Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 639/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.639/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.81 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1088 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.246, 289,291 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- reprezentantul legal al intimatei parte vătămată " " T;
Se constată lipsa:
- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.97/2009, emisă de Baroul d e Avocați M - Cabinet Individual de Avocat;
- intimatelor părților vătămate - " " T pentru care răspunde apărătorul ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.68/29.10.2009, emisă de baroul d e Avocați T - Cabinet Individual de Avocat, " " SRL T, Comuna, județul
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei de către recurentul inculpat, prin apărător ales, motivele de recurs.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, constată încetată împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, avocat, motivată de împrejurarea că recurentul inculpat și-a angajat apărător.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosarul cauzei un înscris pentru a face dovada imposibilității prezentării clientului său, la acest termen de judecată.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tulcea pentru motivele de casare prevăzute de disp.art.3859al.1 pct.9 și 21 Cod procedură penală.
Apreciază că cele două hotărâri atacate sunt netemeinice și nelegale întrucât trebuia să se constate că judecata în primă instanță și în apel au avut loc fără citarea Consiliului Local al Comunei în calitate de parte vătămată și nu a comunei, județul T, întrucât consiliul local a fost cel care a organizat licitația.
De asemenea, consideră că cele două hotărâri recurate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția.
Precizează că cele două instanțe în considerentele hotărârilor a fost expusă starea de fapt din rechizitoriu, fără a analiza elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fără a motiva respingerea susținerilor făcute în apărare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, îi lipsește latura obiectivă.
În speță, părțile vătămate sunt două persoane juridice, respectiv " " și " " SRL și, nu persoane fizice.
De altfel, în doctrină se arată că subiectul pasiv al acestei infracțiuni este persoana fizică căreia i s-a cauzat o vătămare a intereselor legale prin fapta abuzivă a făptuitorului.
Mai mult, cealaltă parte vătămată este comuna, căreia eventual ar putea fi subiect pasiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal.
În măsura în care instanța nu va împărtăși acest punct de vedere, apreciază că se impune achitarea inculpatului pentru lipsa gradului de pericol social al faptei - art.10 lit."1" Cod procedură penală raportat la art.181Cod penal, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșiri faptei, persoana și conduita inculpatului.
Apreciază că nu s-a adus o atingere materială intereselor legale ale părților vătămate din prezenta cauză iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele două părți vătămate " " și " " SRL, instanța de judecată respingând acțiunea civilă formulată de acestea, ca nefondată.
Aceste societăți au încheiat un contract de concesiune care a fost ulterior reziliat în anul 2008 având în vedere că nu au plătit nimic în contul redevenței datorate Consiliului local al comunei.
De asemenea, din materialul probator administrat în cauză rezultă că la momentul licitației, aceste societăți aveau datorii la bugetul de stat, folosindu-se de un înscris care nu emana de la Administrația Financiară.
Chiar dacă nu face obiectul cauzei, învederează instanței că reprezentantul intimatei parte vătămată " " T, a fost condamnat inițial la pedeapsa cu închisoarea, ulterior la pedeapsa amenzii penale pentru folosirea unui înscris fals.
Avocat, apărător ales al intimatei parte vătămată " " T, având cuvântul, precizează că motivele de recurs invocate de inculpat, prin apărător, atât în scris cât și oral, au făcut obiectul analizei și criticilor instanței de fond care a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Solicită menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice și respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, având în vedere cele arătate și susținute în concluziile scrise și orale, la instanța de apel.
Cu privire la săvârșirea așa zisei infracțiuni de către reprezentantul " ", precizează că acesta a fost achitat dar hotărârea nu a rămas definitivă.
Consideră că celelalte aspecte invocate nu fac obiectul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, motiv pentru care nu se poate aplica o altă sancțiune mai ușoară decât cea aplicată de Tribunalul Tulcea, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului care tocmai astăzi are pe rolul Tribunalului Tulcea, un proces de deturnare de fonduri europene, de către DNA.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prim critică, cea vizând nelegala stabilire a cadrului procesual, respectiv necitarea Consiliului local, apreciază că este neîntemeiată atâta timp cât, pentru infracțiunea de abuz în serviciu și pentru faptele imputate inculpatului, nu se poate considera că a fost prejudiciat Consiliul Local; vizate fiind acele contracte de concesiune neîncheiate de inculpat și reprezentanții a două societăți - părți civile, adjudecătoarele unei licitații care a fost anulată, sens în care nu se impunea completarea cadrului procesual cu citarea Consiliului local.
Pe fondul recursului, criticile vizând nevinovăția inculpatului pentru singura infracțiune pentru care a fost condamnat, abuz în serviciu în formă continuată, consideră că sunt neîntemeiate având în vedere probele administrate în cauză.
La dosarul cauzei a fost atașată sentința civilă nr.571/2005 cu ignorarea căreia, inculpatul a continuat să refuze încheierea contractului de concesiune cu acele societăți ce licitaseră concesionarea lacului, sentință civilă care-l obliga pe inculpat la acest demers în calitatea sa de primar al comunei.
Mai mult, acesta a dispus o altă măsură și și-a dat acordul pentru semnarea unui alt contract cu o altă societate care pierduse acea licitație.
Se impută în mod corect inculpatului acest demers, care trebuia să fie finalizat cu încheierea contractelor, deși în apărare au produs mai multe înscrisuri în sensul că anularea acelui proces verbal de licitație, ar fi fost semnată și de un alt primar al unei alte comune însă, hotărârea definitivă și irevocabilă era obligatorie, licitația era valabilă iar după pronunțarea acestei hotărâri și rămânerea definitivă a acesteia, inculpatul urma să se supună deciziei judecătorilor.
În atare situația, infracțiunea de abuz în serviciu și prejudiciul cauzat celor care au participat la licitație, este evident, motiv pentru care, concluziile sale sunt de respingere a recursului ca nefondat.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că într-adevăr inculpatul nu s-a supus dar a avut convingerea că la acea licitație au fost folosite înscrisuri false.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr. 1088 din 10 octombrie 2008 Judecătoria Tulceaî n temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d Cod Procedură Pen. a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură pen. raportat la art. 10 lit. Cod pr.pen. a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 pen. și în temeiul art. 246 pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Totodată au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c pen. pe durata prevăzută de art. 71 pen. și în temeiul art. 81 pen. și art. 71 alin. 5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 3 ani și 6 luni.
I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Judecătoria Tulceaa respins acțiunea civilă a părților civile T și s T ca nefondată și în temeiul art. 191 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nculpatul a fost primarul comunei, jud. T în perioada 2004-2008.
La data de 17 februarie 2005 comunele și au organizat o licitație având ca obiect concesionarea lacului ce aparține ambelor comune, licitație care a dat câștig de cauză Asociației în participațiune formată din T și Această licitație a fost anulată ulterior de către concedent.
Actul de anulare a licitației a fost atacat în justiție de către societățile câștigătoare, iar prin sentința civilă nr. 571/24 martie 2005 Tribunalului Tulceas -a dispus suspendarea efectelor adresei nr. 427/05/4 martie 2005 emisă de Primăriile comunelor și, prin care era anunțată anularea licitației. De asemenea, prin sentința civilă nr. 649/11 aprilie 2005 Tribunalului Tulceas -a dispus anularea procesului-verbal de anulare a licitației și a adresei nr. 427/05/4 martie 2005 ale Primăriilor și. Urmare acestor hotărâri judecătorești definitive și executorii licitația a rămas valabilă, iar inculpatul era obligat să încheie contractul de concesiune, în calitatea sa de reprezentant al concedentului.
A mai reținut prima instanță că inculpatul nu a făcut acest lucru ci, dimpotrivă, la data de 29 iunie 2005 încheiat un acord de amplasament cu House B (societatea care a pierdut licitația din februarie 2005) prin care acestei societăți i se permitea să amplaseze pe lacul 30 de viviere flotabile pe suprafața de 42 ha ce aparține com.. Este de menționat faptul că acest acord de amplasament a fost încheiat între Consiliul local al com. reprezentat de inculpat, pe el fiind aplicată ștampila Consiliului local al com. și semnătura inculpatului, în condițiile în care Consiliul local nu fusese consultat și nu se pronunțase cu privire la acest acord de amplasament, deși conform art. 36 alin. 2 lit. c din legea 215/2001 Consiliul local avea atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei.
