Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIAÂ

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.8/Ap DOSAR NR-

Ședința publică din 01 februarie 2010

Complet de judecată format din:

PREȘEDINTE: Laura Popa

JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul împotriva sentinței penale nr.44/S din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea inculpatului prin apărător ales să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 26 ianuarie 2010, apoi la 01 februarie 2010 când,

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față,

Constată că, prin sentința penală nr. 44/2009, Tribunalul Gorj în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin.1 Cod penal, art. 11 alin.1, lit.c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( 3 fapte ), art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal și cu aplicarea art. 13 Cod penal ( 3 fapte ), totul cu aplicarea art. 33 - 34 Cod penal, în infracțiunile prev. și pedepsite de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin.1 Cod penal, art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal/( 3 fapte ), totul cu aplicarea art. 33 - 34 Cod penal.

În baza art.14 din Decretul 466/1979 raportat la art. 312 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.03.1965 în Novaci, jud. G, domiciliat în Orașul Novaci,- B, județul G, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, CNP -, la 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II și b Cod penal.

În baza art. 11 alin.1, lit.c din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( 3 fapte ) a condamnat pe inculpat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare și la 3 pedepse complementare de câte 1 an, constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b Cod penal.

În baza art.33 - 34 Cod penal, contopit pedepsele aplicate în pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.2 Cod penal a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a Ii a și b Cod penal, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv a inculpatului de la 13.01.2005 la 27.01.2005.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa principală aplicată inculpatului și s-a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate și un interval de timp de 2 ani stabilit de instanță în condițiile art. 86²Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune regulilor prev. de art. 86³lit. a - d Cod penal, prezentarea sa la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj se va face în fiecare zi de joi a lunii.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a admis cererea părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A obligat pe inculpatul, în solidar cu Transport SA Tg. Cărbunești prin lichidator judiciar C la plata către partea civilă Statul Român prinM. Publice și B, cu titlu de despăgubiri civile a sumei totale de 85.093 lei, reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată,precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate până la 17.02.2009 - data pronunțării, urmând a fi calculate în continuare până la achitarea integrală a prejudiciului.

În baza art. 163 Cod procedură penală s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența prejudiciului de 85.093 lei.

A obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, fapta inculpatului de a nu înregistra în evidențele contabile ale SC Transport SA, factura fiscală nr. - din 12.01.2000 emisă de SC SA Pitești în valoare de 225.885.800 lei ROL, prin care se atestă că au fost aprovizionate cantitățile de 14, 95 tone de monoetilenglicol și 5,05 tone dietilenglicol și neevidențierea pe cale de consecință a cantității de antigel, rezultată în urma prelucrării acestor materii prime, fapta inculpatului de diminua în cursul anului 2002 pentru trimestrele 2 și 3, în mod nelegal baza de calcul pentru obligațiile fiscale de stat și fapta aceluiași inculpat de a înregistra în anul 2003 în contabilitate cheltuieli pentru care nu există documente justificative ( facturi fiscale, bonuri de consum sau alte documente contabile primare), diminuând în acest mod impozitul pe profit datorat bugetului consolidat al statului cu suma totală de 111.268.750 lei ROL și TVA -ul cu suma de 85.565.200 lei ROL, întrunesc elementele constitutive a 3 infracțiuni de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul în mod constant, în cele trei cicluri procesuale, nu recunoscut nici săvârșirea acestor infracțiuni de evaziune fiscală, precizând că evidența contabilă a fost ținută în perioada 1999 - 2004 ( fila 19 dosar parchet ) de contabila, angajând astfel personal de specialitate pentru evidența contabilă.

Această apărare a inculpatului, vizând exonerarea sa de răspunderea penală a fost înlăturată de către tribunal, în considerarea faptului că infracțiunile de evaziune fiscală nu impun subiectul activ al infracțiunii vreo condiție de calificare sub aspectul studiilor financiar - contabile sau atribuțiilor de efectuare a înregistratorilor contabile, fiind necesar și suficient doar ca subiectul să aibă calitatea de comerciant circumscris atribuțiunilor de reprezentare a societății comerciale administrate.

