Furtul (art.208 cod penal). Decizia 124/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.124/R/2009
Ședința publică din 25 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.213/A din 28 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c pen. cu aplic.art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în cea de furt, prev.de art.208 alin.4 pen. având în vedere că nu s-a dovedit folosirea violenței de către inculpat la momentul sustragerii bunului. Inculpatul a luat un scuter din posesia părții vătămate, pe care a împins-o, astfel că aceasta s-a dezechilibrat, dar acesta nu constituie act de violență. Au fost audiați mai mulți martori, însă niciunul nu declară clar și cu convingere că l-a văzut pe inculpat că a luat cu violență scuterul de la partea vătămată. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. În mod corect, instanța de apel a apreciat acest act ca un act de violență, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu furt. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, din care rezultă că inculpatul a intrat în posesia scuterului prin împingerea părții vătămate, care s-a dezechilibrat. Această acțiune de împingere este un act de violență. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1187 din 26 mai 2008 Judecătoria Baia Marea dispus în temeiul art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G din infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 al.1 și 2 lit.c pen cu aplicarea art. 37 lit.a pen. în infracțiunea de furt de folosință prev de art. 208 al.4 pen. cu aplicarea art. 37 lit.a pen.
În baza art. 208 al.4 pen. cu aplicarea art. 37 lit.a pen. a condamnat pe inculpatul G, porecla "", fiul lui G și, născut la data de 30.12.1982 în B M, cetățenie română, studii 2 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, domiciliat în B Sprie,-/13, județul M - A,-, jud. A, CNP -, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință.
În baza art. 83 al.1 pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 170/2004 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin decizia penală 102/A/2004 a Tribunalului Maramureș, urmând ca inculpatul să execute 3 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b pen.
În baza art. 346.pr.pen raportat la art. 998 și urm civ a obligat inculpatul la plata către partea civilă asistat de reprezentant legal, domiciliat în B Sprie,-/68, jud. M, a sumei de 700 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191.pr.pen a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189.pr.pen onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, către apărător, conform delegației nr. 160/14.01.2008 a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Baia Marea avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. de dosar -, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 08.04.2007, în jurul orelor 14, prin folosirea de violențe a deposedat-o pe partea vătămată de un scuter pe care ulterior l-a abandonat lângă blocul 16 de pe strada - Vest.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei reprezentând contravaloarea reparării scuterului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 08.04.2007, inculpatul Gas olicitat părții vătămate scuterul pentru a se plimba cu el însă aceasta din urmă l-a refuzat. Inculpatul a insistat reușind în cele din urmă să ia scuterul din posesia părții vătămate.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut că a sustras bunul de la partea civilă, susținând că aceasta i l-a încredințat. Din declarațiile martorilor nu rezultă clar care a fost modalitatea prin care inculpatul a intrat în posesia scuterului părții civile. Astfel, martorul declară în fața instanței de judecată că inculpatul a insistat să-i fie încredințat scuterul fără a exercita nici un fel de violențe sau amenințări asupra părții civile (fila 63). De asemenea, martora susține că nu a văzut ca inculpatul să fi lovit pe partea civilă pentru a intra în posesia scuterului acesteia (fila 81 din dosarul instanței). Martorul susține că partea civilă a fost împinsă de pe scuter însă nu a căzut. Partea civilă însăși în declarațiile date în cursul urmăririi penale susține în prima fază că a fost împinsă de pe scuter însă nu a căzut (fila 5 verso din dosarul de urmărire penală), pentru ca apoi să declare că a fost împinsă și a căzut (fila 6 verso din dosarul de urmărire penală).
Instanța a apreciat că, potrivit principiului "in dubio pro reo", atâta vreme cât exista un dubiu cu privire la exercitarea actelor de violență pentru a sustrage bunul, acesta se va interpreta în favoarea inculpatului astfel încât a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1 și 2 lit. c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. în infracțiunea de furt de folosință prev. de art. 208 alin. 4.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
În drept, judecătoria a reținut că fapta inculpatului care la data de 08.04.2007, în jurul orei 14, luat din posesia părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia, un scuter în scopul de a-l folosi pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de folosință prev. de art. 208 alin. 4.pen. text de lege în baza căruia, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Întrucât fapta care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită de inculpat în cursul termenul de încercare de 4 ani stabilit prin decizia penală nr. 102/A/2004 a Tribunalului Maramureș pentru o pedeapsă de 2 ani închisoare, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a pen.
