Furtul (art.208 cod penal). Decizia 155/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 155/

Ședința publică din 07 Martie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător

JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu

JUDECĂTOR 3: Corina

Grefier -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin

Procuror:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 20 iunie 1972, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 158/A din data de 03 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, sceția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 06 martie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin sentința penală nr.262 din 23.06.2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, în baza art.208 1 Cod penal, rap la art. 209, lit.g,i Cod penal, cu aplic.art.41, 2. Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 20.06.1972, în H, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, deținut în PRMS Colibași, studii 9 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.192 2 Cod penal, cu aplic. art.41 2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art.57, 71 Cod penal, interzicându-i-se, pe durata pedepsei, drepturile prev.de art. 64 lit.,b,c Cod penal.

În baza art.114 și art.111 Cod penal, s-a aplicat față de inculpat măsura internării medicale, până la însănătoșire, într-o instituție medicală de specialitate din cadrul sistemului penitenciar, ce a fost desemnată, pe durata executării pedepsei, de către Direcția Generală a Penitenciarelor, iar după expirarea acesteia, dacă inculpatul nu se află deținut în altă cauză, desemnarea unității sanitare se va face de Direcția Sanitară a Județului V

În baza art.14 Cod pr.penală, rap.la art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel: către 295 lei; către - 300 lei; către 245 lei; către 598 lei; 100 lei; către 96,5 lei; către 50 lei; către - 120 lei; către - 126,5 lei; către 300 lei, constatându-se că restul prejudiciilor cauzate prin infracțiune au fost recuperate prin predarea unor bunuri către părțile civile.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. S-au respins cererile părților civile, pentru un sac cu făină, - pentru produsele alimentare, găleată și cearceaf și pentru televizor, pături și covor (filele 22,23,25), neavând legătură cu cauza.

În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea specială, de la inculpat, a sumelor de 8 lei, reprezentând contravaloarea prețului primit de la pentru parii din lemn, 15 lei, reprezentând contravaloarea sacului cu de la,4 lei prețul primit de la pentru pomi și 6 lei prețul primit pentru sârma galvanizată.

În baza art.191 1. Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1200 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, comis un număr de 9 infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, cauzând un prejudiciu total părților vătămate de 4161,60 lei.

Față de inculpat s-a luat și măsura internării medicale avându-se în vedere că acesta prezintă tulburare mixtă a personalității predominant antisocială.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a formulat apel inculpatul, criticând sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

S-a susținut de acesta că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele necesare elucidării cauzei și a cerut restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a arătat că aceasta este aspră față de faptele inculpatului, întinderea prejudiciului și poziția sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului. S-a mai solicitat și contopirea prezentei pedepse cu pedeapsa în a cărei executare se află în prezent întrucât sunt fapte concurente.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.158/A din 3 octombrie 2007, respins, ca nefondat, apelul. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art.332 Cod pr.penală, restituirea pentru refacerea urmăririi penale nu se poate dispune decât în anumite cazuri strict enumerate de textul de lege și nu pentru completarea urmăririi penale, în sensul administrării unor noi probe, așa cum se solicită. De fapt, organul de urmărire penală a administrat întreg probatoriul în vederea stabilirii stării de fapte și încadrării juridice a faptelor.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul a apreciat că aceasta a fost just individualizată, prima instanță având în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal - pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului, circumstanțele de atenuare sau agravare.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare sau rejudecarea ei de către instanța de recurs, pentru întocmirea unei expertize psihiatrice, în condiții de internare care să stabilească și influența consumului de alcool asupra discernământului inculpatului.

De asemenea, apărătorul inculpatului a invocat lipsa încheierii de amânare a pronunțării pentru un termen precum și pronunțarea hotărârii de către prima instanță, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege ca termen maxim pentru amânarea pronunțării, și neregularitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta hotărârii, prin care s-a modificat data pronunțării hotărârii.

In ce privește fondul cauzei, inculpatul a invocat că în sarcina lui au fost reținute și fapte pe care nu le-a recunoscut.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce poate fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că recursul inculpatului este fondat și urmează a fi admis, însă doar în ceea ce privește greșita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 lit.c Cod penal, motivele invocate de către inculpat fiind nefondate.

In ceea ce privește întocmirea încheierilor de amânare a pronunțării, curtea constată că dezbaterile în fond la prima instanță au avut loc în ședința publică din 2 mai 2007, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru 9 mai 2007 (179). La data de 9 mai a fost amânată pronunțarea pentru data de 16 mai, dată la care a fost amânată, din nou, pronunțarea la data de 23 mai 2007 (181).

La data de 23 mai s-a pronunțat sentința penală nr.262 de către Judecătoria Horezu, întocmindu-se minuta aflată la fila 182 dosar, din eroare, consemnându-se la sfârșitul minutei că aceasta a fost pronunțată la data de 25 mai 2007. Având în vedere faptul că în antetul minutei s-a consemnat, pe lângă numărul de sentință și data corectă a pronunțării acesteia, respectiv 23 mai 2007, și că prin încheierea din 29 iunie 2007, fiind o greșeală vădită, s-a îndreptat eroarea strecurată în minută cu privire la data pronunțării, îndreptare permisă de art. 195 Cod pr.penală, sentința fiind ulterior redactată cu o dată a pronunțării corectă, curtea apreciază că în cauză nu este incidentă nici o nulitate care să atragă desființarea sentinței atacate.

De altfel, pronunțarea efectivă a hotărârii în ședință publică, conform art.310 Cod pr.penală, are relevanță și produce consecințele juridice, nu mențiunea despre această pronunțare efectuată în minuta hotărârii respective.

De asemenea, nu atrage nulitatea hotărârii amânarea pronunțării pentru o perioadă mai mare de 15 zile, deoarece termenul prevăzut în art.306 Cod pr.penală, este unul de recomandare, iar nerespectarea lui nu se sancționează prin casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea acestui termen.

In ceea ce privește situația de fapt, curtea reține că, într-adevăr în sarcina inculpatului s-au reținut mai multe acte materiale, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt în dauna a 12 părți vătămate, dar pentru fiecare act material recunoscut sau nu de către inculpat, au existat probe, care au constat fie în martori oculari, fie în martori care la-u văzut pe inculpat în zona locuințelor părților vătămate la momentul anterior sau imediat de după sustragerea bunurilor sau care l-au văzut pe inculpat cu bunurile sustrase și, evident, martori care au cumpărat de la inculpat bunuri despre care au aflat ulterior că au fost sustrase.

In unele situații, inculpatul a fost surprins în momentul în care ieșea din casa părților vătămate, chiar pe geam, sau din curtea acestora, de către părțile vătămate sau de către martori. De altfel, și modalitatea de operare și bunurile sustrase de la părțile vătămate sunt caracteristice pentru felul faptelor săvârșite de către inculpat și în parte au fost recunoscute de către acesta, fie în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, fie în cele de la instanța de judecată sau cu ocazia proceselor verbale întocmite de către organele de poliție locale la momentul depistării inculpatului.

In consecință, nu se impune în nici un fel achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar situația înlăturării unora dintre actele materiale din conținutul infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, nu ar fi condus nici măcar la o schimbare de încadrare, deoarece atât pentru infracțiunea de furt calificat, cât și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, s-a reținut în mod corect aplicarea art.41 2 Cod penal, care implică constatarea vinovăției pentru cel puțin două acte materiale.

Pedeapsa aplicată inculpatului este, de asemenea, just individualizată și chiar blândă, față de numărul mare al actelor materiale și față de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului și de celelalte antecedente penale ale acestuia, inclusiv ținându-se seama de infracțiunea de tâlhărie pentru care se află în prezent arestat.

Inculpatul a mai invocat necesitatea întocmirii unei noi expertize psihiatrice în condiții de internare în prezenta cauză. Art.117 1 Cod pr.penală, prevede că efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor calificat, precum și în cazul în care instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Pentru infracțiunea de furt precum și pentru cea de violare de domiciliu, în mod obișnuit nu este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice.

Prima instanță, având în vedere manifestările inculpatului din cursul judecății, a dispus efectuarea unei expertize, iar inculpatul a fost prezentat în fața unei comisii care a constatat că acesta are doar o tulburare mixtă a personalității predominant antisocială, care nu este de natură să afecteze discernământul. La examenul psihic, specialiștii au constatat că inculpatul coopera selectiv și că simula, având mari carențe de instrucție și educație, pe fondul unui intelect liminar. Aceste constatări ale specialiștilor explică și comportamentul "demonstrativ" al inculpatului în cursul judecății la instanța de fond care, în opinia curții nu poate să conducă la o îndoială asupra discernământul inculpatului față de infracțiunile de care este acuzat.

De altfel, infracțiunile de furt și violare de domiciliu presupun, în ce privește discernământul, capacitatea individului de a realiza că bunul sustras sau locuința în care intră nu-i aparțin, precum și că luarea bunului sau pătrunderea în locuință sunt fapte pedepsibile.

Toată atitudinea inculpatului relatată de martori, în sensul de a pătrunde pe furiș în locuința părților vătămate, când acestea nu erau acasă, de a fugi când era surprins, de a minți cu privire la proveniența bunurilor, de a fi de acord cu restituirea lor sau a contravalorii în momentul în care era pus în fața probelor indubitabile de săvârșire a infracțiunii de furt, este de natură să formeze convingerea curții, bazându-se și pe opinia specialiștilor care au întocmit expertiza, în sensul că inculpatul avea reprezentarea caracterului infracțional al faptelor lui, curtea neavând,deci, îndoieli cu privire la discernământul inculpatului.

Pentru aceste considerente, constatând că împrejurarea că inculpatul răspunde penal a fost stabilită atât în prezenta cauză cât și anterior, fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni de același gen, dar și cu ocazia efectuării expertizei psihiatrice în dosarul în care acesta a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru tâlhărie, curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârilor anterioare în vederea întocmirii unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în condiții de internare.

Recursul este însă fondat pentru un motiv luat în considerare din oficiu de către instanța de recurs și care va conduce la stabilirea unei situații mai favorabile inculpatului, respectiv modalitatea în care a fost individualizată pedeapsa accesorie aplicată acestuia.

Articolul 71 1 Cod penal, prevede, într-adevăr că, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, iar aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol, precizează modalitatea de analizare distinctă a necesității interzicerii drepturilor prevăzute la lit.a-e ale art.64 1 Cod penal.

2 prevede că o condamnare la închisoare atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a- Această prevedere trebuie completată cu dispoziția din Decizia nr.LXXIV/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care se referă la faptul că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I - c din Codul penal, nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 3 din Codul penal.

Acest ultim text prevede că interzicerea drepturilor se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori a persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Prima instanță a interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c, fără a ține seama de criteriile prevăzute în art.71 3 Cod penal. Dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.64 lit.c Cod penal, nu se impune a fi interzis, deoarece inculpatul nu s-a folosit de o astfel de funcție, profesie sau activitate la realizarea infracțiunii, din declarația acestuia rezultând că, de fapt, inculpatul nu are un loc de muncă și nu desfășoară în mod obișnuit nici o ocupație în legătură cu activitatea infracțională.

In ceea ce privește, însă, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, curtea apreciază, în funcție și de natura infracțiunilor săvârșite în prezenta cauză, dar și de antecedentele penale care dau o imagine asupra persoanei inculpatului, că acesta este nedemn de a-și trimite un anume reprezentant prin votul său într-o funcție publică și, de asemenea, de a ocupa o astfel de funcție.

In consecință, curtea va admite recursul inculpatului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa în parte decizia și în parte sentința și va înlătura aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, rap. la art.64 lit.c, Cod penal.

În rest, dispozițiile hotărârilor vor fi menținute.

Văzând și prevederile art.192 3 Cod pr.penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 20 iunie 1972, în H, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP - -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale numărul 158/A din 03 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.

Casează în parte decizia sus-menționată precum și sentința penală nr.262 din 23 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, în sensul că înlătură aplicarea art. 64 lit. c Cod penal.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red./Tehnored.

ex.2/25 martie 2008

Jud.fond

Jud.apel

Președinte:Elena Minodora Rusu
Judecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furtul (art.208 cod penal). Decizia 155/2008. Curtea de Apel Pitesti