Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2525/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.401
Ședința publică de la 19 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Mustață Stan
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpata și avocat împotriva deciziei penale nr. 615 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta inculpată, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu -avocat ce substituie pe avocat, recurenta avocat precum și intimatele părți vătămate și,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenta inculpată apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, pe fond, a se dispune achitarea inculpatei, iar, în subsidiar, desființarea deciziei atacate si menținerea hotărârii instanței de fond.
În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că poziția procesuală a inculpatei a fost una de nerecunoaștere a faptelor ce-i sunt imputabile, întrucât aceasta și-a susținut nevinovăția prin aceea că persona i-a fost prezentată de către un coleg al acesteia și s-a aflat în eroare cu privire la acele persoane, iar împrejurarea că nu și-a însușit faptele pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată nu au fost făcute cu rea credință pentru a se sustrage cercetării judecătorești sau urmării penale, având în vedere că aceasta cunoștea consecințele nerecunoașterii unei fapte penale, astfel încât, în opinia sa, apreciază că instanța de apel în mod greși admis apelul declarat de parchet si a sporit pedepsele, si chiar în condițiile în care inculpata s-ar face vinovată de faptele reținute în sarcina sa, apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond era destul de suficientă, având în vedere dubiile din dosar. Solicită a se avea în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatei.
Mai mult, solicită a se avea în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei din care rezultă că inculpata a suferit nenumărate depresii și i s-au agravat anumite boli anterioare, toate acestea fiind urmare a cercetării penale si a celei judecătorești.
În baza art.385 ind.15 pct.2lit.d Cod pr penală, solicită a se dispune desființarea decizia atacată, iar, pe fond, față de considerentele prezentate, apreciază că în cauză este incident cazul de casare prev de art. 385 ind.9 pt.18 Cod pr penală întrucât s-a produs o gravă eroare de fapt, având drept consecințe condamnare nelegală a inculpatei, iar, în subsidiar,în cazul în care instanța apreciată că este dovedită vinovăția, solicită se avea în vedere cazul de casare prev de art. art. 385 ind.9 pt.14 Cod pr penală solicitând a se dispune redozarea pedepselor în sensul de a se menține pedepsele aplicate de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în mod corect, instanța de apel a dispus majorarea pedepselor dată fiind gravitatea faptelor, față de calitatea pe care o avea inculpata la momentul săvârșirii acestor infracțiuni, acesta fiind corect individualizate atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare, motive pentru care solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpata, ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de către avocat, arată că acesta vizează amenda aplicată de instanța de fond, însă, având în vedere că pentru astfel de măsuri există o procedură specială, cea prev de art.199 al.2 Cod pr penal, cale ce a fost urmată de apărătorul inculpatei întrucât a fost respinsă cererea de scutite a amenzii, arată că împotriva unei astfel de hotărâri nu se poate exercita nici o cale de atac.
În replică, avocat arată că în cazul în care cererea de scutire a amenzii este respinsă, aceasta poate fi atacată odată cu fondul, cu cale de atac prevăzută pentru hotărârea dată în fond astfel că, în opinia sa, apreciază că recursul este admisibil, sens în care solicită a se dispune admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.196/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în baza art.345 alin.2 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal.
În temeiul art.1 al Legii nr.543/2002 s-a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.7 al Legii nr.543/2002 cu privire la revocarea beneficiului grațierii.
În temeiul art.345 alin.2 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 alin. 1 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.345 alin.2 Cod procedură penală a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 Cod penal.
n temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal s-au contopit cele două pedepse executabile și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Conform art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, care se va calcula conform art.82 Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a doua și literele b și c Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei.
Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocarea a beneficului suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligă în consecință inculpata la plata către partea civilă a sumei de 11.239.888 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor telefonice și a penalizărilor calculate, precum și la restituirea către aceeași parte civilă a unui telefon marca Nokia 8850 sau la plata contravalorii unui astfel de aparat folosit, calculată la data executării obligației.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a inculpatei la plata daunelor morale.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
În temeiul art.348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat "Dovadă de predare-primire", întocmit la data de 26.11.2001 și atașat la fila 73 1 dosar de urmărire penală.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată provocate de prezentul proces.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 16.10.2001 partea vătămată a fost reținut de lucrătorii operativi ai Secției 6 Poliție, în urma depistării sale în flagrant în aceeași zi, fiind cercetat sub aspectul comiterii unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că, împreună cu un alt individ -, a pătruns în locuința numitului, de unde a încercat să sustragă mai multe bunuri, prin întrebuințarea de amenințări.
Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra numitului, asupra acestuia au fost găsite mai multe bunuri, care au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări, printre care și suma de 19.500.000 lei vechi, 50 USD și un telefon marca Nokia 8850, conținând o cartelă. La momentul reținerii sale, a solicitat ca o parte din bunurile găsite asupra sa să fie restituite, respectiv sumele de bani, iar celelalte bunuri avocatului său, respectiv martorului. În aceste condiții banii au fost restituiți către numitul, iar o parte a bunurilor către martorul.
Între bunurile care au fost restituite martorului nu se afla și telefonul mobil Nokia 8850, inculpata susținând că aparatul ar fi fost restituit unui văr al numitului, cunoscut sub numele de "". În urma demersurilor făcute în familia lui, apărătorul acestuia, respectiv martorul a constatat că nimeni din familia inculpatului nu ridicase telefonul de la Secția 6 Poliție, iar pe perioada în care se afla în arest, furnizorul de servicii de telefonie mobilă SC SA emisese facturi pentru aceeași perioadă care se ridicau la suma de cea.12.000.000 ROL.
În urma verificărilor specifice efectuate s-a stabilit că titulara contractului de fumizare a serviciilor de telefonie mobilă este partea vătămată, concubina numitului, aceasta părăsind teritoriul României la data de 26.09.2001 și lăsând telefonul marca Nokia 8850 cu cartelă prietenului ei spre a fi folosit de acesta. În aceste condiții, la revenirea în țară, partea vătămată s-a deplasat la sediul Secției 6 Poliție pentru a se interesa de soarta telefonului mobil ridicat de la prietenul ei, însă inculpata a sustinut că telefonul fusese restituit unui văr al inculpatului, cunoscut sub numele de, conform dovezii de predare-primire întocmite la data de 26.11.2001.
În perioada 01.10.2001 - 20.12.2001 de la numărul de telefon -, aparținând părții vătămate au fost apelați ofițerul de serviciu al Secției 6 Poliție la numărul -, mama inculpatei, numitul - tatăl martorului, martor cu care inculpata s-a afla în relații de prietenie în cursul anului 2001, precum și martora.
Astfel din plângerea înregistrată la data de 21.02.2002 rezultă că numitul, aflat în stare de arest preventiv la Spitalul Penitenciar Jilava a reclamat faptul că din bunurile ridicate cu ocazia prinderii sale în flagrant de către lucrătorii Sectiei 6 Politie nu i-au mai fost restituite suma de 3.000.000 lei și un telefon mobil marca Nokia 8850. a mai arătat că a fost reținut la data de 16.10.2001 a fost reținut de lucrătorii operativi ai Secției 6 Poliție, în urma depistării sale în flagrant în aceeași zi, fiind cercetat sub aspectul comiterii unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că, împreună cu un alt individ -, a pătruns în locuința numitului, de unde a încercat să sustragă mai multe bunuri, prin întrebuințarea de amenințări. De asemenea persoana cercetată sub aspectul infracțiunii de tâlhărie a mai arătat că în urma percheziției corporale efectuate asupra sa au fost găsite mai multe bunuri, care au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări, printre care și suma de 19.500.000 lei vechi, 50 USD și un telefon marca Nokia 8850, conținând o cartelă. La momentul reținerii sale, a solicitat ca o parte din bunurile găsite asupra sa să fie restituite prietenului său, respectiv sumele de bani, iar celelalte bunuri avocatului său, respectiv martorului. Cu privire la celelalte bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale, partea vătămată a arătat că, deși solicitase ca restituirea să se facă avocatului său, acesta a ridicat de la inculpata bunurile, cu excepția telefonului mobil, cu privire la acesta inculpata susținând că ar fi fost restituit unui văr al părții vătămate, pe nume "".