În baza art. 83.pen. instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 102/A/2004 a Tribunalului Maramureș.
Instanța a făcut aplicarea art. 71.pen. privind interzicerea inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b pen. având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatei, precum și vinovăția acesteia sub forma intenției directe.
În baza art. 14.proc.pen. coroborat cu art. 346 alin 1.proc.pen. și art. 998 și următoarele Cod Civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă.
În baza art. 191 al. 1.proc.pen a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
În motivarea apelului, hotărârea instanței de fond a fost apreciată ca fiind nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. în infracțiunea de furt de folosință, prev. de art.208 alin.4 pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen.
Prin decizia penală nr. 213/A/28.11.2008 a Tribunalului Maramureș în temeiul art.379 pct.2 lit.a proc.pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.1187 din 26.05.2008 a Judecătoriei Baia Mare pe care o desființează în parte și judecând:
A fost condamnat inculpatul G - porecla "", fiul lui G și, născut la data de 30.12.1982 în B M, recidivist, domiciliat în B Sprie-/13 jud. M pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. 76 lit.b pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, schimbând încadrarea juridică din furt calificat, prev. de art.208 alin.4 pen. cu aplicarea art.37 lit. a pen.
În temeiul art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 170/2004 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală 102/A/2004 a Tribunalului Maramureș urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
În temeiul art.71 pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II a și lit.b pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au răms în sarcina acestuia, iar suma de 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond în mod eronat a interpretat probațiunea administrată în cauză, dând faptei o încadrare juridică incorectă.
Astfel la data de 8.04.2007 inculpatul Gas olicitat părții vătămate scuterul pentru a se plimba cu el, însă acesta a refuzat.
Inculpatul a reușit în cele din urmă să ia scuterul din posesia părții vătămate, împingând-o pe aceasta, urmare acțiunii inculpatului, partea vătămată s-a dezechilibrat.
Această stare de fapt se conturează din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor I,.
Acțiunea de împingere a părții vătămate în scopul de a sustrage un bun de la aceasta are semnificația unui act de violență, care se circumscrie elementului constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește activitatea principală, respectiv cea de furt, în cadrul laturii obiective a tâlhăriei, atunci când aceasta privește un vehicul, nu interesează dacă este săvârșită în scopul însușirii pe nedrept sau în scopul folosirii pe nedrept, cum este cazul în speță.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a admis în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.penală apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.1187 din 26 mai 2008 Judecătoriei Baia Mare, pe care a desființat-o în parte și judecând a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. 76 lit.b pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, schimbând încadrarea juridică din furt calificat, prev. de art.208 alin.4 pen. cu aplicarea art.37 lit. a pen.
În temeiul art.83 pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 170/2004 a Judecătoria Baia Mare, definitivă prin decizia penală 102/A/2004 a Tribunalului Maramureș șio s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de4 ani închisoare.
În temeiul art.71 pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II a și lit.b pen.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și antecedența penală a inculpatului, având în vedere că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.170/2004 a Judecătoriei Baia Mare la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, dând totodată eficiență prevederilor art.83 pen.
Restul dispozițiilor sentinței penale atacate au fost menținute.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G, criticând soluția instanței de apel ca fiind nelegală și a solicitat casarea acestei hotărâri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună menținerea sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că în cauză nu s-a dovedit că a sustras bunul victimei prin folosirea violenței și că nu poate fi reținut ca și act de violență faptul că a împins-o pe partea vătămată, chiar dacă aceasta din urmă s-a dezechilibrat.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în data de 8.04.2007, în jurul orelor 14,00, inculpatul a luat un scuter din posesia părții vătămate cu scopul de a-l folosi pe nedrept și, pentru că nu a avut consimțământul victimei, inculpatul a exercitat acte de violență asupra acesteia pentru a intra în posesia bunului, respectiv l-a împins pe numitul, acțiune în urma căreia acesta din urmă s-a dezechilibrat.
