Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.3106/2/2009
755/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.659/
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de recurenta-contestatoare -A împotriva Deciziei penale nr.401/19.III.2009 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr- (2525/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurenta-contestatoare, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.211/8.IV.2009, aflată la fila 17, lipsă fiind și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din eroare s-a efectuat citarea părților, măsura citării nefiind dispusă, faptul că, prin Încheierea de ședință din data de 17.IV.2009, în temeiul art.47 alin.1 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul pe data de 8.IV.2009, completul reîntregindu-se cu judecătorul -, precum și atașarea Dosarului nr- al Curții de Apel București - Secția I-a Penală.
S-a mai referit faptul că, prin cererea înregistrată pe data de 5.2009, recurenta-contestatoare a solicitat amânarea judecății cauzei și acordarea unui termen pe data de 8.VI.2009, întrucât a fost anunțată într-un timp scurt că avocatul care a reprezentant-o anterior nu poate veni la acest termen, urmând să-și angajeze alt apărător.
Curtea constată că nu a dispus citarea părților, termenul fiind acordat pentru discutarea admisibilității, în principiu, a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecății cauzei, având în vedere faptul că, potrivit art.391 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea, în principiu, a contestației în anulare fără citarea părților.
Curtea, după deliberare, respinge cererea recurentei - contestatoare de amânare a judecății cauzei, întrucât admisibilitatea, în principiu, a contestației în anulare se examinează fără citarea părților, după care pune în discuție admisibilitatea în principiu.
Reprezentantul Ministerului arată că recurenta-contestatoare a depus contestația în anulare în interiorul termenului legal și a indicat cazul de contestație, așa încât solicită admiterea, în principiu, a contestației, cu acordarea unui termen pe fond și citarea părților.
Apărătorul din oficiu al recurentei-contestatoare solicită admiterea, în principiu, a contestației în anulare, întrucât a fost formulată înăuntrul termenului legal și este motivată, fiind incident cazul prevăzut de art.386 lit. b Cod procedură penală.
CURTEA
În majoritate
Prin cererea formulată la data de 01.04.2009, contestatoarea aaf ormulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 401/19.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală în dosarul nr- prin care i-a fost respins recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 615/A/28.10.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență că la termenul de judecată la care s-a judecat recursul nu s-a putut prezenta din motive medicale, fiind în imposibilitate de a se deplasa și de a încunoștința instanța fiind imobilizată la pat cu piciorul în ghips. A mai precizat că pentru un termen anterior, a depus la dosarul cauzei un certificat medical care atesta imposibilitatea de a se deplasa și recomandarea de repaus la pat pe o perioadă între 14 și 20 de zile, perioadă înăuntrul căreia s-a acordat totuși termen și s-a judecat recursul, invocând totodată și nerespectarea dreptului său la apărare, fiind reprezentată de un avocat din oficiu.
În drept, a invocat disp. art. 386 lit. b Cod procedură penală solicitând admiterea contestației și pe cale consecință anularea deciziei din recurs și rejudecarea recursului.
A fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel București - Secția I-a Penală în care s-a pronunțat decizia penală nr. 401/19.03.2009, decizia a cărei anulare s-a solicitat.
Analizând actele dosarului în raport de disp. art. 391 Cod procedură penală, Curtea apreciază că prezenta contestație este inadmisibile.
Potrivit art. 391alin. 2 Cod procedură penală, instanța investită cu o astfel de cerere, în măsura în care constată că este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prev. de art. 386 și în sprijinul său se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților (alin. 1 prevăzând că admisibilitatea se examinează fără citarea părților).
Față de redactarea acestui text, rezultă că, per a contrario, neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate are drept consecință inadmisibilitatea contestației.
Potrivit art. 388 Cod procedură penală, contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a - c și e poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 386 lit. b) Cod procedură penală, termenul teoretic de introducere a contestației fiind în acest caz cel de 10 zile de la începerea executării. Reținând însă împrejurarea că executarea pedepsei rezultante aplicată de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, Curtea constată că această condiție relativă la termenul de introducere a cererii este inaplicabilă în speță.
Analizând celelalte două condiții prev. de art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, constatăm că acestea nu sunt îndeplinite.
Contestatoarea și-a întemeiat într-adevăr cererea pe unul din motivele prevăzute de art. 386 Cod procedură penală, respectiv cel de la lit. b, care prevede situația în care partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Acest caz este dublu condiționat așadar, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și pe de altă parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Or, din analiza actelor dosarului de recurs în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, Curtea reține că într-adevăr partea a fost în imposibilitate de a se prezenta, din motive medicale, însă această cauză de împiedicare a fost adusă la cunoștința instanței de recurs, încă de la primul termen din 04.12.2008, instanța acordând 6 termene de judecată ulterior, toate la cererea contestatoarei, toate motivate pe aceeași cauză de boală.
