Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Sentința 52/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art. 289 Cod penal -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

Sentința nr. 52

Ședința publică din 29 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Motan Traian

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul, domiciliat în mun. O,-, bș. C1,. 1,. 2, jud. B, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Ordonanța din 5 iunie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul penal nr. 159/P/2007, s-au dispus următoarele:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuitului din abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată, în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - notar public, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei sale (art. 51 Cod penal);

- disjungerea cauzei față de inculpata și învinuiții, și continuarea cercetărilor față de aceștia pentru stabilirea și aflarea adevărului în cauză pentru o competentă urmărire penală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

- Declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Pentru a dispune astfel procurorul a constatat că:

Prin rezoluția din 5 decembrie 2006, orele 1400, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a dispus în dosarul nr. 1540/P/2006 începerea urmăririi penale față de,pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 2481Cod penal, pentru faptul că în data de 21 aprilie 2005, l-a determinat pe notarul public să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în legătură cu eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2025, în sensul că i-a solicitat notarului public să însereze în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se regăseau în schițele existente la dosarele notariale și nu corespundeau cu numărul de parcelă 3472 din titlul de proprietate 1748/28.02.1995 eliberat pe numele vânzătorului și a defunctei.

În completare, în sarcina învinuitei a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la abuz în serviciu în formă calificată, fapte prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 25 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal, cu aplic, art. 41 al. 2 Cod penal, sens în care, s-a reținut că în cursul lunii martie și în cursul lunii mai 2005, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, învinuita a solicitat topografului ca în interesul său, să întocmească mai multe documentații cadastrale privind cumpărarea imobilelor cumpărate de la, care să ateste necorespunzător adevărului că ele sunt amplasate într-o altă locație decât parcela 3472, astfel încât să reușească intabularea dreptului său de proprietate în parcela 3778 corespunzătoare părții vătămate, imobile cu o valoare economică mult superioară celei achiziționate de la.

În concluzie, s-a apreciat că prin această modalitate inculpata a reușit să obțină dreptul de proprietate asupra unor terenuri identificate cu numerele cadastrale inserate în aceste acte autentice, care însă nu corespund cu dreptul de proprietate transmis de asupra inculpatei, în realitate luând în stăpânire imobile pe alte amplasamente, cu o valoare de circulație vădit mai mare și care erau în proprietatea de fapt și de drept a părții vătămate, căruia i s-a cauzat un prejudiciu de 1.500.000 RON.

Totodată, în sarcina învinuitei, s-a reținut și faptul că a depus documentațiile cadastrale cunoscând că sunt false la OCPI B și la Biroul de Carte funciară, pentru înscrierea dreptului de proprietate știind că aceste înscrisuri vor produce efecte juridice în sensul că își va intabula dreptul de proprietate nu asupra terenului cumpărat, ci asupra altei parcele mult mai valoroase, fapt pentru care au fost reținute prevederile art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În sarcina învinuitului - notar public, s-a reținut corelativ cu faptele imputate învinuitei, că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia întocmirii celor două acte autentice (certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 2025) prin aceea că la simpla dictare a învinuitei a inserat în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se găseau în schițele cadastrale existente la dosarele notariale, schițele fiind întocmite ulterior datei contractelor și nu anterior așa cum era necesar și legal, fără să existe o relație de corespondență între obiectul actelor autentice și respectiv, dreptul de proprietate cumpărat de învinuită de la identificabil cu numărul de parcelă 3472 din titlu de proprietate nr. 1748/28.02.1995.

În drept au fost reținute în sarcina notarului public prevederile art. 246 rap. la art. 2481Cod penal, care incriminează abuzul în serviciu în formă calificată, cu reținerea consecințelor deosebit de grave.

Referitor la învinuitul s-a apreciat că acesta în perioada de referință, martie - mai 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de topograf, angajat al SC SRL O, a falsificat 5 seturi de documentații cadastrale înregistrate la OCPI sub numerele: 2960/8 martie 2005; 2961/8 martie 2005; 5942/23 mai 2005; 5943/23 mai 2005 și 5945/23 mai 2005, în scopul atestării necorespunzătoare realității amplasarea terenului cumpărat de învinuita și stabilind că ele corespund parcelei 3778, care în fapt și în drept aparțin părții vătămate.

