Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1006
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.140/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:pentru inculpatul lipsă, avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c C.P.P. iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei, inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are 2 copii în întreținere, loc de muncă stabil.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale, pedepsele sunt corect aplicate și individualizate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 371 din 12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, n baza art. 26 rap. la art.288 alin 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, nume purtat anterior (; ), fiul lui și, născut la data de 24.05.1978, în loc., jud. H, cetățean român, studii 12 clase, divorțat, cu 2 copii minori, în vârstă de 4 ani și 10 ani, stagiu militar satisfăcut, ocupația șofer la firma de transport SC SRL A, domiciliat în A, str. - Doctor, nr.42, CNP -, fără antecedente penale, la 10 luni închisoare, pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale,
În baza art. 71 alin.1 din OUG 105/2001, a fost condamnat inculpatul de mai sus la 2 ani închisoare, pentru trafic de migranți.
În baza art.33 lit. raportat la art.34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să execute.
În baza art.81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare, de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, revocarea ce va atrage executarea cumulată a pedepsei.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b, Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 19.05.2006, autoritățile de frontieră ungare la punctul de frontieră, au condus până în sediul Nădlac o persoană de sex feminin care s-a legitimat în fața organelor de frontieră ungare cu pașaportul românesc seria -, eliberat la data de 29.11.1995 de SEIP O, pe numele de, născută la 1.03.1957, pe motivul că pașaportul susmenționat este prelungit în fals.
Din studiul pașaportului a rezultat că este falsificat, falsul constând în înlocuirea fotografiei titularei și aplicarea în fals a fotografiei persoanei care l-a prezentat la control respectiv a învinuitei, fals constatat și prin raportul de constatare tehnico-științific efectuat de specialistul criminalist din cadrul De asemenea, s-a constatat că pașaportul este prelungit in fals fapt confirmat în urma verificărilor în baza de date a poliției de frontieră. La pagina 15 documentului este aplicată ștampilă românească cu caracteristicile Nădlac, iar din studiul acesteia s-a constatat că este falsă, respectiv tușul care s-a folosit nu reacționează la razele UV și indicativul A aplicat este diferit, în data de 19.05.2006 s-a folosit indicativul de lucru În fața organelor de frontieră române de la Nădlac, învinuita a recunoscut că pașaportul nu este al său și este cetățean, declinându-și adevărata identitate.
Din verificările efectuate în baza de date a poliției de frontieră a rezultat că învinuita, a intrat legal în România la data de 12.05.2006, cu pașaportul personal moldovenesc, seria - prin ca pasageră în autocarul cu nr. -450.
Din declarațiile învinuitei au rezultat următoarele: la începutul lunii mai 2006, fost contactată telefonic de sora sa din Italia, de la care a primit un număr de telefon, al unei persoane care ar putea să o ajute să ajungă în Italia. După ce a intrat în România și a ajuns în A, a sunat la numărul respectiv la care a răspuns un care a îndrumat-o să se cazeze la Hotelul unde are camera rezervată. S-a deplasat la hotelul susmenționat unde după o discuție purtată cu recepționera in data de 13.05.2006, aceasta i-a comunicat că poate să se cazeze la camera 112. rămas la hotel până la data de 15.05.2005 când a fost sunată de persoana cu care a vorbit anterior și au stabilit să se întâlnească în fața hotelului. În aceeași zi s-a întâlnit cu persoana respectivă care s-a recomandat cu numele de și cu această ocazie acesta i-a spus că poate să-i procure un pașaport românesc fals. A plecat împreună cu numitul în A unde și-a făcut fotografii tip pașaport pe care le-a înmânat lui, urmând să se întâlnească ulterior. Învinuita a rămas la hotel până în data de 18/19.05.2006 când a fost contactată de în jurul orei 1,30-2.00. Au plecat de la hotel cu un autoturism condus de pe un traseu necunoscut și după cca. o J de oră acesta oprit autoturismul lângă un microbuz parcat pe șosea. a ajutat-o să urce în remorca microbuzului unde se aflau bagaje, sub care s-a ascuns. Înainte de a urca în remorca microbuzului, i-a dat un pașaport românesc în care a observat că era aplicată fotografia sa. Nu poate preciza numărul microbuzului și declară că nu a observat șoferul sau alte persoane. A călătorit în remorca microbuzului aproximativ o oră după care acesta a oprit. La remorcă a venit din nou numitul care a ajutat-o să coboare, moment in care a realizat că a trecut de filtrele de control ale poliției de frontieră române. urcat in autoturismul condus de în care se mai aflau două persoane necunoscute și s-au prezentat la intrarea în Ungaria, unde a prezentat pașaportul românesc susmenționat. Organele de frontieră maghiare nu i-au permis intrarea în Ungaria pe motiv că are probleme la pașaport și a fost condusă la Nădlac, unde și-a declinat adevărata identitate. Numitul și-a continuat călătoria în Ungaria fără să știe ce s-a întâmplat în continuare.
