Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Sentința 44/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.44/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Tina Szabo
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 246 Cod penal, cauză ce a fost trimisă spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data 14 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2008, după care din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008, când
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Constată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Direcția de urmărire penală și criminalistică, din data de 21.02.2002 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 289 Cod penal - constând în esență în aceea că la data de 29.09.1997, în calitate de notar public a atestat în mod mincinos prin încheierea de autentificare nr. 3567/1997 că partea vătămată a consimțit la autentificarea procurii prin care îl împuternicea pe numitul să perfecteze actele de vânzare a apartamentului al cărui proprietar era - art. 289 Cod penal - constând în esență în aceea că în calitate de notar public a atestat în fals la data de 2.10.1997 prin încheierea nr. 3691/1997 că partea vătămată a semnat în fața sa de primirea sumei de 33 milioane lei reprezentând contravaloarea apartamentului vândut - și art. 246 Cod penal - constând în esență în aceea că, în calitate de notar public și-a încălcat cu bună știință obligațiile prevăzute prin Legea 36/1995 de a stabili identitatea persoanelor care urmează a semna acte notariale, faptă produsă la data de 2.10.1997 cu ocazia autentificării actului nr. 3691/1997, act îndeplinit în mod defectuos și prin care a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale părții vătămate.
Cauza a fost înregistrată la data de 22.02.2002 pe rolul Curții de Apel București iar la data de 28.11.2003 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin încheierea nr. 2653/14.05.2004 pronunțată în dosarul nr. 4701/2003 strămutarea judecării cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV, menținând actele îndeplinite în fața instanței de la care a fost strămutată.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BRAȘOV sub nr. 933/2004 iar prin Sentința penală nr. 49/F/30.12.2004 pronunțată de Curtea de Apel s- dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Sub aspectul laturi civile s-a constatat că prin Decizia penală nr. 1273/2002 a Curții de Apel Bucureștis -a dispus restabilirea situației anterioare și anularea înscrisurilor falsificate (cele două procuri autentificate de inculpat sub nr. 3567/29.09.1997 și respectiv 3691/2.10.1997 precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat de inculpat sub nr. 3666/1.10.1997), respingându-se celelalte pretenții formulate în cauză de către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că materialul probator administrat în cauză dovedește vinovăția inculpatului relativ la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată; s-a stabilit astfel de către prima instanță că materialul probator administrat a confirmat faptul că la data de 29.09.1997 inculpatul, în calitate de notar public, a atestat în mod fictiv în încheierea de autentificare nr. 3567/1997 că în fața lui s-a prezentat partea vătămată din B-, - 16,. 1,. 7,. 43, care a consimțit la autentificarea procurii prin care era împuternicit numitul să perfecteze actele de vânzare cumpărare privind apartamentul proprietatea părții vătămate situat la adresa menționată, faptă care întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal; de asemenea, materialul probator de la dosar a confirmat faptul că același inculpat și în aceeași calitate la data de 2.10.1997, prin încheierea de autentificare nr. 3691/1997, a atestat în mod fictiv că partea vătămată s-a prezentat în fața sa și a declarat că ar fi primit de la suma de 35.000.000 lei Rol, reprezentând prețul vânzării apartamentului situat în B-, - 16,. 1,. 7,. 43, faptă care întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal comisă în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal. Atât materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cât și cel administrat în cursul cercetării judecătorești au dovedit că partea vătămată nu s-a prezentat niciodată în fața acestui notar, nu a semnat în fața sa în calitate de mandant și ulterior de declarant înscrisurile amintite, semnăturile existente pe actele menționate fiind contrafăcute prin contrafacerea semnăturii celui care ar fi trebuit să semneze.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV - criticând- pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 543/2002 pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal și netemeinicie, sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c Cod penal - partea civilă - criticând-o pentru modul de soluționare al acțiunii civile alăturate celei penale, respectiv respingerea cererii de restabilire a situației anterioare și neacordarea despăgubirilor civile solicitate - precum și inculpatul, acesta din urmă criticând hotărârea pronunțată de către Curtea de APEL BRAȘOV pentru nelegalitate și netemeinicie: nelegala sesizare a instanței de judecată, judecarea cauzei în perioada în care aceasta era suspendată, nerestituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, neadministrarea întregului material probator (respectiv neaudierea martorei ), interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, nepronunțarea asupra unor cereri esențiale invocate de parte ( existența "erorii de fapt" - cauză care înlătură răspunderea penală, a "cazului fortuit") condamnarea greșită atât pentru infracțiunea de fals intelectual, cât și pentru abuz în serviciu, deși această din urmă infracțiune are caracter subsidiar, neaplicarea dispozițiilor legii de grațiere ( 543/2002) în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, cuantumul greșit al cheltuielilor judiciare stabilit de instanță, greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.