Totodată, apărarea inculpatului conform căruia în calitate de administrator al SC Transport SA Tg. Cărbunești a angajat personal de specialitate pentru evidența contabilă, fapt pentru care acesta nu poartă răspunderea directă a omisiunilor săvârșite în conducerea evidenței contabile nu poate fi primită de către instanță și pentru argumentul că activitatea infracțională analizată mai sus privește înregistrarea unor cheltuieli nelegale sau neînregistrarea facturii fiscale care atestă aprovizionarea celor 20 tone produse chimice, care în mod obligatoriu erau cunoscute și de inculpat în calitatea sa de administrator ale acestei societăți comerciale

Activitatea infracțională dedusă judecății nu privește înregistrarea eronată a altor mențiuni și date decât cele consemnate în documentele contabile verificate de organele de control fiscale.

Împotriva hotărârii au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul,criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia.

Parchetul a considerat hotărârea nelegală deoarece instanța de fond nu a revocat grațierea condiționată a pedepsei anterioare, încălcând astfel prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002. Totodată, a criticat hotărârea ca fiind netemeinică deoarece pedepsele aplicate nu sunt diferențiate în raport de gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, nedându-se eficiență concursului de pedepse prin aplicarea unui spor.

Inculpatul a arătat în motivele de apel, susținute și oral, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, tribunalul neindicând motivele de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției. Întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu privire a toate infracțiunile reținute în sarcina sa, invocând și faptul că această cauză a parcurs deja două cicluri procesuale, unde inculpatul a fost achitat. Inculpatul a arătat că lipsește atât latura obiectivă a infracțiunilor, cât și cea subiectivă, el făcând dovada că nu este vinovat de comiterea acestor infracțiuni. Inculpatul a criticat hotărârea și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, nefiind luate în considerare circumstanțele sale personale și valorizarea lor primordială și nefiind reținute nici circumstanțe atenuante.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea constată că apelurile declarate sunt fondate însă pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din data de 25 ianuarie 2005 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal, art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 (3 infracțiuni) și art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal (3 infracțiuni).

Prin sent. pen. nr. 37/7.02.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dos. pen. nr. 518/2005, s-a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 (3 infracțiuni) și art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal (3 infracțiuni) și achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.¹Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal.

Prin dec. pen. nr. 184/2006, Curtea de Apel Craiovaa admis apelurile declarate și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în vederea efectuări procedurii de citare cu toate părțile și a completării materialului probatoriu.

Prin sent. pen. nr. 260/3.07.2007 pronunțată în dos. pen. nr. 2014/2006, Tribunalul Gorja recalificat faptele și a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal (3 infracțiuni) în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal (3 infracțiuni) în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penal.

Prin dec. pen. nr. 208/2007, Curtea de Apel Craiovaa admis apelurile declarate și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, constatând că instanța de fond a procedat în fapt la o schimbare a încadrării juridice pe care nu a pus-o în discuția părților.

La data de 17 februarie 2009, Tribunalul Gorja pronunțat sent. pen. nr. 44 ce face obiectul prezentelor căi de atac.

Examinând materialul probatoriu administrat, curtea de apel constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, motivarea urmând a fi însușită și de instanța de apel. Întreg materialul probatoriu administrat în cauză dovedește cu certitudine, fără urmă de îndoială vinovăția inculpatului, astfel că instanța de fond a dispus legal și temeinic condamnarea acestuia pentru faptele deduse judecății.

Astfel, în ce privește infracțiunea de trafic de substanțe toxice, curtea de apel constată că inculpatul, în calitate de administrator al Transport Novaci, a achiziționat de la Pitești, în cursul lunii ianuarie 2000, o cantitate de 14,95 tone monoetilenglicol și 5,05 tone dietilenglicol în valoare de 225.885.800 ROL, produse folosite pentru producerea de antigel. Ulterior, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societății factura fiscală nr. -/12.01.2000 emisă de Pitești, fapte ce nu sunt contestate de inculpat.

În urma verificărilor efectuate în cauză, potrivit adreselor nr. 80/2005 a Inspectoratului Județean de Protecție a și 175/ 2005 Direcției de Sănătate Publică G, rezultă că Transport Novaci nu deține autorizație pentru deținerea sau efectuarea de operațiuni privind circulația dietilenglicolului, împejurare recunoscută și de inculpat.

Conform Decretului 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor și substanțelor toxice, producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori substanțelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe, ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept, constituie infracțiune și se pedepsesc potrivit art. 312 alin. 1 din Codul penal. Art. 1 alin. 1 din același act normativ precizează că prin producere, deținere sau orice activitate privind circulația produselor sau substanțelor toxice se înțelege, după caz: fabricarea, prepararea, experimentarea, condiționarea, livrarea, procurarea, folosirea, ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea, importul și exportul acestor produse sau substanțe. Decretul nr. 466/1979 a fost abrogat prin Legea nr. 263/5 octombrie 2005, după sesizarea instanței de judecată, însă art. 312 Cod penal, care are un conținut identic, este în vigoare și în prezent.

Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 43/7 februarie 1980 pentru aprobarea listei substanțelor toxice și a plantelor care conțin substanțe toxice (în vigoare în prezent, precum și la data de comiterii faptei), dietilenglicolul constituie o substanță toxică, fiind menționat la poziția 44, astfel că orice operațiune privind producerea, deținerea sau circulația acestei substanțe este supusă unor aprobări speciale.

Prin urmare, faptul că inculpatul a efectuat operațiuni diverse - deținere, transport, folosire - cu dietilenglicol care este o substanță toxică atrage răspunderea sa penală potrivit art. 312 Cod penal.

Audiat atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești în cele trei cicluri procesuale, inculpatul apelant a recunoscut că a achiziționat marfa înscrisă în factura fiscală nr. -/12.01.2000 emisă de Pitești, motivând însă că nu a solicitat și dietilenglicol, ci doar monoetilenglicol pentru care nu avea nevoie de autorizație. i-a fost dat de către furnizor, fără știrea sa, aflând ulterior despre acest fapt. Totodată, inculpatul s-a apărat spunând că nu cunoștea că trebuie să dețină autorizație pentru a folosi dietilenglicol, precum și că cele două substanțe achiziționate au fost amestecate, iar noul amestec nu prezintă caracteristicile dietilenglicolului, astfel că nici nu avea de o autorizație.

Fiind întrebat, inculpatul nu a dorit să fie audiat în fața Curții de Apel Brașov.

Instanța de fond a înlăturat în mod corect apărările inculpatului deoarece acestea nu sunt confirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Inculpatul a mai fost cercetat în cursul anului 1993 pentru comiterea aceleiași infracțiuni, iar prin ordonanța dată la 1 iunie 1994, în dos. pen. nr. 538/P/1993 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, inculpatul fiind audiat și primind soluția dată în cauză (filele 77-78 dosar de urmărire penală). Prin urmare, inculpatul nu poate pretinde că nu cunoștea necesitatea obținerii autorizației pentru operațiunile legate de dietilenglicol, iar pe de altă parte, necunoașterea legii nu poate fi invocată ca o scuză pentru comiterea de infracțiuni. De remarcat faptul că, deși inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de trafic de substanțe toxice în anul 1993, el nu a făcut niciun demers pentru intrarea în legalitate, ci a continuat activitatea firmei fără obținerea autorizației.

Totodată, actele dosarului infirmă apărările inculpatului și confirmă faptul că acesta a comandat furnizorului Pitești atât dietilenglicol, cât și monoetilenglicol. Potrivit adreselor emise de Pitești (filele 87-89, 112-120 dos. pen. nr. 518/2005 Tribunalul Gorj ), livrarea mărfurilor către societatea inculpatului s-a realizat în baza delegației de ridicare de mărfuri emisă de Transport Novaci, pe verso-ul căreia este menționată expres cantitatea ce se dorea a fi achiziționată. În mod corect prima instanță a apreciat ca fiind fictiv actul aflat la fila 92 dos. pen. nr-, datele înscrise în acest act neputând fi coroborate cu nicio altă probă. El vizează o cantitate de 20 tone monoetilenglicol, diferită de cea în discuție, iar comanda are nr. 1/5.01.2000, număr ce nu coincide cu cel din nota de debitare/creditare provenită de la Pitești și nici nu apare în alte acte, iar potrivit acestei societăți furnizoare, nu există o altă comandă în afara delegației de ridicare de mărfuri antemenționată și nici persoane vinovate de necomunicarea unei comenzi inexistente.

De altfel, chiar inculpatul recunoaște, fiind audiat de instanța de judecată la data de 6 septembrie 2005 (fila 93 dos. pen. nr. 518/2005 Tribunalul Gorj ) că a folosit pentru producerea antigelului, în cadrul firmei sale, etilenglicol de aproximativ 20 ani. Deși susține că posedă o copie de pe comanda pe care a invocat-o, nr. -/12 ianuarie 2005, inculpatul nu a prezentat- Apărarea în sensul că furnizorii nu i-au cerut autorizație nu este fondată deoarece responsabilitatea obținerii autorizației îi aparținea lui, răspunderea fiind personală.

