Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1052/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 1052
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.246/A/23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, lipsă partea civilă intimată.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de către procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și a sentinței primei instanțe, și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca inculpatul să propună probe în apărare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea primei instanțe, menținută de instanța de apel este temeinică și legală, faptele comise de inculpat fiind pe deplin dovedite.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a propune martori în dovedirea nevinovăției sale, apreciind că probele au fost instrumentate tendențios.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului, deținut în Penitenciarul Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit."g ""i "Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare iar pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. "a"Cod penal la 1 an închisoare.În baza art. 33 lit. "a" și 34 lit. "b" s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală 447/07.09.2004 a Judecătoriei Lugoj, de 1 an închisoare și executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executa, în final, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10.06.2007. În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Potrivit art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 alin. 3 lit. "b"Cod procedură penală cu referire la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 34.364,55 lei către partea civilă C Computers SRL
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 238/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. și i Cod penal, și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a, 37 lit. a și 83 Cod penal, reținându-se că, în fapt, în noaptea de 08/09 mai 2007, a pătruns prin efracție în magazinul SC SRL L situat pe str. - nr. 2 din L de unde a sustras mai multe bunuri ( 10 monitoare, calculator, 9 unități centrale, plăci de bază, plăci video, alte piese componente calculator și un telefon mobil marca Samsung) pe care le-a încărcat în autoturismul său marca cu nr. -. După comiterea furtului a încercat să vândă de urgență bunurile pentru a nu fi suspectat de organele de poliție. În acest sens l-a sunat pe fratele concubinei sale ( G ) pentru ca acesta să-i găsească cumpărător pentru bunurile sustrase convenind cu acesta să se deplaseze la domiciliul acestuia în. A plecat cu autoturismul spre luându-i în mașină pe învinuit și pe numitul pentru a-l ajuta la descărcarea bunurilor și la vânzarea acestora. Ajungând în C inculpatul a oprit autoturismul la o stație și a vândut telefonul mobil numitei cu suma de 80 lei. După aceea și-a continuat drumul până la unde s-a întâlnit cu G căruia i-a vândut un calculator cu suma de 30 lei după care împreună cu acesta, cu și au plecat spre Municipiul Ajungând în A i-a lăsat pe și la o stație pentru a servi masa iar inculpatul însoțit de viitorul său cumnat au mers într-o piață unde inculpatul a vândut bunurile sustrase cu suma de 1500 euro.
Din întreg probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.
Inculpatul nu a recunoscut nici una din faptele reținute în sarcina sa, nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței, declarând că bunurile le-a cumpărat fie de la niște persoane necunoscute fie, ulterior în fața instanței, de la, fără să poată dovedi susținerile sale în nici un mod, contestând și faptul că ar fi condus autoturismul proprietatea sa până în deși nu poseda permis de conducere, aspect infirmat atât de declarația martorei cât și de declarația martorului, acesta precizând că inculpatul a fost persoana care a condus autoturismul până în.
Instanța de fond a observat că în cursul judecății, martorul, și-a schimbat declarația, susținând că inculpatul ar fi cumpărat bunurile sustrase de la, susținerea sa necoroborându-se cu probele aflate la dosarul cauzei și de altfel prin procesul - verbal desesizare din oficiu al parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, depus la fila 157 dosar se precizează că față de acesta se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal. S-a considerat că declarația acestui martor se contrazice chiar cu declarația inculpatului dată în dosarul de urmărire penală fila 66 - 67, unde inculpatul a declarat că trei persoane necunoscute i-ai oferit spre vânzare mai multe monitoare și unități de calculator, persoane care îi erau total necunoscute, că a fost de acord să le cumpere, iar a fost doar persoana care l-a însoțit, alături de la aceste persoane în vederea achiziționării bunurilor.
În drept, instanța de fond a concluzionat că faptele inculpatului constituie infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal și de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, texte de lege în baza cărora prima instanță l-a condamnat pe inculpat.
La dozarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului precum și a pedepsei rezultante, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal,de gradul de pericol social, împrejurările în care s-au săvârșit fapta, datele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut faptele săvârșite având o atitudine nesinceră, se află în stare de recidivă.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.06.2008 sub același număr de dosar.
Inculpatul apelant nu a arătat motivele pentru care a formulat calea de atac a apelului însă, în cuprinsul declarației date în fața tribunalului, a menționat că se consideră nevinovat și că bunurile menționate de partea civilă au fost cumpărate de el de la martorul .
Prin decizia penală nr. 246/A/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e Procedură Penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant.
