Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 441/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.441/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- partea vătămată - prin reprezentant legal - domiciliat în municipiul T,-, județul T;
- inculpatul - domiciliat în municipiul T,-, județul T și în municipiul T, Strada - nr.97, - Sc.A, Ap.8, județul T și municipiul T,-, - Sc.C, Ap.14, județul T, împotriva sentinței penale nr.210 din data de 03 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.59 din data de 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, trimși în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.288 și art.291 Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04 octombrie 2008, 06 octombrie 2008 și 08 octombrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. nr. 210 din 3 martie 2008 Judecătoriei Tulceas -a dispus în conformitate cu art. 288 al. 1 Cod penal condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Inculpatei i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b,c Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În conformitate cu art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, cu aplicarea art. 71 alin. 5 din Codul penal în privința pedepsei accesorii.
În conformitate cu art. 291 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal.
În temeiul art. 81 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani, cu aplicarea art. 71 alin. 5 din Codul penal în privința pedepsei accesorii.
Inculpaților și li s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării art. 83 din Codul penal.
În conformitate cu art. 384 Cod pr. penală, s-a dispus anularea în întregime a biletului de ieșire din spital nr. 40-36417/285/22.11.2005 emis pe numele inculpatului.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de plată a despăgubirilor către partea civilă.
În conformitate cu art. 191 Cod pr. penală, inculpații au fost obligați să plătească fiecare câte 200 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Inculpatul a fost obligată să plătească în favoarea părții vătămate suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și sunt părți într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea filiației unui copil din afara căsătoriei, cauză aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea.
În cursul soluționării cauzei, după efectuarea unei expertize de specialitate care indica o probabilitate de 36% ca pârâtul să fie tatăl minorului, s-a ivit necesitatea efectuării unei noi expertize a sistemului HLA. Pentru acest lucru, părțile (inclusiv copilul ) au fost programate la sediul B în vederea recoltării de probe pe data de 21.11.2006, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 20-22 din dosarul de urmărire penală. Pârâtul nu s-a prezentat la această convocare de recoltare a probelor, așa cum reiese din înscrisul de la fila 23 din dosarul de urmărire penală. Pe data de 8.12.2005 a fost termenul de judecată din dosarul de stabilire paternității, când pârâtul nu se prezenta și nici nu justifica, la acel moment, lipsa de la recoltarea de probe. În aceste condiții, cauza este luată în pronunțare. Pe data de 13.12.2005, avocatul pârâtului depune la dosarul cauzei concluzii scrise, precum și un bilet de ieșire din spital, predat de către pârât avocatului său, prin care se atesta faptul că în perioada 18 - 22.11.2005 fusese internat în Spitalul Județean T, în secția Medicală I, cu diagnosticul de ulcer duodenal. Așa cum rezulta chiar din finalul concluziilor scrise, depunerea acestui bilet de ieșire din spital se făcea cu scopul de a înlătura posibila apreciere de rea-credință a pârâtului.
Biletul de ieșire din spital nr. 40-36417/285/22.11.2005, emis pe numele inculpatului, (fila 13 din dosarul de urmărire penală) a fost întocmit de către inculpata, asistent medical-șef la secția Medicală I din cadrul Spitalului Județean T, secție condusă de medicul. Asistenta șefă a consemnat date nereale în biletul în discuție, prin preluarea datelor specifice din foaia de observație a unei alte paciente ( ), în sensul că a consemnat internarea celuilalt inculpat în perioada 18 - 22.11.2005 cu diagnosticul menționat, după care a ștampilat cu ștampila spitalului, precum și cu parafa medicului, imitându-i totodată și semnătura acesteia. Dacă completarea conținutului biletelor de ieșire din spital era o atribuție (cel puțin de facto a asistentului medical, nefiindu-le interzisă nici folosirea ștampilei rotunde a spitalului, aplicarea parafei medicului și semnarea biletului de ieșire din spital erau atribuții exclusive ale medicului. Inculpata a recunoscut că inculpatul nu a fost internat nici un moment în spital, că a completat biletul de ieșire din spital cu date medicale ale unei paciente reale și că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul (predarea biletului făcându-se printr-un intermediar).
Situația de fapt reținută de prima instanță, a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor, coroborate între ele, dar și cu declarațiile consemnate de recunoaștere făcute de către inculpata.
Prin decizia penală nr.59 din data de 23 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulcea, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata,domiciliată în T,-, - 1,. F,. 5, județul împotriva sentinței penale nr. 210 din 3.03.2008 a Judecătoriei Tulcea.
A admis ca fondat apelul declarat de inculpatul,CNP - născut la data de 29.06.1968 în T fiul lui și, născut la data de 29.06.1968, cu domiciliul în T,-, județul T, fără forme legale în T,-, - 2,. A, apr. 8, județul T
A desființat în parte hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe care o reduce la 1 an și 6 luni închisoare.
