Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 43/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 43/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 7 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC
a fost reprezentat de PROCUROR - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată, împotriva Sentinței penale nr.466/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns, intimatul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 129/7.03.2008, lipsă fiind apelanta parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar adeverința nr. 00270/23.01.2008 emisă de Universitatea " " pentru a face dovada că inculpatul este student la Facultatea de Drept în anul III, pentru a fi avut în vedere ca act în circumstanțiere.
Solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și conform prevederilor art. 377 alin. 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului declarat în cauză împotriva hotărârii de fond, pe care o consideră nelegală și netemeinică sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 41 alineatul 2 Cod penal din încadrarea juridică a celor două infracțiuni.
De asemenea, critică hotărârea sub aspectul achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Consideră că instanța de fond a apreciat greșit faptele de fals intelectual și de uz de fals în legătură cu martorii și nu există, înlăturând din încadrarea juridică a infracțiunilor dispozițiile art. 41 alineatul 2 Cod penal, deoarece ambii martori au fost constanți în declarații, arătând în faza de urmărire penală și în instanță că nu au fost de față și au semnat declarațiile fiind determinați de către inculpat.
Astfel, solicită a se constata că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 289 alineatul 1 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 și art. 291 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 Cod penal în concurs real, constând în aceea că la data de 08.09.2006 a întocmit un proces verbal de contravenție și trei declarații olografe cu data de 12.09.2006 pe numele lui, și pe care le-a folosit pentru a obține consecințe juridice.
Pentru a subzista infracțiunile nu trebuie îndeplinită nici o condiție ca fapta să fie determinantă în susținerea procesului verbal de contravenție, cum s-a motivat de către instanță, ce este necesară în vederea de producere de consecințe juridice.
Față de acestea, solicită a se constata că se impune reținerea prevederilor art. 41 al. 2 Cod penal pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului.
Pe de altă parte, consideră că sentința de fond este netemeinică, întrucât fapta prezintă un evident pericol social, inculpatul fiind un reprezentant al autorității de stat și a exercitat în mod arbitrar atribuțiile de serviciu și a încercat să-și mascheze comportamentul.
Solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, să se stabilească o pedeapsă rezultantă, a cărei executare să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 - 82 Cod penal.
Solicită anularea procesului verbal de contravenție încheiat pe numele părții vătămate.
Conform prevederilor art. 379 pct. 2 litera a Cod procedură penală solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, desființarea sentinței penale nr.466/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în rejudecare să se aibă în vedere motivele de apel invocate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar note de concluzii scrise în susținerea motivelor de apel.
Consideră că apelul declarat în cauză este nefondat, iar sentința de fond este legală și temeinică.
Expune pe scurt situația de fapt a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului care, la data faptei, acesta îndeplinea funcția de ajutor de șef de post la Postul de Poliție al comunei, județul V, încă din luna ianuarie 2006.
Susține că șeful de post din această comună se afla în concediu de odihnă în Italia când s-a petrecut evenimentul din data de 8.09.2006.
Inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în sensul că asigura patrularea și respectarea ordinii și liniștii publice pe raza comunei, începând cu orele 19, și fiind însoțit de paznicul primăriei, numitul.
Susține că la data respectivă era o creștinească, în care marea majoritate a locuitorilor din comună se aflau într-o stare avansată de ebrietate.
Întâlnirea cu a avut loc în jurul orelor 19 când inculpatul l-a atenționat să se potolească, să nu mai consume alcool pentru că atunci când se află în stare de ebrietate devine agresiv și provoacă altercații cu diferite persoane.
Ulterior, la orele 22, la un nou rond pe care l-a efectuat în jurul comunei inculpatul a constatat că a avut loc un incident, moment în care a considerat necesar să-l completeze pe polițistul, atribuindu-i invective la adresa conducătorului auto și să-i reproșeze polițistului că nu a luat măsuri suficiente pentru a aplica legea, atribuindu-i cuvinte jicnitoare și amenințări.
Față de comportamentul agresiv al părții vătămate, inculpatul l-a avertizat, luându-și și măsuri de a preveni agresiunea acestuia. A scos sprayul lacrimogen și a aplicat un jet cu sprayul în față părții vătămate pentru a preveni un act de violență asupra sa.
Invocă declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat evenimentul, starea de tensiune - conflictuală,cât și declarația martorului dată la parchet la data de 19.06.2007 din c are rezultă că la momentul la care partea vătămată l-a văzut pe agentul de poliție a început să provoace din nou scandal. Susține că era "omul de casă" al șefului de post.
În cauză a fost efectuată o expertiză grafică pentru a se constata dacă semnătura de pe procesul verbal de contravenție îi aparține lui, însă expertul nu s-a putut pronunța, nefiind elemente în acest sens.
