Furtul (art.208 cod penal). Decizia 172/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIUZIA PENALĂ NR.172/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Constatin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constatin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galațiîmpotriva Deciziei penale nr.449/A din 31.10.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.66/26.02.2008 a Judecătoriei Tg.B, pronunțată în dosarul nr-),privind peinculpatul,domiciliat în,-, jud.G, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208 Cod penal, 192 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 12 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.66/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 alin. 1 din OG96/1998 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1 din legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare sporită la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 300 lei daune materiale iar părții civile Ocolul Silvic - Direcția Silvică
Conform art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
Onorariul apărător oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
1.În ziua de 19.10.2006, profitând de neatenția părții vătămate inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței acestuia de unde a sustras o roabă, o secure și o toaipă pe care le-a transportat la domiciliul său cu căruța.
2.La data de 23.10.2006 inculpatul s-a deplasat în pădurea situată la vest de localitatea, aparținând Ocolului Silvic de unde a tăiat 41 bucăți arbori esență salcâm.
Inculpatul a încărcat arborii într-o căruță și i-a dus la domiciliul său iar ulterior a vândut o parte din acesta.
3.În data de 6.11.2006 inculpatul s-a deplasat în același loc din pădurea de unde a tăiat și sustras 9 arbori esență stejar și arțar pe care i-a vândut martorilor G și.
4.La data de 2.11.2006 partea vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpatului pentru a-i cere să-i restituie bunurile furate iar acesta a refuzat să o primească în curte pe partea vătămată și i-a adresat amenințări cu moartea.
Prima instanță a arătat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Instanța de fond a reținut că situația de fapt mai sus expusă și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate coroborate cu procesele verbale încheiate de organele de poliție, planșele fotografice și declarațiile martorilor, G și.
S-a arătat că în drept,
Fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a sustrage bunuri din curtea locuinței părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 180 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a adresa amenințări cu moartea părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal.
Fapta inculpatului de a tăia fără drept arbori din pădurea aparținând Ocolului Silvic, săvârșind două acte materiale la intervale scurte de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale, cauzând un prejudiciu total de 2808,16 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 alin. 1 din nr.OG 96/1998 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a sustrage arborii tăiați în împrejurările mai sus expuse întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut că în speță sunt aplicabile disp. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a arătat că apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 și 193 Cod penal în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. La art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut că cererea este nefondată întrucât săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare este dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate coroborate cu declarația martorilor, și procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 11.01.2007.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 208 Cod penal, de art. 32 alin. 1 din OG96/1998 și de art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996 a solicitat achitarea în baza disp. art. 1 1pct. 2 lit. a în ref. La art. 10 lit. c Cod procedură penală.
S-a arătat că vinovăția inculpatului fiind dovedită cu procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție la data de 6.11.2006, declarațiile martorilor, G, instanța de fond va respinge cererea ca nefondată.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În raport de întreaga activitate infracțională a inculpatului și de conduita acestuia după săvârșirea faptelor instanța de fond a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
La dozarea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale însă nu este recidivist.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală și prin sustragerea de la cercetări a sfidat actul de justiție, prima instanța a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate.
Astfel, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal.
Cu privire la latura civilă, s-a arătat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Partea vătămată Ocolul Silvic s-a constituit parte civilă cu suma de 2808,16 lei reprezentând contravaloarea arborilor tăiați și sustrași.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptă ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, instanța de fond l-a obligat pe inculpat în baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civil la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
A susținut că infracțiunile pentru care a fost condamnat nu sunt dovedite, reiterând solicitarea de la instanța de fond de a se dispune achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.c pr.pen. pentru infracțiunile prev. de art.32 al.1 din OG 96/1992, art.98 al.1 din Legea nr.26/1996, art.208 al.1 pen. si art.192 al.1 pen., iar pentru infracțiunea prev. de art.193 pen. achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.a pr.pen.
În subsidiar, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 pen.
Prin Decizia penală nr.449/A/31.10.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.a pr.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 al.1 pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.c pr.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art.208 al.1 pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.d pr.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art.193 pen.
