Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 610/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 610/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 83/A din 19.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI, privind pe inculpata.
La apelul nominal a răspuns intimata - inculpată, asistată de av. din cadrul Baroului C - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebată fiind, intimata-inculpată arată că își menține declarațiile date până în prezent.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 377.pr.pen. acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază hotărârile instanței de fond și apel nelegale întrucât în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de fals intelectual în infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecința greșitei achitări a acesteia.
Infracțiunea de neglijență în serviciu are un caracter subsidiar ea reținându-se doar în situația în care activitatea infracțională desfășurată de un funcționar nu are o încriminare distinctă în codul penal.
În speța de față consideră că activitatea inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual. În ce privește subiectul activ al infracțiunii s-a considerat că inculpata nu avea această calitate întrucât nu a întocmit hotărârea judecătorească. Prin actul de inculpare nu s-a reținut că inculpata ar fi întocmit hotărârea sentinței civile nr. 9307 din 11.04.2002 a Judecătoriei Constanța ci a fost întocmită de un judecător. Ulterior acestui moment însă, înscrisul oficial a fost alterat de o altă persoană necunoscută prin modificarea în considerente și dispozitiv a persoanei obligate la plata pensiei de întreținere. După falsificarea hotărârii în acest mod, înscrisul însoțit de cererea de legalizare a martorei a ajuns la inculpata spre prelucrare. Ori, această prelucrare implica verificarea efectivă a conformității copiei cu originalul aflat la dosarul cauzei și atestarea acestei împrejurări prin mențiunea "prezenta copie este conformă cu originalul" pe hotărâre judecătorească sub semnătură.
În esență, legalizarea copiei după o hotărâre judecătorească realizată întotdeauna prin aplicarea parafei cu un conținut anume pe înscrisul oficial prezintă o mențiune făcută pe hotărârea judecătorească susceptibilă de a fi falsă prin atestarea împrejurării necorespunzătoare a adevărului, că actul este identic cu originalul. Prin urmare, acest tip de infracțiune este comis tocmai de grefierul arhivar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Prin întocmirea înscrisului în cazul infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, potrivit doctrinei și practicii, nu se înțelege doar conformitatea sa în întregime ci și completarea sa cu date ori a unor înregistrări. În principal odată falsificat, înscrisul poate fi supus unor acțiuni de falsificare prin aplicarea altor mențiuni.
În concluzie, apreciază că inculpata cu atribuții de legalitate a hotărârilor judecătorești a avut calitatea de subiect activ al infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, inculpata a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului, respectiv conformitatea cu originalul a hotărârii prezentate de prin atribuțiile de serviciu care-i impunea existența conformității. Deși copia hotărârii judecătorești cuprindea mențiuni false, respectiv obligarea lui la plata pensiei de întreținere în loc de obligarea lui cum stabilise instanța, inculpata prin aplicarea ștampilei cu mențiunea "prezenta copie este conformă cu originalul aflată la dosarul tribunalului, se certifică de noi exactitatea" și cu mențiunea că este "definitivă" a semnat și a atestat o împrejurare necorespunzătoare a adevărului în sensul prev. de art. 289 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, audiată, inculpata a recunoscut că nu a făcut verificarea conformității hotărârii susținând că a realizat existența riscului neconformității copiei cu originalul însă și-a asumat acest risc întrucât nu verifica conținutul hotărârii. Din această declarație rezultă că inculpata a prevăzut rezultatul periculos al faptei tocmai prin realizarea riscului asumat, acceptând efectuarea producerii rezultatului nedorit.
Atitudinea inculpatei caracterizează vinovăția în forma intenției indirecte. Consideră că nu se impunea schimbarea încadrării juridice în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.
Pe de altă parte, s-a reținut de către instanța de fond și de apel că n-ar fi întrunite nici elementele constituirii ale infracțiuni prev. de art. 249 Cod penal. S-a motivat că existența pagubei în patrimoniul minorului a intervenit din motive independente de fapta culpabilă a inculpatei, respectiv de nerealizare de venituri de către martora.
