Furtul (art.208 cod penal). Decizia 122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 122/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de (fost ) împotriva sentinței penale nr. 249/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul-apelant, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu G din cadrul Baroului T, nereprezentată fiind partea vătămată-intimată Telecomunicații CFR SA
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea condamnatului-apelant, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Condamnatul-apelant depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al condamnatului apelant, avocat G, solicită admiterea apelului, în măsura în care cererea de revizuire se în cadrează în dispozițiile art. 5221Cpp.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 5221.C.P.P. inculpatul a fost prezent la trei termene de judecată în fața primei instanțe și a refuzat a fi audiat, sustrăgându-se de la judecată.
Condamnatul-apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 249 din 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 5221Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 477/30.11.2006 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr.4331/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4413/25.09.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție, formulată de revizuentul (fost ), fiul lui și, născut la data de 23.01.1980 în jud. A, domiciliat în jud.A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Arad.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22.09.2009, sub nr-, condamnatul (FOST ) a solicitat instanței revizuirea sentinței penale nr. 477/30.11.2006 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr.4331/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4413/25.09.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție.
În motivare revizuientul a arătat că întrunește condițiile prevăzute de art.5221Cod procedură penală întrucât a fost suspus procedurii de predare conform mandatului european de arestare, iar judecarea și condamnarea sa au avut loc în lipsă. Condamnatul a arătat că a fost prezent la termenul din 23.11.2006 ocazie cu care au fost audiați ceilalți inculpați dar el nu a fost audiat astfel încât solicită audierea sa și urmare a rejudecării cauzei să-i fie aplicată o pedeapsă mai mică decât cea pe care o execută.
La acest dosar s-a atașat dosarul nr.4331/2006 al Tribunalului Arad, dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din înscrisurile aflate la dosar prima instanță a reținut următoarele:
Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 477/30.11.2006 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr.4331/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4413/25.09.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a), g), alin.3 lit.f) Cod penal cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru art.276 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal, art.75 lit.c) Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal. Prin aceeași sentință s-a contopit fiecare din pedepsele aplicată cu restul de 523 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27/2001 a Judecătoriei Chișineu Criș, rezultând două pedepse de câte 5 ani și respectiv 6 ani închisoare, iar în urma contopirii acestora s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani închisoare, inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa de 8 ani închisoare.
În fapt s-a reținut că în cursul anului 2004 în perioada aprilie octombrie, inculpatul a sustras cabluri aeriene din cupru, putând fi pusă în pericol siguranța circulației.
În baza aceste sentințe a fost emis de Tribunalul Arad mandatul de executare cu nr. 575/2006 din 5.10.2007.
S-a reținut de către prima instanță că revizuientul a fost suspus procedurii de extrădare în baza mandatului european de arestare, mandat prin care s-au precizat și garanțiile procesuale instituite de art.5221Cod procedură penală, respectiv că" în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului". Întrucât această procedură specială se judecă conform regulilor prevăzute de calea extraordinară a revizuirii, cerere astfel intitulată de condamnat, situație în care nu trebuie să indice vreunul din cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală, s-a analizat de către prima instanță admisibilitatea acesteia.
S-a reținut că sintagma "judecate și condamnate în lipsă" se referă exclusiv la persoanele care au lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești (judecata în primă instanță, în apel și în recurs).
Analizând dosarul nr.4331/2006 al Tribunalului Arad, în care acesta a avut calitatea de inculpat, s-a constatat de către prima instanță că a fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță (la termenele de judecată din 8.06.2006, 22 iunie 2006), iar la deschiderea cercetării judecătorești, la data de 26 octombrie 2006 acesta a refuzat audierea și a solicitat un nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat, iar ulterior nu s-a mai prezentat, judecata în apel și recurs efectuându-se în lipsă, dar cu apărător din oficiu.
S-a apreciat că, revizuientul deși știa de proces, având termen în cunoștință, s-a sustras de la judecată, sustragere care nu i-a afectat dreptul la apărare, acesta fiind reprezentat de un avocat din oficiu. În aceste condiții, s-a apreciat că condamnatul nu poate invoca propria culpă (necomunicarea locului în care se află), în cererea de rejudecare a cauzei. Reținând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile speciale de rejudecare prevăzute de art.5221Cod procedură penală, respectiv judecata nu a avut loc în lipsă, tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul (fost ).
Împotriva sentinței penale nr. 249/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat apel, în termen legal, condamnatul (fost ), solicitând desființarea hotărârii și rejudecarea cauzei de către prima instanță.
În motivarea apelului, condamnatul a susținut că s-ar fi comis un exces de putere de către prima instanță atunci când s-a apreciat că cererea sa nu întrunește condițiile prevăzute de art. 5221.C.P.P. În acest sens, apelantul a învederat că a fost supus procedurii de predare conform mandatului european de arestare, că judecarea și condamnarea sa au avut loc în lipsă, că a fost prezent la termenul din 23.11.2006, când au fost audiați ceilalți inculpați, dar el nu a fost audiat. Totodată, a arătat că dorește să fie audiat și în urma rejudecării cauzei să-i fie aplicată o pedeapsă mai mică decât cea pe care o execută, să se rețină aplicarea art. 74 și 76.Cod Penal și să se dispună contopirea cu restul din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 27/2001 a Judecătoriei Chișineu Criș. Condamnatul a mai susținut că a fost privat de toate drepturile recunoscute și garantate de art. 6,7,10,11 din Legea nr. 304/2004 și art. 6 din CEDO.