Mai arată că partea vătămată în luna octombrie 2006 depus o plângere împotriva procesului verbal de contravenție fără a administra probe pentru a dovedi contrariul celor reținute.
În paralel cu această cercetare judecătorească se efectuau cercetări pe cale administrativă la IPJ legat de sesizarea părții vătămate și consilierul juridic nu a argumentat și nu a lămurit instanța, în sensul că se fac cercetări sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei celor consemnate în procesul verbal.
Ulterior, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție formulată de partea vătămată pentru exonerarea de plata amenzii, a fost respinsă și abia în luna iunie partea vătămată formulează plângere la parchet împotriva inculpatului pentru așa-zisele abateri.
Referitor la această plângere, solicită a se constata construcția dosarului, cu multe vicii de procedură, că audierile care s-au efectuat nu sunt în cadrul urmăririi penale, contradicțiile existente între anumite acte de urmărire penală.
Solicită a se constata că inculpatul, care nu a avut abateri în activitatea sa de 15 ani, în cadrul poliției și solicită menținerea hotărârii date de TRIBUNALUL VRANCEA care este temeinică și că se impune respingerea apelului declarat de parchet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea vătămată, care a declarat inițial la data de 5.09. că nu se constituie parte civilă, dar la data de 17.09.2007 după citirea actului de sesizare a revenit, astfel încât s-a făcut constituirea de parte civilă în mod tardiv.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea apelului declarat de partea vătămată pentru aceleași considerente.
Conform prevederilor art. 377 alin. ultim Cod procedură penală se acordă cuvântul intimatului inculpat susține că și-a făcut datoria și își menține declarațiile date în cauză. Nu se consideră vinovat pentru că nu a făcut decât să aplice legea.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin Sentința penală nr. 466/7.11.2007 TRIBUNALUL VRANCEA înlăturând dispozițiile art. 41 al 2 Cod penal. din încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 289 al.1 Cod penal și 291 ip. a Ia Cod penal, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 al.1 și 291 ip. a Ia Cod penal ( faptele în legătură cu martorul ) cu aplic. art. 18 ind.1 Cod penal
În baza art. 91 Cod penal a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei și a obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 8 septembrie 2006 în jurul orei 22.00, în fața discotecii " LA 2004" din comuna, a avut loc un conflict între inculpat și, locuitor al comunei, care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu se luau măsuri împotriva unei persoane rămasă neidentificată care tulbura liniștea publică ca urmare a unor manevre cu autoturismul.
Inculpatul l-a atenționat pe să plece acasă, iar acesta a refuzat apoi l-a pulverizat în cu un spray în zona feței.
Pe acest fond, inculpatul a întocmit procesul verbal de contravenție seria - nr. -, în care a consemnat că acesta a fost depistat în fața localului respectiv în timp ce profera expresii indecente, obscene și amenințări provocând indignarea cetățenilor prezenți.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa lui, iar în calitate de martor la întocmirea procesului verbal a fost trecut.
Cercetările au stabilit că semnătura de martor nu aparține lui, dar nici nu s-a stabilit în mod cert că inculpatul a contrafăcut semnăturile acestuia astfel că parchetul prin rechizitoriu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru art. 288 al.2 Cod penal în baza art. 11 pct.2 lit. b și art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În susținerea procesului verbal de contravenție inculpatul a prezentat și declarațiile olografe ale numiților, și datate 12septembrie 2006.
Declanșându-se cercetările cu privire la veridicitatea lor într-o primă declarație dată la Inspectoratul de poliție V martorul a afirmat că își menține declarația ( a se vedea pag. 16 dos. urmărire penală apoi a retractat-o, menținându-și aceeași poziție și în fața procurorului motivând că cele declarate nu sunt reale deoarece declarația nu a fost decât semnată de el, și a fost sfătuit de un unchi al său să-și schimbe declarația care nu a fost scrisă de el, că nu i-a cunoscut conținutul și nu cunoștea nimic despre incidentul inculpatului cu.
A mai preciza, în procesul verbal de confruntare de la procuror că în seara respectivă s-a aflat în localul respectiv, iar în faza judecății, audiat a susținut o situație contrară, aceea că în seara respectivă nu s-a aflat în acel loc.
În această situație nu se poate stabili când a spus adevărul. În faza de urmărire penală s-a luat act de retractarea declarației date, fiind considerat de bună credință în susținerile ulterioare, fără a se face alte confruntări sau coroborări cu alte probe.
Ca urmare a poziției oscilante a martorului, nu poate fi reținută vinovăția inculpatului cu privire la ceea ce s-a sesizat ca fiind fals în declarația martorului, deoarece îndoiala profită inculpatului
Referitor la martorul, nu s-au făcut verificări asupra scrisului în faza urmăririi penale iar retractarea declarației acestuia pe motivul că nu a fost la locul faptei și nu cunoștea împrejurările cuprinse în declarație, a fost însușită de urmărirea penală. Nu s-a avut în vedere că alte dovezi, ca de exemplu, declarația martorului probează prezența acestui martor la locul unde s-au petrecut faptele.
Martorul, prezent la conflictul ivit între numitul și polițist a declarat constat că a avut o atitudine violentă fiind în stare de ebrietate, ceea ce a determinat pe polițist să folosească un spray. Aceeași declarație a menținut-o și în faza judecății.
Aceste declarații ale martorului se coroborează cu declarațiile martorilor și.
A-i considera pe aceștia din urmă ca fiind de bună credință și a le lua în considerare retractările lor fără dovezi clare că asupra acestora s-au exercitat constrângeri, violențe sau presiuni nu pot conduce la reținerea în sarcina inculpatului a acestor falsuri.
În această situație aceste două acte infracționale care fac parte din conținutul infracțiunii continuate cu care a fost sesizată instanța, nu pot fi reținute, ele nu există.
A lua în considerație în acest fel poziția martorilor ar însemna că în orice moment, oricare din aceștia să-și poată retracta declarațiile fără nici o consecință asupra lor în lipsa unor dovezi care să convingă că au fost determinați, obligați sau forțați să declare într-un fel anume unde depoziția martorului se coroborează cu cele declarate de cei doi martori și această situație ignorată în faza urmăririi penale, trebuie luată în considerație.
Acestuia nu i s-a putut imputa în nici o fază a declarațiilor sale de către procuror că ar fi depus o mărturie mincinoasă.
De reținut că procesul verbal de contravenție atacat de numitul la instanța civilă a fost menținut.
Referitor la martorul care nu a fost văzut în localul respectiv, dar expertiza a stabilit o deghizare a scrisului din ultima parte a declarației și nu se poate identifica autorul semnăturii, lipsind semnele grafice, distinctive, instanța reține că declarațiile ar fi putut fi întocmite de inculpat, în dorința de a fi convingător în susținerea procesului verbal de contravenție.
Fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals prevăzută de art. 289 și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, nefiind determinantă în susținerea procesului verbal de contravenție care avea deja dovada realității faptelor prin celelalte probe, necunoscând la acea dată că cei doi martori își vor retracta declarațiile. Poziția ulterioară a acestora nu pot fi imputată inculpatului.
Reținând această faptă, se apreciază că nu prezintă pericolul social al infracțiunilor respective și ca urmare, inculpatul va fi achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală pentru care i se va aplica o sancțiune administrativă potrivit dispozițiilor art. 91 Cod penal.
În legătură cu căruia i s-a întocmit acel proces verbal de contravenție, nu există din partea acestuia plângere sau sesizare în cauza de față deși a fost menționat în rechizitoriu și trimis în instanță ca parte vătămată.
Acesta a declarat în instanță, anterior citirii actului de sesizare, că nu se constituie parte civilă deoarece nu a înțeles să se judece în penal, având pe rol plângere contravențională ( cauză civilă). Ca atare instanța nu are a se pronunța.
Faptul că ulterior acestui moment, la alte termene de judecată numitul a solicitat să fie despăgubit cu suma reprezentând amenda, rezultat al contravenției constatate de polițist și probabil plătită de acesta, nu are relevanță, deoarece acesta a ales calea civilă.
Cum procesul verbal de contravenție este dovedit în realitatea faptelor înserate și este susținut de probe care nu sunt false, acesta va fi menținut pentru a-și produce efectele.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată.
Prin motivele de apel se apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul înlăturării din încadrarea juridică a celor două fapte a dispozițiilor art. 41 alineatul 2 Cod penal și că nu se impunea achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Se susține de către apelantă că în dosar sunt probe din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzute de art. 289 al. 1 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, ambele în formă continuată.
Sunt invocate declarațiile martorilor și care ar fi declarat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au produs consecințe juridice în sensul că a fost sancționat contravențional.
Se mai susține de apelantă că achitarea este greșită și că se impunea art. 10 lit. d Cod procedură penală și nu art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală.
Se solicită ca în rejudecare să fie condamnat inculpatul pentru cele două fapte în formă continuată.
Apelanta parte vătămată consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei plus 1000 lei daune morale întrucât consideră că a fost prejudiciat, sume cu care nu a fost despăgubit.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este nefondat.
Din verificarea hotărârii date de instanța de fond și analiza probelor de la dosar, Curtea constată că sentința pronunțată este temeinică și legală.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au ca izvor exercițiul atribuțiunilor de serviciu și modul de cum ele au fost puse în aplicare, urmare a apariției unor factori perturbatori de ordine și liniște prin persoana părții vătămate.
