Furtul (art.208 cod penal). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 127
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel
Judecător - -
Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 264 din 28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalul Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales G reprezentând pe recurentul - inculpat (lipsă) și procurator; avocat ales G reprezentând intimata - parte civilă Tg.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat G, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei în raport de cazul de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod Procedură penală, respectiv instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți, invocând, de asemenea, existența cazului de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod Procedură penală, întrucât instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate; astfel, se arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă nu și valoarea prejudiciului reținut prin actul de inculpare, susținând constant că acesta este mult mai mic, respectiv 32.500 lei, dar instanța de apel în mod greșit a apreciat, în raport de concluziile raportului de expertiză și declarația martorului, că valoarea prejudiciului este mult mai mare; inculpatul a invocat în motivele de apel că inventarierea nu s-a efectuat cu respectarea în totalitate a Ordinului nr. 1753/2004, dar instanța nu a analizat în concret acest motiv și, mai mult, nu a procedat la audierea nemijlocită a martorului, însă declarația acestuia - dată în cursul urmăririi penale - a fost folosită ca probă în procesul penal, deși nu a fost consemnată în condițiile prevăzute de lege; s-a arătat că nu a fost audiat nici martorul, deși s-a dispus administrarea acestei probe, iar instanța de fond nu a solicitat relații de la organul de urmărire penală cu privire la soluția dată referitor la, față de care s-a dispus disjungerea, deși în dosarele în care au fost cercetați și existau date care ar fi ajutat la aflarea adevărului în cauza de față; s-a arătat totodată că inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică din oficiu în nici una din fazele anterioare ale procesului, astfel încât, în mod greșit instanța de fond l-a obligat la suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, solicitând astfel, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, pe fond, reducerea cuantumului daunelor materiale la 32.500 lei, precum și înlăturarea obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu, iar în subsidiar, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru motivele invocate.
Avocat G, pentru intimata - parte civilă Tg. J, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, întrucât hotărârile atacate sunt legale și temeinice, prejudiciul fiind corect stabilit, iar inculpatul, deși contestă raportul de expertiză, nu a formulat obiecțiuni.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât instanța de apel s-a pronunțat motivat cu privire la toate criticile invocate, iar prejudiciul cauza prin săvârșirea infracțiunii a fost corect stabilit, pe baza probelor administrate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.887 din 5 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr- în baza art.208 al.1 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 14 iulie 1984 în Târgu Cărbunești, cu domiciliu în comuna, sat Jud. G, fără antecedente penale, fără ocupație CNP - - la pedeapsa de doi închisoare, iar în baza art. 81 cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului, pe durata prev. de art.82 cod penal și i s-au pus în vedere disp. art.83 cod penal.
I-au fost puse în vedere inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit. teza II și lit.b cod penal, așa cum prevăd disp. art.71 al.5 cod penal.
În baza art. 346 cod de procedură penală rap. la art.998/999 cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 126.295,22 lei despăgubiri civile, către partea civilă SC SRL Târgu J, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.100/P/II/1/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu -J, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2002 - august 2005, lucrat în calitate de muncitor necalificat, fără forme legale, la SC SRL Tg-J, societate administrată de partea vătămată, ce avea ca principale atribuții încărcarea și descărcarea mărfurilor, precum și transportarea acestora din magazia unității până în standul (punct de lucru) situat în incinta Complexului Comercial "", din municipiul Tg-J, jud.
In aceeași perioadă, a fost angajat în calitate de vânzător - gestionar la SC SRL Tg-J, ce avea punct de lucru tot în perimetrul Complexului.
Inculpatul și s-au cunoscut la locul de muncă, ulterior intrând în relații și cu numitul - angajat ca vânzător la SC SRL.
Datorită lipsei de supraveghere din partea administratorului SC SRL Tg-J, dar și a relațiilor de încredere dintre părți, inculpatul avea un acces nelimitat și permanent în magazia societății comerciale, condiții în care, în perioada ianuarie - august 2005, în complicitate cu numiții și, a sustras în mod repetat diverse mărfuri din magazia unității, pe care le valorifica la prețuri mai mici, către alte persoane.
Întrucât SC SRL Tg-J rula o cantitate mare de marfa, în special produse alimentare, sustragerea a fost depistată cu mare întârziere, cu ocazia efectuării unui inventar, împrejurare în care s-a stabilit o lipsă de -,05 lei.
Pe parcursul cercetărilor, a restituit părții vătămate suma de 4000 lei provenită din vânzarea unor mărfuri aduse de către inculpatul, precum și produse în valoare totală de 1500 lei.
De asemenea, inculpatul, prin intermediul fratelui său, a mai restituit lui suma de 4500 lei, aceasta din urmă declarând că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de -,05 lei.
In drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului - astfel cum au fost descrise anterior - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, starea de fapt fiind dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată; adresele SC SRL Tg-J; nota de constatare din data de 10.09.2005; listele de inventar; declarațiile martorilor,; declarațiile inculpatului.