Consideră că există o legătură de cauzalitate între activitatea inculpatei și paguba produsă. Prin neplata de către aceasta a pensiei de întreținere timp de 3 ani de către, care a pretins că nu a cunoscut obligația ce-i revenea, interesele minorului au fost vătămate, interese ce aveau caracter important având în vedere scopul instituirii pensiei de întreținere, asigurarea cheltuielilor de creștere, educare, învățământ și pregătire profesională a copilului, și pe de altă parte cuantumul ridicat a plății pensiei o perioadă mare de timp. În situația în care nu a plătit pensia deoarece nu a cunoscut obligația ce-i revenea datorită faptului că în conținutul hotărârii pe care inculpata a legalizat-o se menționase greșit că nu-i revenea ei această obligație, evident că între activitatea inculpatei și urmarea produsă există o legătură de cauzalitate.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că activitatea inculpatei nu se încadrează în infracțiunea prev. de art. 289 cod penal și forma de vinovăție în care inculpata a acționat, instanța ar fi trebuit să rețină infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal impunându-se condamnarea inculpatei în oricare din încadrarea juridică reținută de instanță.
Solicită față de cele susținute în baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385 ind. 9 pct. 18.C.P.P. admiterea recursului, casarea hotărârii 83/19.02.2009 și desființarea sentinței 2030/16.11.2007 a Judecătoriei Galați iar în rejudecare condamnarea inculpatei pentru prima din infracțiunile menționate în motivele de recurs pentru care a fost trimisă în judecată și anularea înscrisului falsificat.
Avocat - având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI ca nefondat.
O primă problemă care o supune atenției este că în motivele recursului Parchetului se învederează faptul că inculpata avea calitatea de grefier arhivar și că această activitate îi dădea posibilitatea să îndeplinească atribuții de legalizare. Atâta timp cât disp. Ordinului 125/2000 - cel care privește organizarea aparatului administrativ al Ministerului Justiției prevede în mod expres faptul că nu se pot deroga atribuții de legalizare unui grefier arhivar ci unui grefier. În mod evident grefierul arhivar nu avea cum să îndeplinească calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni de fals intelectual. Într-o altă ordine de idei, s-a constatat că hotărârea judecătorească nu a fost întocmită de grefierul arhivar. Acesta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să verifice dacă s-a declarat sau nu o cale de atac. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul la momentul la care a instituit posibilitatea de verificare a hotărârii judecătorești a prevăzut obligativitatea ca toate actele emise sau verificate de grefierul arhivar să fie însoțire și de semnătura grefierului șef care era singurul în măsură să legalizeze astfel de acte.
În cazul de față, a fost audiată grefierul șef care a declarat că la acea dată avea atribuții de grefier șef și nu-și amintește să fi derogat scris din atribuții potrivit Codului muncii pentru intimată. Consideră că în mod evident trei dintre instanțele de judecată, respectiv instanța de fond și de două ori în tribunal, s-a stabilit în mod corect că aceasta nu putea să îndeplinească calitatea de subiect activ al infracțiunii de fals intelectual. În ceea ce privește latura subiectivă, solicită ca instanța să constate că în mod corect s-a apreciat că a fost intenția indirectă cum s-a reținut în motivele de recurs al Parchetului și o culpă cu prevedere. Chiar în declarația inițială dată în faza urmăririi penale s-a stabilit că s-a făcut o verificare a comunicării hotărârii, că aceasta hotărâre există la dosar, și la prima citire se observă cu greutate că diferă un nume, al reclamantului și anume că se acordă pensie reclamantului și nu pârâtei. Atât practicaua cât și expunerea sunt aceleași în proporție de 99%. Numele este singurul care diferă într-o hotărâre de 5 pagini. Nu trebuie uitat faptul că în faza de urmărire penală s-a început urmărirea penală față de inculpată pentru trei infracțiuni - Judecătoria Galați stabilind că de fapt singurele elemente care ar putea constitui fapta ar fi o neglijență în serviciu dar nici aceasta pentru că nu a existat un prejudiciu.
Consideră că s-a comis o gravă eroare pentru că nu s-a stabilit în concret cine a falsificat acea hotărâre și cine avea interes cu atât mai mult cu cât Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cea pentru care se sesizase, respectiv martora care-i dăduse intimatei hotărârea.
Apreciază că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu. Se încearcă în mod greșit acreditarea ideii de către reprezentantul Ministerului Public că, dacă s-ar fi cunoscut de către martora că într-adevăr acea hotărârea era greșită s-ar fi angajat și ar fi plătit sume de bani. Este greu de crezut că la acest moment se poate specula acest aspect, cu atât mai mult cu cât orice îndoială se interpretează întotdeauna în favoarea inculpatului și nicidecum în favoarea Ministerului Public. Nu se cunoaște la acest moment faptul că nu cunoștea de existența acelei hotărâri. Ba mai mult, se poate observa că plângerea formulată inițial a vizat-o pe, ulterior extinzându-se urmărirea penală și în ceea ce o privește pe inculpată.
