Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1235./303/2008
1690/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1529
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 361/A de ședință din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.388/28.05.2008, pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. c, art. 76 lit. c Cod penal și art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt calificat.
A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.595/2007 a Judecătoriei Sectorului 6
În baza art. 33 lit. a, art. 36 alin. 2, art. 34 lit. b Cp. au fost contopite pedepsele aplicate în speță cu cea de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 595/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b Cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din 11.12.2007 la 15.04.2008.
Sub aspectul laturii civile, a constatat prejudiciul reparat prin restituirea bunurilor sustrase și că partea vătămată CASH & - MAGAZIN nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:
La datele de 14.12.2006 și 9.01.2007, inculpatul, aflându-se în incinta Complexului Comercial Metro Cash & Magazinul Militari, situat pe-, sector 6, în baza unei rezoluții infracționale distincte, a sustras de la raioanele de cosmetice și dulciuri mai multe produse, pe care le-a ascuns sub geacă și a ieșit din incinta magazinului, cu intenția de însușire pe nedrept, fiind surprins în flagrant de către agenții de pază.
Valoarea totală a prejudiciului cauzat a fost stabilită la nivelul sumei de 318 lei.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a fost dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații martor, declarații inculpat, înregistrare video.
În cauză a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că la data de 14.12.2006 a luat din magazinul Metro mai multe baxuri de gumă și ciocolată, mai multe deodorante și două pachete de cafea pe care le-a ascuns în interiorul gecii cu care era îmbrăcat, intenționând să părăsească spațiul de vânzare fără a le achita prețul. Inculpatul a declarat că la data de 9.01.2007, a fost oprit de agenții de pază înainte de a trece de linia caselor de marcat.
La termenul din 16.04.2008, instanța a procedat la vizionarea CD-ului aflat la dosarul de urmărire penală, în prezența apărătorului din oficiu al inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, solicitând constatarea nulității absolute a actului de sesizare a instanței de fond, neavizat de procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, lui neprezentându-i-se materialul de urmărire penală și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi, iar în subsidiar, apelantul a cerut achitarea sa în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală pentru fapta din 09.01.2007, iar pentru fapta din 14.12.2006, redozarea pedepsei, considerând-o prea severă, față de datele personale, arătând că este căsătorit, are un copil minor și lucra pe un șantier de construcții.
Prin decizia penală nr.361/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul promovat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar a respins cererile privind restituirea cauzei la parchet ca nefondate, în opinia instanței neavizarea actului de sesizare a instanței de către procurorul ierarhic superior, reprezentând motiv de nulitate relativă și nu motiv care să atragă nulitatea absolută a rechizitoriului față de disp.art.197
C.P.P.De asemenea, cu privire la criticile invocate în susținerea solicitării de achitare, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv, împrejurarea că, în data de 09.01.2007, inculpatul, aflându-se în incinta Complexului Comercial, a sustras de la raioanele de cosmetice și dulciuri mai multe produse pe care le-a ascuns sub geacă, cu intenția de a nu le achita prețul.
Situația de fapt a fost probată de declarațiile martorului G, coroborate cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și dovezile de restituire a bunurilor.
Astfel participația inculpatului la comiterea faptelor a rezultat atât din probele enumerate anterior, cât și din declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarația din faza de cercetare judecătorească în care acesta a negat comiterea faptelor de care a fost acuzat, în sensul că a fost oprit de agenții de paza înainte de a trece de casele de marcat, el având intenția de a plăti produsele pe care le avea asupra sa, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză, motiv pentru care a și fost înlăturată de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului apelant privind redozarea pedepsei, și aceasta a fost apreciată de Tribunal ca fiind nefondată, instanța de fond făcând aplicarea art. 74-76 Cod penal, având în vedere aspectele pozitive referitoare la inculpatul, neputându-se ignora însă antecedentele penale, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni similare, ceea ce duce la concluzia că a perseverat în greșeală, deși la data la care a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală atacată era încadrat în muncă.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând - fără deosebire - motivele invocate în calea de atac a apelului, cu referire la: nulitatea actului de sesizare; neaudierea inculpatului; neprezentarea materialului de urmărire penală; nevinovăția inculpatului cu privire la comiterea faptei din 9 ianuarie 2007, iar pentru infracțiunea din data de 14.12.2006 invocă greșita individualizare a pedepsei, solicitând redozarea față de împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, are un copil minor în întreținere, iar prejudiciul este foarte mic.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o evaluare justă a întregului probatoriu al cauzei, pe baza căruia a stabilit - în mod corect - situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestuia, elemente care nu s-au modificat.
Pe baza probelor administrate în cauză și care s-au reținut a se corobora cu declarația martorei (de la urmărirea penală), a martorului (fila 12 ), în mod just s-a stabilit, de către ambele instanțe că - la datele de 14.12.2006 și 9.01.2007, inculpatul, aflându-se în incinta Complexului Comercial Metro Cash & Magazinul Militari, în baza unei rezoluții infracționale distincte, a sustras mai multe produse, pe care le-a ascuns sub geacă și a ieșit din incinta magazinului, cu intenția de a și le însuși pe nedrept, fiind surprins în flagrant de către agenții de pază, cauzându-se un prejudiciu de 318 lei.
Susținerile apărării, în sensul că se impune achitarea pentru fapta din data de 9 ianuarie 2007, vor fi înlăturate de, apreciindu-se că ambele instanțe anterioare - în mod corect - au reținut față de probele administrate în cauză că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea acestei fapte, având în vedere și înregistrările video efectuate în magazin, și declarațiile martorilor care au declarat că l-au văzut pe inculpat ieșind din magazin având asupra sa bunurile, toate aceste probe ducând la o singură concluzie și anume că inculpatul a săvârșit și fapta din data de 09.01.2007.
Referitor la cazul de nulitate invocat, Curtea apreciază că, în mod corect, Tribunalul a arătat că nu există caz de nulitate absolută, ci relativă, întrucât aceste motive nu au fost invocate la primul termen de judecată astfel cum prevăd dispozițiile art. 300 Cod procedură penală, iar rechizitoriul întocmit de procurorul de caz era însoțit de adresa de înaintare, aceasta fiind semnată de către primul procuror al parchetului, dovedindu-se astfel că a fost verificată legalitatea și temeinicia actului de sesizare, per a contrario, rechizitoriul ar fi fost infirmat, iar la data de 16 aprilie 2008, în ședință publică, prima instanță a constatat regularitatea actului de sesizare, având în vedere că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.263-264 Cod procedură penală, s-a dat citire actului și s-a procedat la audierea inculpatului.
În ceea ce privește susținerile că inculpatul nu a fost ascultat și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală deși acesta era arestat, Curtea notează că din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost legal citat, întocmindu-se procese-verbale din care a rezultat că inculpatul nu figura ca fiind decedat, deținut sau arestat într-o altă cauză, iar la data întocmirii rechizitoriului inculpatul nu figura arestat.
Și critica vizând individualizarea pedepsei este privită de C ca fiind nefondată, constatându-se că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, corespunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului determinându-se nu numai prin raportare la circumstanțele personale, ci și la elementele ce țin de materialitatea faptei ca atare.
Astfel, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Deși din fișa de cazier judiciar se reține că recurentul a mai fost condamnat pentru fapte similare, instanța fondului a dat dovadă de clemență, reținând - totuși - în favoarea acestuia dispozițiile art.74 lit.c Cod penal, dar făcând și aplicarea art.80 Cod penal, cu privire la concursul dintre cauzele de agravare și cele de atenuare, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu puțin peste minimul special prevăzut de lege. Mai mult, Curtea arată că prejudiciul a fost acoperit prin restituire nu prin bună voința inculpatului, ci prin intervenția promptă a agenților de supraveghere - angajați ai societății comerciale, realizându-se - practic - prinderea inculpatului în flagrant.
Reținând că circumstanțele personale ale inculpatului au fost deja valorificate de instanțele anterioare, Curtea constată că nu există temei pentru coborârea pedepsei sub limita aplicată.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, situată aproape de minimul prevăzut de lege (de la 3 la 15 ani), cu executare în regim de detenție, se învederează a asigura reeducarea sa, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal fiind corect valorificate prin hotărârea atacată .
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea - în majoritate - va respinge - ca nefondat - recursul inculpatului.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, declarat împotriva sentinței penale nr. 361/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
G -
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de către inculpatul împotriva hotărârilor pronunțate în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
În art. 197 Cod procedură penală sunt enumerate limitativ dispozițiile legale a căror nerespectare atrage nulitatea absolută.
Astfel, este sancționată cu nulitate absolută încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
În acest sens se au în vedere normele care reglementează sesizarea primei instanțe prin rechizitoriu, respectiv art. 262- 264 Cod procedură penală.
Nulitatea absolută poate fi invocată în orice stadiul al procesului, atâta timp cât vătămarea aduce atingere principiilor fundamentale ale procesului penal.
Prin decizia nr. 9/18.02.2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că dispozițiile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea verificării sub aspectul legalității și temeiniciei.
Îndeplinirea procedurii de verificare a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior trebuie respectată, căci sesizarea instanței competente se face de către procurorul care a efectuat verificarea.
Așa cum am arătat, sesizarea directă de către procuror a instanței, atrage încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin recurs în interesul legii a statuat că adresa de înaintare semnată de prim procuror constituie doar mijlocul de corespondență între autoritățile judiciare, sesizarea instanței neputând fi decât efectul rechizitoriului care trebuie să cuprindă dispoziția de trimitere în judecată și mențiunea verificării sub aspectul legalității și temeiniciei de către prin procuror.
Lipsa verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului, invocată în mod corect de către apărătorul inculpatului invalidează instanța, ceea ce face a fi aplicabile dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
În atare situație, recursul declarat de inculpat este fondat și impune casarea hotărârilor cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare a instanței.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