În drept, fapta inculpatului de a refuza încheierea contractului de concesiune cu societățile câștigătoare a licitației și de a încheia acordul de amplasament cu House SRL B fără a exista acordul Consiliului local în acest sens constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, faptă prevăzută de art. 246 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2 pen.
A considerat prima instanță că susținerea inculpatului că a refuzat încheierea contractului deoarece fusese informat de că dosarul celor două societăți câștigătoare conține unele nereguli nu poate înlătura răspunderea sa penală deoarece inculpatul avea cunoștință de hotărârile judecătorești definitive și executorii prin care instanța stabilise că anularea licitației fusese nelegală.
De asemenea, susținerea că a încheiat acordul de amplasament cu House B pentru a aduce venit la bugetul local nu-l absolvă de răspundere în condițiile în care prin încheierea contractului de concesiune veniturile ar fi putut fi chiar mai mari, și oricum procurarea de venituri la bugetul local nu se poate face prin comiterea unei infracțiuni.
A arătat judecătorul fondului că semnarea și ștampilarea acordului de amplasament de către inculpat în numele Consiliului local nu constituie însă și infracțiunea de fals intelectual deoarece prin actul respectiv nu se atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar semnătura îi aparține inculpatului și a fost executată de el. De asemenea nu a fost contrafăcută nici o parte din înscrisul respectiv ulterior semnării lui de ambele părți.
A considerat prima instanță că neexistând infracțiunea de fals intelectual nu poate exista nici infracțiunea de uz de fals.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice invocată de către părțile vătămate, prima instanța a constatat că, prin rechizitoriu, procurorul s-a pronunțat cu privire la existența acestei infracțiuni, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, dispoziție din rechizitoriu care putea fi atacată la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea în condițiile art. 278 Cod Procedură Penal și apoi la instanță în condițiile art. 2781Cod Procedură Penal instanța neputând dispune completarea încadrării juridice cu privire la această faptă.
A arătat judecătorul fondului referitor la acțiunea civilă, părțile vătămate T și T s-au constituit parte civilă cu suma de 119.050 lei din care 48.000 lei reprezentând valoarea peștelui capturat ca urmare a pescuitului sportiv aprobat de inculpat, 8.100 lei reprezentând valoarea pagubelor cauzate de braconaj, 31.450 lei reprezentând valoarea fondurilor externe ce nu au putut fi accesate și 31.500 lei reprezentând salariile personalului de pază angajat de cele două societăți.
A apreciat prima instanță că în cauză părțile civile nu au dovedit în nici un fel aceste pagube suferite. Astfel, la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că la un control din 22 august 2005 au fost depistate pe lacul mai multe plase de pescuit de tip monofilament (40 bucăți) și o anumită cantitate de (fără a se preciza cât) și a ajunge de la acest proces-verbal la un calcul precum cel făcut de părțile civile cum că s-ar fi desfășurat 3 astfel de braconaje și s-ar fi capturat câte 270 kg de cu o valoare de 10 lei/kg este o simplă speculație care nu dovedește în nici un fel valoare prejudiciului suferit de părți. La fel și în cazul daunelor provocate de pescuitul sportiv. Nu rezultă de nicăieri câte zile pe săptămână se practica acest sport, câți pescare participau, câte kilograme de capturau, din ce specii și ce valoare aveau.
De asemenea, în ce privește accesarea de fonduri externe, în cauză nu s-a dovedit că părțile civile ar fi formulat măcar vreo cerere pentru astfel de finanțări, iar referitor la salariile personalului de pază, la dosar nu s-au depus contractele de muncă sau alte convenții încheiate cu persoanele respective.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, fără a arăta motivul pentru care critică sentința atacată.
Prin decizia penală nr. 81 din 23 iunie 2009, Tribunalul Tulcea, a respins apelul declarat de inculpatul, CNP -, fiul lui G și, născu la 26.07.1959 în localitatea, jud. A, domiciliat în com., jud. T, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, 1 copil, fără antecedente penale, studii superioare, ca nefondat.
A menținut sentința penală nr. 1088 din 10 octombrie 2008 Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a obligat apelantul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales în cauză.