Instanța de recurs a pus în vedere contestatoarei că la termenul din data de 19.03.2009 (când s-a soluționat cauza) este ultimul acordat, aducându-i totodată la cunoștință că i s-a desemnat un apărător din oficiu pentru aor eprezenta și a-i asigura apărarea, iar la termenul din 19.03.2009 dosarul a fost soluționat în lipsa contestatoarei care a fost încunoștințată despre acest aspect, ale cărei interese însă au fost apărate de apărătorul desemnat din oficiu de instanță.
Curtea reține așadar că recurenta contestatoare a încunoștințat instanța despre cauza imposibilității sale de prezentare, în raport de care instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, aducând la cunoștința acesteia toate măsurile dispuse, precum și faptul că dosarul va fi soluționat la termenul din data de 19.03.2009 în prezența apărătorului din oficiu desemnat.
În consecință, Curtea constată că motivul pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea nu îndeplinește cumulativ cele două condiții impuse de legiuitor, neputându-se reține astfel incidența acestui caz prev. de art. 386 lit. b Cod procedură penală în cauză, contestatoarea omițând din cererea sa faptul că incidența cazului pe care l-a invocat este dublu condiționată, din cererea însăși rezultând de altfel că petenta a adus la cunoștința instanței de recurs împrejurarea imposibilității de prezentare.
Față de cele reținute, Curtea, în majoritate, constată că cererea este inadmisibilă, din redactarea textului prev. de art. 391 alin. 2 Cod procedură penală rezultând fără echivoc că toate condițiile acolo arătate se analizează sub aspectul admisibilității în principiu a contestației și nu sub aspectul temeiniciei, așa cum se reține în opinia separată.
Trecând peste faptul că dispozițiile legale sunt clare, dacă am admite teza susținută în opinia separată, ar echivala practic cu imposibilitatea respingerii contestației ca inadmisibilă (cel puțin în situațiile în care condiția relativă la termen nu este aplicabilă) pentru că indicarea formală a oricăruia din cazurile de contestație prev. de art. 386 ar fi suficientă pentru trecerea la etapa analizării temeiniciei cererii, teză care nu poate fi admisă.
Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestației în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condițiile de admisibilitate, analiză care nu se limitează la verificarea indicării temeiului juridic, (care oricum nu leagă instanța, acesta fiind cea care apreciază încadrarea în drept în raport de situația de fapt arătată de parte) ci apreciază dacă toate condițiile impuse de cazul de contestație invocat sunt îndeplinite, pentru a se putea reține într-adevăr incidența cazului. Doar în măsura în care constată incidența reală - nu doar formală - a cazului de contestație invocat, instanța trece la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică cererea formulată de contestator în susținerea cazului sau cazurilor de contestație invocate prin raportare la decizia instanței de recurs a cărei anulare se cere și respectiv la toate actele dosarului.
În consecință, față de considerentele arătate, Curtea în majoritate va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă conform art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, obligând contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de recurenta - contestatoarea
Obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./ 28.05.2009
Ex.2
Red
Opinie Separată
a Judecătorului
Apreciez că sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art.388, alin.1, Cod procedură penală, întrucât contestatorul invocă motivul prevăzut de art.386, litera b, Cod procedură penală, privind imposibilitatea de prezentare și de încunoștințare a instanței de recurs, din cauză medicală, iar contestația în anulare a fost introdusă în termenul procedural de 10 zile, de la începerea executării, mai precis pe data de 30.III.2009, după cum atestă plicul de expediere (fila 4, dosar contestație în anulare), în raport cu data de 19.III.2009, de când, prin rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, a început să curgă termenul de încercare al suspendării condiționate.
În plus, potrivit art.391, alin.2, Cod procedură penală, contestatorul a invocat actele medicale depuse la dosarul de recurs, mai precis certificatele de concediu medical Seria -, nr.-/16.2006 (fila 36, dosar instanță de recurs) și nr.-/2.II.2009 (fila 44, dosar instanță de recurs), precum și adeverința medicală din data de 4.III.2009 (fila 46, dosar instanță de recurs), toate emise de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. ", B - Clinica de Ortopedie și nr.1. Apreciez că verificarea formală a cerințelor de admisibilitate presupune ca instanța de judecată extraordinară să constate doar că la dosar există înscrisurile invocate, și, nicidecum, să le analizeze conținutul, care presupune, de fapt, examinarea pe fond a contestației în anulare.
În consecință, apreciez că soluția corectă este:
În temeiul art.391, alin.2, Cod procedură penală, admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul -a împotriva Deciziei penale nr.401/19.III.2009 a Curții de Apel București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr- (2525/2008).
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cu acordare termen pe fond.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.2009
Judecător,
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Viorel Adrian