În mod corect a apreciat prima instanță că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în al doilea ciclu procesual (dos. pen. nr. 2014/2006 Tribunalul Gorj fila 117) nu prezintă relevanță cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului. Legea prevede necesitatea obținerii autorizației pentru orice operațiune legată de dietilenglicol, indiferent că este vorba de producerea substanței toxice, de transportul sau de utilizarea ei (sub orice formă și în orice combinație), așa cum este cazul în speța de față. Mai mult, autoritățile statului au precizat că în urma amestecului ar rezulta 20 tone cu concentrația 25,25% dietilenglicol, substanțele putând fi separate prin distilare. De altfel, trebuie observat că există rețete diferite pentru fabricarea antigelului pe bază de monoetilenglicol și dietilenglicol, astfel că, dacă aceste substanțe nu ar fi separate (așa cum rezultă din afirmațiile martorului G - fila 115 2014/2006 Tribunalul Gorj ), se ridică întrebări asupra calității antigelului ca produs final, prin nerespectarea rețetelor de fabricație.

Prin urmare, curtea de apel constată că materialul probatoriu administrat dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de substanțe toxice, acesta efectuând fără drept operațiuni privind o substanță toxică (dietilenglicol).

În ce privește infracțiunile descrise la pct. 2-4 în rechizitoriu, prima instanță a dispus în mod temeinic condamnarea inculpatului pentru faptele deduse judecății, probele administrate dovedind că inculpatul este autorul.

În urma verificărilor efectuate de Garda Financiară G, s-a constatat că, în evidențele contabile ale SC Transport SA nu a fost înregistrată factura fiscală nr.- din 12.01.2000 emisă de SC SA Pitești în valoare de 225.885.800 lei, prin care se atestă că au fost aprovizionate cantitățile de 14,95 tone monoetilenglicol și 5,05 tone dietilenglicol.

Neînregistrând în contabilitate o factură fiscală prin care se aproviziona cu aceste cantități de materii prime, inculpatul nu a evidențiat nici cantitatea de antigel rezultată în urma prelucrării acestor materii prime, cantitatea de antigel produsă fiind estimată la 33, 3 tone și o valoarea de 775.525.050 lei.

Astfel, se reține la răspunsul nr.1 din Suplimentul la obiectivele de expertiză contabilă dispuse de instanța de rejudecare, că această expertiză contabilă a însușit constatarea DGFP G, atât a Gărzii Financiare cât și a Inspecției Fiscale, în sensul că factura nr. - din 12.01.2000 nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale SC Transport SA Tg. Cărbunești, până la data efectuării controalelor în cauză.

Totodată se precizează că nu s-au prezentat acte contabile întocmite de către SC Transport SA prin care să se înregistreze transferul din gestiunea sa a substanței și către SC SRL, cele două firme având același proprietar și administrator, adică inculpatul, cu excepția 06 din 05.01.2000 întocmit de SC SRL din care rezultă că această firmă comercială ar fi preluat cantitatea de monoetilenglicol și dietilenglicol și prețul.

Ori, -ul menționat mai sus nu face parte din actele contabile întocmite de SC transport SA, societatea comercială ce a făcut obiectul verificării și constatărilor organelor de control fiscal.

Motivarea din raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual în sensul că, deși societatea s-a aprovizionat cu materii prime, neînregistrarea facturii și a veniturilor impozabile nu duce la diminuarea obligațiilor către bugetul statului, nu are nici un suport probatoriu și va fi înlăturată de către instanță, întrucât nu există nici un document contabil că marfa din factură ar fi fost dată la SC SA, administrată tot de inculpat, iar aceasta ar fi produs antigel și ar fi plătit impozitul TVA-ul aferent.

Reține totuși suplimentul la expertiza contabilă din cursul cercetării judecătorești - filele 100 - 107 din prezenta cauză că pentru perioada 2002 - 2003 SC Transport SA are de plată un impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 131.882.650 lei ROL, compusă din suma de 122.846.186 lei ROL provenită din eroare d calcul și suma de 9.036.464 lei provenită din descărcarea eronată din gestiune la mărfuri, precum și înregistrarea facturii nr.- din 12.04.2002, ce nu aparținea acestei societăți comerciale.

Totodată același supliment de expertiză concluzionează că pentru perioada 2002 - 2003 echipa de experți a calculat un TVA de plată suplimentar în sumă de 14.143.529 lei ROL, din care TVA colectat de 8.341.913 lei iar diferența de 5.801.616 lei ROL care nu s-a acceptat ca deductibil.