În timp ce cauza se afla în fața instanței de recurs, a intervenit decesul părții vătămate - constituită parte civilă (la data de 15.01.2006 conform Extrasului din Registru de -pentru uzul oficial- fila 98 dos.760/2005 ICCJ) iar în cauză au fost introduși moștenitorii părții civile respectiv:, și.
Prin Decizia penală nr. 2347/2.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul - au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 49/F/30.12.2004 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția penală, hotărârea penală atacată fiind casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs arătat în considerente că potrivit dispozițiilor art. 289 Cod procedură penală probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și contradictoriu; numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ, potrivit art. 278 Cod procedură penală, instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probe administrate în mod legal.
De asemenea, dispozițiile art. 327 alin 3 Cod procedură penală privind citirea declarației date martor în cursul urmăririi penale, sunt aplicabile numai dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă.
În cauză s-a renunțat la confruntarea între cei doi participanți având contribuție determinantă la activitatea infracțională dedusă judecății pe baza simplei constatări că martora nu mai locuiește la adresa din B,-, sect. 1 iar din discuțiile purtate de agentul procedural cu numita "a reieșit că aceasta nu cunoaște date cu privire la numita (proces verbal încheiat de secția 6 Poliție la data de 24.09.2004).
Procedând în acest mod - în condițiile în care procedura actuală este eliptică de apel iar audierea martorilor nu poate fi făcută în recurs în raport de dispozițiile art. 385/14 alin 1 Cod procedură penală - prima instanță a încălcat obligația legală a efectuării unei cercetări judecătorești complete care se impunea cu atât mai mult cu cât martora cunoaște împrejurări esențiale, de natură să confirme apărările invocate de inculpat la punctele 9, 10, 11,12 din motivele de recurs.
Ca atare, inculpatul a fost lipsit de beneficiul unui proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 3 lit. d din CEDO care îi dă dreptul la administrarea probelor incriminatorii în prezența sa în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr- și încă de la primul termen de judecată inculpatul a invocat, pe cale de excepție împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale, arătând totodată în scris, la termenul de judecată din 26.11.2007 (fila 62 dosar -) că solicită încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale și nu solicită continuarea procesului penal, drept recunoscut de art. 13 Cod procedură penală.
Analizând excepția invocată de inculpat, care prevalează celorlalte excepții invocate de acesta precum și dispoziției instanței de recurs privind readministrarea în parte a materialului probatoriu, instanța constată că într-adevăr s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale în ceea ce-l privește pe inculpatul, referitor la toate infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și pentru care a fost trimis în judecată.
Prescripția răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege; ea înlătură răspunderea penală, atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b Cod proceduă penală rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Termenele în care se prescrie răspunderea penală a unei persoane fizice sunt prevăzute de art. 122, 124 Cod penal ele variind în funcție de limita maximă a pedepsei stabilită de legiuitor pentru infracțiunea comisă. Termenele prevăzute de textul de lege menționat se socotesc, potrivit art. 122 alin 2 cod penal de la data săvârșirii infracțiunii.
Toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea, al cărui maxim nu depășește 5 ani (art. 289 Cod penal are stabilite ca și limite de pedeapsă închisoarea între 6 luni și 5 ani, iar art. 246 Cod penal, închisoare de la 6 luni la 3 ani).