În temeiul art. 381 aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță durata arestului de la data de 15 aprilie 2008 la zi, iar conform art. 350 din Codul d e Procedură Penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel reținut următoarele considerente:
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de furt. Pe tot parcursul urmăririi penale acesta a susținut că a cumpărat bunurile sustrase de la partea civilă intimată, de la trei bărbați care au coborât dintr-un autoturism înmatriculat în județul M și că nu el este cel care a comis furtul. În cursul cercetării judecătorești el a revenit și a arătat că a cumpărat bunurile în cauză de la martorul. Și în legătură cu cealaltă infracțiune, de conducere a unui autoturism fără a fi în posesia unui permis de conducere, inculpatul a declarat inițial că el a fost cel care a condus mașina la plecarea din L după care a revenit și a arătat că autoturismul a fost condus de o altă persoană.Nici una din variantele prezentate de inculpat nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Ceea ce nu a fost contestat în cauză este faptul că inculpatul a plecat din localitatea L însoțit fiind de martorii și, variante diferite fiind prezentate doar în ceea ce privește modalitatea în care cei trei s-au întâlnit și proveniența bunurilor sustrase.
Analizând declarațiile martorilor și ( a acestuia din urmă cea din faza de urmărire penală deoarece tribunalul nu a putut lua în considerare declarația modificată din fața instanței de fond pentru că acesta nu a putut prezenta o motivație rezonabilă și pertinentă a modificării depoziției, cu atât mai mult cu cât chiar el a arătat judecătorului fondului că nu s-au exercitat presiuni asupra sa de către organele de poliție ) tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
Astfel, ambii martori au declarat că în momentul în care s-au întâlnit cu inculpatul, care conducea o mașină roșie, marca, acesta avea deja asupra lui mai multe unități de calculator, monitoare și alte piese de calculator. Cei doi nu au susținut varianta inițială a inculpatului, cum că ar fi fost prezenți în locul în care acesta s-a întâlnit cu trei persoane care au coborât dintr-un autoturism înmatriculat în județul M și că ar fi participat la trecere bunurilor din mașina acestora din urmă în autoturismul inculpatului.
Cele două declarații, coroborate cu relatările martorului, cum că niște copii care se jucau în apropierea magazinului din care au fost sustrase bunurile i-ar fi spus că l-a văzut pe inculpat, care era însoțit de o altă persoană, că a supravegheat o perioadă de timp respectivul spațiu, nu fac decât să demonstreze instanței că inculpatul este cel care a sustras bunurile în cauză. Faptul că acesta a acționat singur sau împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, nu exclude vinovăția lui.
În ceea ce privește a doua infracțiune, aceasta rezultă atât din declarațiile celor doi martori anterior indicați cât și din declarația martorei, angajată a unei stații de alimentare cu carburanți situată în orașul C, și care a arătat că intr-o noapte inculpatul a venit să alimenteze un autoturism, de culoare roșie, pe care l-a condus atât la venire cât și la plecare, și că i-a oferit spre vânzare un telefon mobil. De altfel, chiar inculpatul a susținut, pe parcursul urmăririi penale, că a condus personal autoturismul.
În concluzie, tribunalul a reținut că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, ce rezultă fără nici un dubiu din probele administrate în cele două faze ale procesului penal.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, tribunalul a considerat că, având în vedere calitatea de recidivist a inculpatului precum și încercările acestuia de a induce în eroare organele judiciare, acestea sunt corect individualizate, prin raportare la criteriile instituite de art. 72 cod penal.
Observând ca fiind corecte și operațiunile ulterioare de contopire a pedepselor, revocare a suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, cu consecința adăugării pedepsei anterioare la pedeapsa rezultantă nou aplicată, tribunalul a constatat că hotărârea judecătoriei este temeinică și legală.
Împotriva deciziei penale nr. 246/A/23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare la tribunal pentru a propune probe în apărare.
Analizând decizia penală recurată în raport de solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare cu probatoriul administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Potrivit art. 38514p Cod Penal, în cazul recursului, instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs. Așadar, inculpatul avea posibilitatea să propună audierea unor martori doar la judecarea cauzei în primă instanță sau în apel, iar în recurs putea depune înscrisuri noi care să fie avute în vedere de instanță.
Așa fiind, se apreciază că cererea formulată, privind casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare nu se bazează pe cazurile expres prevăzute de lege pentru a se pronunța o astfel de hotărâre.
Analizând hotărârea recurată instanța constată că inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Interzicerea Cod Penal dreptului de a alege, prev.de art. 64 lit.a teza I nu se justifică față de persoana inculpatului și infracțiunea săvârșită, urmând ca sub acest aspect recursul declarat de inculpat să fie admisibil.
În consecință, în baza art. 38515alin.1 punct.2 lit. d p Cod Penal va fi admis recursul declarat de inculpat, casată decizia și sentința penală nr. 182/15.04.2008 a Judecătoriei Lugoj și în rejudecare se va înlătura interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit.a teza I p Cod Penal, dreptul de a alege.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor urmează a fi menținute.
În baza art. 38516p Cod Penal raportat la art. 381.p Cod Penal se va deduce arestul preventiv la zi și va fi menținută în continuare această măsură.
În baza art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 punct.2 lit. d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.246/A/23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.182/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr- cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului dreptului de "a alege", prev. de art.64 lit.a teza I-a
Cod PenalMenține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
Menține starea de arest și deduce în continuare arestul.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.VI/tehnored AJ
2 ex/26.11.2008
Prima instanță: Judec. L -
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