De asemenea organul de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției de Control Fiscal Gae fectuat în perioada 4.10 - 17.11.2004 un control la SC Transport SA Novaci, administrată de către inculpat, verificând modul de evidențiere, calcul și declarare a impozitelor, taxelor, fondurilor speciale și contribuțiilor sociale datorate bugetului general consolidat al statului de către acest agent economic.

Cu această ocazie s-a constatat că în perioada 2002 - 2003, inculpatul și-a diminuat în mod nelegal baza de calcul pentru obligațiile fiscale față de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au fost evidențiate în contabilitatea agentului economic fără să existe documente justificative și erori de calcul.

A rezultat un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 111.268.750 lei ROL și TVA de plată suplimentar în cuantum de 85.565.200 lei ROL, debite datorate bugetului consolidat al statului, modul de calcul și baza legală a acestor calcule regăsindu-se în conținutul acestui raport de Inspecție Fiscală de la Filele 878 - 103 Dosar de urmărire penală.

Expertiza contabilă efectuată în cursul urmării penale, însușește calcule făcute de Garda Financiară prin nota d constatare de la filele 10-11 dosar parchet, detaliat la capitolul " Desfășurarea expertizei " pentru TVA - 05.565.200 lei și impozit pe profit de 111.268.750 lei ROL, care au fost luate în calcul și analizate detaliat și de organele fiscale ale DGFP G prin raportul de Inspecție Fiscală susmenționat.

La aceste debite au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere, care au fost reactualizate până la data pronunțării 17.02.2009 și vor fi cuantificate în cadrul analizei laturii civile a cauzei ( reactualizarea s-a făcut prin referatul părții civile din 13.02.2009, atașat la dosarul de rejudecare filele 128 - 132 ).

Cu toate că și suplimentul de expertiză efectuate în prezenta cauză la raportul de expertiză contabilă efectuate în primul ciclu procesual reține un impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 131.882.6540 lei ROL și TVA de plată suplimentar în sumă de 14.143.529 lei ROL, cuantumul sumelor cu titlu de impozit pe profit și TVA stabilite suplimentar, ca fi reținut de către tribunal ca cel stabilit prin nota de constatare a Gărzii Financiare, procesul verbal de inspecție fiscală și expertiza tehnico contabilă efectuare în cursul urmării penale și analizate mai sus.

Aceasta pentru că expertiza și suplimentul de expertiză contabilă din cursul cercetării judecătorești nu au fost efectuate pe bază de documente contabile, neanalizându-se pe bază de documente contabile în ce constau erorile de calcul, ci acest raport de expertiză contabilă constituie mai mult simplă pledoarie, care fac e trimitere la legi mai favorabile, analizând declarațiile martorilor și inculpatului ( în suplimentul la raportul de expertiză ), fără să cuprindă descrierea în amânunt operațiunilor de efectuarea expertizei pe baza actelor și documentelor contabile.

Inculpatul era administrator si potrivit legii avea obligația de a completa registrele, era responsabilitatea lui de a verifica dacă operațiunile efectuate în contabilitatea sa sunt corect realizată.

Față de considerentele expuse, rezultă că în cauză materialul probatoriu dovedește cu certitudine și fără urmă de îndoială vinovăția inculpatului, soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, adoptată de prima instanță, este corectă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală.

În ce privește încadrarea juridică dată faptelor deduse judecății, curtea de apel constată că în mod eronat prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal deoarece Decretul nr. 466/1979 a fost abrogat prin Legea nr. 263/5 octombrie 2005, după sesizarea instanței de judecată. Art. 312 Cod penal, care are un conținut identic, este însă în vigoare și în prezent, astfel că instanța de apel va proceda, conform art. 344 Cod procedură penală, la schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatul pentru infracțiunea de trafic de substanțe toxice prevăzută de art. 312 alin. 1 Cod penal.

Analizând actele normative care, pe parcursul desfășurării procesului, începând din anul 2000 - data comiterii faptei -, au reglementat regimul juridic al substanțelor toxice și au aprobat lista substanțelor toxice și a plantelor care conțin substanțe toxice ( Ordinul Ministerului Sănătății nr. 43/7 februarie 1980, nr.HG 490/2002 - abrogată - și 1408/2008), instanța de apel constată că dietilenglicolul este declarată de toate aceste norme ca fiind o substanță toxică, prin urmare inculpatul avea nevoie de autorizație pentru aop utea folosi.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel avea în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 Cod penal și va condamna pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de trafic de substanțe toxice la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzută de art. de textul legal sancționator, pedeapsa de natură a asigura realizarea scopului prevăzută de art. 52 Cod penal. Astfel, curtea de apel va lua în considerare modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, consecințele produse sau care se puteau produce prin folosirea de substanțe toxice fără a avea autorizație, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sa procesuală, faptul că acesta a mai fost cercetat anterior pentru comiterea aceleiași infracțiunii în anul 1991, însă, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare (dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală în anul 1994), nu a înțeles să își regleze situația juridică, ci a continuat activitatea ilicită. Prin urmare, instanța de apel va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de substanțe toxice și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Curtea de apel constată, totodată, că inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 125/2002 a Judecătoriei Timișoara (definitivă prin dec. pen. nr. 150/R/28.03.2003 a Tribunalului Timiș ) la o pedeapsă de 5.000.000 ROL pentru comiterea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 Cod penal, pedeapsă grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a comis una din faptele deduse judecății în termenul de încercare de 3 ani al grațierii condiționate (infracțiunea de evaziune fiscală comisă în anul 2003 - august, septembrie), astfel că devin incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, potrivit cărora curtea constată revocată grațierea condiționată acordată cu privire la executarea pedepsei de 5.000.000 lei amendă aplicată prin sent. pen. nr. 3125/2002 a Judecătoriei Timișoara.

Având însă în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamant anterior (calomnie), faptul că, pe parcursul desfășurării procesului, au intervenit mai multe legi care au modificat acest text de lege, iar prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 s-a dispus abrogarea acestei norme, infracțiunea fiind astfel dezincriminată.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 12 Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Cu alte cuvinte, faptul că incâulpatul a comis infracțiunea de calomnie în anul 2002, înainte de adoptarea legii de abrogare face ca legea veche ce incrimina infracțiunea să nu se aplice și acestei infracțiuni deoarece nu mai este prevăzută în loua lege. În acest caz, așa cum prevede textul de lege invocat, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin urmare, inculpatul nu mai poate fi obligat să execute pedeapsa sau să sufere orice altă consecință a condamnaării, acestea încetând la apariția legii de dezicriminare.

Deși prin decizia Curții Constituționale nr. 62/ 18.01.2007 s-a decis că dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 prin care s-a dispus abrogarea art. 206 Cod penal sunt neconstituționale și a statuat că prevederile legale care au format obiectul abrogării cotinuă să producă efecte, această decizie nu este aplicabilă în speță deoarece nu poate produce efecte retroactiv. Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, deciziile și hotărârile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, deci numai faptelor comise începând cu ianuarie 2007, ceea ce nu este cazul și în speță.

În cauză nu există împrejurări care, raportat la ansamblul probatoriu, să poată fi apreciate ca circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul legal sancționator. Analiza în ansamblu a tuturor datelor ce rezultă din dosar duce la concluzia unei periculozități deosebite a inculpatului pentru societate și la menținerea cuantumului pedepsei pentru a putea răspunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.

Raportat la considerentele expuse, Curtea de Apel Brașov, în baza art. 379 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 44/2009 a Tribunalului Gorj, pe care o va desființa sub aspectul încadrării juridice dată faptei descrise la punctul 1 din rechizitoriu, a neaplicării art. 7 din Legea nr. 543/2002, a neaplicării art. 13 Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie. Rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și va repune în individualitatea lor pedepsele principale de 3 ani închisoare, respectiv câte 2 ani închisoare și pedepsele complementare.

În baza art. 334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de trafic de substanțe toxice prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de trafic de substanțe toxice prevăzută de art. 312 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 312 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul (cu datele personale din dosar) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de substanțe toxice și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, va constata revocată grațierea condiționată acordată cu privire la executarea pedepsei de 5.000.000 lei amendă aplicată prin sent. pen. nr. 3125/2002 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 12 Cod penal cu raportare la Legea nr. 278/2006, va constata că această pedeapsă nu se mai execută.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, 35 Cod penal, va contopi toate pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Va înlătura din dispozitivul sentinței atacate mențiunile privind aplicarea și suspendarea pedepsei accesorii, potrivit art. 64, 71 și 71 alin. 5 Cod penal și va face aplicarea art. 13 Cod penal cu privire la această pedeapsă.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 189 Cod procedură penală raportat la art. 6 din Protocolul nr. -/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 44/2009 a Tribunalului Gorj, pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice dată faptei descrise la punctul 1 din rechizitoriu, a neaplicării art. 7 din Legea nr. 543/2002, a neaplicării art. 13 Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie.

