Furtul (art.208 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15/
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL Vrancea împotriva deciziei penale nr.284/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 13.01.2009 emisă de Baroul Vrancea -Cabinet individual de avocatură "". Au lipsit: intimatul-parte vătămată și intimata-parte civilă SC Internațional Com.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este al doilea termen de judecată acordat pentru lipsă de procedură, după care;
Întrebat fiind, intimatul-inculpat, personal, precizează că nu dorește să dea suplimentare în fața instanței de recurs, menține declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este fondat pentru motive de nelegalitate a deciziei penale nr. 284/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea privind pe inculpatul.
Critica are în vedere nelegalitatea hotărârii, respectiv greșita soluție pronunțată de instanța de apel d e achitare a inculpatului pentru infracțiunea reținută în actul de sesizare, cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin actul de sesizare a instanței și, ulterior, prin hotărârea primei instanței s-a reținut că inculpatul, în luna septembrie 2007 sustras două cabaline aparținând părții vătămate SC International Com SRL.
Instanța de apel a apreciat că, în raport de probele care auf ost administrate în cauză nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, în sensul că lipsește intenția, scopul luării celor două cabaline nu a fost acela al însușirii pe nedrept, așa cum prevăd dispozițiile art.208 Cod penal, ci acel al recuperării pagubei, respectiv lucerna distrusă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că această hotărâre este nelegală, iar concluzia la care a ajuns instanța de apel este urmare a unei analize trunchiate, superficiale a probelor care au fost administrate în cauză.
Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că terenul pe care inculpatul avea cultivată lucerna este situat în apropierea fermei părții vătămate SC Internațional Com SRL. Această fermă avea și cele două cabaline.
Față de apărarea inculpatului din cursul urmăririi penale în sensul că cele două cabaline au intrat pe terenul său și i-au distrus lucerna și, în acest sens, a luat cele două cabaline pentru a asigura recuperarea prejudiciului, reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că, de fapt, aceste apărări sunt formulate după ce partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la dispariția celor două cabaline iar inculpatul a fost inștiințat de organele de poliție pentru a se deplasa la sediul organelor de poliție în vederea audierii în legătură cu plângerea formulată de partea vătămată.
Pe de altă parte, consideră că, dacă ar fi reținută motivarea instanței - în sensul că intenția inculpatului nu era de a sustrage pe nedrept cele două cabaline, care au stat o perioadă indelungată la locuința inculpatului iar partea vătămată, printr-o modalitate abilă a reușit să verifice că intr-adevăr cabalinele sale se află la inculpat - s-ar crea un precedent periculos, ajungându-se ca fiecare să iși poată face singur dreptate.
Dacă cele două cabaline ar fi distrus lucerna inculpatului, acesta ar fi avut la dispoziție alte posibilități.
Or, Primăria și organele de poliție nu au fost anunțate, sesizate de către inculpat decât ulterior, după un timp de cel puțin două săptămâni după ce cabalinele au dispărut și partea vătămată a sesizat organele de poliție.
De asemenea, precizează că nu este confirmată nici apărarea inculpatului în sensul că a crezut că acele două cabaline ar fi fost abandonate de către stăpân.
Niciun moment nu a manifestat un anumit interes, de a vedea dacă într-adevăr acele două cabaline au fost abandonate - este doar apărarea nesusținută de nicio probă a inculpatului.
În aceste condiții apreciază că hotărârea pronunțată de judecătorie, prin care s-a apreciat că în cauză există faptă și vinovăție, este legală și temeinică.
Astfel, solicită admiterea recursului declarat de Parchet, să se caseze decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea și, în rejudecare, să fie menținută ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de Judecătoria Panciu.
Intimatul-inculpat, prin avocat, susține că, în mod legal, cele două cabaline nu ar fi avut ce să caute pe pășunea inculpatului, insă în România nu există nicio lege care să protejeze proprietatea.
Susține că, în condițiile în care partea vătămată avea cei doi mînji lăsați liberi, dezlegați, distrugând recolta de lucernă și s-au înfruptat din aceasta, în mod cert, cel care a încălcat primul dispozițiile legale este partea vătămată.
Se pune problema analizării intenției subiective a reprezentării pe care a avut-o inculpatul-intimat la momentul la care a găsit cei doi mânji pe terenul său și ce a avut de făcut.