În drept, au fost reținute prevederile art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 246 Cod penal, comb. cu art. 2481Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal, condițiile art.41 al. 2 Cod penal.

În sarcina învinuitului HG, având calitatea de consilier superior IA în cadrul Oficiului de Cadastrul și Publicitate Imobiliară B (OCPI), s-a reținut că în perioada martie - mai 2005, a verificat și avizat documentațiile cadastrale însoțite de actele anexe întocmite necorespunzător adevărului de către învinuitul și de către învinuita, atestând și certificând astfel contrar realității că imobilul cumpărat de învinuita de la este situat într-o altă parcelă decât cea la care se referea titlul de proprietate al vânzătorului și prin această modalitate, învinuita a reușit să intabuleze dreptul său de proprietate peste amplasamentele imobiliare deținute în mod legal de partea vătămată .

În drept, această faptă a fost încadrată în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu referire la art. 2481Cod penal, în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal.

Prin ordonanța din 20 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de, conferindu-i calitatea procesuală de inculpată.

Examinând faptele reținute în sarcina notarului public, procurorul a apreciat că acestora li s-a dat o încadrare juridică greșită, fapt ce reiese din însăși starea de fapt reținută, respectiv că a întocmit două înscrisuri autentice a căror conținut nu concordă cu realitatea - certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2925/21.04.2005, fapte ce nu presupun îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau notarului.

S-a arătat că potrivit art. 58 - 67 din Legea nr. 36/1995, atribuțiile notarului cu prilejul întocmirii și autentificării celor 2 acte, se rezumă la verificarea și stabilirea identității părților, examinarea deplinătăților facultăților mintale ale părților, pe bază de înscrisuri emanate de la un specialist, întrebarea părților asupra înțelegerii conținutului actelor ce urmează a fi emise de către notar, cererea consimțământului părților asupra actului ce urmează a fi întocmit. Din economia cestor texte de lege, rezultă neîndoielnic că notarul public nu este înzestrat cu prerogative specifice organelor de cercetare penală pentru contestarea voinței părților, cu referire la obiectul și precizia actului pe care îl întocmește, ci are doar îndatorirea să întrebe părțile, respectiv pe vânzător dacă înțelege cu precizie ce anume bun înstrăinează din patrimoniul său, și respectiv pe cumpărător, dacă înțelege cu exactitate pentru ce anume bun plătește prețul vânzării.

Notarul public a stăruit ca părțile care realizează această vânzare extra-tabulară, să se exprime cât mai precis asupra vânzării (lipsind cartea funciară ca și înscris justificator pe baza căruia notarul să se poată orienta, aspect specific vânzării extra-tabulare) respectiv cumpărării imobilului iar părțile au înțeles în acest sens să se folosească de un set de schițe cadastrale nevizate, pe care le-au folosit orientativ inserându-le din voința părților în contract, cu scopul precizării cât mai exacte a obiectului vânzării.

Totodată, prin această convenție părțile cunoscând faptul că imobilul nu este înscris în cartea funciară, au înțeles ca cumpărătoarea să aibă dreptul să ceară înscrierea în cartea funciară a dreptului cumpărat.

Este adevărat că acest contract de vânzare cumpărare conține o serie de numere cadastrale care coincid cu terenurile asupra cărora are drept de proprietate partea vătămată, însă cât timp părțile contractante au prezentat notarului schițe cadastrale neavizate pe care le-au folosit în scop orientativ, doar pentru a preciza obiectul vânzării cumpărării, este evident că ele nu au generat lipsirea părții vătămate de proprietatea sa. Cum s-a mai precizat, notarul a luat consimțământul părților asupra obiectului dezbaterii succesorale și a vânzării subsidiare fără a putea contesta elementele de precizare folosite de părțile contractante, tocmai datorită situației extra-tabulare în care se realiza tranzacția.

În concluzie, actele autentice întocmite de învinuitul - notar public nu sunt în discordanță cu realitatea deoarece, într-adevăr și-a vândut dreptul de proprietate derivat din titlul de proprietate 1748/1995 către cumpărătoarea cu referire la o cotă indiviză de proprietate în suprafață de 37300 mp. dintr-o solă de - mp. imobil situat în zona limitrofă a localităților O cu satul. Peste voința acestor părți, notarul public nu putea interveni întrucât nu are atribuții în acest sens.