Conform disp.art.334 pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul din infracțiunea prev. de art.32 al.1 din OG 96/1998 cu aplic.art.41 al.2 pen., în infracțiunea prev. de art.108 al.1 lit. din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.13 pen. și în această încadrare juridică a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
Conform disp.art.334 pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul din infracțiunea prev. de art.98 al.1 din Legea nr.26/1996 cu aplic.art.41 al.2 pen. în infracțiunea prev. de art.110 al.1 lit. din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.13 pen. și în această încadrare juridică a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a pen. în referire la art.34 lit.b pen. a dispus contopirea celor două pedepse a câte 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, sporită la 10 (zece) luni închisoare.
Conform art.71 pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II și b pen.
Potrivit art.71 al.5 pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 pen. respectiv pe o durată de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni.
Conform art.346 al.3 pr.pen. a respins pretențiile civile solicitate de partea vătămată (domiciliat in com.-, sat, jud.G).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că, privitor la infracțiunile de furt, prev. de art.208 al.1 pen. violare de domiciliu, prev. de art.192 al.1 pen. și amenințare, prev. de art.193 pen. reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond nu a analizat și coroborat în mod corespunzător probele adminJ. în cauză.
Astfel, la data de 02.11.2006, partea vătămată a depus o plângere în care a arătat că în data de 19.10.2006, seara, a văzut că îi lipsește din curte o roabă pe care o folosea la căratul gunoiului.
A precizat că, verificând mai atent, a observat și lipsa unei securi și a unei toaipe (aproape de mărimea unui topor).
A arătat că și-a întrebat membrii familiei despre cele trei bunuri dispărute însă nimeni nu știa nimic, iar a doua zi a întrebat prin vecini și a aflat că cel care i-a luat bunurile este un din, care în ziua respectivă fusese cu căruța la consăteanul său.
Partea vătămată a arătat că l-a întrebat pe și a aflat că ul din se numește, zis.
A solicitat a se lua măsurile legale față de făptuitor și recuperarea bunurilor sustrase (plângere fila 26 dosar ).
Urmare plângerii depuse de către partea vătămată, în aceeași zi, respectiv 02.11.2006, aceasta, însoțită de șeful postului de poliție - și de martorul asistent, s-au deplasat la locuința inculpatului.
Din procesul-verbal întocmit cu această ocazie (fila 7 dosar ) rezultă că inculpatul se afla în curtea locuinței sale și a declarat că a fost la la acea dată (fără a se preciza în procesul-verbal care dată), unde a mers la numitul.
Fiind întrebat dacă are la domiciliul său o roabă, acesta a răspuns că nu deține așa ceva.
Tot în procesul-verbal se consemnează că, solicitându-se inculpatului să prezinte o secure care era în curtea locuinței sale și pe care partea vătămată ar fi recunoscut-o ca fiind cea care i-a fost sustrasă, inculpatul s-a enervat și a refuzat să prezinte securea, afirmând de mai multe ori că dacă se supără taie capul lui.
Declarația martorului corespunde celor consemnate în procesul-verbal întocmit în 02.11.2006- acesta fiind martor asistent.
A fost audiat martorul, care a declarat ca la data de 19.10.2006 (dată completată în declarația olografă a martorului de organul de cercetare penală), a auzit din sat că la locuința sa a fost numitul din orasul.
În procesul verbal din 11.01.2007, se consemnează că a fost chemată partea vătămată la sediul postului de poliție -, aceasta a recunoscut una din securile ce i-au fost sustrase, mai exact un topor. Se consemnează în procesul-verbal că "toporul recunoscut de este într-adevăr puțin mai mic decât un topor obișnuit". a fost reținut pentru cercetări.
Analizând și coborând probele mai sus arătate, tribunalul a constatat că nu se poate stabili cu certitudine dacă inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, ce bunuri a sustras, dacă le-a sustras, modalitatea în care au fost sustrase- inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.192 al.1 pen. și furt, prev. de art.208 al.1 pen.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prev. de art.193 pen. tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
S-a reținut în fapt, că la data de 02.11.2006, când partea vătămată s-a prezentat la locuința inculpatului însoțită de șeful de post și i-a cerut inculpatului să-i dea un topor pe care l-a văzut în curtea acestuia, inculpatul s-a enervat si a refuzat să prezinte toporul, afirmând că "dacă se supără taie capul lui ".