Inculpatul nu avea de unde să știe, la prima vedere, că trebuie să anunțe organele de poliție. A luat mânjii, i-a dus în grajd, în ideea că cineva va veni să reclame pierderea acestor mânji și, în acest mod, va ști clar cine este proprietarul mânjilor, cunoscând astfel cui ii va cere despăgubiri pentru pagubele cauzate de cei doi lăsați liberi în recolta de lucernă.
Susține că, la un anumit interval de timp, văzând că nimeni nu vine să revendice mânjii, inculpatul s-a prezentat la primarul comunei, care avea obligația de a cunoaste cui aparțin cabalinele, potrivit cip-urilor de înregistrare, însă primarul l-a îndrumat către organele de poliție. Abia la organele de poliție a inceput să se stabilească că acei mânji nu erau abandonați și erau ai părții vătămate.
Apreciază că atitudinea inculpatului a fost corectă în continuare. atât timp cât există, în dreptul civil, posibilitatea opririi unui bun al altuia în vederea garantării recuperării prejudiciului, și practica judiciară a statuat acest aspect, în mod clar intenția inculpatului nu a fost în niciun moment de a-și însușit cei doi mânji.
Problema care se pune este cum se face dovada contrarie.
Probațiunea astfel cum a fost realizată în cauză nu dovedește niciun mod că apărar4a inculpatului nu ar fi veridică, că apărarea inculpatului nu ar fi în concordanță cu reprezentarea subiectivă a acestuia.
În aceste condiții, există două teorii, intervenind situațiain dubio pro reoîn favoarea inculpatului.
Atât timp cât nu există alte mijloace de probă cu martori, inscrisuri, în sensul că intenția inculpatului a fost de a-și însuși pe nedrept cabalinele, apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea este corectă și legală și solicită a se respinge recursul declarat de parchet.
Pe parcursul cercetării judecătorești. mânjii au fost restituit, prejudiciul a fost recuperat, inculpatul a executat o pedeapsă de 3 luni.
Învederează că pedeapsa nu este în concordanță cu fapta săvârșită, având în vedere că inculpatul nu a urmărit niciun moment să iși insușească cabalinele.
Partea vătămată, dacă știa că are mânji, trebuia să asigure păstrarea acestora în ham, la staul pentru a nu intra pe proprietatea altei persoane.
Totodată, se pune problema cine acoperă prejudiciul cauzat inculpatului pentru cultura de lucernă.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, susține că este nevinovat. Arată că are cultură de lucernă, a cărei pagubă a rămas nerecuperată, și o fermă de animale: 15 bovine, 30 porci.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 109/2008 a Judecătoriei Panciu, inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208, al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76, lit. d Cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul.
S-a reținut că in primele zile ale lunii septembrie 2007 închis in grajdul său doi mânji, pe care i-a găsit pe terenul său de pe raza com., si a refuzat să-i restituie părții vătămate SC Internațional Com. SRL.
S-a mai reținut că a refuzat restituirea si la intervenția organelor de poliție motivând că nu i s-a plătit contravaloarea recoltei de lucernă distruse. De asemenea, s-a apărat in sensul că fapta sa ar constitui infracțiunea de însușire a bunului găsit, apărare respinsă de instanță.
De asemenea, instanța de fond a respins apărarea inculpatului ca nerelevantă, constând in aceea că acesta a anunțat a doua zi primăria din localitate, iar primarul l-a îndrumat către organul de poliție.
S-a mai reținut că inculpatul s-a adresat pentru cercetări împotriva părții vătămate pentru infracțiunea de distrugere a recoltei de către animalele reținute, dar că rezultatul nu a fost favorabil inculpatului, neîncepându-se urmărirea penală.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza plângerii si declarației părții vătămate, declarațiile martorilor, G si a declarațiilor inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a susținut că este netemeinică si nelegală nefiind dovedită intenția de a sustrage animalele si că scopul acțiunii sale de a le închide in grajdul său si de a refuza restituirea, a fost acela de a-și recupera lucerna distrusă. A arătat că fapta există dar nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, situație dovedită si prin aceea că după reținerea animalelor, a anunțat primăria, apoi s-a sesizat poliția care l-a anunțat cu privire la proprietarul animalelor.
A solicitat achitarea, potrivit art. 11, pct. 2, lit. a si art. 10, lit. d pr.penală sau aplicarea unei măsuri administrative.
Tribunalul Vranceaa apreciat că apelul este fondat.
Din probele administrate s-a reținut că, într-adevăr, inculpatul a închis in grajdul său cei doi mânji aparținând părții vătămate, găsindu-i pe terenul său, situație confirmată si de martorii si, care au constatat că de mai multe ori au fost găsiți caii pe terenul inculpatului.
Cum nu a cunoscut proprietarul, inculpatul a anunțat Primăria despre situația animalelor.
Cunoșteau această situație si martorii iar la apariția proprietarului refuzul de a restitui animalele s-a datorat pretențiilor sale la contravaloarea lucernei distruse din care cauză s-au făcut si cercetări.
Ca atare, in cauză nu s-a putut reține că inculpatul a comis infracțiunea de furt, deoarece intenția pentru care a închis animalele in grajdul său nu a fost aceea de a-si însuși pe nedrept un bun, ci de a-si recupera contravaloarea recoltei.
Față de aceste considerente, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 284/2008, admite apelul declarat de inculpatul și, în rejudecare, achită inculpatul în baza disp.art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele legii, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de apel a dispus achitarea inculpatului în baza disp.art.10 lit.d Cod procedură penală constatând că organele de urmărire penală nu au depus la dosarul cauzei suficiente probe din care să rezulte intenția inculpatului de însușire fără drept a celor doi mânji.
Astfel, analizând activitatea desfășurată de inculpat, se constată următoarele:
1. Chiar în prima sa declarație, inculpatul precizează că nu a intenționat să-i fure pe cei doi mânji ce i-a găsit păscând pe terenul său cultivat pe lucernă, acesta, însușindu-i deoarece nu cunoștea pe proprietarul acestora.
2. Dacă intenționa să-i însușească pe nedrept, mai precis să ii fure, inculpatul nu ar fi făcut ulterior investigații în comună pentru a afla cine este proprietarul mânjilor.
Astfel, din discuțiile purtate cu sătenii, a ajuns la concluzia că mânjii pot fi de la niște persoane din județul V, care în urmă cu 3 luni de zile au abandonat mai multe cabaline pe raza comunei (declarații filele 14 - 15 dosar urmărire penală).
3. Deoarece nu a cunoscut proprietarul, inculpatul a anunțat primăria despre situația animalelor, astfel, la 05.10.2007, inculpatul a solicitat o comisie la fața locului din cadrul Primăriei pentru a evalua pagubele produse prin pășunare de către cele două cabaline.
4. De altfel, proprietarii cabalinelor, conform declarațiilor martorului, au aflat de la un cetățean din satul că mânjii sunt în grajdul locuinței inculpatului. Deci, dacă inculpatul ar fi intenționat să sustragă respectiv să fure pe cei doi mânji, nu s-ar mai fi interesat prin sat despre proprietarul acestora.
În urma acestor demersuri ale inculpatului, care "a dat sfoară în țară" proprietarul, respectiv ferma zootehnică din satul, a aflat de locul unde se află cei doi mânji.
5. Atitudinea inculpatului, care a refuzat să restituie cabalinele proprietarilor până când aceștia nu plătesc daunele provocate pe suprafața de lucernă a inculpatului, coroborat și cu cele menționate mai sus, formează convingerea instanței că inculpatul, în momentul în care a luat cele două cabaline de pe terenul său și le-a dus în grajd, unde le-a ținut mai mult de 3 săptămâni, în vederea aflării proprietarului, și pe cale de consecință, urmărind recuperarea pagubei, nu a intenționat pe latură subiectivă să iși însușească fără drept aceste animale.
În consecință, nefăcându-se dovada pe latură subiectivă a intenției de a sustrage și valorifica cele două cabaline, existând deci un dubiu ce profită inculpatului, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de <Parchet, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr.284/08.10.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.109/19.05.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 08 decembrie 1937 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinie separatăîn sensul că "admite recursul, casează decizia penală nr.284/2008 a Tribunalului Vrancea și menține ca legală și temeinică sentința penală nr.109/2008 a Judecătoriei Panciu ".
PREȘEDINTE,
- -
Red. /16.01.2009
Tehnored. -/2 ex./20.01.2009
Fond: /Apel:,
OPINIE SEPARATĂ
În ceea ce mă privește, consider că prima instanță, de fond, care a pronunțat sentința penală nr.109/19.05.2008 a Judecătoriei Panciu, a avut în vedere, în mod complet întregul material probator, a dat faptei inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare și a avut în vedere în mod eficient criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art.72 Cod penal, motiv pentru care opinez că această soluție trebuia menținută ca legală și temeinică.
Instanța de apel nu a avut în vedere dacă în cauză se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului în dispozițiile art.216 Cod penal (însușirea bunului găsit) și a apreciat în mod greșit că faptei inculpatului îi lipsește un element esențial, anume scopul însușirii pe nedrept.
Așa cum s-a arătat constant în doctrina și practica judiciară, într-un stat de drept, nimănui nu-i este îngăduit să-și facă dreptate singur.
Inculpatul invocă o cutumă, aceea a luării vitelor care au provocat stricăciuni altei persoane, la de animale sau în paza păgubitului, fără ca în legislația noastră actuală să existe o reglementare în acest sens.
Trebuie remarcat că inculpatul a sesizat organele de poliție abia la data de 05.10.2007, după ce la data de 04.10.2007, administratorul firmei SC " International" SRL V, proprietara mânjilor, a depistat animalele sustrase în grajdul inculpatului, în timp ce acesta încerca să le vândă, și a sesizat organele de poliție.
Inculpatul s-a apărat afirmând că cei doi mânji au pe terenul său, distrugându-i cultura de lucernă de pe 3 ha. aspect care este infirmat de procesul-verbal de constatare nr.6019/05.10.2007 al Primăriei comunei, județul V, din care rezultă că, cultura de lucernă a inculpatului nu a fost distrusă.
Declarațiile inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor, și
Deși a anunțat pe primarul comunei, județul V despre găsirea mânjilor, inculpatul nu s-a prezentat și la postul de poliție din comună, pentru a anunța găsirea mânjilor, așa cum l-a sfătuit primarul comunei, după cum însuși inculpatul recunoaște, în declarațiile date.
Atitudinea nesinceră a inculpatului rezultă și din prezumții judiciare după cum urmează:
- atât terenul inculpatului cât și ferma agricolă la care partea vătămată creștea cai de rasă, este situată pe raza aceleiași comune, în sate învecinate.
În general, oamenii de la țară, așa cum este și inculpatul, pot recunoaște caii de rasă, și știu, dacă în satele învecinate se află ferme unde se cresc acest gen de cai.
- inculpatul maximizează distrugerile provocate de cei doi cai la cultura sa de lucernă, din dorința de a ieși din culpă, deși aceste susțineri nu sunt dovedite cu probe.
În mod evident doi cai nu puteau să pască într-un timp scurt, cultura de lucernă de pe 3 ha. deoarece ar fi murit, datorită fermentației lucernei, în procesul de digestie.
- după ce a adus caii în locuința sa, inculpatul i-a băgat în grajd și nu i-a mai scos la plimbare prin curte în mod evident pentru ca aceștia să nu fie observați de alți vecini care să anunțe pe proprietari sau organele de poliție.
- inculpatul a încercat să vândă acești cai martorilor și, după ce îi ținuse în grajd aproximativ 3 săptămâni, ceea ce consider eu, conturează pe deplin intenția de dispune pe nedrept de acești cai, realizând elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
- și după ce a fost depistat, inculpatul a refuzat, în două rânduri, în mod expres, să restituie caii, ceea ce conturează intenția acestuia, potrivit căreia a înțeles să își aproprie aceste bunuri.
- inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală. Din fișa sa de cazier judiciar rezultă că în antecedente a mai fost condamnat la 25.000 lei ROL amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 Cod penal (sentința penală nr.850/1993 a Judecătoriei Panciu, definitivă prin decizia penală nr.75/1003 a Tribunalului Vrancea ) și 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e Cod penal (sentința penală nr.- a Judecătoriei Panciu ).
Toate acestea denotă perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, în special de infracțiuni de furt.
Față de cele expuse apreciez că în sarcina inculpatului se putea reține săvârșirea, cu intenție (cel puțin indirectă) a infracțiunii de furt, prev. de art.208 alin.1 Cod penal, fiind întrunite și celelalte elemente constitutive ale acestei infracțiuni.
Având însă în vedere opinia majoritară a acestui complet de judecată, urmează a se dispune în consecință.
JUDECĂTOR,
- -
Red. /19.01.2009
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