Potrivit art. 122 lit. d Cod penal termenul de prescripție al răspunderii penale pentru persoana fizică în acest caz este de 5 ani (atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depășește 5 ani), iar art. 124 Cod penal prevede că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 Cod penal este depășit cu încă
În speță infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței au fost comise la datele de 29.09.1997 (infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal) și respectiv 2.10.1997 ( infracțiunile prev. de art. 289 și 246 Cod penal).
Întrucât de la aceste date au intervenit mai multe întreruperi ale cursului prescripției, prin îndeplinirea mai multor acte de procedură care au fost comunicate inculpatului și văzând consecințele acestor întreruperi (astfel cum rezultă din prevederile art. 123 Cod penal), instanța constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 124 Cod penal privind prescripția specială, conform căruia "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă J". Ca atare, calculând termenul în care se prescrie răspunderea penală a inculpatului în raport de infracțiunile reținute în sarcina sa și de dispozițiile art. 122, 124 cod penal instanța constată că acesta este de 7 ani și 6 luni, termen care începe să curgă așa cum am arătat la data de 29.09.1997 și respectiv 2.10.1997.
Pe altă parte, conform art. 128 Cod penal cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului; prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
După sesizarea instanței cu judecarea cauzei, aceasta a suferit mai multe suspendări a judecății dispuse fie de Înalta Curte de Casație și Justiție fie ca urmare a dispozițiilor art. 23 alin 5 din legea 47/1992 republicată la 7.08.1997 (devenit ulterior, urmare a modificărilor intervenite și a noii republicări operate în baza Legii 232/2004, art. 29 alin 5 din Legea 47/1992), coroborat, după intrarea în vigoare a Legii 356/2006, cu dispozițiile art. 303 alin 6 Cod procedură penală conform cărora pe perioada soluționării excepțiilor de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
Astfel judecarea cauzei a fost suspendată în perioadele: 17.05.2002 - 24.10.2002 ( adică 5 luni și 10 zile urmare a invocării de către inculpat a excepției de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia 276/24.10.2002 - fila 93 dos 582/2002 al Curții de Apel București ), 17.12.2002 -17.04.2003 ( adică 4 luni și 1 zi urmare a invocării de către inculpat a excepției de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia 156/17.04.2003 - fila 119 dos 582/2002 al Curții de Apel București ), 28.11.2003 - 14.05.2004 ( adică 5 luni și 17 zile suspendare dispusă de ICCJ prin Încheierea din data de 28.11.2003 pronunțată în dosarul nr. 4701/2003 - fila 240 dos 582/2002 al Curții de Apel București și care a durat până la soluționarea cererii de strămutare formulată de inculpat respectiv 14.05.2004 când prin Încheierea nr. 2653/14.05.2004 aceeași instanță în același dosar a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel București la Curtea de APEL BRAȘOV - fila 3 dosar 933/P/F/2004), 15.06.2005 - 25.10.2005 (adică 4 luni și 18 zile urmare a invocării de către inculpat a excepției de neconstituționalitate soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia 564/25.10.2005 - fila 25 dosar 760/2005 al ICCJ), 12.07.2006 - 19.12.2006 (adică 5 luni și 10 zile urmare a invocării de către inculpat a excepției de neconstituționalitate soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia 946/19.12.2006 - fila 1 dosar 760/2005 al ICCJ- supliment).
Totalul perioadelor în care judecarea cauzei a fost suspendată este de 2 ani și 26 de zile, perioadă în care curgerea termenul de prescripție a fost suspendată și care, pentru a calcula momentul împlinirii prescripției răspunderii penale, urmează a se adăuga la termenul de prescripție indicat mai sus, rezultând deci că prescripția răspunderii penale a inculpatului a intervenit după trecerea unui interval de timp de 9 ani, 6 luni și 26 de zile, care începe să curgă de la datele comiterii infracțiunilor respectiv 29.09.1997 și 2.10.1997 și care s-a împlinit la data de 25.04.2007 pentru infracțiunea de fals intelectual (prev. de art. 289 Cod penal comisă la 29.09.1997) și respectiv 28.04.2007 pentru infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.289 și 246 Cod penal comise la 2.10.1997).