Analizând elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prev. de art.193 pen. din perspectiva laturii obiective a acesteia, tribunalul a reținut că acțiunea de amenințare trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel amenințat. Această cerință a legii este îndeplinită atunci când amenințarea este serioasă și prezintă suficiente temeiuri că se va realiza.
amenințări îi lipsește aptitudinea de a alarma si atunci când din întreaga comportare a făptuitorului nu rezultă cu nimic că acesta va trece la înfăptuirea răului cu care amenință victima.
În prezenta cauză, raportat la modalitatea în care se reține că a fost comisă fapta, tribunalul a considerat că amenințarea nu este serioasă, actuală, credibilă și oportună, neprezentând suficiente temeiuri că se va realiza, nefiind însoțită de gesturi sau de o anumită atitudine din care să se poată deduce intenția inculpatului de a trece la înfăptuirea răului cu care a amenințat-o pe partea vătămată.
În raport de aceste considerente, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.193 pen. în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.d pr.pen.
Cu privire la infracțiunile prev. de art.32 al.1 din OG 26/1998 și respectiv, de art.98 al.1 din Legea nr.26/1996, tribunalul a constatat că prin art.139 al.1 lit.a,b din Legea nr.46/2008 au fost abrogate Legea nr.26/1996 și OG nr.96/1998, cele două infracțiuni fiind incriminate în disp.art.108 al.1 lit.a și respectiv art.110 al.1 lit. din Legea nr.46/2008, astfel încât se impune a se face aplicarea disp.art.334 în acest sens, cu reținerea disp.art.13 pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru aceste infracțiuni, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.c pr.pen. cerere care nu a fost primită de către tribunal.
Sub acest aspect, instanța de prim control judiciar a reținut că în mod corect, prima instanță a apreciat cu privire la aceste două infracțiuni, analizând și coroborând probele adminJ. că au fost comise de inculpat, vinovăția acestuia rezultând din: sesizările formulate de (pădurar la Ocolul Silvic ), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, procese-verbale de constatare a infracțiunii, adrese emise de Direcția Silvică G- Ocolul Silvic, declarațiile martorilor, G,.
Urmare schimbării încadrării juridice a faptelor, constatând că dispozițiile Legii nr.46/2008 sunt mai favorabile cu privire la infracțiunea prev. de art.110 al1 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.13 pen. tribunalul a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului raportat la minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune (instanța de fond aplicând inculpatului o pedeapsă în limita minimă prevăzută delege pentru infracțiunea prev. de art.98 al.1 din Legea nr.- cu aplic.art.41 al.2 pen).
Cum inculpatul a comis cele două infracțiuni prevăzute de Legea nr.46/2008 înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea disp.art.33 lit.a pen. referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător perseverenței infracționale.
Din perspectiva modalității de executare a pedepsei rezultante, având în vedere că inculpatul are patru copii minori în întreținere, este o persoană tânără, are probleme de sănătate- având capacitatea de muncă redusă și încadrat în gradul III de invaliditate (în acest sens -actele medicale depuse la filele 31-35 dosar apel), tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art.52 pen. va putea fi atins si fără executarea acesteia, urmând a aplica in cauză disp.art.81-82.pen. și corelativ disp.art.71 al.5 pen.
Împotriva Deciziei penale nr.449/A/31.10.2008 a Tribunalului Galația declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică, pentru următoarele motive:
- în mod greșit a dispus instanța de apel achitarea inculpatului pentru infracțiunile de furt, violare de domiciliu și amenințare, ignorând probele care fac dovada săvârșirii acestor infracțiuni;
- pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt de arbori este prea redusă, în raport cu gradul de pericol social al faptei și cu circumstanțele privind persoana inculpatului.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.66 din Codul d e procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prezumție care nu poate fi răsturnată decât prin administrarea unor probe ce dovedesc fără echivoc vinovăția acestuia.