Prin sentința penală nr.1099/28.03.2008 a Judecătoriei Tg-J, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, fiind admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL Tg-J și obligat inculpatul la 116.901 lei despăgubiri civile, către partea civilă, iar prin decizia penală nr.141/08.09.2008 a Tribunalului Gorj, s-au admis apelurile declarate de inculpat și partea civilă împotriva sentinței penale nr.1099/28.03.2008 a Judecătoriei Tg-J, desființându-se hotărârea și trimițându-se cauza pentru rejudecare, la aceeași instanță de fond, constatându-se în acest sens că inculpatul nu a fost citat prin procedura specială prevăzută de dispozițiile art. 177 alin. 4.proc.pen. respectiv la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea și că procuratorul inculpatului nu a fost citat la termenele de judecată stabilite de instanța de fond, deși inculpatul i-a lăsat o procură specială în acest sens.
Fiind astfel reinvestită, Judecătoria Tg-J - ca instanță de fond - a constatat în esență că ctivitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și, la individualizarea pedepsei aplicată acestuia, a avut în vedere dispozițiile art. 72. pen. în sensul că a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de dispozițiile art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în sensul limitelor de pedeapsă prevăzute pentru fapta săvârșită, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atrag agravarea sau atenuarea răspunderii penale, considerând că pedeapsa cu închisoarea este cea care își va realiza scopul preventiv, determinându-l pe inculpat să nu mai săvârșească fapte de natura celei pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 346 rap.C.P.P. la art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 126.295,22 lei despăgubiri civile către partea civilă SC "" SRL Tg-J, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală calculată la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că greșit a fost reținut în hotărâre faptul că a recunoscut în totalitate comiterea faptei, că nu s-a luat în calcul împrejurarea că a achitat o parte din prejudiciu și că s-a stabilit greșit cuantumul cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penală nr. 264 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul - Secția Penală, s-a dispus admiterea apelului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.887/5 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr-; desființarea hotărârii și reducerea despăgubirilor civile pe care inculpatul le datorează părții civile SC SRL Târgu J, de la suma de 126.295,22 lei, la suma de 116.901 lei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate și s-a stabilit la 200 lei onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, care să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Gorj.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că din probele administrate în cauză (respectiv concluziile raportului de expertiză, declarațiile martorilor și ) a rezultat un prejudiciu mult mai mare cauzat de inculpat, dovedit și de întinderea mare a cheltuielilor pe care acesta le-a făcut într-un timp scurt.
S-a apreciat a fi întemeiat însă motivul privind calculul greșit al prejudiciului cauzat de inculpat părții civile SC SRL Târgu J, dovedindu-se și recunoscându-se de reprezentanții părții civile - în declarațiile date în instanță - că, din totalul prejudiciului, s-au recuperat o parte din sume. Astfel, s-a dovedit că de la s-au recuperat marfă în sumă de 1500 lei, precum și suma de 4000 lei provenită din vânzarea mărfurilor sustrase de la partea civilă, iar fratele inculpatului a dat reprezentanților părții civile suma de 4500 lei, tot în contul recuperării prejudiciului.
Astfel, instanța de apel a redus cuantumul despăgubirilor civile de la suma de 126.295,22 lei, la suma de 116.901 lei, așa cum de altfel a fost reținut și prin dispozitivul sentinței penale nr.1099/28 martie 2008 Judecătoriei Târgu J i u, care însă a fost desființată prin decizia penală nr. 141 din 8 sept.2008 a Tribunalului Gorj, dar apelul promovat de partea civilă împotriva acelei hotărâri a vizat numai latura penală a cauzei, apreciindu-se deci că prin soluția de față nu se înrăutățește situația inculpatului, în propria lui cale de atac.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, solicitând admiterea, casarea deciziei în raport de cazul de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod Procedură penală, respectiv instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți, invocând, de asemenea, existența cazului de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod Procedură penală, întrucât instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate; astfel, se arată că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă nu și valoarea prejudiciului reținut prin actul de inculpare, susținând constant că acesta este mult mai mic, respectiv 32.500 lei, dar instanța de apel în mod greșit a apreciat, în raport de concluziile raportului de expertiză și declarația martorului, că valoarea prejudiciului este mult mai mare; a invocat în motivele de apel că inventarierea nu s-a efectuat cu respectarea în totalitate a Ordinului nr. 1753/2004, dar instanța nu a analizat în concret acest motiv și, mai mult, nu a procedat la audierea nemijlocită a martorului, însă declarația acestuia - dată în cursul urmăririi penale - a fost folosită ca probă în procesul penal, deși nu a fost consemnată în condițiile prevăzute de lege; s-a arătat că nu a fost audiat nici martorul, deși s-a dispus administrarea acestei probe, iar instanța de fond nu a solicitat relații de la organul de urmărire penală cu privire la soluția dată referitor la, față de care s-a dispus disjungerea, deși în dosarele în care au fost cercetați și existau date care ar fi ajutat la aflarea adevărului în cauza de față; s-a arătat totodată că inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică din oficiu în nici una din fazele anterioare ale procesului, astfel încât, în mod greșit instanța de fond l-a obligat la suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, solicitând astfel, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, pe fond, reducerea cuantumului daunelor materiale la 32.500 lei, precum și înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu, iar în subsidiar, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru motivele invocate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 9 și 10 Cod Procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856Cod Procedură penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele existente la dosar.
Astfel, recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, constând în aceea că, în perioada ianuarie - august 2005, inculpatul, în complicitate cu numiții și, au sustras, în mod repetat, mai multe bunuri din magazia aparținând părții civile Tg. J, bunuri pe care le valorificau la prețuri mai mici decât valoarea reală a acestora.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu probele administrate, inclusiv recunoașterea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a arătat modalitatea de săvârșire a faptei, însă a precizat că valoarea mărfurilor sustrase de la partea civilă este de aproximativ 30.000 lei și nu de 126.901,05 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Motivele de recurs invocate de către inculpat - vizând nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri formulate de către acesta, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, precum și nemotivarea hotărârii - sunt nefondate, întrucât instanța de apel a pronunțat hotărârea cu respectarea dispozițiilor art. 378 alin. 3 Cod Procedură penală, care obligă această instanță să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Ori, în cauza de față, prin apelul declarat, inculpatul a criticat sentința sub aspectul laturii civile, respectiv sub aspectul cuantumului prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, iar instanța de apel a făcut referire, prin considerentele deciziei, la toate criticile invocate de către inculpat.
Astfel, coroborând toate probele administrate în cauză - inclusiv raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare judecătorească de un expert contabil, raport de expertiză cu privire la care inculpatul nu a formulat obiecțiuni și care a avut în vedere la întocmire toate actele contabile puse la dispoziție de către partea civilă - instanța a stabilit că, până la data reținută prin rechizitoriu ca dată la care a fost săvârșită infracțiunea de către inculpat, lipsa în gestiune a părții civile a fost de 126.295,22 lei (la obiectivul stabilit de inculpat, în sensul de a se preciza valoarea consumului zilnic al salariaților, reprezentând masa de prânz și cafeaua, s-a precizat că nu au fost puse la dispoziție documente din care să reiasă că angajaților li se deconta această masă de prânz).
Este nefondat și motivul de recurs privind neaudierea nemijlocită a martorului și împrejurarea că instanța a avut în vedere numai declarația dată de acesta în faza de urmărire penală, întrucât, din actele dosarului rezultă că s-au făcut numeroase demersuri pentru aducerea și audierea în fața instanței a acestui martor, prin citarea acestuia cu mandate de aducere la fiecare termen de judecată la instanța de fond, însă, întrucât din procesele-verbale încheiate a rezultat că acesta era plecat din țară, acest aspect nu s-a putut îndeplini, așa încât s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale.
De altfel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a decis că dreptul unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte reale, de a interoga martorii care-l acuză și de a obține convocarea și interogarea martorilor în apărarea sa, în aceleași condiții în care au fost audiați martorii acuzării, nu poate, pe de o par te, merge dincolo de orice limite materiale într-o situație dată, iar, pe de altă parte, prin convocarea acestui drept nu se poate ajunge la blocarea desfășurării procedurii, mai ales în situația în care, în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru soluționarea ei (cauza Calabro / Italie ).
Mai mult, instanța de apel a apreciat că este utilă cauzei administrarea probei cu martori în această fază procesuală constând în audierea martorilor, pentru stabilirea exactă a situației de fapt și a prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii și a efectuat demersuri în vederea audierii nemijlocite, inclusiv a martorului, însă acest lucru nu a fost posibil, deoarece martorul - care a fost citat la adresele cunoscute - nu a fost găsit, iar în ședința publică de la 28.10.2009, apărătorul ales al inculpatului a declarat că renunță la audierea acestui martor.
În raport de aceste considerente, se apreciază că recursul inculpatul este nefondat, întrucât, așa cum am arătat, starea de fapt și vinovăția inculpatului, precum și prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, au fost dovedite cu probele administrate în cauză, simpla susținere a inculpatului că prejudiciul a avut o valoare mult mai mică - dar fără a aduce dovezi în acest sens - nu poate justifica reducerea daunelor materiale la care a fost obligat către partea civilă.
Motivul de recurs invocat de inculpat vizând obligarea greșită a acestuia la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, este nefondat, întrucât, la instanța de apel a fost desemnat apărător din oficiu pentru inculpat, apărarea fiind obligatorie, delegația aflându-se la fila 9 din dosarul menționat, apărător care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în condițiile prevăzute de lege, la toate termenele de judecată în fața instanței de apel și, mai mult, acesta nu a fost obligat la suma menționată mai sus, deoarece soluția instanței de apel a fost de admitere a apelului formulat de inculpat, motiv pentru care, în raport de dispozițiile legale, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul de avocat fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursul formulat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției (onorariu avocat oficiu a fost stabilit în raport de asistența juridică acordată de avocat oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, această asistență juridică constând în formularea motivelor scrise de recurs, cu precizarea că se are în acest sens în vedere protocolul încheiat la 01 octombrie 2008 de Ministerul Justiției).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 264 din 28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalul Gorj - Secția Penală.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:.
Dact. 2 ex./ - 25 Februarie 2010
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel
