Furtul (art.208 cod penal). Decizia 143/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 143/
Ședința publică din 06 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu Judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, și de, fiul lui G și -, născut la data de 24 noiembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 206/A din data de 05 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimat inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale nr. 937/2008, depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți civile și intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, desemnat din oficiu pentru recurent să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest.
Recurentul arată că este de acord cu apărătorul desemnat din
oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare constată terminată cercetarea judecătorească și cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul, asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului susține motivele de recurs formulate de parchet, și depuse în scris la dosar. Greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. c Cod penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, reținând că tâlhăria săvârșită pe casa scării pentru păstrarea bunului furat, nu este tâlhărie săvârșită într-o locuință sau dependință a acesteia, cu un loc public, considerând că, tâlhăria săvârșită de inculpat pentru păstrarea bunului furat a fost săvârșită într-o dependință a locuinței. Un alt doilea motiv de apel este acela că s-a pronunțat o pedeapsă greșit individualizată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, atunci când s-a redus pedeapsa de la 7 ani la 5 ani. Arată că inculpatul a pătruns în apartamentul părții vătămate în timp ce aceasta se afla în baie. Partea vătămată l-a surprins pe inculpat care avea geanta în posesia sa, la prins de mână încercând să-l imobilizeze și să-i ia geanta dar, la țipetele părții vătămate, mai multe uși ale apartamentelor s-au deschis și atunci inculpatul, pentru a păstra bunul furat și pentru a-și asigura scăparea, a lovit pe partea vătămată peste mâna și în zona intercostală. a avut loc într-o dependință a locuinței, pe casa scării. Având în vedere motivele expuse atât oral cât și în scris, în baza art. 38515Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate și de menținere a hotărârii instanței de fond, considerând că apelul a fost greșit admis.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurent,
apreciază că individualizarea este corectă solicitând respingerea recursului declarat de parchet.
Recurentul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului parchetului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 677 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.334 Cod pr. penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din data de 14.02.2007, din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2/1 lit. c Cod penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 21lit. c Cod penal și art. 192 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.208 alin.1 Cod penal - fapta din 27.10.2006, inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 24 noiembrie 1983 în Râmnicu V, domiciliat în comuna, sat i Mici, județul V, fără forme legale în comuna, sat, județul V, fără ocupație, fără antecedente penale, -, deținut în Penitenciarul Colibași, a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, - fapta din 27.10.2006, același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. g cod penal - fapta din 21.12.2006, același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art.192 alin. 2 Cod penal - fapta din 21.12.2006, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art.211 alin. 21lit. c Cod penal - fapta din 14.02.2007, același inculpat a fost condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art.192 alin.1 Cod penal - fapta din 14.02.2007, același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57, 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.350 rap. la art.160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 14.02.2007, la zi.
În baza art.14 și urm. art.346 Cod pr.penală, art.998, 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească sumele de: 100 lei către partea civilă, 2300 lei către partea civilă escu.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarele:
1.La 27.10.2006, în jurul orelor 12, inculpatul s-a deplasat pe strada - - din Râmnicu V și văzând că la imobilul situat la nr.7 nu se observă nici o persoană, a luat hotărârea să sustragă bunuri din această locuință. Inculpatul a pătruns în curtea imobilului, pe poarta neîncuiată, a traversat curtea și a pătruns în locuința părții vătămate, pe ușa de acces, neîncuiată, după care, dintr-o cameră, a sustras un telefon mobil marca Motorola, fiind surprins de partea vătămată însă, aceasta, nu a putut să-l identifice pentru că avea fața acoperită cu haina și a ieșit în grabă pe lângă aceasta.
Prejudiciul produs părții vătămate a fost evaluat la 100 lei și nu a fost recuperat.
2.La data de 21.12.2006, în jurul orelor 12, pe întuneric, s-a deplasat pe strada dr. din Râmnicu V, a luat spontan hotărârea de a sustrage bunuri din imobilul situat la nr.10, pătrunzând în curte pe poarta neîncuiată, după aceea în casă pe ușa de acces neîncuiată și a sustras o cutie în care se aflau tacâmuri, și din interiorul ei a luat mai multe piese din precum și un cuțit din bronz inscripționat, pe care le-a pus într-o găsită în interiorul aceleiași case, după care a părăsit imobilul, cauzând un prejudiciu de 2300 lei.
3.La data de 14.02.2007, în jurul orelor 11, pătruns, prin ușa neasigurată, în apartamentul nr.11 de la etajul 3, scara D, blocul, situat pe strada - -, de unde a sustras o geantă care se afla pe cuierul din holul apartamentului, din imediata apropiere a ușii de la intrare.
Partea vătămată, care, între timp se afla în baie, la o distanță de circa 4-5. de ușa de la intrare, l-a observat pe inculpat și s-a îndreptat spre ușă, împingându-l pe acesta, închizând, totodată, ușa, alertând, de asemenea vecinii, strigând "hoțul".
După ce a redeschis ușa de la apartament, l-a observat pe inculpat stând în continuare lângă ușă, astfel că a închis din nou ușa, ocazie cu care a observat că i-a fost sustrasă geanta din cuier.
Pentru a-și asigura scăparea și pentru păstrarea bunului furat inculpatul a fugit spre etajul 4 iar, întrucât ușa de acces spre acoperișul blocului era asigurată cu lacăt, a coborât în grabă spre parter.
In momentul în care a ajuns la etajul 3, în dreptul ușii părții vătămate, a fost prins de aflată în pragul ușii, cu mâna de mâna lui și de geanta sustrasă, timp în care partea vătămată continua să strige după ajutor.
Pentru a scăpa, inculpatul s-a luptat cu victima timp de câteva secunde, iar în momentul în care a auzit că deschid mai multe uși de la apartamentele vecinilor părții vătămate, alertați de strigătele acesteia, a lovit-o puternic peste mâna, după care i-a mai aplicat o lovitură cu în zona intercostală, reușind astfel să se elibereze și să părăsească în grabă imobilul, aruncând, însă, la o mică distanță geanta sustrasă, care a fost, ulterior, identificată și restituită părții vătămate.
Urmare a leziunilor produse, partea vătămată a avut nevoie de 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt și violare de domiciliu prev. de art. 208 alin. 1 și art. 192 alin. 1 Cod penal, cu referire la faptele din 27.10.2206, de furt calificat și violare de domiciliu prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, referitoare la faptele din 21.12.2006, iar cele săvârșite la 14.02.2007, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 211 alin. 21lit. c Cod penal și art. 192 alin. 1 Cod penal.
Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, au fost contopite conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată prin privare de libertate.
La aplicarea pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale prevăzute de lege la fiecare infracțiune în parte, conținutul concret al acestora, urmările produse, natura bunurilor sustrase, faptul că acestea în cea mai mare parte nu au fost recuperate și sancțiunile administrative aplicate pentru comiterea unor alte furturi. S-a mai avut în vedere situația materială, familiară și socială, ca și conduita inculpatului, făcându-se aplicația art.57 și 71 Cod penal rap. la art. 64 li. a și b Cod penal.
În temeiul art.350 și 160 Cod pr. penală, s-a menținut starea de arest preventiv (inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv) iar, în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 14.02.2007 până la data pronunțării sentinței.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la 100 lei despăgubiri către partea civilă și la 2300 lei către partea civilă escu.
S-a constatat de instanța de fond, că despăgubirile către au fost recuperate prin restituirea bunului sustras și că alte despăgubiri nu a mai solicitat.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței, criticând-o ca nelegală și netemeinică, prin aceea că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa pentru infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu din 14.02.2007, săvârșite față de partea vătămată, iar în situația în care se va reține vinovăția în legătură cu aceste fapte, se impune reținerea unei singure infracțiuni de tâlhărie, întrucât fapta de violare de domiciliu este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, susținând, totodată, că greșit a fost încadrată fapta în dispozițiile art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, încadrarea juridică fiind cea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită pe casa scării și nu în locuință.
TRIBUNALUL VÂLCEA, prin decizia penală nr.206/A din 5 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul - inculpat, a desființat în parte sentința în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului pe care le-a repus în individualitatea lor, și a înlăturat pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. c Cod penal, pentru fapta săvârșită la data de 14 februarie 2007.
În baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din art.211 alin.21lit.c Cod penal în art.211 alin.2 lit. Cod penal, iar în baza acestui text de lege a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în condițiile art.57 și 71 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul executat la zi, menținându-se, totodată, restul dispozițiilor sentinței.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, în care s-au inclus și cheltuielile judiciare avansate de stat care se stabilesc la 100 lei și se suportă tot de acesta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca întemeiată condamnarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, dar a apreciat că în privința faptelor săvârșite la 14 februarie 2007, se impune o altă calificare juridică a acestora, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.c în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
In acest sens, a motivat că violența asupra părții vătămate s-a produs nu pentru sustragerea bunului ci pentru păstrarea bunului sustras și pentru a-și asigura scăparea, aceasta întâmplându-se pe casa scării - în loc public, în sensul art.152 Cod penal - și nu în locuință sau în vreo dependință a locuinței părții vătămate, încadrarea juridică fiind cea menționată a art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
Potrivit acestei încadrări, tribunalul arată că, întrucât tâlhăria nu a fost săvârșită în dauna părții vătămate, într-o locuință sau dependință a acesteia, ci într-un loc public, infracțiunea de violare de domiciliu se află în concurs real cu cea de tâlhărie și, în consecință, dispunând schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 lit.c în infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracțiune la 5 ani închisoare, pe care a contopit-o cu pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.2 Cod penal, stabilită de instanța de fond, pe care a menținut-
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul cât și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Inculpatul critică decizia prin motivele scrise invocate, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că se impune o altă modalitate de executare decât privarea sa de libertate și anume, suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, nu are antecedente penale, are 5 copii minori în întreținere, alături de soție, părinții fiind decedați.
Parchetul critică soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
1.Astfel, cu privire la nelegalitate, parchetul susține că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, reținând că tâlhăria săvârșită pe casa scării, pentru păstrarea bunului furat, nu este o tâlhărie săvârșită într-o locuință sau dependință a acesteia, ci într-un loc public.
In acest sens, apreciază că dependințele sunt acele locuri care constituie o prelungire - un accesoriu - a locuinței și întregesc folosința acesteia, nefiind relevantă situația dacă dependințele fac corp comun cu locuința sau acestea sunt separate.
Ca atare, consideră parchetul, încadrarea juridică legală este aceea pe care a dat-o prima instanță și anume cea prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, impunându-se, în consecință, admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru această faptă, așa cum a dispus instanța de fond.
2.Cu privire la netemeinicie, parchetul susține că pedeapsa a fost greșit individualizată, prin reducerea acesteia de la 7 ani la 5 ani, avându-se în vedere modalitatea extrem de periculoasă în care a fost săvârșită fapta, prin pătrundere în apartamentul părții vătămate, prin lovirea acesteia pentru a-și asigura scăparea și păstrarea genții sustrase, luând, totodată, în considerare și împrejurarea că inculpatul a mai fost sancționat în repetate rânduri cu amendă administrativă și, de asemenea a fost condamnat în perioada minorității pentru infracțiuni de violență, chiar dacă acesta nu este recidivist.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că se impune admiterea recursului parchetului și respingerea recursului inculpatului, pentru considerentele ce vor urma:
1.Cu privire la critica de nelegalitate a hotărârii formulată de parchet, în sensul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei de tâlhărie săvârșită în dauna părții vătămate, de către tribunal din infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, incidentă cazului de casare prevăzut de pct.17 al art.385/9 Cod pr.penală, curtea o apreciază ca întemeiată.
Astfel, fapta de pătrundere, fără drept, a inculpatului în apartamentul părții vătămate, în data de 14 februarie 2007 și de sustragere a genții acesteia de pe cuierul aflat pe holul apartamentului, urmată de întrebuințarea de violențe pe casa scării pentru păstrarea bunului sustras, exercitate împotriva părții vătămate care a fugit după el pentru a-și recupera geanta, geantă ce a fost, ulterior, recuperată, fiind aruncată, constituie, cum corect a stabilit instanța de fond, atât infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, cât și infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal, texte în baza cărora, în mod just a fost condamnat.
Aceasta, deoarece în cauză, față de situația de fapt prezentată, se impune a fi reținută infracțiunea de tâlhărie, infracțiune complexă care absoarbe în conținutul său constitutiv și furtul, infracțiune care s-a săvârșit în momentul și la locul exercitării violențelor pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea cu bunul sustras, și anume pe casa scării și nu în holul apartamentului.
In opinia curții, în concordanță cu opinia instanței de fond, dar în disonanță cu opinia tribunalului, casa scării nu poate să fie considerată loc public, în sensul legii penale, întrucât prin natura sau destinația lui de dependință a locuinței, constituie o prelungire - un accesoriu al acesteia - care întregește folosința locuinței, chiar dacă dependințele fac corp comun cu locuința sau acestea sunt separate, astfel de locuri nefiind accesibile publicului, ci numai locatarilor acelui imobil.
Așa fiind, cum infracțiunea nu s-a săvârșit în loc public, nu poate fi reținută încadrarea juridică dată de către tribunal, în art.211 alin.2 lit.c Cod penal, ce vizează o atare împrejurare, ci infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, ce vizează forma agravantă a tâlhăriei, atunci când ea este săvârșită într-o locuință sau o dependință a acesteia.
Totodată, cum în prealabil săvârșirii acestei fapte de tâlhărie consumată de casa scării, inculpatul a pătruns, fără drept, în apartamentul părții vătămate, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, pe lângă infracțiunea de tâlhărie săvârșită într-o dependință a locuinței, încadrată în prevederile art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, și infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal, prin activitatea infracțională a inculpatului, încălcându-se dispoziții diferite ale legii penale, vizând, pe de o parte, protecția inviolabilității domiciliului și, pe de altă parte, protecția patrimoniului părții vătămate, care nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal.
Ca urmare, curtea va admite recursul declarat de parchet sub acest aspect, casând în parte decizia atacată, în ceea ce privește latura penală a cauzei, înlăturând schimbarea de încadrare juridică dispusă de către tribunal și menținând încadrarea juridică dată de către instanța de fond.
In același timp, modificându-se și limitele de pedeapsă urmare a înlăturării schimbării încadrării juridice a faptei de către tribunal, în sensul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, este situată între limitele de 7 și 20 de ani închisoare, curtea apreciază că se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului față de pedeapsa aplicată de tribunal, de 5 ani, în sensul stabilirii unei pedepse la limita minimă prevăzută de textul penal incriminator, așa cum a fost stabilit de instanța de fond, admițând, astfel, și sub acest aspect al individualizării pedepsei, incident cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală, recursul declarat de parchet.
In consecință, luând în considerare împrejurările în care s-a comis fapta, pericolul de o deosebită gravitate al acesteia, multitudinea antecedentelor inculpatului, chiar dacă nu este recidivist, curtea apreciază, în acest context, că nu pot fi primite criticile vizând individualizarea pedepsei formulate de către inculpat, în recursul său, în sensul că se impune schimbarea modalității de executare din privare de libertate în suspendare, având în vedere că are o situație familială deosebită, cu 5 copii minori în întreținere, părinții decedați, întrucât instanța de fond a dat, de altfel, o largă eficiență a acestor critici, prin chiar orientarea către limita minimă prevăzută de lege, cu referire la fapta ce i s-a reținut în sarcină, în încadrarea juridică dată de aceasta și reținută ca fiind corectă de către curte.
Cum scopul pedepsei poate fi împlinit, conform art.52 Cod penal, nu numai din punct de vedere al prevenției generale, dar și ca o măsură de constrângere, curtea apreciază că în cauză modalitatea de executare nu poate fi alta decât cea a privării de libertate, astfel că recursul inculpatului urmează a fi respins.
Așa fiind, față de cele ce precede, pe considerentele mai sus expuse și în sensul celor exprimate, curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte decizia sus menționată, în ceea ce privește latura penală a cauzei, înlăturând schimbarea de încadrare juridică și cuantumul pedepsei rezultante, menținând, sub aceste aspecte, sentința instanței de fond, atât cu privire la cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiune în concurs, cât și cuantumul pedepsei rezultante, urmând ca inculpatul să execute, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
In baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, întrucât în mod greșit a fost admis apelul inculpatului, ce trebuia respins, curtea va înlătura cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina statului la instanța de apel și, în baza art.189 și art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare cu același titlu, în care este inclus onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei.
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Va deduce, potrivit art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod pr.penală, perioada executării în detenție preventivă, de la 5 decembrie 2007, data pronunțării deciziei până la 6 martie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
In baza art.192 alin.3 și art.189 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 140 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.206/A din 05 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată, în ceea ce privește latura penală a cauzei, înlăturând schimbarea de încadrare juridică și cuantumul pedepsei rezultante, menținând sub aceste aspecte sentința instanței de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva aceleiași decizii.
Înlătură cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina statului la instanța de apel și obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare cu același titlu, în care este inclus onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Deduce perioada executării de la 5 decembrie 2007, data pronunțării deciziei până la 6 martie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 140 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
17 martie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