Deși inculpatul a negat faptul că ar fi împins pe partea vătămată, martorii audiați în cauză contrazic această susținere, confirmând depoziția victimei sub acest aspect.
Astfel, martorul ( 13 dos. ) relatează că în prezența sa inculpatul a solicitat insistent părții vătămate să-i dea scuterul pentru a se plimba și, fiind refuzat de acesta din urmă, inculpatul l-a împins pe partea vătămată de pe scuter, acțiune în urma căreia acesta a fost îndepărtat de pe scuter și s-a dezechilibrat. Același martor menționează că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice, cu vorbea cu voce ridicată și gesticula, aspecte care, în opinia martorului au fost de natură să-i cauzeze frică victimei. Același martor mai precizează că inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă, mai ales atunci când se află sub influența băuturilor alcoolice.
La fel, martora ( 14 -15 dos. urm. pen.) precizează că, aflându-se la geamul apartamentului, personal a văzut când inculpatul a împins victima de pe scuter, partea vătămată dezechilibrându-se, după care a luat scuterul și a plecat cu acesta. În fața instanței ( 71 dos. fond), martora relatează că inculpatul a luat scuterul victimei, dar că, deși nu-și amintește cum a procedat inculpatul, își menține declarația dată în faza de urmărire penală. Așa fiind, înlăturarea de către instanța de fond a declarației dată în faza de urmărire penală de către această martoră, apare ca fiind nefondată atâta timp cât aceasta a manifestat, în esență, o poziție constantă.
În același sens, martorul ( 16 dos., 95 dos. fond) relatează că personal a văzut de la geamul apartamentului său când inculpatul l-a împins pe partea vătămată de pe scuter, acțiune în urma căreia victima s-a dezechilibrat, după care inculpatul a luat scuterul victimei și a plecat cu acest bun.
În acest context, depoziția martorului dată în fața instanței de fond ( 63) și prin care că inculpatul l-ar fi împins pe partea vătămată, apare cu puterea evidenței ca fiind nesinceră, fiind corect înlăturată de către instanța de apel.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța de apel a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală aplicată a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, urmarea cauzată, dar și persoana inculpatului care este recidivist, a fost parțial sincer în declarații și a recuperat prejudiciul prin restituirea bunului sustras.
Susținerea inculpatului potrivit căreia încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina sa este nelegală deoarece în cauză nu s-a dovedit că a exercitat acte de violență pentru a sustrage bunul victimei și că, raportat la modul de comitere a faptei, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat este nefondată, această critică adusă deciziei instanței de apel urmând a fi înlăturată pentru considerentele următoare:
Infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiunea complexă, se caracterizează sub aspectul laturii obiective prin două acțiuni, din care una principală - furtul, iar a doua, secundară - folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în neputința de a se apăra. Între aceste două acțiuni există o legătură de la mijloc la scop deoarece acțiunea principală apare ca fiind cea care vizează în mod direct obiectul juridic al infracțiunii complexe, pe când acțiunea secundară se conturează ca fiind cea care, vizând un alt obiect juridic, are întotdeauna un caracter ajutător, complinitor, în sensul că este destinată să ușureze, să completeze sau să dea eficiență acțiunii principale în crearea rezultatului.
Prin "violență", ca element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, se înțelege o constrângere fizică exercitată asupra persoanei vătămate. trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei, nefiind necesar ca ea să aibă caracterul unei forțe irezistibile.
Așa fiind, fapta inculpatului de a împinge victima care s-a dezechilibrat în urma acestei acțiuni, a fost a de natură a înfrânge rezistența părții vătămate și a constitui mijlocul de realizare a scopului urmărit, respectiv sustragerea bunului, astfel că se circumscrie noțiunii de violență folosită de textul de lege și realizează elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, iar decizia atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G (fiul lui G și, născut la data de 30.12.1982 în B M, recidivist, domiciliat în B Sprie-/13 jud. M) împotriva deciziei penale nr. 213/A din 28 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LH/Dact.SM
2 ex./04.03.2009
Jud.fond.
Jud. apel:;
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
