Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 621/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 621/
Ședința publică din data de 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 258 din 06 mai 2008 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpata.
La apelul nominal a răspuns intimata inculpată, în stare de libertate, asistată de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 34070/20.10.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității intimatei inculpate, aceasta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 258 din 06.05.2008 a Tribunalului Galați și împotriva sentinței penale nr. 2030 din 16.11.2007 a Judecătoriei Galați, considerându-le ca fiind nelegale.
Invocă cazul de casare prev. de 3859pct. 18 Cod procedură penală, apreciind că prin hotărârile pronunțate instanțele au comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare inculpatei.
În cauză, inculpata a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal. Judecarea cauzei a fost strămutată la Judecătoria Galați, ca urmare a unei cereri formulate de Parchetul de pe lângă
La fond, prima instanță a dispus achitarea inculpatei, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în infracțiunea de neglijență în serviciu. Temeiul achitării a fost art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciindu-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, pe considerentul că lipsește urmarea prevăzută de lege specifică infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația fost respins ca nefondat.
Apreciază ambele hotărâri ca fiind nelegale pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut corect situația de fapt, în sensul că inculpata, în calitate de grefier arhivar la Judecătoria Constanța, la data 01.08.2002, a atestat în mod necorespunzător, prin aplicarea ștampilei și înscrierea mențiunii "verificat, conform cu originalul" pe o hotărâre civilă de divorț, prin care se stabilea și o pensie de întreținere, în condițiile în care compararea între copie și original a fost făcută sumar. Acest lucru este recunoscut, de altfel, și de către inculpată în declarația dată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
Un prim motiv de apel, inserat în motivele scrise recurs, pe care îl susține și oral, este acela că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea dedusă judecății, respectiv fals intelectual, în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal, care incriminează neglijența în serviciu.
În acest sens, are în vedere următoarele aspecte: din coroborarea declarației inculpatei, precum că și-a dat seama de existența riscului neconformității copiei cu originalul, însă și-a asumat acest risc prin faptul că nu a verificat conținutul hotărârii, verificarea fiind sumară, cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu fișa postului aflată la dosar, rezultă că fapta îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Apreciază că operațiunea de legalizare a unei copii după o hotărâre judecătorească deja întocmită echivalează cu o "întocmire" în sensul art. 289 Cod penal, prin această operațiune atestându-se în mod nereal împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că pârâtul fusese obligat la plata pensiei de întreținere și nu reclamantul, așa cum de altfel a statuat judecătorul prin hotărârea judecătorească și cum este consemnat în originalul hotărârii aflate la arhiva Judecătoriei Constanța.
În acest sens, nu este de acord cu motivarea instanței de fond, preluată și de instanța de apel, în sensul că pentru existența infracțiunii de fals intelectual se cere ca acea atestare necorespunzătoare să fie făcută cu prilejul întocmirii actului. Judecătorul fondului a apreciat că hotărârea judecătorească este întocmită de către judecător, și nu de către grefier dar, așa cum a precizat anterior, inculpata a săvârșit o operațiune de întocmire, respectiv acea verificare și mențiune înscrisă pe copia hotărârii judecătorești, respectiv că este conformă cu originalul. Acest lucru echivalează cu noțiunea de "întocmire" specificată în art. 289 Cod penal, motiv pentru care apreciază că în cauză în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal.
Pentru acest considerent solicită admiterea recursului declarat, să se caseze ambele hotărâri, în rejudecare să se înlăture dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal, să se constate că fapta îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată condiționat.
În măsura în care instanța nu este de acord cu acest motiv invocat, înțelege să susțină, în subsidiar, și un motiv suplimentar de recurs, cel vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe și a hotărârii instanței de apel, pe considerentul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.
Precizează încă o dată că acest motiv este invocat suplimentar și că este de acord cu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu, dar într-un mod cu totul subsidiar. Din analiza conținutului constitutiv al infracțiunii, față de faptele inculpatei și ansamblul probator administrat în cauză, consideră că se impune concluzia că fapta, așa cum a fost săvârșită, îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, inclusiv sub aspectul urmării prevăzut de lege, respectiv vătămarea importantă a intereselor legale ale unei persoane.