Rejudecând în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele principale de 3 ani închisoare, respectiv câte 2 ani închisoare și pedepsele complementare.

În baza art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de trafic de substanțe toxice prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de trafic de substanțe toxice prevăzută de art. 312 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 312 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul (cu datele personale din dosar) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de substanțe toxice și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată revocată grațierea condiționată acordată cu privire la executarea pedepsei de 5.000.000 lei amendă aplicată prin sent. pen. nr. 3125/2002 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 12 Cod penal cu raportare la Legea nr. 278/2006, constată că această pedeapsă nu se mai execută.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, 35 Cod penal, contopește toate pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoareșipedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură din dispozitivul sentinței atacate mențiunile privind aplicarea și suspendarea pedepsei accesorii, potrivit art. 64, 71 și 71 alin. 5 Cod penal și va face aplicarea art. 13 Cod penal cu privire la această pedeapsă.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 1 februarie 2010.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red./22.02.20010

Dact./23.02.2010

3 exemplare

Jud fond/

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.8/Ap DOSAR NR-

Ședința publică din 01 februarie 2010

Complet de judecată format din:

Președinte - - -

Judecător - - -

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față,

În baza art.33 - 34 Cod penal, contopit pedepsele aplicate în pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv a inculpatului de la 13.01.2005 la 27.01.2005.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s- suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a admis cererea părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza art. 163 Cod procedură penală s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența prejudiciului de 85.093 lei.

A obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare statului.

La data de 17 februarie 2009, Tribunalul Gorja pronunțat sent. pen. nr. 44 ce face obiectul prezentelor căi de atac.

Fiind întrebat, inculpatul nu a dorit să fie audiat în fața Curții de Apel Brașov.

Instanța de fond a înlăturat în mod corect apărările inculpatului deoarece acestea nu sunt confirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Suplimentul la obiectivele de expertiză contabilă (fila 89 dosar - Tribunalul Gorj ) dispus de instanța de rejudecare relevă faptul că constatările DGFP G, atât a Gărzii Financiare cât și a Inspecției Fiscale, sunt reale, în sensul că factura nr. - din 12.01.2000 nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale SC Transport SA Tg. Cărbunești, până la data efectuării controalelor în cauză. Totodată se precizează că nu s-au prezentat acte contabile întocmite de către SC Transport SA prin care să se înregistreze transferul din gestiunea sa a substanței și către SC SRL, cele două firme având același proprietar și administrator, (inculpatul), cu excepția 06 din 05.01.2000 întocmit de SC SRL din care ar rezulta că această firmă comercială ar fi preluat cantitatea de monoetilenglicol și dietilenglicol și prețul. Acest act nu face parte însă din actele contabile întocmite de SC Transport SA, societatea comercială ce a făcut obiectul verificării și constatărilor organelor de control fiscal.

Prin urmare, susținerile inculpatului în sensul nevinovăției sale nu sunt reale, fiind corect înlăturate de instanța de fond.

Inculpatul era administratorul societății și potrivit legii, avea obligația de a completa registrele, era responsabilitatea lui de a verifica dacă operațiunile efectuate în contabilitatea sa sunt corect realizate. Potrivit art. 148, art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, administratorul societății răspunde de nu numai de existența registrelor cerute de lege, dar și de corecta lor ținere. Prin urmare, inculpatul avea obligația de a verifica dacă factura în discuție este înregistrată și să instanța de apel toate măsurile pentru înscrierea ei în contabilitate, contabila societății confirmând faptul nu a primit actul de la inculpat pentru înscriere.

Totodată, în mod corect prima instanță a înlăturat expertiza contabilă efectuată în primul ciclu procesual (filele 161-193 dosar 518/2005 Tribunalul Gorj ), experții în cauză depășindu-și cu mult atribuțiile și efectuând expertiza prin interpretarea și aprecierea textelor de lege, atribuție exclusivă ce revine doar unei instanțe de judecată și doar pe baza declarațiilor martorilor și ale inculpatului, iar nu pe acte contabile din evidența societății. Relevant este răspunsul dat de aceiași experți în cadrul suplimentelor de expertiză, la întrebările 1 și 2 puse de instanță, rezultând î al doilea ciclu procesual că de fapt că nu există acte contabile pe care s-au întemeiat concluziile expertizei, care să demonstreze că operațiunea comercială nu este generatoare de profit și obligații fiscale (filele 45 și urm. și mai ales cel de la filele 90 și urm. dosar - Tribunalul Gorj ). De asemenea, sunt corecte susținerile organelor fiscale (aflate la fila 62 și urm. dosar - Tribunalul Gorj ) din care rezultă că neaplicabilitatea prevederilor legale privitoare la inventarul intermitent.

