Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1115/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 1115
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.275/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, lipsă partea civilă intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, pe motiv că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, motivat de faptul că hotărârea instanței de fond menținută de instanța de apel este temeinică și legală, susținerile inculpatului privind nevinovăția sa nu au suport probator.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, achitarea sa întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1494 din 16.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 334.p Cod Penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, din infracțiunea prev. de art. 208 al.1 Cod Penal, art. 209 al.1 lit. e, g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 208 al.1 Cod Penal, art. 209 al.1 lit. e, g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.a p, și s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsa de 3 ( trei ) ani și 2 ( două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 86 ind.4 al.1 Cod Penal, raportat la art. 83 al.1 Cod Penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2033/ 29.06.2005 a Judecătoriei Timișoara si s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea aplicată inculpatului in prezenta cauză, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa totala de 6 ( ani) ani și 2 ( două) luni închisoare in regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalI s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza II,b Cod Penal, pe durata și în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 07.03.2008, la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.Cod Penal p., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 al. 3 lit. b si art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ. s-au respins pretențiile materiale solicitate de partea civilă în cuantum de 2000 lei ca nedovedite și s-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu nr. 3343/P/2008, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 24.03.2008, inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. e, g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod Penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în seara zilei de 07.03.2008, acesta a deschis portiera din spate dreapta a autoturismului marca VW - 8749 YA 68 proprietatea numitului ce se afla parcat pe str. - din T în fața imobilului cu nr.1 și a sustras din interior un laptop marca Apple.
Din probele administrate în cauză rima p. instanță a reținut vinovăția inculpatului și l-a condamnat la pedeapsa înscrisă în dispozitivul sentinței, la aplicarea pedepsei ținându-se seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.
Cod PenalÎmpotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului și achitarea întrucât nu a săvârșit infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 275/A din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, s-a menținut în continuare starea de arest preventiv și s-a dedus arestul executat.
Instanța de apel analizând hotărârea apelată în raport de prevederile art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat următoarele:
Potrivit declarației sale, în seara zilei de 07.03.2008, inculpatul s-a deplasat pe strada - din T, iar din autoturismul marca VW - 8749 YA 68, proprietatea părții vătămate, ce se afla parcat în fața imobilului cu nr.1, a sustras din interior un laptop marca Apple, fiind văzut de martorul ocular A, care se afla în trecere prin zonă, în timp ce a deschis ușa de la o mașină străină, a luat un laptop din interior și a început să fugă, după care inculpatul a aruncat laptop-ul pe jos la o distanță de cca. 30 distanță de autoturismul de unde a sustras bunul. La fața locului unde a fost prins inculpatul de către organele de poliție imediat după săvârșirea faptei a fost găsit și un spray paralizant. Fiind anunțată partea vătămată de sustragerea bunului din autoturismul proprietatea sa personală, aceasta a venit la fața locului și a recunoscut laptop-ul pe care l-a lăsat pe bancheta din spate a autoturismului, ca fiind al său, doar că nu era spart.
Inculpatul, deși a fost surprins in flagrant, așa cum rezulta din declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorului A, precum si cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Declarația inculpatului nu concordă cu cea a martorului propus de acesta, Curuți, relatată mai sus, care nu îi confirmă varianta și nu are nici o legătură cu cauza.
Având în vedere că susținerile inculpatului nu au fost dovedite cu probe, iar obiectivitatea declarațiilor părții vătămate, coroborate cu cele ale martorului A, precum si cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, nu poate fi pusă la îndoială de instanță, toate acestea au fost de natură a forma convingerea primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului.
În consecință, prima instanță a reținut corect că inculpatul a sustras un bun mobil, însușindu-l pe nedrept, acțiunea acestuia întrunind, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat. La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile legale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
Prima instanță a constatat din studiul fișei de cazier judiciar al inculpatului că acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, contra patrimoniului, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a Cod Penal, raportat la ultima condamnare de 3 ani închisoare aplicată, pentru comiterea unei alte infracțiuni de furt calificat, prin nr. 2033/29.06.2005 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, așa încât a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în ceea ce privește recidiva, constatând corect că în speță sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a pen.
În raport de considerentele arătate, tribunalul a respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr.275/A/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării achitarea sa deoarece nu a comis fapta, fiind o înscenare, nu săvârșit fapta de sustragere din mașina a unui laptopd.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, depozițiile inculpatului, ale martorilor, planșe foto care se coroborează cu plângerea părții vătămate din care reiese că inculpatul recurent a comis un act material de sustragere de bunuri din autoturismul părții vătămate, săvârșind infracțiunea de furt calificat, în dauna părții vătămate. Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, respectiv infracțiunea de furt calificat în varianta reglementată de art.208 al.1, 209 lit.g, e pen. forma de vinovăție fiind intenția directă în sensul reprezentării că bunurile sustrase, aparțin altuia, bunuri pe care și le însușește fără consimțământul proprietarului, dorind să comită fapta știind că astfel îl pune pe proprietarul bunurilor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelor bunuri, cauzându-le astfel o pagubă. Starea de fapt este contestată de inculpatul recurent care comiterea faptei cu precizarea că este o înscenare și că nu a comis nici o faptă penală cu toate că probele administrate îl contrazic. Astfel, este de subliniat că bunurile reclamate de partea vătămate ca fiindu-i sustrase au fost găsite asupra inculpatului la un interval scurt de timp de la comiterea faptei, activitatea sa ilicită fiind confirmată de martorul ocular A-fila 28 dosar urmărire penală- care a arătat că l-a văzut pe inculpat aplecat în interiorul autoturismului din care s-au sustras bunurile și ulterior ascunzându-le în geacă, iar apoi a observat mai multe persoane care fugeau după inculpat. Același martor mai arată că s-a reușit imobilizarea inculpatului, ocazie cu care bunurile sustrase au fost găsite asupra lui.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, toate acestea în legătură directă cu vârsta fragedă a inculpatului, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen.
Față de cele de mai sus, soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cele două grade de jurisdicție, fond și apel, fiind legale și temeinice, în temeiul art..38515alin.1 punct 1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.275/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Se va menține starea de arest și deduce în continuare arestul.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art..38515alin.1 punct 1 lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.275/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Menține starea de arest și deduce în continuare arestul.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 04 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/09.12.08
Tehnored AJ/15.12.08
Prima instanță: Judec. T-
Apel: Trib. T-,
15 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Codrina Iosana
