Furtul (art.208 cod penal). Decizia 166/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 166/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 12.11.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentate părțile vătămate-intimate SC "" SRL, SC "" SRL, SC "" SRL, SC " "SRL, SC " & " SRL și SC" s" SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefundat, faptele inculpatului fiind dovedite de probele administrate.
Inculpatul-recurent -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2627/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,g,i și al.2 lit.b Cod Penal, cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (luni) luni închisoare, pentru comiterea infractiunii de "furt calificat" în formă continuată.
În baza art. 83 al.1 Cod Penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea acestei pedepse, alăturat de cea aplicata inculpatului in prezenta cauza, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa totala de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenție, prevăzut de art.57
Cod PenalI s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II,b Cod Penal, pe durata și în condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive din data 11.04.2008, la zi, iar în temeiul art. 350 al. 1.Cod Penal p., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit.e Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 250 lei obținută prin comiterea infracțiunii, iar în temeiul art.118 lit.b Cod Penal, confiscarea de la inculpat a unui levier folosit de acesta la comiterea infracțiunii.
În baza art.14 C.P.P. art.346 p Cod Penal, s-a constatat că martorul-cumpărător de bună-credință și părțile vătămate SC SRL, SC SRL, SC M- SRL, SC Grup SRL, SC & SRL și SC s SRL nu s-au constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu nr. 4332/P/2008, inregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 06.06.2008, inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit.a
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare și de trimitere în judecată, că în perioada 15 august 2007- 11 aprilie 2008 comis șase acte materiale de furt calificat din mai multe societăți comerciale din
Deși a recunoscut în totalitate fapta în faza de urmărire penală, audiat fiind în fața primei instanțe cu privire la acuzația adusă (filele 96-97), inculpatul recunoscut doar un singur act material de furt, cel din 10/11 aprilie săvârșit la SC SRL, unde a fost prins de agenții de pază și predat poliției. Inculpatul a declarat că celelalte acte materiale de furt calificat nu le-a săvârșit, întrucât până în vara anului 2007 locuit la cu prietena sa, și cu un verișor, în luna august 2007 stat la cineva în chirie pe Calea din T, iar din luna octombrie 2007 până în luna aprilie 2008 s-a mutat în loc. și nu a mai venit defel în Acesta a mai arătat că a fost amenințat de către organele de poliție să recunoască celelalte cinci acte materiale de furt, care sunt, de fapt, niște AN-uri, în caz contrar organele de cercetare penală urmând să-i "bage" și mai multe fapte pentru care urmează să fie condamnat. Tot astfel a fost amenințat și cu ocazia efectuării reconstituirii și la semnarea procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
La dosarul cauzei au fost atașate din partea parchetului planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică nr. 66436/27.05.2008, urmele papilare în urma comparațiilor dactiloscopice efectuate cu cercul de suspecți rămase în studiu în cazul tentativei de furt din SC & SRL din
În cauză s-a mai procedat la audierea martorilor din rechizitoriu, precum și a martorilor și, al căror nume a fost pomenit în declarația dată de inculpat și s-au cerut din oficiu relații privitoare la starea de sănătate a inculpatului.
Analizând întregul material probator administrat, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de identificare, proces-verbal de conducere în teren și de reconstituire, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, planșe foto, dovada de predare-primire a bunurilor recuperate, declarații de martori, precum și ale învinuitului/inculpatului și toate celelalte înscrisuri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 15/16 august 2007, inculpatul cu ajutorul unui levier, a forțat gratiile unuia din geamurile din stradă ale pizzeriei SC SRL, situată in T, str. - cu str. -, iar prin deschizătura creată a pătruns in interiorul localului și din casa de marcat a sustras suma de 200 lei, după care a ieșit prin același loc pe unde a intrat, iar banii sustrași i-a folosit in scop personal. Prejudiciul cauzat SC SRL, in sumă de 200 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s- mai constituit parte civilă in procesul penal.
În cauză s-a efectuat conducerea la fața locului a inculpatului și totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
n noaptea de 01/02 septembrie 2007, inculpatul, cu ajutorul unui levier, a forțat lacătele unei vitrine frigorifice aparținând SC SRL, situată in T, str.-, iar din interior de pe rafturi a sustras mai multe doze cu suc și bere, pe care le-a depozitat într-o plasă de rafie ce o avea asupra sa, după care a părăsit locul faptei. Bunurile sustrase le-a consumat personal.