Analizând apelul declarat de condamnatul (fost ), prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu conform art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5221.C.P.P. întrucât condamnatul a fost prezent la mai multe termene de judecată a dosarului nr. 4331/2006 în fața Tribunalului Arad. Astfel, din cuprinsul dosarului nr. 4331/2006 al Tribunalului Arad rezultă că apelantul condamnat a fost prezent în fața primei instanțe la termenele din 08.06.2006 (fila 38 dosar fond), din 22.06.2006 (fila 50 dosar fond), din 26.10.2006 (fila 88 dosar fond) și 09.11.2006 (fila 117 dosar fond). De asemenea la termenul din 26.10.2006 (fila 86 dosar fond) inculpatul a dat o declarație în care a arătat că dorește să-și angajeze apărător din cadrul Baroul Oradea și solicită amânarea cauzei. După data de 09.11.2006 nu s-a mai prezentat în instanță, fiind reprezentat de un apărător din oficiu la judecarea apelului și recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 5222din Codul d e procedură penală, a căror aplicare este solicitată de petiționarul condamnat, rejudecarea după extrădare, la cererea condamnatului, are loc numai în cazul persoanelor judecate și condamnate în lipsă. Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac). Procedura reglementată de dispozițiile art. 5221.C.P.P. are scopul de a permite inculpaților care nu au avut cunoștință de procesul penal derulat împotriva lor să-și exercite dreptul la apărare, și nu de a prelungi procesul pentru aceea care, cu bună știință s-au sustras de la judecată.
În ce privește dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocate de condamnat, instanța constată că nu se poate reține o încălcare a acestora prin neaudierea sa întrucât aceasta este imputabilă conduitei apelantului. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, rezultă fără echivoc că acesta a avut cunoștință de proces și nu a înțeles să-și exercite personal drepturile prevăzute de lege, sustrăgându-se justiției.
Este adevărat că cerința referitoare la ascultarea inculpatului a fost statuată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe hotărâri, între care cea pronunțată în cauza Ekbatani împotriva Suediei, în care se arată că în noțiunea de proces echitabil intră și obligația de apreciere directă a declarațiilor inculpatului; în cauza Ilișescu și împotriva României, în care se reamintește că prezentarea la proces a unui acuzat are o importanță capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate, ale cărei interese trebuie protejate, cât și cele ale martorilor. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul reclamanților și eventuala lor "renunțare la dreptul de a se apăra", Curtea Europeană a statuat, în cauza Colozza împotriva Italiei, că o renunțare la exercitarea unui drept garantat de Convenție trebuie să fie stabilită în mod neechivoc. Prin urmare, trebuie analizat atât comportamentul autorităților, cât și cel al inculpatului. În speță, așa cum s-a arătat, inculpatul a fost prezent în fața primei instanțe, la termenul la care au fost audiați coinculpații a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-și angajat un avocat, în condițiile în care beneficia de asistență juridică gratuită și, ulterior, nu s-a mai prezentat. Prin urmare, inculpatul a avut cunoștință de dreptul său de a fi ascultat de instanțele de judecată, ceea ce face de prisos o informare ulterioară a instanței referitoare la posibilitatea exercitării acestui drept, și avea cunoștință de existența procesului.
Este adevărat că și organelor judiciare le revin anumite obligații pentru ca inculpatul să-și poată exercita dreptul de a fi ascultat de instanțele de judecată, însă acestea trebuie, pe de o parte, să aibă un caracter rezonabil, iar, pe de altă parte, să nu contravină dreptului acestuia de a nu face nici o declarație. În cauza Saunders împotriva Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că deși nu este menționat în mod expres în art. 6 din Convenția, dreptul la tăcere și una din componentele sale, și anume dreptul de nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaționale larg recunoscute care au stat la baza noțiunii de proces echitabil consacrată de art. 6 din Convenție. Dreptul de a nu contribui la propria acuzare presupune că, într-un proces penal, acuzarea va căuta să-și fundamenteze dosarul fără a apela la elemente de probă obținute prin constrângere sau prin exercitarea de presiuni asupra acuzatului. Ori în speță, aducerea inculpatului în fața instanței prin utilizarea forței de constrângere a organelor statului ar fi putut fi apreciată ca un atentat la acest drept câtă vreme inculpatul avea cunoștință de posibilitatea de a da declarații conferită de legea procesual penală și a înțeles să se sustragă de la judecată. Mai trebuie relevat și faptul că orice drept procesual trebuie exercitat cu bună credință, neputându-se aduce atingerea autorității de lucru judecat ca urmare a eludării unor dispoziții legale de către părți sau invocării lor în alte scopuri decât cele pentru care au fost recunoscute.
În ce privește invocarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, instanța constată că, potrivit art. 69 din acest act normativ, rejudecarea persoanei extrădate este, de asemenea condiționată, de condamnarea sa în lipsă; iar art. 841alin. 2 face trimitere la art. 5221.C.P.P. astfel că nu se poate reține o încălcare a normelor legii speciale.
În ce privește cererea de contopire cu restul din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 27/2001 a Judecătoriei Chișineu Criș, instanța constată că aceasta nu a fost formulată și în fața primei instanțe, ori obiectul căii de atac este acela de a se verifica legalitatea și temeinicia modului de soluționare a cauzei de către instanța inferioară; iar, pe de altă parte, o asemenea cerere presupune o procedură diferită de cea reglementată de art. 5221.C.P.P.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul (fost ) împotriva sentinței penale nr. 249/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. văzând culpa procesuală a condamnatului în declararea unei căi de atac nefondate, va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul declarat de (fost ) împotriva sentinței penale nr. 249/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă apelantul condamnat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.- 13.11.2009
Tehnored. - 17.11.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Ion Dincă
