Falsul privind identitatea (art. 293 cod penal). Decizia 340/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.340/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 9 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea, recursul declarat de către inculpatul,domiciliat în B,-, -/10,.47, sector 2,.47, trimis înjudecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped.de art.293 Cod penal și art.78 din OG nr.195/2002, împotriva Deciziei penale nr.6/14.01.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.672/15.11.2006 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns pentru inculpatul-recurent, lipsă, avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.471/12.05.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate, acestea fiind nelegale și netemeinice. Inculpatul a fost trimis în judecată și apoi condamnat cu mare ușurință. S-a reținut prin hotărârile judecătorești că vinovăția inculpatului a fost dovedită în urma analizei mai multor mijloace de probă: procesul verbal de constatare, raport de expertiză dactiloscopică, adrese emise de IPJ V, acte medicale, declarați de martori, proces verbal de căutare.
Apreciază că pe baza acestor probe se poate stabili, cel mult, vinovăția inculpatului privind infracțiunea de fals privind identitatea, nu și de încredințare a unui autovehicul spre a fi condus pe drumurile publice de o persoană ce nu posedă permis de conducere, aceasta nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă existent la dosar. Era necesar a se face dovada că inculpatul a cunoscut împrejurarea că numitul nu poseda permis de conducere valabil. În singura declarație dată de inculpat, acesta precizat că persoana respectivă l-a asigurat că posedă permis de conducere și cunoștea acest lucru și din discuțiile purtate cu prieteni de ai săi.
Martorii și, au arătat că se cunoșteau cu persoana căreia i s-a încredințat autoturismul, locuiau în același cartier, știa că are permis de conducere și că urma să conducă autoturismul inculpatului. Ulterior, au aflat că nu poseda permis de conducere. Persoana respectivă nu are declarație, nu a fost audiat.
Rezultă clar din probele existente la dosar că inculpatul nu cunoștea că nu avea permis de conducere valabil.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, achitarea inculpatului pentru infrac.prev.de art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002, conform art.11 pct.2 lit.a și 10 lit.d Cod procedură penală, pentru că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Pentru infrac. prev.de art.293 Cod penal, să se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de lege. Pedeapsa de 1 an și 6l uni închisoare aplicată, față de limitele indicate de text, împrejurările concrete în care s-a comis fapta și persoana inculpatului, este exagerată.
Procurorulsusține că motivul pentru care inculpatul și-a declinat o identitatea falsă, este faptul că a încredințat autoturismul unei persoane care nu poseda permis de conducere. Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul în care inculpat a fost, pentru conducere fără permis, s-a constatat că autoturismul i-a fost încredințat de numitul, de fapt inculpatul din cauza de față. Inculpatul și-a dat o identitate falsă pentru că a mai fost condamnat anterior, de mai multe ori pentru infracțiuni la legea circulației, ori prezentare sub identitate falsă.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedit. În astfel de cauze nu se poate dispune achitarea, nici în temeiul art.10 lit.d și nici 10lit.a Cod procedură penală, pentru că se pune problema reprezentării. De altfel, s-ar putea reține disp.art.10lit.e Cod procedură penală referitoare la eroarea de fapt. S-a dovedit participația inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere situația persoana inculpatului, de faptele comise anterior, genul lor, aplicându-se corect criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, iar pedeapsa este aplicată în limite prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că la dosar nu există nicio probă din care să rezultă că inculpatul ar fi cunoscut că numitul nu ar fi avut permis de conducere valabil.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 672/15.11.2006 a Judecătoriei Pancius -a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor:
-încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev.de art.78 al.3 din OUG nr. 195/2002, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, la 8 luni închisoare;
-fals privind identitatea prev.de art. 293 cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal, inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a, b, c Cod penal.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1200 lei RON - reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, coroborând declarațiile martorului, ale inculpatului, procesul verbal de constatare, raportul de expertiză dactiloscopică, adresele emise de IPJ V și acte medicale, a reținut următoarea situație de fapt: la 21.02.2006 a încredințat un autovehicul unei persoane care nu deține permis de conducere pe care l-a condus pe ruta B - P, fiind depistat de organele de poliție, inculpatul și-a declarat o identitate falsă.
Împotriva sentinței penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și inculpatul.
In motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciua susținut că sentința este netemeinică prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă prea blândă în raport de gravitatea faptelor comise și de antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul a susținut că sancțiunea aplicată este prea severă, o amendă administrativă fiind suficient coercitivă, deoarece faptele comise nu au caracterul unor infracțiuni ce sunt fapte, fără un pericol social evident. A propus audierea unui martor, și a depus acte.
Prin decizia penală nr. 153/25.04.2007, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondate ambele apeluri, reținând, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, în baza probelor adminJ. în cauză, a făcut o corectă apreciere asupra gradului de pericol social al faptelor și a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestuia.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârile recurate ca netemeinice, susținând, în dezvoltarea motivelor de recurs, că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea reduse, în raport cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Inculpatul, prin apărător, a invocat greșita apreciere asupra gradului de pericol social al faptelor și a solicitat să se facă aplic.disp.art.181cod penal.
Prin decizia penală nr. 459/R/12.09.2007, Curtea de APEL GALAȚI, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul, a casat în întregime decizia penală nr. 153/25.04.2007 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - respectiv Tribunalul Vrancea.
Ca deficiență, s-a reținut faptul că instanța de apel nu a respectat disp.art. 378 alin.11Cod procedură penală, în sensul că, inculpatul nu a fost audiat, în condițiile în care acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, iar în apel a fost prezent.
În rejudecare, cauza a fost înregistrat sub nr-.
Prin Decizia penală nr.6/14.01.2008, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchet, a desființat sentința în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a majorat astfel:
- de la 8 (opt) luni la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.3 din OUG.195/2002 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal;
- de la 6 (șase) luni închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A menținu restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
S-a reținut însă că, la individualizarea, prima instanță nu a ținut cont, în suficientă măsură, de gradul de pericol social al faptelor și de aspectele referitoare la persoana inculpatului, care impuneau aplicarea unor pedepse mai aspre.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru infracțiunea prevde art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, în referire la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, deoarece nu a avut cunoștință de faptul că numitul, căruia i-a încredințat autoturismul pentru a-l conduce, nu deține permis de conducere.
De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals în declarații prev.de art.293 din Codul penal.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile recurate în raport cu primul motiv al recursului declarat de inculpat, Curtea constată că vinovăția acestuia cu privire la infracțiunea de încredințare cu știință a unui autovehicul, pentru conducere pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev.de art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002 este dovedită prin coroborarea probelor adminJ. în cauză.
În primul rând, trebuie observat că singurul motiv pentru care inculpatul și-a declinat în fața organelor de poliție o identitate falsă, afirmând că se numește, a fost acela de a se sustrage răspunderii penale, pentru infracțiunea prevăzută de art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002. - împrejurare din care se deduce că avea cunoștințe despre faptul că numitul nu deține permis de conducere.
Totodată, se reține că, fiind audiat sub identitate falsă, în cursul urmăririi penale, în cauza având ca obiect infracțiunea prevăzută de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, săvârșită de numitul - inculpatul a recunoscut că i-a încredințat acestuia autoturismul pentru a-l conduce pe drumurile publice, deși cunoștea că nu deține permis de conducere ( filele 30-21 urmărire penală).
Coroborând aceste declarații cu declarațiile martorilor și Petrof, precum și cu concluziile expertizei dactiloscopice efectuate în cauză, în mod corect cele două instanțe au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev.de art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea nr.7/2007) în concurs real cu infracțiunea, prev.de art.293 din Codul penal.
În consecință, nu poate fi primit favorabil primul motiv al recursului declarat de inculpat, în sensul că s-ar impune achitarea sa pentru infracțiunea prev.de art.78 din OUG nr.195/2002.
Totodată, Curtea consideră că nu este întemeiată nici critica formulată prin al doilea motiv de recurs, privind individualizarea pedepselor.
Examinând cauza sub acest aspect, se constată că pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost modificate de către instanța de apel, sunt just individualizate, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Astfel, s-a ținut cont de gradul concret de pericol social al faptelor, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite, precum și de aspectele referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist și care a avut o conduită procesuală nesinceră.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul,fiul lui și, născut la 31.12.1982 în B, domiciliat în B,-, -/10,.47, sector 2,.47, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.6/14.01.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.672/15.11.2006 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-).
Obligă pe inculpatul-recurent la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 26.06.2008
Tehnored. - 30.06.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