În cauza de față, în mod corect instanța de apel a reținut că probele adminJ. pentru dovedirea infracțiunilor de furt, prevăzute de art.208 alin.1 din Codul penal și de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 din Codul penal, nu sunt convingătoare și nu sunt apte să înlăture prezumția de nevinovăție, de care inculpatul trebuie să beneficieze.
Astfel, se reține că plângerea și declarațiile părții vătămate, din care rezultă că inculpatul i-ar fi sustras la data de 19.10.2006, din curtea locuinței, o roabă, o secure și un topor nu se coroborează în mod convingător cu alte probe.
În condițiile în care partea vătămată a declarat că își întemeiază aceste suspiciuni pe informațiile culese de la vecini, este de neînțeles faptul că organele de cercetare penală nu au procedat la identificarea și audierea ca martori a persoanelor care, potrivit susținerilor părți vătămate, au perceput în mod direct săvârșirea de către inculpat a faptelor.
Nici declarațiile martorului nu poate contribui în mod decisiv la aflarea adevărului, deoarece martorul, ca și partea vătămată, nu a perceput în mod direct faptele, ci a auzit vorbindu-se în sat că inculpatul ar fi autorul furtului.
În lipsa altor probe, simplu fapt că, fiind chemată la postul de poliție, partea vătămată a recunoscut ca fiind al său un topor pe care organele de poliție îl ridicaseră de la inculpat - nu este de natură să stabilească cu certitudine vinovăția acestuia privind săvârșirea infracțiunilor de furt și de violare de domiciliu.
Întrucât în cauză nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, de unde a sustras cele trei bunuri indicate de aceasta, în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a, în referire la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, pentru infracțiunea prev.de art.192 alin.1 Cod procedură penală și în baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10lit.c Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1 din Codul penal.
În ce privește infracțiunea de amenințare, prevăzută de art.193 din Codul penal, instanța de apel a reținut, de asemenea, în mod corect, că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În raport cu modalitatea și cu împrejurările în care a fost comisă, fapta inculpatului (care, aflându-se în propria curte, a afirmat că, dacă se supără, îi taie capul părții vătămate ) - nu constituie o amenințare serioasă, actuală și credibilă, de natură să alarmeze victima, în condițiile în care aceasta era însoțită de un lucrător de poliție și inculpatul nu și-a însoțit afirmația de gesturi sau de o anumită atitudine din care să se poată deduce intenția de a-și pune în aplicare amenințarea.
În consecință, soluția de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10lit.d din Codul d e procedură penală, apare ca fiind legală și temeinică.
Nu este întemeiată nici critica formulată de Parchet, cu privire la greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de furt de arbori.
Sub acest aspect, se reține că prin Sentința penală nr.66/26.02.2008 a Judecătoriei Tg.B, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, prev.de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - pedeapsă ce reprezintă limita minimă specială prevăzută de lege pentru această infracțiune.
Această sentință a fost atacată cu apel numai de inculpat.
În condițiile în care pe parcursul judecății a apărut o lege penală mai favorabilă - respectiv Legea nr.46/2008, care încriminează fapta săvârșită de inculpat prin textul art.110 alin.1 lit.a, sancționând-o cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani - în mod corect instanța de apel, făcând aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal a considerat că, pentru a nu agrava situația inculpatului în propria cale de atac, trebuie să-i aplice acestuia o pedeapsă situată la limita minimă specială prevăzută de noua lege, respectiv de 6 luni închisoare.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a deciziei penale recurate, în limitele prevăzute deart.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se costată motive care să atragă casarea acesteia, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet, conform disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galațiîmpotriva Deciziei penale nr.449/A din 31.10.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.66/26.02.2008 a Judecătoriei Tg.B, pronunțată în dosarul nr-),privind peinculpatul, fiul lui și, născut la 4.10.1971 în, jud.G, domiciliat în,-, jud.G, CNP -.
Cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpatul, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 27.03.2009
Tehnored. - 27.03.2009
2 ex
Fond:
Apel: Al. -
Președinte:Constatin CârcotăJudecători:Constatin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