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.81 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1088 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat, prin apărător, solicită în principal, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și rejudecarea cauzei de către prima instanță, respectiv Judecătoria Tulcea, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.21 Cod procedură penală, susținând că judecata în primă instanță și în apel, a avut loc fără citarea în calitate de parte vătămată a Consiliul Local al comunei, județul
Totodată, se invocă cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.9 Cod procedură penală, învederând că, hotărârile instanței de fond și instanței de apel, nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția.
În subsidiar, se cere admiterea recursului, casarea sentinței penale și deciziei penale pronunțate în cauză și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct. lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală sau în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra interesul persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal.
Se arată că, în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 Cod penal, cel puțin sub aspectul laturii obiective întrucât având în vedere că urmarea imediată constă în cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane fizice, nu se poate reține vătămarea adusă intereselor legale a două persoane juridice, respectiv, " " și " Eletronic " SRL întrucât acestea nu pot fi subiecte pasive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Față de împrejurarea că părților vătămate din cauză nu li s-a adus o atingere materială intereselor legale, se susține lipsa gradului de pericol social al faptei.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei și sentinței penale recurate, în raport de criticile formulate și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru considerentele care urmează a fi analizate.
Coroborând ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanțele de fond și de apel au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Inculpatul, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 cod penal in formă continuată constând în aceea că, în calitate de reprezentant al concedentului, primar al comunei a refuzat încheierea contractelor de concesiune cu societățile " " și " Eletronic " SRL, câștigătoarele licitației din 17 februarie 2005, având ca obiect concesionarea lacului încheind Acordul de Amplasament cu SC House SRL B, cu încălcarea disp. art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/200, care stabilește atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, Consiliului Local.
Constatând îndeplinite cerințele art. 345 alin. 2 cod pr. penală, in sensul că, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, confirmată prin decizia primei instanțe de control judiciar, ambele hotărâri pronunțate în cauză fiind motivate temeinic și convingător.
Necitarea Consiliului Local al Comunei în calitate de parte vătămată în cauză, nu poate atrage nulitatea hotărârilor recurate.
Potrivit disp. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrative, respectiv comună, oraș, județ, sunt persoane juridice de drept public, reprezentate de Primar sau Președintele Consiliului Județean, după caz.
Conform art. 23 alin. 1 din același act normativ, consiliile locale sunt autorități ale administrației publice cu activități deliberative, neputând avea calitatea de parte în proces.
În cauză, cadrul procesual a fost stabilit corect, Comuna fiind legal citată în cursul procesului penal.
În ceea ce privește subsidiarul recursului, instanța constată că nici aceste critici formulate nu pot fi primite.
În cauză, fapta pentru care inculpatul a fost condamnat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 cod penal.
Câtă vreme legea nu distinge că subiectul pasiv al infracțiunii îl constituie doar persoana fizică, ci statuează că, fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând o vătămate intereselor legale ale unei persoane - nu se poate reține că în cauză, cele două persoane juridice " " și " Eletronic " SRL, nu pot avea calitatea de părți vătămate.
În opinia curții, în aceste condiții nu se poate dispune achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. "d" cod pr. penală. De asemenea, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 181cod pr. penală, întrucât nu se poate aprecia că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale privind buna desfășurare a activității de serviciu, deoarece prin persistența inculpatului de a anula licitația, deși cunoștea că s-a pronunțat o sentință judecătorească executorie de anulare a procesului verbal prin care s-a anulat licitația, încheind un acord de amplasament cu o altă persoană juridică, vătămând astfel interesele legale ale celor două societăți câștigătoare ale licitației, fiind împiedicate să-și desfășoare în mod legal activitatea.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată interpretarea și aplicarea corectă a disp. art. 72 cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare a fost just determinată atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare, fiind aptă să asigure îndeplinirea cerințelor prev. de art. 52 cod penal, privind scopul pedepsei, acela de măsură reală de constrângere, de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni e către inculpat.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că, decizia penală nr. 81 din 23 iunie 2009 Tribunalului Tulcea și sentința penală nr. 1088 din 10 octombrie 2008 Judecătoriei Tulcea, sunt legale și temeinice.
Ca urmare, in lipsa unor cauze de nulitate a celor două hotărâri recurate, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, cu consecința obligării la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.81 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1088 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală;
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 60 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./4.12.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Maria Uzună, Eleni Cristina