Inculpatul la data de 8.09.2006 în calitate de ajutor șef de post în comuna, județul V, asigura ordinea și liniștea, iar începând cu orele 19.00 efectua patrularea, însoțit de paznicul primăriei, numitul.
La data menționată, șeful de post se afla în concediu, în Italia.
Ajunși în zona discotecii "La 2004" în jurul orelor 20,00 inculpatul văzând-o pe partea vătămată care se manifesta provocând scandal ( fila 46 - declarația martorului ) i-a cerut să se potolească și să meargă acasă, partea vătămată însă nu a mers acasă ci s-a mutat la un bar alăturat, unde a continuat să consume băuturi alcoolice ( fila 46 ).
În jurul orelor 22,00 inculpatul a revenit în zona unde a constatat că partea vătămată a început să provoace din nou scandal și, întrucât aceasta l-a injuriat pe inculpat, acesta i-a aplicat un jet de spray în zona feței și, întrucât era băuta, i-a cerut să meargă acasă.
În lipsa părții vătămate i-a fost întocmit proces verbal de contravenție iar ca martor a fost trecut .
În urma verificărilor s-a constatat că semnătura de martor nu aparține lui, dar nici faptul că inculpatul ar fi contrafăcut-
În susținerea procesului verbal de contravenție au fost prezentate de inculpat declarațiile olografe ale numiților, și.
În prima declarație, martorul, ca martor afirmă că își menține declarația ( fila 16 dosar urmărire penală) ca ulterior să o retracteze ( sfătuit fiind și de unchiul său) în sensul că nu cunoaște nimic în legătură cu incidentul avut de inculpat cu partea vătămată.
Martorul se contrazice în declarații, susținând în fața procurorului că a fost în local la data de 08.09.2006 ( în seara incidentului) ca la instanță să susțină contrariul - că nu a fost în acel loc.
În privința declarațiilor contradictorii nu s-au mai făcut investigații și s-a considerat a fi motiv de bună credință așa cum a declarat ulterior.
Aceeași situație și în ce-l privește pe martorul, care însă este contrazis de martorul care precizează că a fost prezent la locul incidentului.
În schimb, martorul prezent la locul faptei, declară constant că partea vătămată a avut o atitudine violentă, fiind în stare de ebrietate, aspect cel-a determinat pe inculpat, în exercițiul funcției să folosească sprayul.
Același martor mai susține că partea vătămată atunci când consumă băuturi alcoolice devine violent și provoacă scandal.
Declarațiile date de martorul și nu se coroborează cu declarațiile martorului, care au asistat la conflict și ulterior și-a retras depozițiile inițiale, fără a exista dovezi că asupra acestora ( ca angajați ai discotecii) s-ar fi exercitat constrângeri violente,presiuni, amenințări care să fie reținute în sarcina inculpatului, ca falsuri în formă continuată. Neexistând dovezi, nu pot fi reținute că ele există, că s-au produs.
Schimbarea declarațiilor inițiale de către martori, prin retractare, prezentând alte situații, fără a identifica mobilul factori determinați prin dovezi certe, este un dubiu evident care profită inculpatului. declarațiilor inițiale intră în contradicție cu declarațiile martorilor care au susținut constant ( la urmărirea penală și instanță) situația de fapt cu privire la incident, acestea nefiind răsturnate (anulate, contestate, mincinoase), ca apoi să determine credibile declarațiile martorilor care și-au retractat depoziția inițială.
Cu privire la declarațiile martorului este de observat că expertiza a stabilit o deghizare a scrisului din ultima parte declarației fără se putea identifica autorul semnăturii, lipsind semnele grafice distincte, cum însă procesul verbal a fost instrumentat de inculpat, pentru a fi mai convingător, este posibil ca inculpatul să fi efectuat respectivele operațiuni pe care însă nu le-a probat că nu este așa.
Soluția de achitare în forma reținută de instanța de fond, Curtea o consideră temeinică și legală.
Partea vătămată a solicitat să fie despăgubit cu amenda ce i-a fost dată de inculpat și cu daune morale de 1000 lei.
La data de 5.09.2007 a declarat că nu se constituie parte civilă, ca ulterior, după citirea actului de sesizare să revină în sensul că se constituie parte civilă.
Declarația de constituire de parte civilă este tardivă.
Față de aceste consi9derente și având în vedere dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondate ambele apeluri.
În baza art. 192 alineatul 2 Cod procedură penală va fi obligată apelanta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată(domiciliat în comuna, jud.V), împotriva Sentinței penale nr.466/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 3.03.1976 în Focșani, județul V, CNP: -, domiciliat în comuna, județul V, cod -).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelanta-parte vătămată la 50 lei cu titlul cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelanta-parte vătămată și de la pronunțare pentru inculpatul-intimat.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR.
Grefier,
Red. / 11.03.2008
Tehn. 13 Martie 2008
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram
