Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 628/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 628
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " fals în înscrisuri oficiale " promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.505 din data de 06.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penale nr-.
La apelul nominal, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile fondului cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2008 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună la dosar note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 4076/5 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr. 20382/2005 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală achită pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 21.03.1960 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul I,. cel nr. 24, -. 5,. 15, județul I, de cetățenie română, necunoscut cu antecedente penale, CNP- - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de "fals material în înscrisuri oficiale" prev. și ped. de art. 288 alin. 1 Cod penal și "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. și ped. de art..290 Cod penal.
În baza disp. art. 11, pct. 2 lit. a), Cod procedură penală și art. 10 lit. c) Cod procedură penală, achită pe inculpatul - cu datele de stare civilă mai sus-arătate - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii " uz de fals" prev și ped. de art. 291 Cod penal.
În baza disp. art. 349 și art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dat la data de 22.08.2005 în dosarul nr. 2957/ bis/P/2005 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 288 alin. l Cod penal, 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului - că la data de 01.07.2003, a întocmit în fals un contract individual de muncă în care a consemnat că numitul este angajat la SC SRL I, în calitate de șofer, în perioada 01.07.2003 - 20.07.2003, desfășurându-și activitatea de serviciu pe autoturismul cu nr. de înmatriculare IȘ-71- și pe care a copiat o ștampilă aplicată de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă I pe un alt contract la care a modificat numărul și data, act pe care 1-a depus în xerocopie la Primăria municipiului I în data de 01.07.2003 și în baza căruia a obținut pentru societatea pe care o administra autorizație pentru desfășurarea activității de taximetrie pe trimestrul III 2003.
De asemenea, prin același act de sesizare s-a mai reținut în sarcina inculpatului că:
- la data de 01.07.2003 a falsificat prin contrafacerea scrierii un atestat pentru desfășurarea activității de taximetrie emis de IPJ I -Serviciul Poliției Rutiere, pe care a consemnat în locul adevăratului posesor pe numitul și numărul permisului de conducere al acestuia, act pe care urma să-l folosească în vederea obținerii unei autorizații de desfășurare a activității de taximetrie pentru societatea pe care o administra;
- la data de 01.07.2003 a folosit atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie pe care l- falsificat în prealabil prin depunerea acestuia la Primăria Municipiului I de unde a obținut ulterior, în baza acestui înscris, autorizație de desfășurare a activității de taximetrie pentru SC SRL
Audiat în cursul urmăririi penale cât și de către instanța de judecată, inculpatul nu a recunoscut învinuirile aduse.
Examinând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
În anul 2002 inculpatul - a înființat SC " " SRL I, societate având ca principal obiect de activitate transportul de persoane în regim de taxi.
Pentru desfășurarea activității, societatea arătată a avut la dispoziție în anul 2003 două autoturisme pe cale le-a închiriat de la SC " " SRL I conform contractului de închiriere nr. 1213/30.06.2003 autentificat și încheiat la notar.
Termenul de închiriere a fost de 6 luni, începând de la 30.06.2003 și a constat în închirierea a două autoturisme marca DAEWOO, tipul, având numerele de înmatriculare IȘ-17- și, respectiv IȘ-71- (fila 51 dosar urmărire penală).
La începutul lunii iunie 2003 inculpatul s-a întâlnit cu martorul (un fost coleg de serviciu) căruia i-a solicitat să-i găsească o persoană pe care să o angajeze la societate în calitate de conducător auto.
Cunoscându-l pe numitul, martorul i-a făcut acestuia cunoștință cu inculpatul, participând la întâlnirea dintre cei doi și fiind de față când a comunicat inculpatului că este de ac ord dar nu are atestat pentru desfășurarea activității de taximetrie, atestat pe care intenționa să-1 dobândească ulterior.
Inculpatul și martorul au căzut de acord, urmând ca martorul să vină la domiciliul inculpatului pentru a-i aduce înscrisurile necesare în vederea angajării.
La data de 01.07.2003 inculpatul - a formulat o cerere la Primăria I, înregistrată sub nr. 313/2003 prin care a solicitat eliberarea unei autorizații pentru taximetrie pe trimestrul III pentru mașina cu nr. de înmatriculare IȘ-71-.
La această cererea, inculpatul a anexat copii după mai multe înscrisuri printre care și un contract de muncă cu nr. de înregistrare 34830/01.07.2003 la.P I încheiat între SC SRL și numitul și un atestat pentru efectuarea activității de taximetrie tot pe același nume, cu nr. 30879 sau 3687, copia fiind puțin lizibilă, neputându-se distinge exact numărul.
În baza acestor acte inculpatului i-a fost eliberată autorizația de taximetrie pentru autoturismul DAEWOO cu număr de înmatriculare IȘ-71-.
Cu privire la actele reținute prin actul de sesizare că ar fi fost falsificate de către inculpat (atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie emis de J I și contractul individual de muncă în care s-a consemnat că numitul este angajat al SC SRL I), instanța constată că într-adevăr, acestea sunt falsificate.
Astfel, atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie eliberat de IPJ I - Serviciul Poliției Rutiere, având nr. 36879/2003 sau 30879/2003 este fals, ultimul număr fiind atribuit, potrivit adresei nr. 25576/2004 al IPJ I, rapoartelor de suspendare a permiselor de conducere, iar primul fiind atribuit unui atestat pentru desfășurarea activității de taximetrie emis pe numele.
De asemenea, contractul individual de muncă nr. 34830/2003, având data de înregistrare 01.07.2003 nu apare în baza de date a MI și nici la dosarul societății SRL I, numitul nefigurând nici la Administrația Finanțelor Publice I cu venituri de natură salarială pentru anul 2003.
Deși reține că cele două înscrisuri anterior arătate sunt falsificate, instanța apreciază, din probele administrate că nu rezultă cu certitudine că acestea ar fi fost falsificate de către inculpatul -, în favoarea inculpatului operând principiul "in dubio pro reo".
Astfel:
- atât atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie cât și contractul individual de muncă, având nr. de înregistrare 34830/2003 nu au putut fi găsite în original, la dosarul cauzei existând doar copii xerox, parțial ilizibile (inculpatul a susținut că originalele se află la numitul iar acesta din urmă a susținut contrariul);
- semnătura de la rubrica "salariat" de pe contractul individual de muncă nu rezultă cu certitudine că ar aparține inculpatului în condițiile în care declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar expertiza dispusă în cauză a concluzionat că în lipsa actului în litigiu în original - contractul de muncă nr. 34830/01.07.2003 - apare ineficientă orice încercare de a retine elemente individualizatoare de natură a permite identificarea autorului;
- adresa Administrației Finanțelor Publice nr. -/2003 în care se precizează că numitul nu figurează în evidențele cu venituri de natură salarială pe anul 2003 (fila 61dosar urmărire penală) dovedește că declarațiile martorilor și - în sensul că au aflat de existența contractului de muncă de la Administrația Finanțelor Publice I unde ar fi figurat cu un contract de muncă încheiat cu SC SRL I (fila 1861dosar urmărire penală) sunt nesincere și neconforme cu realitatea, fiind evident că acest contract nu avea cum să apară în aceste evidențe;
- starea conflictuală existentă între inculpat și martorul (persoana care formulat plângere împotriva inculpatului), determinată de existența unor dosare penale având ca obiect vătămare corporală a acestora, precum și declarațiile nesincere ale martorului, formează instanței convingerea că faptele nu s-au petrecut în împrejurările și condițiile arătate de acest martor;
- adresa Primăriei Municipiului I - Serviciul Avize Mici întreprinzători nr.77313/2004(fila 74 61dosar urmărire penală) enumerând documentele valabile pentru eliberarea autorizației taxi nu precizează dacă a existat obligativitatea prezentării odată cu cererea și a documentelor în original.
Față de considerentele anterior menționate instanța apreciază că în urma administrării întregului probatoriu, nu s-a făcut în mod direct și nemijlocit dovada faptului că inculpatul este autorul falsificării contractului individual de muncă și a atestatului de taximetrie.
Față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada certă, directă și nemijlocită a infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal și art. 288 alin. l Cod penal, respectiv față de aplicarea regulii "in dubio pro reo" (fiind preferabilă nepedepsirea unui vinovat decât condamnarea unui vinovat) instanța urmează ca în baza disp. art. 11, pct. 2, lit. a) și art. 10 lit. c) Cod procedură penală să dispună achitarea inculpatului - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 288 alin. 1 și art.290 Cod penal.
Față de temeiul achitării inculpatului pentru aceste două infracțiuni, cu privire la infracțiunea de "uz de fals" prev. și ped. de art. 291 Cod penal (constând în aceea că inculpatul ar fi folosit atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie pe care l-a falsificat în prealabil, prin depunerea acestuia la Primăria Municipiului I de unde a obținut ulterior autorizație de desfășurare a activității de taximetrie) instanța urmează, de asemenea, să dispună achitarea inculpatului în baza aceluiași temei.
Văzând și dispozițiile art. 349 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală:
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
În motivarea apelului s-au invocat nelegalitatea soluției de achitare a inculpaților - sub aspectul infracțiunii prev. de art. 288 al. 1 și art. 290 și art. 291 Cod penal arătându-se că inculpatul este autorul infracțiunilor sub aspectul cărora a fost trimis în judecată, declarațiile martorilor și, propuși în acuzate, dovedind săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpat, apărările acestuia din urmă, susținute de declarația martorilor și fiind apreciate, în lipsa unei coroborări între ele, ca necorespunzătoare adevărului.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 505/6 2007 admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte în latura penală hotărârea pronunțată și în baza art. 348 Cod procedură penală a desființat integral atestatul pentru desfășurarea activității de taximetrie eliberat de I - Serviciul poliției rutiere pe numele cu nr. 36879/2003 sau nr. 30879/2003 precum și contractul de muncă nr. 34830/1.07.2003.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele, sub aspectul cărora inculpatul - a fost trimis în judecată, împrejurările arătate ca fiind cele ale săvârșirii acestor fapte și persoana făptuitorului, în conformitate cu disp. art. 62 și următor din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra nevinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 al. 1 Cod penal, "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 290 Cod penal și " uz de fals", prev. și ped. de art. 291 Cod penal, materialul probator administrat în cauză relevând dubiu asupra vinovăției inculpatului cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, neexistând dovezi clare cu privire la falsificarea de către inculpat a contractului individual de muncă și a atestatului de taximetrie privind pe numitul, declarațiile martorilor - care nu a fost de față la întocmirea contractului de muncă și care a declarat că a perceput înțelegere între inculpat și numitul cu privire la obținerea de către inculpat a unui atestat de taximetrist pe numele celui din urmă - precum și a martorului - care se află în conflict cu inculpatul -, existând un prezumat interes procesual în raport cu răspunderea asupra înscrisurilor emise pe numele său,- respectiv a atestatului de taximetrist dar și a contractului individual de muncă încheiat cu inculpatul -, fiind insuficiente pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată, soluția de achitare a acestuia în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală fiind legală și temeinică.
Critica care se reține și se aduce sentinței apelate de instanța de control judiciar se referă la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra actelor constatate ca falsificate, respectiv a atestatului pentru desfășurarea activității de taximetrie eliberat pe numele, precum și a contractului individual de muncă nr. 34830/ 1.07.2003 înregistrat la. I, omisiune care urmează a fi înlăturată prin decizie în baza disp. art. 348 Cod procedură penală.
În termen legal hotărârilepronunțate în cauză au fost recurate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașicare a susținut următoarele:
1)- instanța nu a motivat soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, caz de casare prev. de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală întrucât temeiurile care au dus la achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. 1 și art. 290 Cod penal nu pot constitui și temeiuri ale achitării pentru fapta prev. de art. 291 Cod penal.
În condițiile în care inculpatul nu a falsificat cele două acte, a știut și a făcut uz de ele cunoscând caracterul acestora.
Pentru a lămuri aceste aspecte instanța trebuie să facă demersuri să afle cine a depus aceste acte precum și dacă acea persoană avea sau nu delegație din partea firmei știind faptul că depunerea acestor acte se face de administratorul societății sau un delegat.
Nemotivarea soluției de achitare echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.
2)- instanțele nu s-au pronunțat asupra tuturor probelor administrate în cauză iar din motivare lipsesc referirile la declarația martorului întrucât acesta a făcut referiri cu privire la un aspect deosebit de important și anume că inculpatul a știut că martorul nu avea atestat de taximetrie, motiv de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 10 Cod procedură penală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Astfel în raport cu infracțiunile de fals în înscrisuri, uzul de fals este o infracțiune derivată și subsecventă care nu este posibilă decât prin săvârșirea mai întâi a un ei fapte de falsificare a înscrisului pe care inculpatul îl folosește în vederea producerii unei consecințe juridice.
Pe de altă parte, uzul de fals are ca obiect material înscrisul sau înscrisurile false pe care le folosește inculpatul în vederea producerii acelor consecințe iar fapta se săvârșește cu intenție directă.
În cauză inculpatul - a fost achitat pentru infracțiunile de "fals material în înscrisuri oficiale" (art. 288 alin.1 Cod penal) și fals în înscrisuri sub semnătură privată" (art. 290 Cod penal), întrucât din materialul probator administrat rezultă un dubiu asupra vinovăției acestuia și nu există dovezi clare cu privire la falsificarea contractului individual de muncă și a atestatului de taximetrie privind pe numitul.
Instanța fondului a admis la cererea inculpatului efectuarea unei expertize grafoscopice - edificatoare în cauză - dar nu s-a putut realiza datorită lipsei actului în original, respectiv a contractului de muncă nr. 34830/1.07.2003.
Martorii audiați în cauză au făcut declarații contradictorii privind situația de fapt.
Astfel, martorul a declarat că nu a semnat contractul de muncă la rubrica "salariat" și că a precizat inculpatului că nu posedă atestat pentru desfășurarea activității de taximetrie fapt confirmat și de martorul.
Martorii și au declarat că au fost de față când martorul a venit la domiciliul inculpatului dar nu au văzut când a semnat contractul de muncă.
Martorii și -, soția, respectiv fiica inculpatului au arătat că au văzut martorul semnând contractul de muncă la rubrica "salariat".
Revenind la declarația martorului, acesta a precizat: "Am fost de față auzind cum i-a spus lui - că este conducător auto, că a mai făcut taximetrie dar a precizat că nu are atestat" ( 17 verso dosar urm. pen.).
În același context martorul a relatat că discuțiile au continuat în sensul că martorul urmează cursurile pentru a obține atestatul și după acest moment se va încheia contractul de muncă.
În fața instanței fondului martorul a făcut o precizare suplimentară: "inculpatul a afirmat că va rezolva problema cu în sensul că îl va ajuta să își rezolve problema".
Această ultimă împrejurare a fost contestată de inculpat iar declarația acestuia dată la 12 ianuarie 2006, după aproximativ 2 ani și 6 luni nu conduc la concluzia activității infracționale, în condițiile existenței unei stări conflictuale între inculpat și care a arătat: "nu mă aflu în relații de dușmănie cu inculpatul dar mă aflu cu acesta într-un proces penal" (75 dosar cercet. jud.)
Nu poate fi reținută ca întemeiată critica procurorului privind lipsa de motivare a hotărârii în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de "uz de fals"-
În adevăr instanța fondului a concluzionat că față de temeiul achitării pentru faptele prev. de art. 288 alin. 1 și art. 290 Cod penal, cu privire la infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal constând în aceea că inculpatul ar fi folosit atestatul pe care l-ar fi depus la Primăria I, urmează de asemenea să se dispună achitarea.
În mod evident au fost avute în vedere și considerentele bazate pe probele administrate -martori și înscrisuri - care au fost analizate în detaliu precum și existența celorlalte elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluția de achitare pentru celelalte două fapte.
De asemenea, la solicitarea organelor de cercetare penală, Primăria municipiului I cu adresa nr. 77313/2004 ( 74 dosar cercet. penală) a arătat că în vederea eliberării autorizației pentru executarea serviciului public de transport persoane în regim de taxi, sunt necesare - printre altele - copii de pe contractele individuale de muncă ale conducătorilor auto cât și copii de pe atestatele profesionale ale acestora.
În aceste condiții înscrisurile originale nu au fost identificate ca fiind în posesia inculpatului și nici la Primăria municipiului I, nefiind imputabilă instanței lipsa de rol activ.
Analizând hotărârile atacate - în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.9 alin. 3 Cod procedură penală - nu se constată nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind recursul declarat în cauză de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași se va respinge ca nefondat conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr.505 din 06.11.2007, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.12.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