Față de această împrejurare, excepția formulată de inculpatul privind intervenția prescripției răspunderii penale pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței este întemeiată, și văzând și manifestarea de voință a inculpatului exprimată în scris în temeiul art. 13 Cod procedură penală în sensul de a nu se continua procesul penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, urmează a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea la datele de 29.09.1997 și 2.10.1997 a două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev de art. 246 Cod penal comisă la 2.10.1997.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanța constată că partea vătămată s-a constituit în primul ciclu procesual, în termen, parte civilă (fila 149 dosar 582/2002 al Curții de Apel București ) solicitând ca instanța să dispună restabilirea situației anterioare cu consecința restituirii imobilului în natură, obligarea inculpatului la plata sumei de 200 milioane cu titlu de daune morale și a sumei de 180 milioane cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor mobile care au dispărut din apartament în momentul în care acesta a fost preluat de noul proprietar în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat în urmare a procurii falsificate de inculpat.
Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în fața primei instanțe în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat restabilirea situației anterioare, constatarea nulității absolute a actelor încheiate în numele inculpatului fără consimțământul acestuia, obligarea inculpatului la plata contravalorii tuturor bunurilor mobile pe care le-a avut în apartament și care au dispărut urmare a actelor încheiate în fals de către inculpat și obligarea inculpatului la plata sumei de 150 milioane de lei cu titlu de despăgubiri morale ca urmare a daunelor de acest gen suferite prin lipsa beneficiului apartamentului, rușinea suferită față de rude, familie, colegi.
Partea civilă a decedat în cursul procesului penal în recurs, la data de 15.01.2006 conform Extrasului din Registru de -pentru uzul oficial- fila 98 dos.760/2005 ICCJ) iar în cauză au fost introduși moștenitorii părții civile respectiv:, și.
Aceștia au depus la data de 21.01.2008, în fața Curții de APEL BRAȘOVo precizare în scris (fila 61 dosar -) în care și-au manifestat dorința de a continua exercitarea acțiunii civile formulate de autorul lor, cu excepția obligării inculpatului la plata contravalorii imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare -element material al infracțiunii de fals intelectual - având în vedere că acest imobil a fost revendicat și obținut în natură pe calea unei acțiuni civile separate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă; drept urmare a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii tuturor bunurilor mobile aflate în imobil la data deposedării, bunuri enumerate de partea civilă decedată în înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă și moștenitorii acesteia în cursul procesului penal. Nici în aceasta precizare și nici în concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor moștenitorii părții civile nu au făcut vorbire despre daunele morale solicitate de autorul lor însă nici nu au renunțat expres la acest petit al acțiunii civile alăturate procesului penal.
Analizând pretențiile civile formulate în cauză, în condițiile expuse, instanța reține următoarele:
Temeiul exercitării acțiunii civile în procesul penal îl reprezintă răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 și următoarele Cod civil. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții: comiterea de către inculpat, cu vinovăție a unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu părții civile prin fapta ilicită comisă și existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită comisă de inculpat și prejudiciul suferit de partea civilă; se impune de asemenea ca prejudiciul cauzat părții civile să nu fi fost reparat.
În speță se constată că prejudiciul cauzat părții civile constând în contravaloarea imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza procurii autentificate de inculpatul a fost reparat integral în natură, fiind revendicat și obținut în natură de către partea civilă pe calea unei acțiuni civile separate. De altfel față de această împrejurare moștenitorii părții civile, și-au manifestat disponibilitatea și au restrâns acțiunea civilă exercitată de autorul lor, solicitând doar obligarea inculpatului la plata bunurilor mobile care au dispărut din locuința vândută fără consimțământul proprietarului.