Prejudiciul cauzat SC SRL in sumă de 40 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
În cauză s-a efectuat conducerea la fața locului a inculpatului și totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
S-a reținut că în noaptea de 17/18 decembrie 2007, inculpatul cu ajutorul unui levier, a forțat sistemul de închidere a lacătele vitrinelor frigorifice aparținând magazinul alimentar SC M- SRL, situat in T, str. -, nr.2, iar din interior de pe rafturi a sustras mai multe doze cu suc și sticle pet la 2 litri cu bere, pe care le-a pus într-o sacoșă de rafie, după care a părăsit locul faptei. Bunurile sustrase le-a consumat personal în umătoarele zile.
Prejudiciul cauzat SC M- SRL in sumă de 300 lei, nu a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
În cauză s-a efectuat conducerea la fața locului a inculpatului și totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În noaptea de 30/31 ianuarie 2008, inculpatul cu ajutorul unui levier, a dislocat tabla din spate a chioșcului aparținând SC SRL, situat in T,--39, iar prin deschizătură a pătruns in interior și de pe rafturi a sustras mai multe cartușe cu țigări, cafea și ciocolată, pe care le-a depozitat in pungi din plastic găsite în interior și a părăsit locul faptei, deplasându- se la Gara de Nord.
A doua zi in Gara de Nord, majoritatea țigărilor le-a oferit martorului-cumpărător de bună credință, zis, in schimbul unui telefon mobil Siemens și a sumei de 50 lei. O parte din țigări le-a ascuns împreună cu celelalte bunuri și le-a consumat in scop personal.
Prejudiciul cauzat SC SRL in sumă de 1200 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
În cauză s-a efectuat conducerea la fața locului a inculpatului și totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În noaptea de 09/10 aprilie 2008, inculpatul cu ajutorul unui levier, a forțat sistemul de închidere al ușilor de cces in localul aparținând SC & SRL (barul ), situată in -, nereușind să pătrundă in interior. Prejudiciul cauzat SC & SRL, in sumă de 250 lei, reprezentând contravaloarea geamurilor distruse nu a fost recuperat, însă partea vătămată declară că nu se mai constituie parte civilă in cauză.
În cazul acestor fapte, de la fața locului au fost ridicate urme papilare care aparțin inculpatului.
În noaptea de 10/11 aprilie 2008, prin escaladarea gardului din spatele SC s SRL T, situată pe Bulevardul, nr.79, jud.T, inculpatul a pătruns în interiorul acesteia, după care a luat de pe jos o bucată de pavaj pe care a pus-o în mâneca bluzei ce o purta și a spart unul din geamurile termopan și a pătruns prin acel geam în interiorul magazinului și de la casa de marcat, de pe rafturi a sustras mai multe pachete de țigări și cartele telefonice, și altele, pe care le-a pus în două pungi de plastic luate din acel loc. În acel moment a observat că la ușa magazinului se află doi agenți de pază, după care a fugit și s-a ascuns în magazia din spate, unde a fost prins de către aceștia și predat organelor de poliție.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în sumă de 1200 lei, fiind recuperat în totalitate.
S-a reținut că declarația inculpatului dată în fața instanței de fond, astfel cum a fost sintetizată mai sus, nu concordă cu cea a martorilor și, în ceea ce privește perioada cât a stat inculpatul în loc., atâta timp cât martorii au arătat că inculpatul a locuit la ei o perioadă de timp, dar a și lucrat la o firmă de construcții din T împreună cu martorul, contrar celor susținute de inculpat în sensul că a lucrat doar ca vânzător, astfel că probabilitatea de a deține un levier cu care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii este mare. Martorul-cumpărător de bună-credință, care avea același loc de muncă ca și inculpatul, pe șantier, a arătat că a luat de la inculpat niște țigări în schimbul unui telefon marca Siemens A 70 și a sumei de 50 de lei (telefonul fiind distrus ulterior de către inculpat, iar banii fiind cheltuiți în scop personal), iar schimbul a avut loc în Gara de Nord din T în perioada în care inculpatul a susținut că nu a fost în oraș.
De asemenea, deși inculpatul a reclamat în faza cercetării judecătorești faptul că a avut probleme psihice și a fost internat în diverse perioade la instituțiile de specialitate din B și T, în încercarea de a se absolvi de răspundere penală, potrivit adresei Spitalului de Psihiatrie B nr.5658/10.09.2008 (fila152 dos.), precum și a celei emise de Spitalul Militar d e Urgență T cu nr.2174/23.09.2008 ( fila173 dos.), inculpatul nu a fost niciodată în evidențele acestora.
Cele arătate au fost reținute de către prima instanță ca putând constitui motive de a se îndoi de veridicitatea variantei susținute de inculpat în faza cercetării judecătorești, astfel că au fost înlăturate susținerile acestuia cu privire la actele materiale de furt pe care nu le-a recunoscut.
Având în vedere că ipoteza inculpatului din fața instanței nu a fost dovedită cu probe, inclusiv cele referitoare la presiunile exercitate asupra sa de către organele de cercetare penală, neexistând nicio plângere în acest sens împotriva agentului instrumentator, iar obiectivitatea declarațiilor partilor vatamate, coroborate cu cele ale martorilor si cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire, precum și cu rapoartele de constatare a urmelor papilare ale inculpatului găsite la fața locului, toate coroborate cu recunoașterea inculpatului a faptei în totalitatea sa, în prima fază a procesului penal, nu a putut fi pusă la îndoială de instanța de fond, cu atât mai mult cu cât aceste persoane nu se cunoșteau cu făptuitorul dinainte, toate acestea au fost de natură a forma convingerea instanței de fond cu privire la vinovăția acestuia și nu nevinovăția lui, așa cum a susținut apărătorul din oficiu, solicitând achitarea pentru actele materiale de furt nerecunoscute de inculpat pe motiv că inculpatul nu este autorul faptei săvârșite, iar martorii nu l-au văzut acționând. Instanța de fond nu a luat în calcul această susținere, atâta timp cât a apreciat că toate probe îl incriminează pe inculpat.
S-a reținut că furtul calificat, ca orice forma calificata a unei infracțiuni, presupune realizarea conținutului legal a infracțiunii tip - furt in prezenta unor împrejurări care ridica gradul de pericol social al faptei si care, din aceasta cauza sunt prevăzute ca circumstanțe agravante.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art. 208 al. 1.Cod Penal, printr-o acțiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fara consimțământul acestuia.
Astfel, față de starea de fapt expusă, instanța de fond a reținut că inculpatul a sustras mai multe bunuri mobile, însușindu-le pe nedrept, acțiunea acestuia întrunind, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al.1
Cod PenalÎntrucât la unul dintre actele materiale săvârșite de către inculpat a participat și o altă persoană, instanța de fond a apreciat incidente dispozițiile art.209 al.1 lit.a
Cod PenalTotodată, activitatea infractionala, desfasurandu-se pe timp de noapte, inculpatul profitand de conditiile deosebit de favorabile pe care intunericul îi oferea sustragerii de bunuri, instanta de fond a constatat ca in cauza s-a realizat si conținutul legal al infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 209 al. 1 lit.g
Cod PenalAvând in vedere ca bunurile au fost sustrase prin efracționarea sistemelor de închidere-deschidere ale încăperilor in care se aflau, instanța de fond a constatat ca in cauza s-a realizat si conținutul legal al infr. prev. de art. 209 al. 1 lit. i
Cod PenalFață de modalitatea de comitere a faptelor, caracterul similar al bunurilor sustrase, raza teritoriala restransa de activitate si perioada scurta dintre faptele comise, prima instanță a apreciat ca actele materiale de sustragere au fost realizate in baza aceleași rezoluții infractionale, făcând aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat de către prima instanță că inculpatul a actionat cu intenție directa, având reprezentarea faptului ca, prin actele lui, pune părțile vătămate in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra bunului sustras, cauzand astfel pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptei.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicată inculpatutui, instanta de fond a ținut seama de criteriile legale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezinta pericol social, deoarece acesta, prin actele lui, a adus atingere relatiilor sociale referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile si, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate. La stabilirea pedepsei, instanta a luat in considerare si persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale și încercând să inducă în eroare instanța de judecată prin atitudinea nesinceră în fața acesteia.
S- constatat din studiul fișei de cazier judiciar al inculpatului că acestuia i s-a aplicat o amendă administrativă și a suferit o condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, aflându-se în stare de recidivă post-condamnatorie, prev. de art. 37 lit.a Cod Penal, raportat la condamnarea de 2 ani închisoare aplicată prin nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani.
Acțiunea inculpatului, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte și prin efracție a sustras în perioada 15 august 2007- 11 aprilie 2008 bunuri mobile din mai multe societăți comerciale din T, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, pentru savarsirea careia a fost condamnat la pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani și 4 luni.
Prima instanță a apreciat ca, in vederea atingerii scopului pedepsei, asa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52.Cod Penal, este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar pentru atingerea scopului sancționator, preventiv și de reeducare, a stabili modalitate de executare în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății, cu intenție, în cursul termenului de încercare de 4 ani, stabilit ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 83.Cod Penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala 280/20.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare si s-a dispus executarea acestei pedepse alaturat de cea aplicata inculpatului in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa totala de 5 ani și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținută că, în conformitate cu art. 71 al. 2.Cod Penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Cod Penal momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art.20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod Penal, prima instanță a motivat interzicerea doar a acestora, reținând că natura faptei săvârșite și persistența infracțională a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c Cod Penal, respectiv acela de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, nu a fost interzisă de către instanța de fond, pentru că, în cauză, pe de o parte, nu este îndeplinită ipoteza normei în discuție (săvârșirea de către inculpat a faptei prin folosirea funcției, profesiei sau activității desfășurate), iar, pe de altă parte, interzicerea acestui drept nu este proporțională cu fapta săvârșită.
Astfel, în baza art. 71.Cod Penal, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, Cod Penal, pe durata executarii pedepsei principale, ținându-se cont și de Decizia nr.XXIV/ decembrie 2007 ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.11.2008 sub același număr unic de dosar, -.
Inculpatul apelant nu și-a motivat în scris considerentele pentru care a înțeles să declare calea de atac a apelului față de sentința judecătoriei.
Prin decizia penală nr. 357/A din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 1 lit b cod pr pen a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelant inculpat împotriva sentinței penale 2627/27.10.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr-
In baza art 350 cod pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa perioada cuprinsa intre 27.10.2008 și până la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a examinat apelul formulat in limita prevederilor art 371 - 372 cod pr pen, reținând ca sentința pronunțata de judecătorie este temeinica si legala.
S-a apreciat că în mod corect judecătoria a stabilit starea de fapt prin coroborarea probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecătii. De asemenea, s-a reținut că în mod corect judecătoria apreciat că declarația dată de inculpat în cursul judecății, prin care încearcă să se plaseze in alt loc decât la locul săvârșirii faptelor, este nesincera și nu se coroboreaza cu ale martorilor audiați pentru a confirma "alibi-ul" inculpatului. De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod corect judecătoria a arătat că inculpatul a indicat in mod nereal ca are probleme psihice și a fost internat în instituții de specialitate din localitățile B si T în condițiile în care aceste relatări au fost contrazise de unitățile medicale indicate.
In consecință. tribunalul a reținut ca a fost probata vinovăția inculpatului in ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma continuată și a fost stabilita corect încadrarea juridica a faptei.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată este în limitele legale, iar la individualizarea acesteia instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 cod penal inclusiv săvârșirea faptei în conditiile pluralității de infracțiuni sub forma recidivei postcondamantorii și față de aceasta situație s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit că părțile vătămate nu s-au constituit parți civile în cauza și a dispus confiscarea levierului folosit la săvârșirea faptei precum și a sumei de bani obținută prin săvârșirea acesteia si nesolicitata de părțile civile.
Având în vedere aceste aspecte precum si faptul ca inculpatul nu a înțeles să arate alte critici sentinței de mai sus, tribunalul a respins ca nefondat apelul
Întrucât inculpatul este judecata in stare de arest preventive in temeiul art 381 alin 1 cod pr pen, Tribunalul Timișa făcut aplicarea prevederilor art 350 cod pr pen in sensul că a menținut măsura arestării preventive iar in baza art 88 cod penal a dedus din pedeapsa perioada cuprinsa intre 27.10.2008 și până la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 12.11.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 27.01.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul este fondat sub aspectele reținerii stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. și revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis toate cele șase acte materiale ale infracțiunii continuate de furt calificat reținute în sarcina sa. Actul material comis împotriva părții vătămate s este dovedit prin declarațiile inculpatului ( 43-47 dosar urmărire penală, 96-97 dosar primă instanță), declarațiile reprezentanților părții vătămate ( 23-26 dosar urmărire penală, 155 dosar primă instanță), proces-verbal de cercetare la fața locului ( 20-21 dosar urmărire penală), proces-verbal de reconstituire ( 58-60 dosar urmărire penală), planșa foto întocmită cu ocazia reconstituirii ( 42 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică nr. 66385/03.06.2008 al T - Serviciul Criminalistic ( 65-78 dosar primă instanță), declarații martori ( 98-108 dosar primă instanță), declarațiile martorilor asistenți ( 53-56, 61-65 dosar urmărire penală, 154, 191, 258, 259 dosar primă instanță).
Cu privire la actele materiale comise împotriva părților vătămate, M-, și &, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea acestora ( 84-85, 101-102, 120-121, 146-147, 159-160 dosar urmărire penală). În faza judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale și a arătat că recunoaște doar actul material din 10-12 aprilie 2008 în dauna s, că restul sunt AN-uri puse pe seama sa de către poliție, că a fost amenințat de lucrătorii de poliție că dacă nu semnează și acele declarații îi vor băga și mai multe fapte ( 96-97 dosar primă instanță).
Însă, instanța de recurs observă că și aceste acte materiale sunt dovedite, probele administrate convergând spre vinovăția inculpatului: declarațiile reprezentanților părților vătămate ( 69-71, 90-92, 110-111, 114, 129-131, 152-154 dosar urmărire penală, 190, 227, 226, 189 dosar primă instanță), proces-verbal de cercetare la fața locului ( 72-73, 93-94, 112-113, 132-133 dosar urmărire penală), proces-verbal de conducere în teren ( 51-52 dosar urmărire penală), proces-verbal de reconstituire ( 58-60 dosar urmărire penală), planșele foto întocmite cu ocazia reconstituirilor ( 83, 105, 124, 145, 157-158 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică nr. 66436/27.05.2008 al T - Serviciul Criminalistic ( 38-49 dosar primă instanță), declarații martori ( 98-108 dosar primă instanță), declarațiile martorilor asistenți ( 53-56, 61-65 dosar urmărire penală, 154, 191, 258, 259 dosar primă instanță).
De asemenea, la dosar nu există vreo plângere a inculpatului împotriva lucrătorilor de poliție cu privire la eventuale abuzuri ale acestora iar martorii asistenți au declarat că reconstituirile și conducerea în teren s-au desfășurat în condiții normale, neexercitându-se vreo presiune asupra inculpatului.
Totodată, comportamentul nesincer al inculpatului în faza judecății reiese și din susținerile sale, conform cărora ar fi fost internat la Spitalul Militar Timișoara din 13 mai până în 15 iunie 2007 iar în 17/18 iunie a fost dus cu salvarea la Spitalul de Psihiatrie B și internat în acest spital în perioada 17/18 iulie - 13/14 iulie 2007, infirmate de răspunsurile unităților spitalicești (a se vedea adresa nr. 5658/10.09.2008 a Spitalului de Psihiatrie B - 152 dosar primă instanță și adresa nr. 2174/23.09.2008 a Spitalului Militar d e Urgență "Dr. " T - 173 dosar primă instanță).
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară a instanței supreme, negarea de către inculpat a realității declarațiilor de recunoaștere a săvârșirii faptei date în cursul urmăririi penale nu poate fi luată în considerare dacă s-au administrat în cursul procesului penal alte probe, neîndoielnice, de vinovăție.
În privința sancțiunii, se observă că aceasta a fost aplicată în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, în condițiile în care în sarcina inculpatului recurent a fost reținută o infracțiune de furt calificat în formă continuată, activitatea infracțională fiind compusă din șase acte materiale de sustragere pe timp de noapte și prin efracție, iar conduita procesuală a inculpatului a fost necorespunzătoare (a negat săvârșirea a patru acte materiale, încercând să inducă în eroare organele judiciare). Având în vedere aceste circumstanțe concrete ale săvârșirii faptelor, Curtea consideră că pedeapsa aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, instanța de recurs constată că pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare trebuie să fie executată în regim privativ de libertate, în cauză nefiind întrunite condițiile aplicării suspendării executării pedepsei. Se consideră că scopul pedepsei închisorii nu poate fi atins și prin suspendarea executării, condiționată sau sub supraveghere, întrucât inculpatul a mai săvârșit fapte similare. Astfel, prin ordonanța nr. 484/P/06.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Săvenis -a dispus față de inculpat scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 181.Cod Penal și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 250 lei pentru fapta prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. (fila 49 dosar de urmărire penală).
Tot în mod corect au fost individualizate și pedepsele accesorii prin interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a "II"-a și lit. b pen. pe durata pedepsei închisorii.
Prima instanță a dispus în mod just și confiscarea de la inculpat a sumei de 250 lei (dobândită prin săvârșirea faptei și care nu a servit la despăgubirea persoanelor vătămate) și a levierului (folosit la săvârșirea infracțiunii).
În mod corect au fost soluționate și acțiunile civile, constatându-se că martorul cumpărător de bună-credință și părțile vătămate nu s-au constituit părți civile (filele 24 și 111 verso dosar de urmărire penală, filele 98, 189, 190, 226 și 227 dosar primă instanță).
Recursul inculpatului este fondat însă sub aspectele reținerii stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. și revocării de către prima instanță a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni.
Astfel, prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni jud. B, definitivă la 11.12.2007 prin neapelare față de inculpatul, recurentului i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru o infracțiune de furt calificat în formă continuată, constând în 5 acte materiale comise în perioada 23.05 - 06.06.2007 (respectiv în datele de 23.05.2007, 25.05.2007, 29.05.2007, 05.06.2007 și 06.06.2007).
În cauza de față, inculpatului i se reține în sarcină o infracțiune de furt calificat în formă continuată, constând în 6 acte materiale comise în perioada 15/16.08.2007 - 10/11.04.2008 (respectiv în datele de 15/16.08.2007, 01/02.09.2007, 17/18.12.2007, 30/31.01.2008, 09/10.04.2008 și 10/11.04.2008).
Rezultă că primele 2 dintre cele 6 acte materiale ale infracțiunii continuate reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost comise înainte ca sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni să devină definitivă (la 11.12.2007).
Art. 41.pen. cu denumirea marginală "unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe", prevede la alin. 1 că în cazul infracțiunii continuate nu există pluralitate de infracțiuni.
Așadar, în cazul infracțiunii continuate legiuitorul a creat o unitate legală de infracțiune, infracțiunea continuată fiind privită ca un tot unitar în perioada cuprinsă între momentul începerii activității infracționale (al comiterii primului act material) și momentul epuizării (al ultimului act material).
Curtea observă că este neîntemeiată susținerea din rechizitoriu conform căreia unele acte materiale au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât din aceste punct de vedere actele materiale ale unei infracțiuni continuate nu pot fi privite în mod izolat, ci doar în ansamblul lor.
Cum infracțiunea continuată imputată inculpatului în această cauză a fost comisă (respectiv activitatea infracțională a început) anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni și, în consecință, nu în timpul termenul de încercare stabilit prin această hotărâre, reiese că prima instanță a reținut în mod eronat starea de recidivă postcondamnatorie și incidența art. 83.pen.
Urmează ca instanța de recurs să înlăture reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. și revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni.
Potrivit art. 85 alin. 1.pen. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
De asemenea, art. 43.pen. stabilește că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.
Însă, instanța de recurs nu va putea proceda la anularea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni și apoi să procedeze la aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni (conform art. 447 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 85.pen.) sau la recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată (potrivit art. 449 alin. 1 lit. c pr.pen. rap. la art. 43.pen.), deoarece instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță (a se vedea Decizia LXX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii).
Anularea suspendării condiționate poate fi dispusă ulterior de către Judecătoria Timișoara (căreia îi revine competența atât potrivit art. 447 alin. 1.pr.pen. cât și potrivit art. 449 alin. 2 lit. c pr.pen.), sesizată conform art. 447 alin. 1 sau/și 449 alin. 3.pr.pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 12.11.2008, vor fi casate în latura penală, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 2627/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- din 06.06.2008 cu privire la pedeapsa accesorie și, rejudecându-se cauza, va fi înlăturată reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni jud. B, definitivă la 11.12.2007 prin neapelare față de inculpatul.
În baza art. 88 alin. 1.pen. se va deduce în continuare, din pedeapsa închisorii pronunțate, durata arestării preventive de la 19.12.2008 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 și ale art. 189 alin. 1.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 12.11.2008.
Casează în latura penală, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 2627/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- din 06.06.2008 și, rejudecând cauza, înlătură reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni jud. B, definitivă la 11.12.2007 prin neapelare față de inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 88 alin. 1.pen. deduce în continuare, din pedeapsa închisorii pronunțate, durata arestării preventive de la 19.12.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /23.02.2009
Dact 2.ex./24.02.2009
Prima inst. - Judecătoria Timișoara - Jud.
Inst. Apel - Tribunalul Timiș - jud. - jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