Numita, l-a recunoscut pe inculpatul după planșa fotografică. Aceasta a declarat că inculpatul a reținut camera 112 pe numele său, în care ea a fost cazată, fără însă, ca ea să mai fie înregistrată. Acest fapt este confirmat și de inculpata și de martora.
Audiat fiind de prima instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că în cursul lunii mai 2006, cunoscut- întâmplător pe, cetățean, în Gara CFR A, că s-a întâlnit cu ea de vreo 4-5 ori, în zile diferite, timp în care ar fi avut o aventură cu aceasta, motiv pentru care a și închiriat o cameră la hotel, pe numele lui.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanța a aplicat- inculpatului pentru infracțiunile săvârșite a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile generale ale codului penal, faptul că pericolul social al faptelor comise, este unul relativ mic, raportat la alte fapte penale, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că s-a prezentat în fața instanței, are doi copii minori în întreținere, că are un loc de muncă fiind sofer la SC SRL
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei. Oral, procurorul de ședință participant la judecata în apel, nu a mai susținut motivele de apel formulate în scris, ci a cerut admiterea căii de atac pentru motivul consemnat în practicaua hotărârii.
De asemenea, în cauză a declarat apel și inculpatul, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității, pentru motivele formulate în scris și susținute verbal cu ocazia cuvântului pe fond, de apărătorul ales. Se apreciază că hotărârea primei instanțe este lipsită de suport probator, situație în care aceasta apare ca neîntemeiată, condiții în care se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea inculpatului.
Prin DP nr. 140/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au fost espinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 371 din 12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-. A fost bligat inculpatul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificânt hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelurile promovate în cauză sunt nefondate, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică de condamnare a inculpatului apelant la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și reținut stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, respectiv: declarație inculpat copie sentință penală 1026/2007, declarația martorei, cât și cel administrat în faza de urmărire penală respectiv: proces-verbal de începere a urmăririi penale, proces-verbal de constatare, proces-verbal de sesizare din oficiu, declarație învinuit, fișă evidență personală, declarația numitei, raport de constatare tehnico-științifică, procese verbale de recunoaștere după fotografie, declarație martor, fișă cazier judiciar.
Este de menționat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care e acuzat și, după cum a remarcat și instanța de fond, declarațiile date de acesta în cauză au fost oscilante, prezentând succesiv stări de fapt diferite, în funcție de probațiunea administrată la un moment dat împotriva sa; astfel, de la negarea totală a faptului că ar fi cunoscut-o pe înainte de întâlnirea din frontieră pentru ieșirea din țară, inculpatul a revenit mai apoi, declarând în fața instanței (fila 15 dosar fond), că a cunoscut-o pe întâmplător, în zona, după care, dorind să stabilească o relație amoroasă cu aceasta, a cazat-o la hotel din Inculpatul a susținut că nu a cunoscut numele real al femeii, aceasta spunându-i că se numește "" și are dublă cetățenie moldovenească și română; această femeie i-a cerut să o ducă în Italia, iar inculpatul a acceptat propunerea, cu condiția ca aceasta să treacă singură frontiera română, întrucât știa că cetățenii moldoveni au probleme la vamă, urmând aop relua din zona magazinelor.
Analizând depoziția susmenționată a inculpatului, instanța de apel remarcat faptul că aceasta nu rezistă unei analize temeinice din punct de vedere logic, corespunzător unei conduite normale și explicabile a unei persoane. Spre exemplu, inculpatul a arătat că știa că "prietena" sa are dublă cetățenie: română și moldovenească, situație în care acesta nu poate explica de ce și-a imaginat că femeia va avea probleme la vamă, câtă vreme, uzând de cetățenia română (iar nu de cea moldovenească) putea trece fără probleme frontiera.
De asemenea, inculpatul a susținut că a dorit să ascundă relația sa cu, întrucât era un însurat; în această situație, rămâne inexplicabil faptul că a rezervat camera de hotel pe numele său, iar nu pe numele iubitei sale, această din urmă variantă constituind o măsură de precauție din partea sa; în realitate, instanța de apel a apreciat că inculpatul a rezervat camera de hotel anterior întâlnirii efective cu, indicând la recepție numele său, fără a se gândi la protejarea relațiilor sale de familie.
În plus, inculpatul a declarat în mod neadevărat că, la momentul întâlnirii în gară, s-a recomandat ca fiind "", el cunoscând-o sub acest nume până la sesizarea organelor de urmărire penală. Instanța de apel a remarcat faptul că nu avea cum să se recomande cu numele, întrucât femeia a obținut pașaportul falsificat eliberat pe numele de după momentul în care l-a cunoscut pe inculpat.
Prin urmare, dacă inculpatul și-a pus problema posibilității femeii de a trece frontiera română în mod legal, este imposibil de crezut că acesta nu a fost interesat să verifice actele pe care prietena sa intimă le deținea, cu atât mai mult cu cât s-a implicat în ajutorarea sa la trecerea frontierei. Or, dacă prietena sa i-ar fi prezentat pașaportul românesc eliberat pe numele de (despre care inculpatul nu știa că e fals!), acesta nu ar fi avut motive să-i ceară femeii să treacă singură frontiera, iar nu împreună cu el cu mașina.
În concluzie, instanța de apel a interpretat în defavoarea inculpatului declarația dată în fața instanței de fond, declarație ce se coroborează cu cea a martorilor și, astfel că din întreaga probațiune administrată în cauză rezultă vinovăția indubitabilă a inculpatului în săvârșirea faptelor penale.
Reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Arada procedat la o justă încadrare juridică a faptelor penale, acestea întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunilor de: complicitate la fals material în înscrisuri oficiale - prev. de art. 26 rap. la art.288 alin 1 Cod penal, și trafic de migranți - prev. de art. 71 din OUG 105/2001.
Din fișa de cazier a acestuia, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Sub aspectul cuantumului pedepselor individuale și a celei rezultante aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, astfel că nu se impune modificarea pedepsei, prima instanță ținând seama la stabilirea sa de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art. 52 Cod penal, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Critica parchetului privind reținerea dispozițiilor art. 33 lit. b Cod penal în loc de 33 lit. a Cod penal este fondată, dar instanța de apel a apreciat că nu se justifică admiterea apelului pe acest considerent, câtă vreme menționarea greșită a modalității concursului de infracțiuni (real sau ideal) nu prezintă vreo relevanță sau consecință juridică, regimul sancționator fiind același.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost respinse apelurile declarate menținând hotărârea atacată.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris, dar a fost susținut oral de apărătorul ales, care a solicitat achitarea inculpatului, pe motiv că el nu a comis fapta reținută în sarcina sa, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei, având în vedere lipsa antecedentelor penale precum și împrejurarea că are în întreținere doi copii minori.
Examinând decizia recurată și sentința instanței de fond, se constată că cele două hotărâri sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar se reține că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, însă ele au fost dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Astfel, numita, cetățeancă că, a declarat că a intra legal în România, pe baza pașaportului personal, și A l-a contactat pe inculpat telefonic fiind pus în legătură cu acesta de către sora sa aflată în Italia.
Susnumita s-a cazat la hotelul " " din A, unde s-a întâlni cu inculpatul care i-a procurat un pașaport falsificat pe care a fost aplicată fotografia susnumitei. Aceasta mai arată că, în perioada următoare a fost transportată cu un autoturism peste frontieră, fiind însă reținută de către filtrele de control ale poliției maghiare.
Inculpatul a avut o conduită oscilantă în curul urmăririi penale, inițial declarând că nu o cunoaște pe numita, însă ulterior în toată declarația, a declarat că a cunoscut-o întâmplător pe și care a cerut să o ajute să treacă frontiera în Ungaria, împrejurare cu care el declară că nu a fost de acord. Apoi mai arată că, a avut o relație personală cu, și că ajutorul său s-a limitat doar la transportul acesteia după ce aceasta va trece frontiera română, astfel că s-a întâlnit cu ea în zona magazinelor, loc în care aceasta i-a arătat un pașaport românesc, spunând că are dublă cetățenie.
Declarațiile contradictorii ale inculpatului, duc însă la concluzia vinovăției acestuia, iar probele menționate mai sus se coroborează și cu declarațiile martorei, care a arătat că l-a văzut pe inculpat când s-a prezentat la recepția Hotelului și a închiriat o cameră, iar ulterior a venit împreună cu persoană de sex feminin, care a fost și ea cazată în camera respectivă.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de recurs apreciază că, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării este în măsură să ducă la realizarea scopului prev.de art.52 p, astfel că în baza art. art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.140/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC
Dact: 2 exempl/ 20 Octombrie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