Consideră că nimic din existența unui prejudiciu nu-i poate incumba inculpatei și, pe bună dreptate instanța de fond și apel a achitat-o pe inculpată și cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu.
Având în vedere aceste considerente, solicită respingerea recursului Parchetului depunând la dosar și concluzii scrise.
În ultimul său cuvânt, inculpata a precizat că la momentul când a fost audiată a arătat felul cum se lucrează într-o arhivă. Acelei hotărâri nu-i lipsește nici măcar vreun punct sau vreo virgulă. Toate aliniatele sunt la locul lor, doar în mijlocul unei fraze este schimbată calitatea părții. In anul 2002, la acea vreme personalul se muta, erau pachete de dosare legate în arhivă peste tot pentru că nici dulapuri nu mai erau. La o primă vedere dacă nu s-ar spune că acel nume este modificat nimeni nu și-ar da seama. De multe ori s-a întrebat cine a făcut acest lucru, pentru că e posibil ca nici măcar să nu aibă vrei vină. Există posibilitatea să fi fost o greșeală de dactilografiere având în vedere că în mod normal reclamantul primește copilul și pârâtul trebuie să plătească pensie cum este în majoritatea cazurilor. Fiind posibilă o greșeală de dactilografiere - hotărârea fiind dată spre redactilografiere - respectiv ultima pagină, în momentul când acestea s-au reunit și s-au comunicat să se fi făcut această inversare, pentru că scrisul este același pe ambele hotărâri. Nu poate învinui pe nimeni. Consideră că hotărârile date de instanța de fond și apel sunt corecte în ceea ce o privește. Nu are loc de muncă fiind suspendată de 2 ani și La acest moment arată că o întreține soțul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2030/16.11.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 334.pr.pen, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 289.pen în infracțiunea prev. de art. 249 al 1. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 alin. 1 litera d Cod procedură penală a fost achitată inculpata mai sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.04.2002, în dosarul civil nr. 4387/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Constanțas -a pronunțat sentința civilă nr. 9307, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 28.11.1987 între numiții și, din culpa ambilor soți. Totodată, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele anterior, acela de "Cipic". Cu privire la minorul, rezultat din căsătoria celor doi, acesta a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului, în vreme ce reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunare către minor, în cuantum de 437.500 ROL, începând cu data de 06.02.2002 și până la data la care minorul va împlini 18 ani.
Sentința civilă nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanțaa rămas definitivă prin neapelare. Potrivit legii procesual civile, sentința a fost redactată în patru exemplare (din care numai două exemplare au fost semnate de judecătorul care a pronunțat sentința), unul din exemplare rămânând la dosarul cauzei, al doilea exemplar fiind atașat la mapa de sentințe a instanței, în timp ce exemplarele al treilea și al patrulea (nesemnate de către judecător) au fost comunicate părților, acestea primind comunicarea la data de 28.06.2002, astfel cum rezultă din copiile dovezilor de comunicare aflate la dosarul de urmărire penală.
La data de 29.07.2002, (actualmente ) s-a prezentat la arhiva Judecătoriei Constanța cu exemplarul din sentință ce i-a fost comunicat, pentru a fi legalizat, sentința fiindu-i necesară pentru întocmirea actului de identitate pe noul nume. Cererea de legalizare a fost prelucrată de către inculpata (care îndeplinea la data respectivă funcția de arhivar la Judecătoriei Constanța ), eliberarea copiei legalizate efectuându-se la data de 01.08.2002.
Întrucât, după desfacerea căsătoriei, numita nu și-a îndeplinit obligația de întreținere la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, la data de 16.06.2005 numitul a formulat plângere penală împotriva acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 305 alin. 1 lit. c pen.
Fiind audiată în legătură cu plângerea formulată de fostul soț împotriva ei, martora a arătat inițial că nu a știut faptul că a fost obligată la plata pensiei de întreținere către minorul încredințat spre creștere și educare numitului.
Astfel, în dispozitivul sentinței civilă care i-a fost comunicată, se arăta că este obligat la plata pensiei de întreținere către minor numitul, deși tot acestuia îi fusese încredințat minorul.
Ulterior, martora a declarat că i s-a părut ciudat faptul că fusese obligat tot fostul soț la plata pensiei de întreținere către minor, și că, dacă ar fi știut că este obligată la plata pensiei de întreținere, ar fi atacat sentința civilă arătată.