De asemenea se constată că prin Sentința penală nr. 1718/19.11.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI B în dosarul nr. 7044/2001 astfel cum a rămas definitivă prin Decizia Penală nr. 1273/9.07.2002 pronunțată de curtea de Apel București în dosarul nr. 1441/2002 (filele 41-48 dosar 933/P/F/2004 al Curții de APEL BRAȘOV ) au fost anulate în baza art. 348 Cod procedură penală procura și declarația autentificate de inculpatul sub nr. 3567/29.09.1997 și respectiv 3691/2.10.1997, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat de același inculpat în calitate de notar sub nr. 3666/1.10.1997.
Cu privire la pretențiile constând în obligarea inculpatului la plata bunurilor mobile care au dispărut din locuința vândută fără consimțământul proprietarului instanța reține că, din materialul probator existent la dosar nu rezultă o legătură de cauzalitate între faptele ilicite ale inculpatului (autentificarea sub nr. 3567/1997 a procurii prin care a fost împuternicit numitul să perfecteze actele de vânzare-cumpărare ale apartamentului proprietatea părții civile și autentificarea sub nr. 3691/1997 declarației care atesta că partea civilă s-a prezentat în fața sa și a declarat că ar fi primit suma de 35.000.000 lei rol, reprezentând prețul vânzării imobilului proprietate personală) și prejudiciul cauzat prin dispariția bunurilor mobile din apartament; Nici o probă de la dosar nu îl indică pe inculpat ca având vre-o legătură cu dispariția bunurilor mobile aflate în apartamentul părții civile, iar actele autentificate de inculpat în calitate de notar nu au vizat bunurile mobile aflate în apartament; ori față de această împrejurare se constată că nu sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, neexistând acea legătură de cauzalitate cerută de lege între prejudiciul cauzat părții civile și faptele ilicite comise de inculpat.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă, instanța constată pe de o parte că moștenitorii părții civile nu și-au exprimat o poziție clară în raport cu acestea, nerezultând nici din precizarea scrisă depusă la dosar la cererea instanței și nici din concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor dacă se solicită în continuare obligarea inculpatului la plata acestora sau nu însă nu rezultă nici o renunțare expresă la acest petit din acțiunea civilă exercitată de către partea civilă în termenul legal, anterior decesului.
Față de această împrejurare, analizând în fond aceste pretenții, instanța constată că acestea sunt nefondate întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și pentru care a fost trimis în judecată (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual) nu sunt prin natura lor producătoare în mod automat de prejudicii morale; prejudiciul cauzat părții civile prin faptele ilicite ale inculpatului (dar care la acest moment a fost reparat integral în natură) a fost de natură patrimonială și a vizat apartamentul proprietatea părții civile; este adevărat că nu este exclusă producerea și a unui prejudiciu moral pe lângă cel patrimonial, însă, nefiind inerent și strâns legat de cel patrimonial, producerea unui astfel de prejudiciu moral trebuia dovedită fie de către partea civilă fie de moștenitorii acestuia, aspect care în cauză nu s-a realizat. Ori față de această împrejurare, pretențiile civile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor morale solicitate de partea civilă apar ca nefondate și vor fi respinse.
În considerarea celor expuse, văzând că întreaga acțiune civilă formulată de partea civilă și continuată de moștenitorii acestuia urmează a fi respinsă, apare ca nefondată și cererea formulată privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile în cursul procesului penal, în ambele cicluri procesuale.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, urmare a prescrierii răspunderii penale.
În baza art. 346 Cod procedură penală se va respinge acțiunea civilă formulată în cauză, astfel cum a fost precizată și exercitată de moștenitorii părții civile:, și.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar în baza art. 193 Cod procedură penală, se va respinge cererea formulată de moștenitorii părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului fiul lui și, născut la data de 24.03.1940 în comuna, jud. O, domiciliat în B,-, sector 1) pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, urmare a prescrierii răspunderii penale.
În baza art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată în cauză, astfel cum a fost precizată și exercitată de moștenitorii părții civile :,.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 193 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de moștenitorii părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2008
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./dact.
Ex.2/20.05.2008
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Tina Szabo