Susținând că vânzarea-cumpărarea perfectată de și în fața notarului public este reală, dar că în discordanță cu realitatea este doar modalitatea de realizare a publicității imobiliare, manopere ce au generat intabularea frauduloasă a învinuitei asupra terenului aparținând părții vătămate, procurorul a motivat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina notarului public din infracțiunea de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor prev. de art. 246 raportat la art. 2481Cod penal,în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal. Cât timp notarul public nu avea prerogative legale de verificare în teren a exactității numerelor de parcele cadastrale inserate în acte, infracțiunii de fals intelectual îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția directă a subiectului activ calificat.

Pe de altă parte se arată că faptele notarului public de a întocmi contractul în litigiu cu inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt în concordanță cu realitatea, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 dar, în condițiile art. 31 al. 2 Cod penal deoarece, notarul public se afla conform art. 51 Cod penal într-o eroare de fapt invincibilă indusă de către cumpărătoare prin folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2025/2005.

Ordonanța din 05.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost confirmată de Procurorul General al aceleiași instituții care prin rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20.07.2007 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petenților și, împotriva soluției dată în dosarul nr. 159/P/2007.

Nemulțumiți de soluție, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, cei doi petenți au formulat plângeri la instanță, cauza fiind înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Oradea. În cursul judecății, prin încheierea nr. 7 din 07.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de petiționara și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de APEL SUCEAVA.

Petenta prin intermediul apărătorului ales a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea reînceperii urmăririi penale față de intimatul. Invocând unitatea acțiunii penale pe planul dreptului penal material s-a criticat ca fiind greșită atât dispoziția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului, cât și dispozițiile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, disjungerea cauzei față de inculpata și declinarea competenței de soluționare a faptei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. A susținut că notarul avea obligația de a respecta legea și chiar de a refuza întocmirea unor acte notariale în baza unor documente neavizate.

Apărătorul ales al petentului a solicitat în principal admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și considerând că există suficiente proba la dosar, să se rețină cauza spre judecare. Subsidiar, a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva notarului. A arătat că potrivit art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, actele procedurale efectuate de procurorul sunt lovite de nulitate întrucât din dispozițiile art. 48 lit. d Cod procedură penală, art. 49, 59 Cod procedură penală, acesta era incompatibil să instrumenteze prezentul dosar deoarece soția lui a fost stagiara notarului. A criticat greșita schimbare a încadrării juridice făcută de procuror, motivând că prin inserarea unor numere de parcele greșite în contractul de vânzare-cumpărare, notarul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, faptă ce se încadrează în prevederile art. 246 raportat la art. 248 Cod penal. S-a arătat că potrivit atribuțiilor de serviciu (Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, Legea nr. 31/1995), rolul notarului nu era doar unul decorativ prin care să insereze doar voința exprimată de părțile contractante. Intimatul avea obligația să verifice legalitatea actelor prezentate și nu avea voie să încheie cele două acte cu indicarea de parcele cadastrale fără să aibă schițe cadastrale avizate de și primărie, fără să existe un memoriu tehnic de corelare a numerelor cadastrale nou formate cu numerele topo vechi.

Curtea de APEL SUCEAVA - prin Încheierea din 23 iulie 2008 a admis plângerile formulate de petenții și, a desființat în parte Ordonanța din 05 iunie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr. 159/P/2007 și în totalitate rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 emisă de Procurorul General al aceleiași instituții și în baza art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală a reținut cauza pentru judecare privind pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, părți vătămate fiind și, stabilind termen pentru soluționarea cauzei la data de 26 septembrie 2008 cu citarea părților.

Pentru a dispune astfel, Curtea a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, impunându-se reținerea cauzei spre judecare și aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor privind judecata cauzei în prima instanță.

S-a motivat de asemenea că această soluție se impune cu atât mai mult cu cât probele existente la dosar, suficiente pentru judecarea cauzei, mai pot fi completate și cu alte probe astfel încât să fie asigurată respectarea principiilor aflării adevărului, prev. de art. 3 Cod procedură penală și cel al rolului activ al organelor judiciare, prev. de art. 4 Cod procedură penală.

S-a concretizat că prin această modalitate instanța va putea da o apreciere mai corectă probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând să clarifice, cu certitudine, dacă există sau nu infracțiunea pentru care intimatul a fost cercetat, respectiv cea prev. de art. 289 Cod penal.

Investită cu soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul notar public - a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal, Curtea a procedat la completarea probatoriului prin audierea inculpatului și a martorilor:, și -.

Examinând ansamblul probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată Curtea reține aceeași situație de fapt expusă pe larg în Ordonanța din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea (dosar nr. 159/P/2007), respectiv Încheierea din 23 iulie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA, concluzionând că în speță infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal imputată inculpatului îi lipsește unul din elementele esențiale ale conținutului acestei fapte, respectiv vinovăția sub forma intenției.

Astfel din probatoriul administrat rezultă că la data de 21.04.2005 la Biroul notarului public s-au prezentat - și, solicitând dezbaterea succesiunii după defuncta privind cota de din cota de 37300/- din parcela 3742 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1748/1995 și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 37300/- din parcela sus-menționată.

După stabilirea identității părților, a capacității acestora și în concordanță cu voința părților și cu înscrisurile prezentate, inculpatul a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 98/21.04.2005 și a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2025/21.04.2005.

Pentru întocmirea acestor acte notariale părțile i-au prezentat: titlul de proprietate, procesul verbal de punere în posesie și planurile cadastrale în sistem nou întocmite de un expert autorizat care cuprindeau memoriu tehnic ce făcea corespondența între aceste planuri și terenul din titlul de proprietate nr. 1748/1995.

Obiectul vânzării îl constituia cota de 37300/- din terenul inclus în titlul de proprietate nr. 1748/1995.

La cererea părților și conform voinței acestora inculpatul a precizat mai exact obiectul vânzării în sensul că se identifică cu parcele funciare menționate în schițe cadastrale întocmite de expertul autorizat și a autorizat cumpărătorul să îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară în conformitate cu disp. art. 45 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.

La întocmirea actelor sus-menționate au fost respectate dispozițiile art. 42, 67 din Legea nr. 36/1995, în redactarea existentă la data încheierii actelor notariale, inculpatul îndeplinindu-și atribuțiile legale privind îndeplinirea și autentificarea actelor, respectiv: verificarea și stabilirea identității părților, examinarea capacității acestora, luarea consimțământului.

Potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.

Vânzarea-cumpărarea perfectată prin actul încheiat și autentificat de inculpat este reală, și are ca obiect o cotă de 37300/- corespunzătoare terenului înscris în titlul de proprietate nr. 1748/1995. Prin urmare, vânzarea se referă la terenul pe care s-a reconstruit vânzătorului dreptul de proprietate, astfel încât sub acest aspect nu există nicio denaturare a realității.

Precizarea acestui obiect al vânzării, la cererea părților, prin raportare la parcelele cadastrale menționate în schițele cadastrale întocmite de expertul autorizat și care stabilesc faptul că terenul din titlul de proprietate ce a format obiectul vânzării corespunde acelor parcele funciare, nu este de natură de a atrage răspunderea penală a inculpatului întrucât acesta nu a cunoscut că în realitate există o neconformitate între aceste schițe și terenul din titlul de proprietate, eroarea în care s-a aflat fiind provocată chiar de părțile contractante cu concursul expertului autorizat.

Întrucât notarul public nu are prerogative legale de verificare în teren a exactității datelor prezentate de părțile contractante, considerăm că lipsește natura subiectivă a subiectului calificat care trebuie să acționeze cu intenție directă pentru a comite infracțiunea de fals intelectual.

Faptele inculpatului, care în calitate de notar public a întocmit contractul în litigiu cu inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt în concordanță cu realitatea, nu realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, câtă vreme notarul public se afla conform art. 51 Cod penal într-o eroare de fapt indusă de către cumpărătoare prin folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/2005.

În consecință pentru considerentele arătate în precedent în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală cu referire la art. 57 alin. 1 Cod penal se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, părți vătămate fiind și.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu referire la art. 51 alin. 1 Cod penal achită pe inculpatul, domiciliat în O,-, -. 1,. 2, jud. B pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, părți vătămate fiind și.

Cheltuielile judiciare, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și partea vătămată și de la comunicare pentru partea vătămată.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.

Președinte, Grefier,

Red. MT

Tehnored. BC

2ex/18.05.2009

Președinte:Motan Traian
Judecători:Motan Traian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Sentința 52/2009. Curtea de Apel Suceava