Judecătorul fondului, după ce a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de neglijență în serviciu, a constatat după analiza elementelor constitutive ale infracțiunii, că nu este întrunit unul din acestea, respectiv vătămarea importantă a intereselor legale a unei persoane. Judecătorul și-a motivat acest punct de vedere, pe de o parte, pe culpa pârâtului, în sensul că acesta a așteptat trei ani de zile pentru a face plângere penală față de pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie și, pe de altă parte, în ceea ce privește inexistența urmării prevăzute de lege, pe faptul că nu a realizat venituri în perioada 2002-2005, motiv pentru care Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul acestei infracțiuni.
Consideră că ambele considerente pe care le-a avut în vedere judecătorul fondului nu au aplicabilitate în speța de față.
Este evident că prin atestarea necorespunzătoare a realității pe copia hotărârii judecătorești s-a creat o vătămare importantă intereselor legale ale pârâtului beneficiar al pensiei de întreținere, pentru că timp de 3 ani de zile acesta nu a primit pensia de întreținere la care fusese obligată reclamanta. Pe de altă parte, reclamanta, audiată fiind de audiată de către organele de poliție, s-a folosit de această copie neconformă cu originalul.
Pentru considerentele arătate, în ceea ce privește motivul invocat subsidiar și în situația în care se va reține punctul de vedere al judecătorului fondului și al instanței de apel, solicită să se mențină operațiunea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal, dar să se constate că fapta inculpatei îmbracă elementele constitutive ale acestei infracțiuni, impunându-se înlăturarea dispoziției de achitare și condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu amendă penală pentru infracțiunea dedusă judecății.
Apărătorul intimatei inculpate solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Precizează că nu se va referi la motivarea hotărârilor și probatoriile existente la dosar, ci va puncta doar câteva aspecte privind motivele de recurs ale Parchetului.
Astfel, consideră că reprezentantul Ministerul Public omite un lucru important, pe care l-au stabilit în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel, respectiv, faptul că la momentul la care se pretinde că s-a săvârșit infracțiunea, inculpata nu avea calitatea de funcționar. Există un regulament al instanțelor judecătorești, și se referă aici la Ordinul 125, care îi îngrădește grefierului arhivar dreptul să legalizeze. Cu ocazia administrării probatorilor în cauză s-a făcut vorbire de acea derogare de atribuții dintre grefierul șef și arhivar. Este adevărat, însă Codul muncii îngrădește aceste derogări; de fapt, acestea se fac în scris. Mai mult, în fața instanței de fond a fost audiată grefiera șefă care a spus că nici un moment nu și-a derogat din atribuții. În atare situație, nu numai că nu ar fi întrunite condițiile laturii obiective și subiective, dar nu ar exista nici condițiile în ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii de fals intelectual.
A observat cu surprindere că s-au susținut două teze și că, indiferent de teză, s-a solicitat ca inculpata să fie pedepsită într-un fel sau altul. Din punctul său de vedere, la acest moment nu există nicio dovadă că într-adevăr inculpata a săvârșit fapta de fals intelectual.
Mai mult, raportat în concret la rechizitoriu, se observă că fapta a suferit trei schimbări de încadrare juridică: de abuz în serviciu, de fals, de fals intelectual.
Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că sub aspectul laturii subiective nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține infracțiunea de fals intelectual.
În subsidiar, reprezentantul Ministerul Publica arătat că este de acord cu schimbarea de încadrare juridică, dar că solicită totuși ca inculpata să fie pedepsită. Este surprinzătoare această poziție, având în vedere că vine de la C de 3 ani de zile și realizează în definitiv, că acest dosar nu este nimic altceva decât o modalitate malițioasă de a se atribui anumite greșeli inculpatei.
În concret, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în mod corect au stabilit că modificarea acelei hotărâri nu a fost făcută cu ocazia întocmirii acesteia. Mai mult, există la dosarul de urmărire penală o cercetare făcută de poliție, prin care au fost expertizate toate mașinile de scris din cadrul Judecătoriei Constanța.
Susține că reprezentantul Ministerului Public, deși solicită în mod vehement condamnarea inculpatei, nu a făcut nicio referire la persoana care s-a prezentat în fața inculpatei și i-a dat spre legalizare o hotărâre despre care știa că este falsă. Nu s-a stabilit cine a falsificat acea hotărâre și totuși față de acea persoană s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu există probe elocvente că aceasta a falsificat hotărârea. Persoana respectivă a fost audiată în calitate de martor în cauză.
Solicită să se aibă în vedere că acea persoană a mers cu hotărârea și a folosit-o la poliție.
Consideră că prin ceea ce a făcut inculpata nu a prejudiciat pe nimeni. Instanța de fond și instanța de apel au stabilit în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile în ceea ce privește prejudiciul pentru a dispune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal. Nici un moment inculpata nu s-a dus să se folosească de acea hotărâre.
Mai mult, se vehiculează în mod pueril ideea că inculpata ar fi trebuit pedepsită prin prisma faptului că ar avea atribuții de redactare a unei hotărâri. Consideră că în mod corect cele două instanțe, în special instanța de apel, s-au raportat atât la circumstanțele personale, cât și la circumstanțele reale. În concret, în acea perioadă Judecătoria Constanța își muta sediul, motiv pentru care s-au derogat către inculpată niște atribuții verbal, fără să existe, potrivit Codului muncii, o derogare scrisă. În atribuțiile de serviciu ale inculpatei nu intra nici un moment legalizarea, ci numai supervizarea, respectiv aceasta avea obligația de a vedea dacă sunt întrunite condițiile privind comunicarea hotărârilor. Susține că sunt de perceput modificările într-o hotărâre, că personal a studiat hotărârea în cauză și nu a observat nicio modificare; este vorba de un nume care poate fi trecut ușor cu vederea.
Solicită să se observe că pe hotărâre există o ștampilă a arhivarului, care verifică dacă s-au împlinit termenele pentru rămânerea definitivă a unei hotărâri sau dacă s-au declarat căi de atac, și o ștampilă a grefierului șef care, potrivit atribuțiilor de serviciu, este obligat să verifice, să certifice dacă, într-adevăr, acea hotărâre este sau nu conformă cu originalul.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, cu privire la susținerile apărătorului inculpatei, care a folosit o serie de aprecieri la adresa concluziilor pe care le-a formulat, în sensul că este surprins de ceea ce a spus și a folosit expresia "malițios", solicită ca instanța, la momentul la care va pronunța hotărârea, să aibă în vedere calitatea pe care o are inculpata în această fază procesuală, respectiv aceea de intimată, iar la începutul pledoariei sale apărătorul a formulat concluzii ca și cum ar fi avut calitatea de recurent. Se referă la susținerile făcute cum că inculpata nu a avut calitatea de a întocmi acte, în sensul atribuțiilor de serviciu. Apreciază că judecătorul fondului a stabilit în mod concret că a avut această calitate prin hotărârea pronunțată, iar inculpata nu a atacat această hotărâre.
Apărătorul intimatei inculpate precizează că a făcut afirmații numai în referire la piesele din dosar. Se observă că hotărârea dată în apel în luna martie a ajuns în recurs abia în luna, în urma a cel puțin trei cereri prin care a solicitat Parchetului să motiveze recursul. Acest aspect îl vizau susținerile sale și nu contestă în niciun fel concluziile puse de către reprezentantul Ministerului Public.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, precizează că își menține declarațiile date în fața instanțelor judecătorești și este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2030/16.11.2007 pronunțată de Judecătoria Galați (dosar nr-) s-a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 249 al. 1 Cod penal.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 al. 1 litera Cod procedură penală a fost achitată inculpata mai sus menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 al. 1 Cod penal întrucât faptei îi lipsește unui din elementele constitutive ale infracțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.04.2002, în dosarul civil nr. 4387/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Constanțas -a pronunțat sentința civilă nr. 9307, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 28.11.1987 între numiții și, din culpa ambilor soți. Totodată, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele anterior, acela de "Cipic". Cu privire la minorul, rezultat din căsătoria celor doi, acesta a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului, în vreme ce reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunare către minor, în cuantum de 437.500 ROL, începând cu data de 06.02.2002 și până la data la care minorul va împlini 18 ani.
Sentința civilă nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanțaa rămas definitivă prin neapelare. Potrivit legii procesual civile, sentința a fost redactată în patru exemplare (din care numai două exemplare au fost semnate de judecătorul care a pronunțat sentința), unul din exemplare rămânând la dosarul cauzei, al doilea exemplar fiind atașat la mapa de sentințe a instanței, în timp ce exemplarele al treilea și al patrulea (nesemnate de către judecător) au fost comunicate părților, acestea primind comunicarea la data de 28.06.2002, astfel cum rezultă din copiile dovezilor de comunicare aflate la dosarul de urmărire penală.
La data de 29.07.2002, (actualmente ) s-a prezentat la arhiva Judecătoriei Constanța cu exemplarul din sentință ce i-a fost comunicat, pentru a fi legalizat, sentința fiindu-i necesară pentru întocmirea actului de identitate pe noul nume. Cererea de legalizare a fost prelucrată de către inculpata (care îndeplinea la data respectivă funcția de arhivar la Judecătoriei Constanța ), eliberarea copiei legalizate efectuându-se la data de 01.08.2002.
Întrucât, după desfacerea căsătoriei, numita nu și-a îndeplinit obligația de întreținere la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, la data de 16.06.2005 numitul a formulat plângere penală împotriva acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 305 alin. 1 lit.
Fiind audiată în legătură cu plângerea formulată de fostul soț împotriva ei, martora a arătat inițial că nu a știut faptul că a fost obligată la plata pensiei de întreținere către minorul încredințat spre creștere și educare numitului.
Astfel, în dispozitivul sentinței civilă care i-a fost comunicată, se arăta că este obligat la plata pensiei de întreținere către minor numitul, deși tot acestuia îi fusese încredințat minorul.
] Ulterior, martora a declarat că i s-a părut ciudat faptul că fusese obligat tot fostul soț la plata pensiei de întreținere către minor, și că, dacă ar fi știut că este obligată la plata pensiei de întreținere, ar fi atacat sentința civilă arătată.
În fine, cu ocazia unei a doua audieri a numitei, aceasta s-a apărat spunând că nu a achitat pensia de întreținere către minorul deoarece nu a realizat nici un fel de venituri în perioada 2002-2005, acesta fiind de altfel și motivul pentru care, față de s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abandon de familie. Martora a depus la dosar cauzei copia legalizată a sentinței civile, copie ce a fost eliberată la data de 01.08.2002 de către inculpata.
La rândul său, numitul a depus la dosarul de urmărire penală copia nelegalizată a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, copie ce i-a fost comunicată la data de 28.06.2002. Fiind confruntate cele două copii, s-a constatat că fila a doua (respectiv paginile 3 și 4) ale copiei prezentate de martora a fost redactilografiată, atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv, efectuându-se cu ocazia redactilografierii modificări, în privința persoanei obligate la plata pensiei de întreținere.
Astfel, dacă în exemplarul corect al sentinței (cel aflat la numitul ) se preciza că "reclamanta" era obligată la plata pensiei de întreținere în cuantum de 437.500 ROL, în exemplarul din sentință aflat în posesia martorei se stipulează că "pârâtul" este obligat la plata pensiei de întreținere în același cuantum.
În acest context, organele de cercetare penală au solicitat Judecătoriei Constanța să comunice o copie a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002, astfel cum apărea aceasta în mapa de sentințe a instanței (filele 26-27 dosar ). Prin adresa de înaintare, aflată la fila 25 din dosarul de urmărire penală, se face precizarea că legalizarea sentinței aflate în posesia martorei a fost efectuată de inculpata.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpata a primit cererea de legalizare a sentinței civile nr. 9307/11.04.2002 a Judecătoriei Constanța, împreună cu exemplarul de sentință comunicat numitei (fostă ), la data de 29.07.2002. În virtutea atribuțiilor de serviciu, inculpata a procedat la o verificare sumară a sentinței (sub aspectul numelor celor două părți, a domiciliilor acestora și a faptului dacă aceasta a rămas definitivă). A aplicat pe fiecare din paginile sentinței ștampila a Judecătoriei Constanța, iar pe ultima pagină a aplicat parafa de conformitate, semnând.
Copia astfel legalizată a fost înmânată numitei (fostă ).
Prin actul de inculpate, s-a reținut că, în acest fel, inculpata a legalizat o copie a hotărârii judecătorești diferită de original, în sensul că, prin redactilografierea ultimei file a sentinței, copia depusă de parte cuprindea în mod fals obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, deși în mod real instanța stabilise această obligație în sarcina reclamantei. S-a mai reținut prin actul de inculpare că inculpata ar fi aplicat ștampila fără a verifica conformitatea exemplarului prezentat pentru legalizare, cu originalul. În fine, sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpata a comis infracțiunea de fals intelectual cu intenție indirectă, în sensul că, deși a prevăzut rezultatul și nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Față cu actele și lucrările dosarului, având în vedere materialul probator administrat cauzei a apreciat prima instanță de judecată că fapta reclamată în sarcina inculpatei este aceea de neglijență în serviciu prev de disp. art 249 al 1 Cod penal și nu aceea de fals intelectual prev de art 289 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectele laturii subiective dar și din punct de vedere al subiectului activ al infracțiunii.
S-a arătat astfel că în realitate atestarea în mod necorespunzător a adevărului nu este decât consecința faptului că inculpata nu și-a îndeplinit întocmai atribuțiile de serviciu ( nu a verificat corespondența dintre exemplarul prezentat de parte și originalul aflat la mapa de sentințe a instanței și a legalizat o copie despre care nu avea reprezentarea că este falsă - după efectuarea unor verificări sumare).
Totodată a reținut prima instanță de judecată că în cazul infracțiunii de fals intelectual alterarea adevărului în înscris se realizează cu prilejul întocmirii acestuia ori cel care întocmește o hotărâre judecătorească nu este grefierul - arhivar.
În legătură cu infracțiunea de neglijență în serviciu care ar putea fi reținută în sarcina inculpatei a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive, paguba în patrimoniul minorului intervenind din motive independente de acțiunea culpabilă a inculpatei.
Împotriva sentinței penale mai sus detaliate, în termen legal a promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați apreciind soluția primei instanțe ca fiind netemeinică sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei și sub aspectul greșitei achitări a inculpatei.
Astfel, s-a arătat în detalierea motivației căii de atac formulate faptul că în principiu un înscris oficial -odată falsificat poate fi supus unor noi acțiuni de falsificare purtând asupra altor mențiuni, iar menținea făcută pe hotărârea judecătorească ("prezenta copie este conformă cu originalul ") este susceptibilă de a fi falsă prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului că actul este conform cu originalul său.
Sub aspectul laturii subiective - inculpata a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei tocmai prin realizarea și asumarea riscului neconformității - ceea ce caracterizează vinovăția în forma intenției indirecte.
Prin decizia penală nr. 258/06.05.2008 a Tribunalului Galați, apelul declarat de Parchetul de pe lângă judecătoria Galația fost respins ca nefondat.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 al 2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivată în fapt și în drept conform dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală.
Astfel, activitatea inculpatei survenită după falsificarea hotărârii prin modificarea mențiunilor relative persoanei obligate la plata pensiei de întreținere se constituie într-o greșită îndeplinire a îndatoririlor de serviciu și nu într-un fals intelectual. Nu se poate susține că legalizarea unei copii după o hotărâre judecătorească echivalează cu o "întocmire unui înscris " în sensul disp. art. 289 Cod penal.
Nici sub aspectul laturii subiective nu poate fi reținută forma intenției (directe sau indirecte) caracteristice falsului intelectual; inculpata nu a avut reprezentarea falsului la momentul acțiunii sale - fapta inculpatei constând doar în a nu verifica în amănunt copia prezentată pentru legalizare; pe de altă parte, culpa într- asemenea ipoteză se impune a fi dedusă din împrejurările concrete în care s-a comis fapta și nu după raționamente abstracte. Trebuie avute în vedere nu numai circumstanțele ce țin de obiectivitatea evenimentelor ci și cele care privesc persoana inculpatei, atitudinea acesteia subiectivă, capacitatea sa de a prevedea; astfel declarațiile inculpatei și ale martorilor ( - fila 14) relevă volumul mare de activitate la care inculpata era constrânsă să facă față într-o perioadă în care judecătoria se muta într-un alt sediu.
Pe de altă parte, din cercetări ( declarațiile martorilor, ) rezultat și faptul că inculpatei îi fusese transferată în fapt atribuția de verificare concordanței copiei legalizate cu originalul - atribuție care cădea în sarcina grefierului șef al instanței.
S-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de neglijență în serviciu deoarece nu s-a produs nici una dintre urmărire prevăzute de lege în conținutul juridic al infracțiunii prev. de disp. art 249 Cod penală. Neglijența în serviciu este infracțiune de rezultat și nu una de pericol, iar paguba eventuală în patrimoniul minorului nu s-a datorat faptei culpabile a inculpatei.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că ambele hotărâri sunt supuse casării potrivit art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, apreciind că prin hotărârile pronunțate instanțele au comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare inculpatei.
În cauză, inculpata a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal. Judecarea cauzei a fost strămutată la Judecătoria Galați, ca urmare a unei cereri formulate de Parchetul de pe lângă
La fond, prima instanță a dispus achitarea inculpatei, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în infracțiunea de neglijență în serviciu. Temeiul achitării a fost art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciindu-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, pe considerentul că lipsește urmarea prevăzută de lege specifică infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal.
S-a invocat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut corect situația de fapt, în sensul că inculpata, în calitate de grefier arhivar la Judecătoria Constanța, la data 01.08.2002, a atestat în mod necorespunzător, prin aplicarea ștampilei și înscrierea mențiunii "verificat, conform cu originalul" pe o hotărâre civilă de divorț, prin care se stabilea și o pensie de întreținere, în condițiile în care compararea între copie și original a fost făcută sumar. Acest lucru este recunoscut, de altfel, și de către inculpată în declarația dată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
Consideră că, în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea dedusă judecății, respectiv fals intelectual, în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal, care incriminează neglijența în serviciu.
În acest sens, nu s-a avut în vedere că inculpata și-a dat seama de existența riscului neconformității copiei cu originalul, însă și-a asumat acest risc situație în care fapta săvârșită îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
S-a susținut că operațiunea de legalizare a unei copii după o hotărâre judecătorească deja întocmită echivalează cu o "întocmire" în sensul art. 289 Cod penal, prin această operațiune atestându-se în mod nereal împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că pârâtul fusese obligat la plata pensiei de întreținere și nu reclamantul, așa cum de altfel a statuat judecătorul prin hotărârea judecătorească și cum este consemnat în originalul hotărârii aflate la arhiva Judecătoriei Constanța.
În acest sens, s-a invocat că pentru existența infracțiunii de fals intelectual nu se cere ca acea atestare necorespunzătoare să fie făcută cu prilejul întocmirii actului, ci este necesar ca mențiunea făcută pe hotărârea deja întocmită să nu fie conformă cu realitatea.
În situația în care se va reține că fapta săvârșită reprezintă neglijență în serviciu solicită să se constate că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens consideră că, în mod greșit, s-a reținut culpa pârâtului, în sensul că acesta a așteptat trei ani de zile pentru a face plângere penală față de pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie și, pe de altă parte, în ceea ce privește inexistența urmării prevăzute de lege, pe faptul că nu a realizat venituri în perioada 2002-2005, motiv pentru care Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul acestei infracțiuni.
Consideră că ambele considerente pe care le-a avut în vedere judecătorul fondului nu au aplicabilitate în speța de față.
Este evident că prin atestarea necorespunzătoare a realității pe copia hotărârii judecătorești s-a creat o vătămare importantă intereselor legale ale pârâtului beneficiar al pensiei de întreținere, pentru că timp de 3 ani de zile acesta nu a primit pensia de întreținere la care fusese obligată reclamanta. Pe de altă parte, reclamanta, audiată fiind de audiată de către organele de poliție, s-a folosit de această copie neconformă cu originalul.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, urmând a fi admis, dar pentru următoarele motive:
Conform art. 378 alin(11) Cod proc. penală, cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
În cauză, prin sentința penală nr. 2030/16.11.2007 a Judecătoriei Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Inculpata a fost prezentă la termenul din 17.04.2008, dar instanța de apel nu a procedat la ascultarea acesteia, încălcând dispozițiile art. 378 alin (11) Cod proc. penală, situație în care inculpatei i-a fost încălcat dreptul al apărare, ceea ce atrage incidența art. 38515pct. 2 lit. c Cod proc. penală.
În rejudecare, instanța de apel urmează să analizeze și celelalte motive invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în susținerea recursului.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 258 din 06.05.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 2030 din 16.11.2007 a Judecătoriei Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 07.01.1963 în M, județul C, CNP -, cu domiciliul în C,-, - 7,. B,. 36).
Casează decizia penală 258/06.05.2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.motivare/ /13.11.2008
Tehnored. hotărâre/ /2 ex./14.11.2008
Fond:
Apel:.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