Conform adresei nr. 5510 din data de 15.01.2004 a SC SA (fila 82. 1 dup) reiese că titulara contractului pentru serviciile aferente postului mobil - este partea vătămată. Din declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale rezultă ca pe data de 26.09.2001 a părăsit teritoriul României, lăsând telefonul Nokia 8850 cu cartela numitului, spre a fi folosit de către acesta. De asemenea tot în cursul urmăririi penale partea vătămată a mai susținut că în luna decembrie 2001, în timp ce se afla încarcerat în arestul poliției, a fost anunțată că are de plătit o factură emisă de SC SA, în valoare de 6.000.000 ROL. Din conținutul adreselor atașate la filele 153, 154.l dup și 161. 1 dup. mai rezultă că partea vătămată a încercat de mai multe ori blocarea cartelei, însă restricția nu a fost aplicată decât pe data de 20.12.2001, astfel încât la suma reprezentând contravaloarea serviciilor telefonice s-au adăugat și alte sume reprezentând penalități de întârziere. În continuare, după ce a revenit în țară, partea vătămată s-a deplasat la sediul Secției 6 Poliție, unde a contactat-o pe inculpata, în instrumentarea căreia se afla dosarul, însă aceasta i-a comunicat că telefonul mobil fusese restituit unei rude, respectiv unui văr care purta numele de. Deși partea vătămată i-a solicitat expres inculpatei o dovadă în sensul că telefonul mobil a fost restituit, inculpata i-a spus că o astfel de dovadă se află atașată la dosar. în aceste condiții partea civilă a luat legătura cu martorul, însă acesta i-a comunicat că la dosar nu există nici o astfel de dovadă.
De asemenea din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.245.291 din data de 15.01.2004 a rezultat că înscrisul intitulat "dovadă de predare-primire" încheiat la data de 26.11.2001 a fost scrisă și i semnată la rubrica "am predat" de către inculpata iar semnătura de primire este o contrafacere realizată în mod fantezist. De asemenea din adresa nr.245.599 din 28.01.2004 a DGPMB - Serviciul Criminalistic (fila 72. 1 dup) a rezultat că semnătura de primire din procesul verbal încheiat la data de 26.11.2001 nu a fost executată de și nici nu se poate stabili de către cine a fost executată "întrucât este o contrafacere realizată în mod fantezist".
Prin urmare, din probatoriul analizat mai sus a reieșit cu certitudine concluzia că telefonul mobil marca Nokia 8850 fost ridicat de la, cu ocazia controlului corporal sumar efectuat la data de 16.10.2001 și nu a fost restituit către, vărul numitului și nici către numitul, astfel cum s-a consemnat în dovada de predare - primire întocmită de inculpată la data de 26.11.2001.
Din conținutul desfășurătorului convorbirilor telefonice primit de la SC SA (filele 133-148. 1 dup) a rezultat că în perioada 01.10.2001 20.12.2001, de la numărul de telefon -, aparținând părții vătămate au fost apelați ofițerul de serviciu al Secției 6 Poliție la numărul -, mama inculpatei, numitul - tatăl martorului, martor cu care inculpata s-a afla în relații de prietenie în cursul anului 2001, precum și martora.
În aceste condiții în speță a fost dovedit faptul că atât în perioada anterioară cât și în perioada ulterioară întocmirii dovezii de restituire a telefonului mobil (26.11.2001), de la postul telefonic mobil aparținând părții civile au fost formate mai multe numere de telefon aparținând unor persoane cunoscute doar de inculpata, cum ar fi mama acesteia - sau, tatăl martorului.