În fine, cu ocazia unei a doua audieri a numitei, aceasta s-a apărat spunând că nu a achitat pensia de întreținere către minorul deoarece nu a realizat nici un fel de venituri în perioada 2002-2005, acesta fiind de altfel și motivul pentru care, față de s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abandon de familie. Martora a depus la dosar cauzei copia legalizată a sentinței civile, copie ce a fost eliberată la data de 01.08.2002 de către inculpata.
La rândul său, numitul a depus la dosarul de urmărire penală copia nelegalizată a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, copie ce i-a fost comunicată la data de 28.06.2002. Fiind confruntate cele două copii, s-a constatat că fila a doua (respectiv paginile 3 și 4) ale copiei prezentate de martora a fost redactilografiată, atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv, efectuându-se cu ocazia redactilografierii modificări în privința persoanei obligate la plata pensiei de întreținere.
Astfel, dacă în exemplarul corect al sentinței (cel aflat la numitul ) se preciza că "reclamanta" era obligată la plata pensiei de întreținere în cuantum de 437.500 ROL, în exemplarul din sentință aflat în posesia martorei se stipulează că "pârâtul" este obligat la plata pensiei de întreținere în același cuantum.
În acest context, organele de cercetare penală au solicitat Judecătoriei Constanța să comunice o copie a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002, astfel cum apărea aceasta în mapa de sentințe a instanței (filele 26-27 dosar ). Prin adresa de înaintare, aflată la fila 25 din dosarul de urmărire penală, se face precizarea că legalizarea sentinței aflate în posesia martorei a fost efectuată de inculpata.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpata a primit cererea de legalizare a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, împreună cu exemplarul de sentință comunicat numitei (fostă ), la data de 29.07.2002. În virtutea atribuțiilor de serviciu, inculpata a procedat la o verificare sumară a sentinței (sub aspectul numelor celor două părți, a domiciliilor acestora și a faptului dacă aceasta a rămas definitivă). A aplicat pe fiecare din paginile sentinței ștampila a Judecătoriei Constanța, iar pe ultima pagină a aplicat parafa de conformitate, semnând.
Copia astfel legalizată a fost înmânată numitei (fostă ).
Prin actul de inculpare s-a reținut că, în acest fel, inculpata a legalizat o copie a hotărârii judecătorești diferită de original, în sensul că, prin redactilografierea ultimei file a sentinței, copia depusă de parte cuprindea în mod fals obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, deși în mod real instanța stabilise această obligație în sarcina reclamantei. S-a mai reținut prin actul de inculpare că inculpata ar fi aplicat ștampila fără a verifica conformitatea exemplarului prezentat pentru legalizare, cu originalul. În fine, sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpata a comis infracțiunea de fals intelectual cu intenție indirectă, în sensul că, deși a prevăzut rezultatul și nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere materialul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că fapta reclamată în sarcina inculpatei este aceea de neglijență în serviciu, prev. de disp. art 249 al 1 Cod penal și nu aceea de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective dar și din punct de vedere al subiectului activ al infracțiunii.
S-a arătat astfel că în realitate atestarea în mod necorespunzător a adevărului nu este decât consecința faptului că inculpata nu și-a îndeplinit întocmai atribuțiile de serviciu (nu a verificat corespondența dintre exemplarul prezentat de parte și originalul aflat la mapa de sentințe a instanței și a legalizat o copie despre care nu avea reprezentarea că este falsă - după efectuarea unor verificări sumare).
Totodată a reținut prima instanță de judecată că în cazul infracțiunii de fals intelectual alterarea adevărului în înscris se realizează cu prilejul întocmirii acestuia ori cel care întocmește o hotărâre judecătorească nu este grefierul - arhivar.
În legătură cu infracțiunea de neglijență în serviciu care ar putea fi reținută în sarcina inculpatei a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive, paguba în patrimoniul minorului intervenind din motive independente de acțiunea culpabilă a inculpatei.
Împotriva sentinței penale sus arătate a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, apreciind soluția primei instanțe ca netemeinică sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei.
In detalierea motivației căii de atac s-a arătat că, în principiu, un înscris oficial odată falsificat, poate fi supus unor noi acțiuni de falsificare purtând asupra altor mențiuni, iar mențiunea făcută pe hotărârea judecătorească ("prezenta copie este conformă cu originalul ") este susceptibilă de a fi falsă prin atestarea împrejurării necorespunzătoare a adevărului că actul este conform cu originalul său.
Sub aspectul laturii subiective - inculpata a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei tocmai prin realizarea și asumarea riscului neconformității - ceea ce caracterizează vinovăția în forma intenției indirecte.
TRIBUNALUL GALAȚI, prin sentința penală nr. 258/06.05.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivată în fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că cele două hotărâri sunt supuse casării potrivit art. 3859pct. 18.pr.pen, apreciind că atât instanța de fond, cât și cea de apel au comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare a inculpatei.
Prin decizia penală nr. 621/04.11.2008, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat, a casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel ( TRIBUNALUL GALAȚI ).
În considerente, instanța de control judiciar a arătat că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că prin sentința penală nr. 2030/16.11.2007 a Judecătoriei Galați aceasta a fost achitată (în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d pr.pen), iar la termenul din 17.04.2008, când a fost prezentă în fața instanței de apel, nu a fost audiată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 378 alin. 11.pr.pen, situație ce atrage incidența art. 38515pct 2 lit c pr.pen.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- și la termenul din 19.02.2009 inculpata s-a prevalat de dreptul de a nu face declarație, precizând doar că își menține depoziția pe care a dat-o la Judecătoria Constanța.
Prin decizia penală nr. 83/A/19.02.2009 TRIBUNALUL GALAȚIa respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați reținând temeinicia și legalitatea sentinței atacate.
Decizia penală a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI care a reiterat motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel.
S-a susținut în esență că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual în infracțiunea de neglijență în serviciu și chiar acceptându-se ideea că activitatea inculpatei se încadrează în această din urmă infracțiune, soluția care s-ar fi impus era aceea de condamnare și nicidecum de achitare, atitudinea inculpatei caracterizând vinovăția sub forma intenției indirecte, între activitatea infracțională și neplata pensiei de întreținere existând o legătură de cauzalitate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și în rejudecare condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și anularea înscrisului falsificat.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursul urmând să fie respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 289 Cod penal constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejulîntocmiriiacestuia, de către un funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări.
Din analiza textului de lege sus invocat rezultă că alterarea adevărului în cazul falsului intelectual vizeazăsubstanțaactului, fiind o denaturare a faptelor sau împrejurărilor despre care actul trebuie să facă proba, falsul intelectual săvârșindu-seconcomitent cu redactareaînscrisului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări neadevărate sau prin omisiunea înserării unor fapte sau împrejurări adevărate, fiind exclusă alterarea fizică, materială a înscrisului.
În cauza de față în mod corect instanțele au reținut că inculpata nu poate fi subiect activ al infracțiunii de fals intelectual raportat la natura înscrisului despre care se afirmă că a fost falsificat (o hotărâre judecătorească) pe de o parte având în vedere că nu inculpata a întocmit sentința civilă în discuție, ci judecătorul.
Pe de altă parte legalizarea unei copii după hotărârea judecătorească nu echivalează cu oîntocmireîn sensul dispozițiilor art. 289 Cod penal, înscrisul asupra căruia s-a acționat (fără ca organele de urmărire penală să stabilească cine l-a alterat fizic) fiind întocmit corect de către judecător cu mult înainte ca numita să solicite legalizarea.
Și sub aspectul laturii subiective în mod corect instanțele au constatat că nu poate fi reținută vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte caracteristice falsului intelectual întrucât inculpata nu a avut reprezentarea alterării fizice a înscrisului depus spre legalizare de numita deoarece nu a verificat dacă în conținutul său actul prezentat corespunde originalului aflat la mapa de sentințe, mulțumindu-se să-l confrunte doar cu mențiunile din registrul informativ.
Cum activitatea defectuoasă a inculpatei s-a circumscris conținutului infracțiunii de neglijență în serviciu în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334.pr.pen. schimbând încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prevăzută de art. 289.pr.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 Cod penal, potrivit căruia constituie infracțiunea de neglijență în serviciu încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acestuia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat - ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Dar, având în vedere că neplata pensiei de întreținere la care a fost obligată s-a datorat în exclusivitate conduitei adoptate de aceasta în mod corect prima instanță a dispus, iar instanța de apel a menținut achitarea în condițiile art. 10 alin. 1 lit. d Cod penal, paguba încercată de beneficiarul pensiei de întreținere nefiind legată cauzal de activitatea infracțională a inculpatei, infracțiunii de neglijență în serviciu reținută în sarcina acesteia lipsindu-i condiția esențială respectiv vătămarea intereselor legale ale minorului.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b pr.pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 83/A/19.02.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- (dosar fond nr- a Judecătoriei Galați ) privind pe inculpata - domiciliată în C,-, - 7,. B,. 36, județul C).
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. /02.11.2009
Tehnored: CT/2 ex.
06.11.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