În conformitate cu art.81 Cod penal.
A dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni.
A menținut ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A respins ca nefondat apelul declarat de cu domiciliul în T,- A, județul T, împotriva sentinței penale nr. 210 din 3.03.2008 a Judecătoriei Tulcea.
În conformitate cu art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
A obligat pe inculpata și pe apelanta parte vătămată să plătească fiecare câte 30 lei, în folosul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, prin procurist.
Recurentul inculpat a criticat atât sentința pronunțată de prima instanță cât și decizia instanței de apel, apreciind că instanțele au săvârșit o gravă eroare de fapt, care a condus la nelegala condamnare, invocând cazul de casare prevăzut de at.3859al.1 pct.18 Cod procedură penală, apreciind că în mod eronat au fost reținute consecințele folosirii înscrisului ca având natură juridică și solicitând în recurs, casarea hotărârilor și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit."d" Cod procedură penală.
Recurenta parte vătămată a criticat numai decizia instanței de apel, criticând dispoziția de reducere a pedepsei aplicată inculpatului, de la 3 ani la 1 an și 6 luni închisoare, precum și greșita respingerea a apelului vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art.38514Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul declarat de inculpat este fondat, iar recursul declarat de partea vătămată este nefondat, pentru următoarele motive:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut eronat situația de fapt, eroare ce a contribuit la greșita evaluare a trăsăturilor esențiale ale faptei și implicit, la reținerea greșită a gradului de pericol social al faptei.
Din probele administrate în cauză, rezultă că, în cauza civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr.6148/2004, având ca obiect acțiunea civilă în stabilire paternitate, exercitată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, instanța anterior datei de 27 mai 2005, admis proba solicitată de reclamantă, dispunând efectuarea de către " Minovici", a unei expertize medico-legale privind cercetarea paternității, prin metoda examinării sistemului HLA.
Ca urmare, atât reclamanta împreună cu copilul cât și cu pârâtul, au fost programați să se prezinte la sediul în data de 21.1.2005, în vederea recoltării de probe biologice, necesare efectuării expertizei.
La termenul de mai sus, pârâtul nu s-a prezentat în vederea recoltării de probe, ci doar reclamanta însoțită de copil.
Ca atare, la termenul din 08.12.2005, Judecătoria Tulcea, în ședință publică și cu respectarea principiului oralității și contradictorialității, a luat act de susținerile părților asupra motivelor pentru care nu s-a efectuat proba încuviințată.
Totodată, instanța a revenit asupra administrării acestei probe, întrucât partea care a solicitat-o, reclamanta, prin apărătorul ales,a renunțat la probă.
La acel moment procesual, în cauza civilă mai fusese efectuată o expertiză medico-legală serologică, din ale cărei concluzii rezultă o probabilitate de 36% privind paternitatea copilului, în raport de persoana pârâtului.
Ca atare, părțile au avut cuvântul pe fondul cauzei, după încheierea dezbaterilor amânându-se pronunțarea asupra acțiunii civile, până la data de 16.12.2005, termen la care instanța a pronunțat sentința civilă nr.3565, prin care a admis acțiunea reclamantei și a constatat că pârâtul este tatăl minorului.
În termenul de amânare a pronunțării, inculpatul, în calitate de pârât, prin apărătorul ales, a depus, atașate la concluziile scrise, înscrisuri, acte medicale, constând în biletul de ieșire din spital, în vederea justificării neprezentării sale la data de 21.11.2005, la sediul, în vederea recoltării de probe biologice.
Aceste aspecte au fost analizate de instanța de apel, care, însă, a constatat că înscrisul a fost contrazis de adresa nr.3747/30.04.2006 a Spitalului Județean T, sens în care nu și-a întemeiat decizia pronunțată în apel pe faptul justificării lipsei pârâtului de la termenul fixat pentru recoltarea probei, care de altfel, nu mai, câtă vreme reclamanta renunțase la proba solicitată, ci pe lipsa de rol activ a instanței, care trebuia să insiste în administrarea unei probe științifice ale cărei concluzii să asigure un grad mai mare de probabilitate asupra legăturii de filiație.
Ca atare, prin decizie s-a dispus rejudecarea fondului de către prima instanță, rejudecare cu ocazia căreia fost efectuată o nouă expertiză medico-legală, din ale cărei concluzii rezultă că pârâtulse excludede la paternitatea copilului Reșat.
Se constată, în acest context că, deși realitatea celor consemnate în înscrisul întocmit de inculpata, și folosit de inculpat, este contrazisă de celelalte probe administrate, înscrisul ar fi putut produce consecințe juridice, însă numai în raporturile dintre titular și unitatea spitalicească emitentă, în cadrul relațiilor juridice privind asigurarea asistenței medicale, folosirea lui în procesul civil, în modalitatea concretă reținută mai sus, nu era de natură să nască, să sau să modifice raporturi juridice civile și nici nu a constituit temeiul de fapt al hotărârilor judecătorești, pronunțate în cauză.
Nu caracteruljustificat sau nual absenței inculpatului la data de 25.11.2005, de la recoltarea probelor biologice a constituit argumentul pronunțării sentinței penale nr.3565/16.12.2005 a Judecătoriei Tulcea (care și-a întemeiat hotărârea pe alte probe administrate în cauză, întrucât reclamanta arenunțatla proba cu expertiză medico-legală în sistem ) sau a deciziei civile nr.89 din 14.04.2006 a Tribunalului Tulcea (care și-a întemeiat decizia pe nivelul redus al probabilității reținut în concluziile primei expertize medico-legale și pe lipsa de rol activ a primei instanțe).
C atare, deși generic înscrisul fals putea produce consecințe juridice în alte raporturi decât cele deduse judecății, în cauzele civile susmenționate nu a produs, ca urmare a inaptitudinii specifice, nicio consecință juridică.
Întrucât atât prima instanță cât și instanța de apel au reținuteronatcă înscrisul fals aveau aptitudinea de a determina soluția instanțelor civile în față cărora a fost folosit, curtea apreciază incidența cazului de casare invocat, prevăzut de art.3859al.1 pct.18 Cod procedură penală, ca fiind evidentă, hotărârea de condamnare a inculpaților fiind întemeiată pe o gravă eroare de fapt.
Întrucât eroarea constatată se întinde și asupra situației coinculpatului, ce nu a declarat recurs, curtea va face aplicarea art.3857al.1 Cod procedură penală, extinzând efectele recursului inculpatului și față de inculpata.
Admițând recursul inculpatului, curtea va reține cauza spre judecată și procedând potrivit art.38515pct.2 lit."b" Cod procedură penală, va pronunța achitarea inculpaților, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală.
Se apreciază că în cauză, faptele celor doi inculpați, respectiv și, prin lipsa unor consecințe concrete produse, ca urmare a întocmirii și respectiv folosirii înscrisului fals, deși este prevăzută de legea penală, nu prezintă trăsătura esențială a infracțiunii, constând în pericolul social al unei infracțiuni.
S-a avut în vedere, potrivit art.181al.2 Cod penal, că faptele prin modul în care au fost săvârșite, nu au produs urmări, întrucât nu au influențat pronunțarea hotărârilor civile mai sus expuse.
Ținând seama și de persoana inculpaților, ce nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și de buna inserție socio-profesională a acestora, curtea constată că faptele acestora nu constituie infracțiune, potrivit art.181al.1 Cod penal, aducând o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, pentru sancționarea acestora nefiind necesară aplicarea unei pedepse, fiind suficientă sancționarea administrativă cu câte o amendă în sumă de 1000 lei.
Aceste elemente esențiale, de fapt și de drept, ce au servit la motivarea admiterii recursului declarat de inculpat, în ce privește pe partea vătămată, conduc la respingerea ca nefondat a recursului, întrucât, pe de o parte, critica vizând aplicarea unei pedepse prea reduse, este neîntemeiată, față de soluția adoptată de instanța de recurs, iar cea privind obligarea inculpatului la plata parțială a cheltuielilor de judecată către parte, este neîntemeiată, întrucât, în mod corect prima instanță a dat relevanță respingerii acțiunii civile, prin acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, numai în ce privește latura penală.
Pentru cele ce preced, curtea va admite recursul declarat de inculpat, extins și cu privire la coinculpata, va casa hotărârile recurate și rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, art.10 lit."1" Cod procedură penală, art.181Cod penal și art.91 Cod penal, va achita pe inculpați privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, cu aplicarea amenzii administrative în sumă de câte 1000 lei.
Totodată, pentru aceleași motive, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată/parte civilă prin procurist.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, prin procurist, - domiciliat în municipiul T,-, județul T, împotriva deciziei penale nr.59 din data de 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul T,-, județul T și în municipiul T, Strada - nr.97, - Sc.A, Ap.8, județul T și municipiul T,-, - Sc.C, Ap.14, județul T, împotriva sentinței penale nr.210 din data de 03 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.59 din data de 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
În temeiul art.3857Cod procedură penală,
Extinde efectele recursului declarat de inculpatul și asupra inculpatei - domiciliată în municipiul T,-, - Sc.F, Ap.5, județul
Casează hotărârile recurate și rejudecând, dispune:
În temeiul art. 11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală, art.181Cod penal și art.91 lit."c" Cod penal,
Achită pe inculpata, privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.288 al.1 Cod penal.
Achită pe inculpatul privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 Cod penal.
Aplică inculpaților câte o sancțiune administrativă, constând în amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Înlătură din hotărârile recurate dispozițiile contrare prezentei decizii.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./10.11.2008
Tehnored.Gref.-/ 4 ex.
Data: 10.11.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Lucia Dragomir, Zoița Frangu