În drept faptele inculpatei, care în calitate de lucrător al Secției 6 Poliție, cu știință și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în legătură cu restituirea unui telefon mobil marca Nokia 8850, ridicat de la, inculpat într-un dosar ce i-a fost repartizat spre soluționare, cauzând astfel o vătămare intereselor patrimoniale proprietarei telefonului -, prin utilizarea telefonului pentru a efectua convorbiri în interes personal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Fapta aceleiași inculpate de a întocmi în fals o dovadă de predare primire prin care consemna în mod necorespunzător realității restituirea telefonului mobil aparținând părții vătămate, dovadă,pe care a atașat-o la urma dosarului cu numărul -/2001 al Secției 6 Poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 alin. 1.pen și respectiv 291.pen.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 și de art. 52.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatei
Totodată s-a avut în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și este absolventă a unei prestigioase instituții de învățământ superior, fiind distinsă pentru rezultatele obținute pe linie profesională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, criticând sentința penală pentru următoarele motive:
1.netemeinicia pedepselor vis-a-vis de faptele săvârșite și împrejurările cu raportare la calitatea pe care o avea inculpata;
2.greșita stabilire a regimului de executare a pedepselor prin aceea că s- omis suspendarea pedepsei grațiate;
3.oportunitatea aplicării măsurii de siguranță prevăzută de art.115 Cod penal.
În ședința publică din 28.10.2008, reprezentantul parchetului a declarat că-și restrânge motivele de apel la primul, respectiv netemeinicia cuantumului pedepselor.
Prin decizia penală nr.615/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatei,
după cum urmează:
- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.246 Cod penal.
- la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 alin. 1 Cod penal.
- la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev.de art.291 Cod penal.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, inculpata, în urma contopirii celor trei pedepse aplicate având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art.82 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
A fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatei privind scutirea de amendă judiciară aplicată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat fondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Reevaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a stabilit pe baza probelor administrate situația de fapt, prin raportare la care a pronunțat soluția de condamnare.
Probele administrate au demonstrat fără putință de tăgadă împrejurarea că inculpata este autoarea infracțiunilor pentru care a fost condamnată iar susținerile acesteia făcute cu ocazia audierii la instanța de fond sunt contrazise de mijloacele materiale de probă.
S-a observa că inculpata pe parcursul judecării în fond a cauzei a dat o declarație, menținându-și ca și în faza de urmărire penală o poziție de nerecunoaștere a faptelor, neputând însă da o explicație consolidată de probele existente vis-a-vis de dispariția telefonului și de apelurile efectuate de pe acel telefon la persoane cunoscute doar de ea.
În apel, inculpata nu a dorit să mai dea altă declarație.
Reevaluând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, Tribunalul a procedat la o redozare a pedepselor evidențiind atât limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal partea specială, circumstanțele reale și personale exemplificând aici că inculpata avea calitatea de ofițer de poliție, și tocmai în această calitate a procedat la nerestituirea unui bun confiscat într-un dosar pe care-l instrumenta. Această împrejurare, este adevărat că, privită de sine stătător, ar putea conduce la concluzia că nu ar prezenta un pericol social concret sporit, însă suntem îndreptățiți să admitem că tocmai de la o persoană căreia prin prerogativele ce i-au fost atribuite și corelativ i s-au impus și anumite condiții de moralitate să survină fapte care încalcă aceste principii, transformându-se în fapte de natură penală.
Este adevărat că pedepsele prevăzute de lege pentru aceste in fracțiuni se aplică tuturor cetățenilor, fără discriminare, însă, stabilirea efectivă a cuantumului (care se circumscrie în limitele legalității), este necesar pe de o parte să ducă la atingerea scopului pedepsei așa cum este reglementat de art.52 Cod penal, dar și să conducă la restabilirea unor raporturi de securitate juridică în rândul comunității în care inculpata trăiește.
instanței de fond către pedepse spre minimul special nu poate fi justificată doar de lipsa antecedentelor penale, pregătire profesională, aspecte care sunt și condiții de admisibilitate în ascensiunea funcției pe care inculpata o îndeplinea.
Situația familială și starea de sănătate a acesteia au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei și de către Tribunal cu mențiunea că se va încerca la stabilirea pedepsei ca faptele propriu-zise să fie sancționate pe măsura gravității lor și nu să cadă în umbra unor circumstanțe personale favorabile.
Mai mult, Tribunalul a considerat că inculpata beneficiind de calitatea pe care o avea și săvârșind astfel de infracțiuni s-a expus nu numai personal în fața legii penale dar cel puțin la nivel teoretic ar putea să aducă atingere imaginii Instituției Ministerului d e Interne.
In atare situație s-a considerat că o replică severă din partea autorităților se impune pe de o parte, pentru a nu încuraja astfel de atitudini iar pe de altă parte, pentru a nu afecta încrederea reprezentanților comunității în autoritățile statului.
În afară de cele învederate, Tribunalul nu a identificat alte elemente care să justifice reformarea sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpata și în nume propriu avocat.
Recurenta - inculpată critică hotărârea penală pentru două motive și anume: instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, care ar fi într-o vădită contradicție cu materialul probator administrat în cauză (motiv de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală); instanța de apel (în subsidiar) a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiuni, precum și o pedeapsă rezultantă, considerând că nu se impune majorarea pedepselor aplicate de instanța de fond.
Recurenta avocat critică, în nume propriu decizia nr. 615/28.10.2008, a Tribunalului București - Secția I-a Penală, pe motiv că în mod nelegal s-a respins cererea formulată de recurentă, în calitate de apărător ales al inculpatei, de scutire de plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea de ședință din data de 17.10.2008, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prev. de art. 3859pct. 9 și de asemenea pct. 18 Cod procedură penală. În acest sens, recurenta - avocat învederează că în partea introductivă a deciziei penale nr. 615/A/2008 se menționează că "dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată". iar în conținutul încheierii de ședință din data de 24.10.2008 se precizează că apărătorul depune înscrisuri doveditoare (privind participarea la un alt proces, la o altă instanță), instanța, în dispozitivul hotărârii, face mențiunea că la termen (apărătorul ales) nu a făcut dovada a vreunei obligații de prezentare la o altă instanță. Pentru aceste considerente, recurenta - avocat solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 615/A/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală, și în baza art. 38515alin. 2 lit. c Cod procedură penală, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 199 alin. 3 Cod procedură penală.
Curtea examinează cauza pentru temeiurile invocate în cele două recursuri și din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Recursurile declarate de inculpata și de avocat, în nume propriu, sunt nefondate.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că la judecarea recursului s-au formulat cereri de suplimentare a probelor, astfel încât instanța de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului existent în dosarul cauzei.
În fapt, s-a reținut că, la data de 16.10.2001, numitul a fost reținut de lucrătorii operativi ai Secției 6 Poliție, în urma depistării acestuia în flagrant în aceeași zi, pentru o infracțiune de tâlhărie comisă împreună cu un alt individ -. După reținerea numitului, s-a efectuat percheziția corporală a acestuia și s-au ridicat, în vederea efectuării de cercetări mai multe bunuri printre care și următoarele bunuri: suma de 19.500.000 lei (ROL), 50 USD și un telefon marca Nokia 8850, conținând o cartelă -.
La momentul percheziției și reținerii sale, a solicitat ca bunurile găsite asupra sa să fie restituite prietenului său, iar celelalte bunuri avocatului său.
Între bunurile care au fost restituite avocatului (martor) nu se afla și telefonul mobil Nokia 8850.
Inculpata - polițist la Secția 6 Poliție, care instrumenta dosarul în cazul numitului acuzat de tâlhărie, a susținut că telefonul mobil menționat ar fi fost restituit unui văr al numitului, cunoscut sub numele de "".
În urma verificărilor s-a constatat că nimeni din familia lui nu a ridicat telefonul de la Secția 6 Poliție.
S-a mai stabilit că titulara contractului de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă este partea vătămată, concubina numitului, care părăsise teritoriul României la data de 26.09.2001, lăsând telefonul în cauză prietenului ei spre a fi folosit de acesta. Pe perioada în care se afla în arest, telefonul în cauză a fost folosit, drept pentru care furnizorul de servicii de telefonie mobilă SA a emis facturi pentru perioada respectivă, în valoare totală de 12.000.000 ROL.
La revenirea în țară, partea vătămată s-a deplasat la sediul Secției 6 Poliție pentru a solicita telefonul mobil ridicat de polițiști de la prietenul ei, însă inculpata a susținut că telefonul fusese restituit unui văr al prietenului ei, cunoscut sub numele de și a prezentat în acest sens un înscris, intitulat dovadă de predare - primire, datată 26.11.2001.
Așa cum rezultă din desfășurătorul convorbirilor telefonice, în perioada 01.10.2001 - 20.12.2001, de la numărul de telefon -, aparținând părții vătămate, au fost apelate următoarele persoane: ofițerul de serviciu al Secției 6 Poliție (nr. 210 43 35), mama inculpatei, numitul - tatăl martorului, martor cu care inculpata s-a aflat în relații de prietenie în cursul anului 2001, precum și martora.
Din examinarea tuturor probelor administrate în cauză, și în mod deosebit din procesul - verbal de percheziție corporală, raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică -/15.01.2004 (asupra "dovezii de predare - primire") și desfășurătorul convorbirilor telefonice efectuate în perioada 01.20.2001 - 20.12.2001, rezultă fără nici un dubiu că inculpata a reținut asupra sa telefonul mobil ridicat de la numitul și a efectuat numeroase convorbiri, refuzând să-l restituie.
Instanțele de fond și de apel au făcut o judicioasă evaluare a probelor și au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei.
Actele săvârșite de inculpata au fost corect încadrate juridic în trei infracțiuni: abuz în serviciu (prev. de art. 246 Cod penal), fals intelectual (prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal) și uzul de fals (prev. de art. 291 Cod penal).
Individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, precum a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare s-a făcut în mod corect la judecarea apelului, luându-se în considerație gradul de pericol social concret al fiecăreia din cele trei infracțiuni și împrejurările reale în care infracțiunile au fost comise, în care se evidențiază atitudinea inculpatei de sfidare a legii, care a înțeles să mai comită alte două infracțiuni, respectiv de fals intelectual și uz de fals, pentru a rămâne în posesia telefonului mobil reținut la percheziția corporală. De asemenea s-a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatei, care în calitate de ofițer de poliție s-a comportat abuziv, constând în vătămarea intereselor legale ale părții vătămate.
Curtea constată că nu s-a comis o gravă eroare de fapt, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel, cu aplicarea art. 81 - 82 Cod penal este judicios individualizată, astfel încât nu sunt fondate motivele de recurs invocate de inculpata (prev. de art. 3859pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală).
Cu privire la recursul formulat în nume propriu de avocat, Curtea constată că în calitate de apărător ales al inculpatei, doamna avocat a încălcat obligația impusă de art. 198 alin. 3 Cod procedură penală, în sensul că a lipsit nejustificat, fără să asigure substituire în condițiile legii, ceea ce a determinat amânarea cauzei nemotivat, au efecte negative asupra soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
Împrejurarea că, la termenul din data de 24.10.2008, la judecarea apelului, recurenta - avocat a depus la dosarul cauzei (fila 57), fișa dosarului Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală nr-, în condițiile în care la termenul din 17.10.2008, nu a înștiințat instanța printr-o cerere de imposibilitatea de prezentare și nici nu a asigurat substituirea, nu este de natură aoe xonera de plata amenzii.
În consecință nu se poate reține existența cazurilor de care prev. de art. 3859pct. 9 și pct. 18 Cod procedură penală.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 385 pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală și respectiv pct. 9 și pct. 18 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata și în nume propriu de avocat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 615/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat în nume propriu de avocat împotriva aceleiași decizii penale cu privire la respingerea cererii de scutire de plata amenzii judiciare aplicată de instanța de apel.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenta avocată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /Dact. /21.04.2009/2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Oprescu Mihai, Mustață Stan
