352/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 352 Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 4 din 3 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2914/P/2004.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales, avocat, pentru recurentul inculpat, lipsă,
Procedura îndeplinită.
Se constată depusă adresa înaintată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta Persoanelor din care rezultă domiciliul inculpatului ca fiind in B,-, - B, 7.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 4/A din3 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, având în vedere că atât urmărirea penală, cât și cercetarea judecătorească au fost desfășurate în lipsa inculpatului.
Invocă atât dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, cât și cele prev de art 385/9 pct. 10 Cod procedură penală având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale.
Cu privire la recursul peste termen, apreciază că acesta este admisibil, având în vedere că inculpatul nu a participat la urmărirea penală și la nici o altă fază procesuală, astfel că împotriva ei nu a început executarea.
S-au făcut demersuri pentru punerea in executare, însă conform Codului d e procedură penală, începerea executării are loc atunci când i se înmânează copia mandatului de arestare și este dus la locul de deținere.
Consideră că la acest moment nu s-a început nici executarea pedepsei și nici executarea dispozițiilor privind despăgubirile civile, astfel că inculpatul se află în interiorul termenului de introducere a recursului peste termen.
Pe fond, față de motivele de recurs expuse, referitor la pct 14 din art 385/9 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului.
Referitor la art 385/9 pct 10 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brașov, având în vedere că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, că acesta nu a participat la soluționarea cauzei.
În legătură cu declarația extrajudiciară aceasta a fost dată de inculpat, fiind luată în aeroport, în momentul când a venit din Spania. Ulterior s-au reluat cercetările, împrejurare despre care inculpatul nu a avut cunoștință și cu ocazia căreia i s-a încălcat dreptul la apărare.
Pentru toate acestea și pentru a se da posibilitatea inculpatului să își facă o apărare corespunzătoare și să beneficieze de un proces echitabil, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, conform art 385/13 raportat la art 365 Cod procedură penală, arată că, de principiu, repunerea in termen ar fi admisibilă, însă, pe fond, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acestuia, având în vedere că inculpatul este in culpă procesuală, că s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească. Astfel, arată că inculpatul în 15 noiembrie 2002 a fost audiat, iar ulterior sustrăgându-se, a fost dat în urmărire generală.
Astfel cum se poate constata că adresa menționată de SPCLEP coincide cu cea precizată la urmărirea penală, unde a și fost citat. situație față de care inculpatul și-a încălcat obligațiile prev de art 177 alin 3 Cod procedură penală, potrivit cărora avea obligația să comunice schimbarea de adresă.
În concluzie, procedural, recursul se impune a fi respins.
În situația în care se apreciază că recursul peste termen este admisibil, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpatul G, în temeiul art 385/9 pct 18 Cod procedură penală, cu referire la achitarea in baza dispozițiilor art 11 pct 2 raportat la art 18/1 Cod procedură penală, apreciind că cererea este neîntemeiată, iar soluția tribunalului ca fiind justificată ținând seama de starea de recidivă a inculpatului și că infracțiunile săvârșite sunt de pericol.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 4/3 ianuarie 2005 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 2261/ 2004 Judecătoriei Brașov, care a fost desființată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând în aceste limite s-a dispus majorarea pedepselor, respectiv a celor două pedepse aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzute de art. 293 alin. 1, cu aplic. art. 37 lit. b și respectiv de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289 Cod penal de la pedepsele de 5 luni și respectiv 6 luni închisoare la pedepsele de 9 luni și respectiv 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 2261/29.09.2004, Judecătoria Brașova hotărât:
În baza art. 293 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea (alin 1).
În baza art. 31 alin 2 raportat la art 289 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.
În baza art. 33 lit a raportat la art. 34 lit b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis toate drepturile prev de art. 64 Cod penal.
În baza art 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea documentului de călătorie nr. 24743/14.11.2002, întocmit de autoritățile spaniole ( fila 10 dosar urmărire penală).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a părăsit teritoriul României în luna martie 2002, călătorind cu pașaportul eliberat de Serviciul Județean de Evidență Informatizată a Persoanei - Biroul Pașapoarte, ajungând în Madrid unde, la data de 9 octombrie 2002, a fost depistat de poliția spaniolă fără documente de identitate falsă, declarând că se numește, astfel încât autoritățile spaniole au întocmit documentele de călătorie pe acest nume.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
În apel nu s-au mai administrat mijloace materiale de probă.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, având în vedere actele întocmite de către autoritățile române și spaniole declarația dată de către inculpat în data de 15.11.2002 pe Aeroportul Otopeni la solicitarea Poliției de Frontieră - fila 8 dosar urmărire penală - reținându-se vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit a Cod penal.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de către inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate de către instanța de fond nu reflectă gradul de pericol social al faptelor și al inculpatului.
Astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a suferit multiple condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și, prin urmare, tribunalul a constatat că precedentele condamnări nu și-au atins scopul educativ al pedepsei prev de art 52 Cod penal, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională prin săvârșirea prezentelor fapte.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în mod netemeinic instanța de fond a aplicat pedepse orientate spre minim special de pedeapsă - 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 293 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal (minimul special este de 3 luni închisoare) și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 31 alin 2 rap la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal ( minimul special este chiar 6 luni închisoare).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G, care a solicitat în baza dispozițiilor art. 385/9 pct. 14 și 10 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brașov, având în vedere că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că acesta nu a participat la soluționarea cauzei.
În legătură cu declarația extrajudiciară a arătat că aceasta a fost dată în aeroport, în momentul când a venit din Spania; ulterior s-au reluat cercetările, împrejurare despre care nu a avut cunoștință, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, nu a beneficiat de un proces echitabil.
Cu privire la recursul peste termen, apreciază că acesta este admisibil, având în vedere că inculpatul nu a participat la urmărirea penală și la nici o altă fază procesuală, astfel că împotriva ei nu a început executarea, deși s-au făcut demersuri pentru punerea in executare, însă conform Codului d e procedură penală, începerea executării are loc atunci când i se înmânează copia mandatului de arestare și este dus la locul de deținere.
Consideră că la acest moment nu s-a început nici executarea pedepsei și nici executarea dispozițiilor privind despăgubirile civile, astfel că inculpatul se află în interiorul termenului de introducere a recursului peste termen.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
În primul rând se impune observația că inculpatul a fost judecat și condamnat în lipsă, la rămânerea definitivă a hotărârii fiind emis mandatul de executare a pedepsei și ulterior mandatul european de arestare, astfel că acesta a fost arestat provizoriu în vederea executării la data de 9 iunie 2007 de către autoritățile judiciare italiene și în vederea predării către România.
Inculpatul a fost pus în libertate la data de 20 iulie 2007 de către aceleași autorități pe motiv că mandatul european de arestare nu a fost transmis în timp util autorităților, astfel că de la data de 20 iulie 2007 inculpatul avea posibilitatea de a exercita căile de atac împotriva sentinței de condamnare, luând cunoștință de existența condamnării a data arestării provizorii de către autoritățile italiene.
Se constată că recursul a fost declarat la data de 16 martie 2009, astfel că deși a fost declarat ca un recurs peste termen, acesta nu respectă termenul de declarare a recursului.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că inculpatul nu a cunoscut de existența condamnării și ar fi îndeplinite cerințele recursului peste termen, instanța are a observa că acesta este lipsit de suport, cele susținute de inculpat că nu a beneficiat de dreptul la apărare și de un proces echitabil fiind neîntemeiate. Astfel, inculpatului i-a fost desemnat un apărător din oficiu ce a exercitat drepturile sale, fără a fi de neglijat că acesta cunoștea de existența unei urmăriri penale, deoarece a dat o declarație aflată la fila 8 dosar, la data de 15 noiembrie 2002, dată la care a fost încheiat și procesul verbal de constatare, astfel că nu se poate susține că nu a cunoscut de începerea unei cercetări penale împotriva sa, cu atât mai mult cu cât a și ost arestat provizoriu în vederea executării mandatul european de arestare și predării către România pentru executarea pedepsei.
Așa fiind, nu se poate susține că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare sau cel la un proces echitabil, câtă vreme chiar el a fost în culpă din acest punct de vedere.
Prin urmare, instanța constată că starea de fapt a fost corect reținută de instanțe, încadrarea faptelor este cea legală, iar pedepsele sunt conforme cu prevederile art. 72 Cod penal; în primul rând, trebuie observat faptul că ambele infracțiuni au fost comise în împrejurări ce agravează răspunderea penală, respectiv în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind infracțiunile pentru care a fost condamnat prin hotărârea atacată.
Mai mult, această pedeapsă este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acesteia.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul G, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul peste termen declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 4/3 ianuarie 2005 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - Pt. - C
aflată în concediu
semnează
PREȘEDINTE COMPLET
- -
GREFIER
Red. SF/19.06.2009
Dact MB/25.06.2009
- 2 exemplare -
Jud apel - +
Jud fond -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Elena Barbu, Alina Constanța