Motivarea din raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual în sensul că, deși societatea s-a aprovizionat cu materii prime, neînregistrarea facturii și a veniturilor impozabile nu duce la diminuarea obligațiilor către bugetul statului, nu are nici un suport probatoriu și a fost corect înlăturată de către instanța de fond întrucât nu există nici un document contabil că marfa din factură ar fi fost dată la SC SA, administrată tot de inculpat, iar aceasta ar fi produs antigel și ar fi plătit impozitul TVA-ul aferent.

Așa cum corect se reține în hotărârea atacată, cu toate că și suplimentul de expertiză sus menționat (efectuat în al doilea ciclu procesual la raportul de expertiză contabilă efectuate în primul ciclu procesual) reține un impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 131.882.6540 lei ROL și TVA de plată suplimentar în sumă de 14.143.529 lei ROL, cuantumul real al sumelor cu titlu de impozit pe profit și TVA stabilite suplimentar este cel stabilit prin nota de constatare a Gărzii Financiare, procesul verbal de inspecție fiscală și expertiza tehnico contabilă efectuare în cursul urmării penale. Aceasta pentru că expertiza și suplimentul de expertiză contabilă din cursul cercetării judecătorești nu au fost efectuate pe bază de documente contabile, și cum corect a reținut instanța de rejudecare, nu s-au analizat pe bază de documente contabile în ce constau erorile de calcul ale organelor fiscale, s-a realizat mai mult o pledoarie cu trimitere la legi mai favorabile, analizându-se declarațiile martorilor și inculpatului (în suplimentul la raportul de expertiză ), fără să cuprindă descrierea în amânunt operațiunilor de efectuarea expertizei pe baza actelor și documentelor contabile.

Prin urmare, se constată că apărările inculpatului nu sunt reale, fiind infirmate de materialul probatoriu astfel cum a fost analizat mai sus.

Analizând actele normative care, pe parcursul desfășurării procesului, începând din anul 2000 - data comiterii faptei -, au reglementat regimul juridic al substanțelor toxice și au aprobat lista substanțelor toxice și a plantelor care conțin substanțe toxice ( Ordinul Ministerului Sănătății nr. 43/7 februarie 1980, nr.HG 490/2002 - abrogată - și 1408/2008), instanța de apel constată că dietilenglicolul apare în toate aceste liste cu substanțe toxice, fiind declarată o substanță toxică, prin urmare inculpatul avea nevoie de autorizație pentru aop utea folosi.

Având însă în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat anterior (calomnie), faptul că, pe parcursul desfășurării procesului, au intervenit mai multe legi care au modificat acest text de lege, iar prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 s-a dispus abrogarea acestei norme, infracțiunea fiind astfel dezincriminată.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 12 Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Cu alte cuvinte, faptul că inculpatul a comis infracțiunea de calomnie în anul 2002, înainte de adoptarea legii de abrogare face ca legea veche ce incrimina infracțiunea să nu se aplice și acestei infracțiuni deoarece nu mai este prevăzută în noua lege. În acest caz, așa cum prevede textul de lege invocat, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin urmare, inculpatul nu mai poate fi obligat să execute pedeapsa sau să sufere orice altă consecință a condamnării, acestea încetând la apariția legii de dezincriminare.

Deși prin decizia Curții Constituționale nr. 62/ 18.01.2007 s-a decis că dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 prin care s-a dispus abrogarea art. 206 Cod penal sunt neconstituționale și a statuat că prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte, această decizie nu este aplicabilă în speță deoarece nu poate produce efecte retroactiv. Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, deciziile și hotărârile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, deci numai faptelor comise începând cu ianuarie 2007, ceea ce nu este cazul și în speță.

În baza art. 12 Cod penal cu raportare la Legea nr. 278/2006, va constata că această pedeapsă nu se mai execută.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Rejudecând în aceste limite,

În baza art. 12 Cod penal cu raportare la Legea nr. 278/2006, constată că această pedeapsă nu se mai execută.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 1 februarie 2010.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red./22.02.20010

Dact./23.02.2010

3 exemplare

Jud fond/

Președinte:Laura Popa
Judecători:Laura Popa, Alexandru Șerban

#Judecator Laura Popa

Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov